,,MAITREYI” de Mircea Eliade

-concepte de teorie literară-

A.PERSPECTIVA NARATIVĂ
-romanul este subiectiv- discursul epic este atribuit unui narator homodiegetic (focalizare
internă)
-personajul care cumulează funcția narativă și pe cea actanțială este un om:
 cu un statut deosebit (este un ,,străin” în lumea pe care o descrie; mai mult, fiind
englez, el reprezintă – în istoria și civilizația indiană- ,,albul civilizator”, ,,stăpânul”
care, în mod neașteptat, descoperă superioritatea lumii pe care învață să o descopere
și să o descifreze
 un om cu însușiri speciale -complexitatea lui sufletească și mentală (care îl ajută să
descifreze, până la un punct sentimentele sale și, uneori, pe ale celorlalți) este în mod
fericit dublată de un spirit analitic, lucid, dispus să-și analizeze trăirile și să le redea
cu multă sinceritate (după cum se vede din nenumărate note -își asumă greșeala de a
fi interpretat greșit/ superficial oameni, evenimente, intenții etc)

Acestui narator îi sunt atribuite două caiete:

1.jurnalul - ținut ,,la cald” de Allan, în care consemnează ceea ce i se întâmplă și
ceea ce simte în raport cu aceste evenimente-așa cum le înțelege /percepe în acel
moment (fără a ști, de exemplu, adevăratele intenții ale familiei Sen sau rolul pe care
fiica acestora îl va juca în viața lui, motiv pt care nu și-a notat în jurnal data primei
întâlniri)
Exemple:
,, E ciudat cât de incapabil sunt să prevăd evenimentele esențiale, să ghicesc
oamenii care schimbă mai târziu firul vieții mele.”
,,jurnalul e mai întotdeauna un prost psiholog , după cum această povestire va
confirma”
,, Nota. Nu e adevarat, M. n-a simtit niciodată patimă în timpul acela.”
,,jurnalul e sec și nesemnificativ.”

2.celălalt ,,caiet” reprezintă romanul propriu-zis: scris după încheierea poveștii

de dragoste, acesta propune o altă perspectivă asupra evenimentelor :o perspectivă
ulterioară, retrospectivă, beneficiind de un alt nivel de cunoaștere din partea
protagonistului, fără ca acesta să fie totuși omniscient- dovadă stau întrebările cu
care se termină romanul, starea de incertitudine a lui Allan.
,, Sunt foarte turbure acum, foarte turbure...Și dacă n-ar fi decât o păcăleală a
dragostei? De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să mai privesc ochii Maitreyiei,”

1
 ,,Mai târziu, și chiar în timpul când am scris această povestire, m-am gândit
asupra destinului meu de a nu ghici niciodată viitorul, de a nu prevedea niciodată
nimic dincolo de faptele de fiecare zi.”
În lumina acestor detalii, personajul-narator va păstra din întregul conținut al
jurnalului numai elementele cu adevărat relevante ( de unde caracterul fragmentar al
unor capitole- ex. cap. VII- sau îmbinarea fragmentelor de jurnal cu momente în care
inginerul englez încearcă să reconstituie cât mai fidel evenimente neconsemnate în
trecut.) Prin urmare, între cele două caiete vor apărea deosebiri cantitative, dar și
calitative- informațiile din jurnal fiind reconsiderate, ierarhizate și chiar corectate
sau completate printr-o serie interesantă de note.
Exemplu: ,, Maitreyi a râs astă-seară enorm,ascultând glumele lui Khokha
(Notă. Un tânăr, rudă săracă de a inginerului, pripășit în Bhowanipore cu
prilejul nunții lui Mantu și care dormea pe coridor.) Eu scriam în odaia mea. Am
avut o sufocare penibilă de gelozie, de care mi-e rușine. (Notă. De fapt, nu eram
prea îndrăgostit atunci. Totuși, eram gelos pe oricine o făcea să râdă pe
Maitreyi).

B. TEMA
Denumit ,,exotic și erotic”, romanul lui Eliade urmărește o tulburătoare poveste de
dragoste petrecută într-o lume fascinantă (ale cărei contururi mentale și sufletești le va
reconstitui cu ajutorul unui martor obiectiv- străinul Allan); prin urmare, cartea va urmări
cu egală intensitate:
 efectele devastatoare ale unei iubiri interzise, dar incandescente (o patimă ce
amintește de conceptul grecesc de ,,hybris”)
 diferențele dintre două civilizații: cea occidentală (reprezentată de Allan ) și cea
indiană, dezvăluită atât în resorturile ei sociale (în prima parte a romanului), cât și
în cele spirituale, mentale (odată cu mutarea englezului în casa familiei Sen)

DE COMENTAT: iubirea privită ca un proces alimentat atât de impresia de exotism a

primelor întâlniri dintre protagoniști, cât și de traseul cunoașterii lor reciproce
- pentru Maitreyi, iubirea pt Allan este punctul cel mai înalt al unei evoluții pregătite
anterior de momentul iubirii pentru copacul ei cu șapte frunze și de legătura
platonică, dar înălțătoare cu Tagore
- pentru Allan, iubirea este tot parte a unui proces de inițiere la capătul căruia el se
redescoperă : șederea în Himalaya, întâlnirea cu Jenia ( al cărei nume
înseamnă ,,înviere” – eugenie) și chiar logodna cu Geurtie (= ,,pământ”) sunt tot
etape ale acestui proces de înălțare spirituală.
 Un motiv interesant în latura erotică a romanului = jocul ( formă de seducție, dar și
de inițiere a fiecăruia dintre îndrăgostiți- dar mai ales a lui Allan, de pătrundere în
universul celuilalt : jocul privirilor, al mâinilor, al atingerii picioarelor, jocul cu
cărțile ( adevărată tehnică de divinație)

2
DE COMENTAT: latura monografică a romanului + motivul străinului

C.CONFLICTELE
1.conflict exterior – ( spre finalul romanului ) între Allan și domnul Sen
-acesta echivalează cu un conflict între două civilizații (cea indiană / cea occidentală), deci
și între două mentalități:
- libertarea absolută asociată ideii de dragoste
/ ideea datoriei ca principiu călăuzitor al vieții omului, inclusiv a vieții lui
sentimentale (însuși Allan conștientiza sau măcar intuia ideea că iubirea/ căsnicia sa cu
Maitreyi nu ar fi permise de normele societății indiene atât de conservatoare:,, Câteodată
mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deși, logic,
lucrul acesta era o imposibilitate , și ei toți și-ar fi pierdut casta și numele dacă ar fi
îngăduit o asemenea nuntă.” -cap.V

Acest conflict încheie o prietenie foarte caldă dintre doi bărbați care se declarau
deschiși la minte și foarte interesați-fiecare de civilizația celuilalt:
*Allan-dornic să cunoască adevărata față a Indiei:,,
*Sen-se mândrește cu gândirea sa modernă (,, Poți circula în voie prin toate odăile. Noi
nu suntem ortodocși și nu avem gineceu.”
,,Prezența ta [îi spune Sen lui Allan-n.n.] va fi încă un ferment în opera de civilizare a
familiei mele”)
- E membru al Rottary Club, e laureat al Edinburgh, joacă tenis, conduce automobilul,
mănâncă pește și carne, primește oaspeți străini în casă și-i permite fiicei sale să țină
conferințe publice, plănuiește chiar să se mute în Marea Britanie.
Cu toate că pare a se fi desprins de toate prejudecățile, reacția sa în fața relației dintre
Allan și Maitreyi este paroxistică

OBS! Unele voci critice apreciază faptul că orbirea domnului Sen este un semn simbolic al
lipsei sale de toleranță, de deschidere către alte maniere de a gândi și a trăi(spiritul său
conservator putea fi deja sesizat din reacția avută față de planul lui Allan de a se converti la
hinduism!)
Sabina Fânaru : orbirea lui Sen poate simboliza lipsa de vitalitate a unei vechi credințe al
cǎrei sens , închis în dogme şi ritualuri , s-a pierdut , cǎci el este un brahman neortodox,
respectǎ ritualurile fǎrǎ a crede şi nu renunțǎ la religie doar pt a nu-şi pierde locul în
societate
F. interesant! Scrisoarea atribuită domnului Sen și reprodusă integral în roman este un
document real (scrisoarea trimisă lui Mircea Eliade de tatăl iubitei sale, N.Dasgupta)!

2.conflict interior – Allan, Maitreyi

*în legătură cu sfâșierea lăuntrică care o marchează pe Maitreyi, Eugen Simion afirma:
,, Eliade introduce în scenariu tema veche a incompatibilității între sentiment și datorie.”

3
 *aici, datoria = mentalitatea rasială adânc înrădăcinată chiar și în păturile culte ale
Calcuttei în numele căreia iubirea dintre Allan și Maitreyi va fi considerată inacceptabilă.

,,- Tu nu știi un lucru, îmi spuse. Nu știi că noi te iubim altfel (ezită și se corectă), ei te
iubesc altfel, și eu ar trebui să te iubesc tot așa, nu cum te iubesc acum...Trebuia să te
iubesc tot timpul ca la început, ca pe un frate...[...] N-au să primească niciodată să fiu soția
ta. Ei te iubesc pentru că vor să fii al lor, să fii copilul lor. Ei mi-au spus mie: ,,Maitreyi, o
să ai acum un frate, pe Allan. Cată să-l iubești, va fi fratele tău, și babà îl va înfia și la
ieșirea la pensie ne vom duce toți în țara lui: acolo, cu banii noștri, vom trăi ca un rajah;
acolo nu e cald, nu e revoluție, și albii nu sunt răi ca englezii de aici, ne vor socoti frații
lor...” Și eu acuma ce-am făcut? Cum te iubesc eu acum, tu înțelegi cum te iubesc eu
acum?”

Drept urmare, îndrăgostita Maitreyi va fi încătușată și de familia sa, și de tradiția

hindusă, iar eforturile ei disperate, sacrificiile asumate nu vor fi suficiente pentru a-i aduce
împlinirea în dragoste!
,, -Acum ne-a văzut Khokha, îmi explică Maitreyi, uitându-se în toate părțile cu
teamă. Trebuie să întărim unirea noastră, să nu fim blestemați, să nu supărăm ritmul.
Încercai aceeași iluzie și desfătare pe care o aveam de câte ori descifram în
dragostea și sufletul Maitreyiei jungla superstițiilor. Ritmul, karma, strămoșii...Câte puteri
trebuia întrebate și invitate pentru asigurarea fericirii noastre?”

Finalul textului o găsește într-o stare fizică și psihică alterată: dincolo de zbuciumul
neîncetat, Maitreyi pare a construi o adevărată mistică a iubirii, în care sentimentul aproape
își pierde destinatarul concret: ,, Cum te-aș putea pierde eu pe tine, când tu ești soarele
meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară? Cum să uit eu soarele?...tu
vii acum ca un zeu din aur și din pietre scumpe...”
- Aceste tulburări ale fetei pot fi considerate consecințe nefaste ale patimei (după cum
spunea N.Manolescu, nimeni nu iese teafăr din jocul iubirii: Chabu moare, Allan și
Maitreyi sunt bolnavi, domnul Sen orbește...)

*Allan-conflictul dintre intensitatea iubirii și luciditatea autoanalizei

,,O mângâiai, căutând cuvinte pe care nu i le mai spusesem până atunci, dar nu găsii
nimic inedit, nimic care să corespundă cât de cât febrei mele interioare și transfigurării ei.
( De mult încetase a mai fi Maitreyi din mașină; avea o ciudată fixitate a feței, care m-a
urmărit multă vreme după aceea.)”

4
 La început, mutarea în casa familiei Sen va coincide cu începutul unor frământări
sufletești:
- Imediat după invitația inginerului :,,mi-aduc aminte că strigau în mine două suflete;
unul mă îndemna către viața nouă, pe care niciun alb, după știința mea, nu o
cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viață pe care vizita lui Lucien mi-o relevase ca
pe-o minune, pe care prezența Maitreyiei o făcea mai tonică, mai fascinantă ca o
legendă, către care mă simțeam atras și dezarmat; și celălalt suflet se revolta
împotriva conspirației acesteia din umbră a șefului meu pentru a-mi paraliza
libertatea și a mă implica într-o existență cu rigori și mistere, unde petrecerile mele
tinerești vor trebui sacrificate, băuturile excluse, cinematografele rărite.”

-mai târziu, în vecinătatea lui Maitreyi, Allan își simte sufletul împărțit între suspiciuni (se
crede victima unui complot matrimonial) și atracția crescândă față de fiica cea mare a
inginerului Sen :
,,Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și
toleranța excesivă a doamnei Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor,
răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu
fata lor, deși, logic, lucrul acesta era o imposibilitate , și ei toți și-ar fi pierdut casta și
numele dacă ar fi îngăduit o asemenea nuntă.”
,, Mă ispitea mai mult faptul ei,ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei.”

D. TITLUL
-romanul este eponim
-evidențiază latura simbolică a acestui personaj -mai mult decât o simplă fată cu
preocupări de filosoafă, Maitreyi întruchipează esența spiritualității indiene:
-face parte dintr-un triptic al feminității (D-na Sen= Mama/ Chabu= copila/ Maitreyi=
fecioara îndrăgostită), dar ea este figura emblematică – după cum însuși Eliade îi mărturisea
adevăratei Maitreyi la ultima lor întâlnire: ,,Am vrut să fac din tine o zeiță!”

S.Cioculescu-,,Sub masca tuciurie si incerta a lui M. joaca trasaturile insesizabile ale Evei
eterne, ale eternului feminin.”
P. Constantinescu- “ In centrul romanului sta, fără îndoială, figura imateriala și totusi de o
prezență carnală atât de vie a M. Fiintă umană și aspiratie metafizică, naivitate animală și
trecere lunară, printre nori diafani, ingenuitate și rafinament, pudoare și îndrăzneală
impetuoasă, pachet de senzații forte și prelungire de vis magic-în această armonie de
antinomii trăiește ca într-o transă, nefericita M…
M e pasiune si un mit, un simbol al sacrificiului in iubire.”

5
 De altfel, fiica lui Sen este inevitabil comparată și cu alte personaje feminine ale textului
(Geurtie, Jenia Isaac); concluzia este că acestora le lipsește cel puțin una dintre fațetele
complexei personalități a Maitreyiei:
* Geurtie- este și ea capabilă de sacrificiu, dar e lipsită de mister (,,fată bună”)
*Jenia- e misterioasă, dar nu-și trăiește cu adevărat aventura și iubirea, ci le imită, le
copiază ( ea își dorește din partea lui Allan s-o iubească așa cum o iubise pe Maitreyi)

**Maitreyi joacă un rol esențial în evoluția lui Allan:

- îi facilitează accesul către universul spiritualității indiene ( un fel de călăuză
spirituală)
-relația cu ea va reprezenta o etapă esențială a evoluției lui Allan, prilejul unei
revelații a iubirii absolute; nu întâmplător, Jenia Isaac, cea aflată- după cum declară- în
căutarea absolutului, îi mărturisește lui Allan: ,,Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe
Maitreyi...”

F.interesantă este dedicația: (..Îți mai aduci aminte de mine, Maitreyi? Și dacă da, ai putut
să mă ierți?”) care sugerează ideea că există un contract de lectură privilegiat între autor și
un cititor anume: romanul este adresat unui cititor privilegiat –Maitreyi ( vezi frazele în
limba maternǎ a acesteia )