Demonstrare ,,Maitreyi roman modern subiectiv

n studiul intitulat ,,Fragmentarium", Mircea Eliade defineste literatura autentic itatii ca pe o mare creatie epica ce ,,reflecteaza in buna parte si mijloacele d e cunoastere ale epocii, sensul vietii si loarea omului, cunoasterile stiintific e si filozofice". Romanul ,,Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literaturamoderna interbelic a si ilustreaza epicul pur, in spiritul lui Andra Gide, care creeaza eroul lucid , dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza epic experientele tr aite: ,,Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a gideismului in literatura noastra" - George Calinescu. ,,Maitreyi" este un roman erotic si e xotic, precum si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea la persoana I. Geneza romanuluiIn 1928, Mircea Eliade pleaca in India, la Universitatea din Calcutta, unde inta sanscrita si studiaza filozofia hindusa cu ilustrul pro fesor Dasgupta. El locuieste b vreme in casa celebrului filozof, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Mircea Eliade consemneaza intr-un jurnal faptele, intamplarile, experienta traita in India si acesta sta la baza viitoarei creatii epice, "Maitreyi", in care autorul esentializeaza mitul iubirii si motivul cupl ului. Aparitia romanului "Maitreyi" in 1933 starneste reactia literatilor vrem ii, fiind considerat o aderata izbanda literara.a Exaltat,Mihail Sebastian martu riseste: ,,Daca ar ajuta la ce, v-as spune ca e cea mai frumoasa si mai trista s ectiune pe care am citit-o", iar Perpessicius afirma cu entuziasm: ,,d. Mircea E liade a sporit cu unul seria miturilor enotice ale umanitatii". Principala coordonata a romanului ,,Maitreyi" este crosul, dimensiune esentiala a experientei omenesti, sentiment coplesitor al sufletului, zut ca traire limita . Ca modalitate narati, romanul este construit pe baza epicului pur, and un sing ur de actiune, dominat de luciditatea analitica a naratorului-personaj, care ilu streaza erosul ca pe o experienta de cunoastere metafizica. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Al lan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor fa cute de autor in cei trei ani petrecuti in India. Incipitul il constituie ezitar ea personajului care ar fi dorit sa stie exact ziua cand o cunoscuse pe Maitreyi . Jurnalul realizat in timp obiectiv, adica in timpul real al evenimentelor, ii provoaca personajului-narator stari de confuzie si nedumeriri, deoarece atunci c and scrie romanul, in timp subiectiv, intamplarile nu mai au pentru el aceeasi r elenta. Cercetand caietele, naratorul incearca sa-si aminteasca momentul cand se indragostise de Maitreyi, marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, ca nd scrie romanul, ,,tulburarea celor dintai intalniri" cu frumoasa bengaleza. Ci tind in jurnal, este uimit ca la prima intalnire, Maitreyi i se paruse urata, cu ,,ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii p uternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt", descriere din care si reiese in mod direct portretul fizic al eroinei. Dialogul cu Harold, colegul savj de camera, scoate in evidenta firea analitica a lui All an, caruia ii placea sa auda lumea vorbind de rau pe cei pe care ii ,,iubesc sau de care ma simt aproape", intrucat astfel avea ocazia sa-si verifice ,,anumite procese obscure ale constiintei". Allan, inginer englez, aflat la inceputul carierei sale in India, merge impreuna cu un gazetar in vizita la profesorul Narendra Sen si Maitreyi i se par e acum "mult mai frumoasa" decat atunci cand o zuse prima oara, tanarul admirand u-i vestimentatia, ale carei detalii le consemnase in jurnal:sari de culoarea ce aiului palid, cu papuci albi, cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galb ene". Sotia inginerului, Srimati Devi Indira, era imbracata cu ,,o sari albastra , cu sal albastru muiat in aur"si zambea intruna, fiind ,,atat de tanara, de pro aspata si de timida", incat parea sora Maitreyiei. Chabu, cealalta fiica, avea v reo zece-unsprezece ani, parul tuns, rochie de stamba si fata oachesa, semanand

cu ,,o tigancusa". Cele trei femei ,,se stransesera una langa alta", tematoare s i timide, retrase, desi inginerul incerca ,,zadarnic sa le incurajeze".Narendra Sen il sprijina pe Allan sa ocupe un post de inspector intr-o zona de jungla, da r acesta se imbolnaveste de ,,o malarie gra" si este internat intr-un sanatoriu din Calcutta. Inginerul Narendra Sen il invita sa locuiasca la el pentru toata p erioada cat trebui sa ramana in India. Englez, venit dintr-o alta cultura si civilizatie, Allan se simte stingh erit in casa inginerului, sta retras in biblioteca, inta salutul lor traditional , ,,impreunand palmele in dreptul fruntii", apoi, incetul cu incetul, se impriet eneste cu Maitreyi, care se intereseaza de obiceiurile europenilor, presupunand ca in tara lui este foarte frig, din care cauza sunt cu totii albi. Allan este f ascinat de povestea micutei Chabu, care are un pom al ei, pe care il hraneste in fiecare zi cu ,,turta si prajituri, si firimituri" Traind in preajma Maitreyiei , tanarul european este mirat de firea inocenta si nai a fetei, in contradictie cu faptul ca scria ,,poeme filozofice, care ii plac foarte mult lui Tagore". Tan ara de saisprezece ani avea o sta si profunda cultura, atat in domeniul literatu rii, cat si al civilizatiei indiene, subiectele expunerilor si conferintelor, pe care fata le tinea in fata unui auditoriu de intelectuali despre ,,esenta frumo sului", starnind un aderat interes.In primele luni, Allan nu avea niciun fel de sentimente pentru tanara bengaleza, ,,nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in torasia Maitreyiei", era tulburat numai de straniul din ochii si rasul fetei. El o inta frantuzeste si ea il inta bengaleza, lectiile destind relatiile dintre ei, ii apropie din ce in ce mai mult, iar toleranta excesi a do amnei Sen il determina pe englez sa se intrebe daca nu cum ei voiau sa-l insoare cu fata lor, desi era imposibil, pentru ca ,,ei-toti si-ar fi pierdut casta si numele daca ar fi ingaduit o asemenea nunta". Ea scria mereu numele gurului ei, Robi Thakkur, si acest lucru il irita pe Allan, pentru ca i se parea anormala ,, pasiunea ei pentru un barbat de saptezeci de ani". Notele de jurnal din aceasta perioada sunt pline de incertitudini si de autoanalize asupra sentimentelor, tot ul i se parea un joc, pe care eroul il urmarea ,,cu multa luciditate". Puternic impresionat si emotionat, Allan se simte ca in fata ,,unei sfin te", cand vede austeritatea in care locuieste fata, in camera ei fiind numai un scaun, doua perne si un pat, in care, afla cu stupoare, ca dormea Chabu, iar Mai treyi se culca pe o rogojina, asezata pe jos. El se simte din ce in ce mai atras de Maitreyi, cei doi schimba autografe pe care le scriu pe carti si reviste, is i povestesc istorisiri insinuante, vorbesc despre casatoria indiana, fapte ce du c la o apropiere si o relatie mai fireasca intre ei. Autenticitatea romanului este reflectata in continuare prin ilustrarea t ulburarii, a framantarilor interioare ale lui Allan, in dorinta de a intelege ex act sentimentele pe care le are pentru Maitreyi, exprimate printr-o multitudine de ganduri si interpretari ale unor gesturi, cuvinte si atitudini. De pilda, int r-o seara, pe veranda casei, un ceremonial al atingerii picioarelor goale, care era la ei un semn de respect, ii da europeanului o emotie deosebita, o beatitudi ne a simturilor. Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la nunta lui Mantu, un r al lui Sen si este coplesit de simpatia materna a doamn ei Sen, care ,,se ge ca o chem inca doamna, iar nu mama, cum e obiceiul in India". I ntre cei doi tineri se manifesta o atractie Irezistibila ce scapa de sub control , ea i se daruieste intr-o noapte si Allan se simte usor jenat pentru faptul ca Maitreyi ,,se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei chiar o urma de melancolie ca mi se daruise atat de repede". A doua zi, dis-de-dimineata, ce i doi se intalnesc in biblioteca si Maitreyi, coplesita de vinotie, ii spune ca e timpul sa plece din casa lor si ii povesteste despre iubirea pe care o avea, d e la treisprezece ani, pentru gurul ei, Robi Thakkur, relatandu-i cu detalii des pre scrisorile primite de la el, din toate partile lumii, pe unde umblase. Cu to ate acestea, gesturile tandre continua, Maitreyi ii daruieste o coronita de iaso mie, despre care Allan afla mai tarziu, ca este semnul logodnei, ,,ca fecioara c are daruieste o asemenea coronita unui tanar e considerata pe veci a lui, caci s chimbul acesta de flori avea loarea unui legamant dincolo de imprejurari si de m oarte". Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore, marturisind ca nu 1-a iubit, ca

aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seama ce este dragostea adera ta. Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor, fiind convins ca acestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou il derute aza reactia Maitreyiei, care se opune: ,,Tu nu stii un lucru, imi spuse. Nu stii ca noi te iubim altfel (ezita si se corecta), ei te iubesc altfel si eu ar fi t rebuit sa te iubesc tot asa, nu cum te iubesc acum Trebuia sa te iubesc tot timp ul ca la inceput, ca pe un frate". Cei doi tineri traiesc o aderata poveste de d ragoste, cu gesturi tandre, priviri si sarutari furate. Maitreyi ii marturiseste iubirea ei pentru pomul ,,cu sapte frunze", cu care se imbratisa, se saruta si caruia ii facea versuri. Iubirea lor culmineaza cu mirifica lor logodna, oficiata de Maitreyi dup a un ceremonial sacru, ireal de frumos. Episodul acesta contureaza, poate, cele mai emotionante ini de iubire exotica din literatura romana. Ea ii da lui Allan inelul de logodna din fier si aur, ca doi serpi incolaciti si eroul primeste bot ezul logodnei printr-o Incantatie mistica: ,,Ma leg de tine, pamantule, ca eu vo i fi a lui Allan si a nimanui altuia, voi creste din el ca iarba din tine. [] Ma leg in fata ta ca unirea noastra rodi, caci nii-e drag cu voia mea, si tot raul , daca fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu, ma auzi, mama pamantule, tu nu ma minti, maica mea". Ritualul acestei nunti compune o sce na incarcata de vraja si de puternici trairi interioare. Dominat de o luciditate a autenticitatii, englezul este si usor iritat de aceasta ,,mascarada". intalni rile lor devin mai dese, Maitreyi se duce noaptea in camera lui Allan, care era ,,fericit ca pacatul n-o deprima, ca nu vine in ceasurile de dragoste cu teama c a face un rau", desi el trece prin tot felul de indoieli atat in ceea ce privest e iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente.Intamplator, Chabu, so ra mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena zuta in padure intre cei do i, fapt care determina o ruptura brutala a relatiei dintre Allan si familia Nare ndra Sen. De aici, romanul prezinta, dupa povestea de Iubire extatica, nefericirea profunda si bulversanta a celor doi indragostiti. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindeca intr-o singuratate deplina. in numele iubirii, Maitreyi lupt a cu toate mijloacele, sfarsind prin a se darui unui nzator de fructe, apoi ,,a plecat la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a aflat". Ea s pera ca fi izgonita de acasa si putea astfel sa-l urmeze pe Allan. Dar Sen nu vr ea cu niciun chip s-o alunge, desi ea tipa intruna: ,,De ce nu ma dati la caini? De ce nu ma aruncati in strada?". De altfel, drama intregii familii este cutrem uratoare: pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca marturisi sotului, i n noaptea nuntii, relatia amoroasa cu englezul si compromite intreaga familie, c aci fi data afara cu scandal, si tot orasul afla de rusinea ei. Tatal a lovit-o peste fata, umd-o de sange si trantind-o la pamant, dupa care a avut'si el un at ac si a fost dus la spital, urmand sa fie operat. Pe Maitreyi au inchis-o in cam era, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana ca nd a cazut in nesimtire, iar Chabu, and sentimentul de vinotie, a incercat sa se sinucida. O noua scrisoare a lui Narendra Sen pecetluieste, definitiv Incompatibilitatea c elor doua lumi, a celor doua civilizatii si religii, Imposibilitatea casatoriei intre un alb european si o bengaleza, in numele iubirii sublime. Allan are o relatie amoroasa cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simte dezgustat de aceasta aventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoai ca, Geurtie, la care se mutase ,,pentru canu mai aveam ce manca".Plecarea din In dia constituie pentru el o izbavire, and un sentiment al vinotiei pe care-l expr ima in cuvintele asezate ca motto la roman: ,,iti mai amintesti de mine, Maitrey i si daca da, ai putea sa ma ierti?" Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retr age in muntii Himalaya, ultimul lui gand, cu care se si termina romanul, este su gestiv pentru natura dilematica a eroului dominat de incertitudini, care ar vrea sa stie daca Maitreyi il iubise cu aderat: ,,Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyi ei."

,,Nimeni n-a iesit netamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea min tilor sau moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cu m ne inta cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai priveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in nesiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului i ncheiat?" (Nicolae Manolescu) Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza tipul indr agostitului lucid si analitic, care traieste o poveste de iubire exotica si ciud ata pentru un european. Allan, un englez de 24 de ani, este personaj-narator, de oarece el relateaza la persoana I sentimentul de iubire reciproca dintre tanarul inginer si Maitreyi, o bengaleza de saisprezece ani. intamplarile sunt povestit e pe baza insemnarilor facute de Eliade in cei trei ani petrecuti in India. Alla n este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de auten ticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personaj elor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, obsernd si obserndu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asad ar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, analizeaza fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cunt, fiind mereu surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie. Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a ero ului, care analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitatii traite. Caldura cu care este primit in casa inginerului Sen, grija afectuoasa si onoarea cu care e ste tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice. De pilda, l ectiile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; ingi nerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc, comportarea afectuoasa a mamei, toate acestea par consimtiri subintelese privind eventuala lor unire. Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interprete ze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei i l adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de re ligia lor. Lucid si analitic, Allan o vede, uneori, pe Maitreyi ,,rece si dispretui toare", dar alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum ,,am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata". Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbur e sufletul indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afl a sensul exact al acestei contopiri. Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retr age in muntii Himalaya, ultimul lui gand, cu care se si termina romanul, este su gestiv pentru natura dilematica a eroului dominat de incertitudini, care ar vrea sa stie daca Maitreyi il iubise cu aderat: ,,Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As Vrea sa privesc ochii Maitreyi ei." Maitreyi, o tanara bengaleza de saisprezece ani, este o imbinare de nevi notie virginala si un rafinament de -iubire patimasa. Ea se indragosteste defini tiv de europeanul Allan, un inginer englez venit sa lucreze in India Portretul f etei este conturat numai prin ochii iubitului, care relateaza la persoana I toat a povestea iubirii exotice dintre ei. Maitreyi are un comportament ambiguu, care il contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale a titudinii ei. Maitreyi se extaziaza de dragostea pentru pomul ei numit ,,7 frunz e", ii da lui Allan flori presate. Pe de alta parte, tanara este inteligenta si cultita, pe englez surprinzandu-l seriozitatea ei de a tine conferinte, cu teme profunde, la care vine un auditoriu elet. Acestea alcatuiesc universul ei mister ios si derutant pentru europeanul Allan. Eroul este nedumerit de refuzul fetei d e a se casatori si gandeste ca oamenii acestia ,,ascund fiecare o mitologie pest e putinta de strabatut, ca ei sunt stufosi si adanci, complicati si neintelesi". Romanul ,,Maitreyi", de Mircea Eliade ilustreaza mitul cunoasterii si al ferici rii prin iubire, fiind si primul roman exotic din literatura romana.

Despre manifestarea sentimentului de dragoste in proza lui Eliade, Gabriel Dimis ianu remarca faptul ca ,,erosul pentru personajele lui Mircea Eliade este o zona de confruntare maxima intre vointe si terenul predilect de experimentari morale , de traire-limita la care il forteaza pe indivizi, acel prea plin al sufletului si al biologiei, aflat in expansiune".In concluzie, in proza lui Mircea Eliade, Erosul reprezinta insasi substanta narativa a romanelor ,,Maitreyi" si ,,Nunta in cer", dragostea fiind inteleasa ca un act integral, ca un proces al reintregi rii umane prin faptura nou creata din fuziunea barbatului cu femeia - recompunan d perechea ideala.