1

Maitreyi
Mircea Eliade

Maitreyi de Mircea Eliade este un roman interbelic (1933), modern, subiectiv, de

analiză psihologică, un roman al autenticității și al experienței, dar și un roman exotic.
Romanul experienței reprezintă o orientare tematică apărută în romanul interbelic
odată cu poziția critică exprimată de Mircea Eliade la adresa romanului psihologic promovat
de Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu sau Anton Holban. Spre deosebire de
aceștia, Eliade propune un model de autenticitate bazat nu pe analiza unor stări interioare ce
au relevanță exclusiv pentru subiectivitatea în cauză, ci pe redarea unor experiențe unice,
reprezentative pentru condiția umană în general.
Maitreyi este un roman al experienței deoarece valorifică trăirea intensă în plan
interior a unor experiențe definitorii. Proza experienței se bazează pe crearea impresiei de
autenticitate prin utilizarea unor elemente care țin de realitate (jurnalul din India al
scriitorului, elemente autobiografice, scrisori etc.). Deși este un roman cu surse
autobiografice, iar Allan este un alter-ego al scriitorului, apartenența la curentul
experiențialist/ trăirist nu este dată de legătura cu viața reală a autorului, ci de faptul că
romanul creează impresia de viață autentică, iar eroii lui își trăiesc iubirea cu intensitate, ca
experiență definitorie a existenței.
Romanul Maitreyi valorifică o experiență autobiografică trăită de Mircea Eliade în
India: iubirea dintre el și Maitreyi, fiica profesorului Surendranath Dasgupta, gazda lui din
India. Tânărul Eliade a cunoscut-o pe Maitreyi în toamna anului 1929 când mergea în casa
tatălui ei pentru a lua lecții de sanscrită. Din ianuarie 1930 până în septembrie același an,
Eliade a locuit în casa lui. Între aceste limite temporale se situează și acțiunea romanului.
Romanul Maitreyi nu rezumă viața lui Mircea Eliade în India, ci valorifică artistic, prin
sinceritatea nealterată a relatării, o secvență din această experiență.
Titlul romanului este semnificativ deoarece face trimitere la unul dintre protagoniștii
poveștii de iubire: Maitreyi, femeie și mit și, în același timp, simbol al sacrificiului în iubire în
viziunea criticului Pompiliu Constantinescu. În limba sanscrită, maitreya înseamnă prietenos.
Tema esențială a romanului este inițierea prin și în iubire. Erosul, manifestat ca forță
primordială, unește ființele anulând diferențele etnice, sociale, culturale, religioase, devenind
soluție inițiatică de transcendere a condiției umane.
Viziunea artistică se definește prin intermediul lui Allan care, căutând să își
configureze identitatea, trăiește revelația cunoașterii fascinantei Indii, dar și a iubirii.
Romanul este construit pe conflictul clasic dintre rațiune și pasiune, presupunând o
ciocnire a civilizațiilor. Conflictul exterior dintre exponenții celor două lumi – europeanul
Allan, exponent al lumii noi, civilizatoare, libere, pe de o parte, și bengalezul Narendra Sen,
simbolul Indiei patriarhale, pline de prejudecăți, pe de altă parte – este dublat de puternicul
conflict interior între trăirea intensă a iubirii și luciditatea autoanalizei pe care îl
experimentează Allan.
Formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticității, prin
confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspecția și autoanaliza lucidă.
Autenticitatea romanului modern, amestec de jurnal intim și narațiune retrospectivă, este
susținută de utilizarea tehnicii narative moderne „mis en abis” („punerea în abis” ca în
romanul lui André Gide, Falsificatorii de bani), secvențe din jurnal fiind introduse în
narațiunea romanescă.
Polifonia narativă juxtapune trei niveluri temporale ale scriiturii: jurnalul intim al
personajului care trăiește o întâmplare miraculoasă și care își notează experiența chiar în
momentul manifestării ei așa cum a perceput-o el atunci; însemnările ulterioare ale

MRK teacher © All rights reserved

 2

diaristului făcute în Note, care infirmă sau completează primele impresii după ce le trece prin
filtrul rațiunii și Caietul, confesiunea naratorului pe măsură ce narațiunea se scrie după ce
experiența s-a încheiat. Aici se aude vocea celui ce înțelege și dă sens experienței trăite.
Naratorul intradiegetic, necreditabil, autodiegetic, implicat dramatizat apare în cazul
dublei perspective narative: una contemporană (a unui jurnal) şi una ulterioară (de prelucrare
a romanului). Viziune este avéc, punctul de vedere actorial și focalizarea internă.
Incipitul ex-abrupto surprinde prin tonalitatea confesiunii și atitudinea personajului
narator: romanul începe cu șovăirile celui ce iubise, dar care nu își poate aminti exact ziua în
care am întâlnit-o pe Maitreyi. În mod semnificativ, romanul se încheie cu dorința eroului de a
revedea ochii Maitreyiei ca o încercare de verificare a autenticității iubirii mistice, a faptului că
trăise iubirea absolută, nu o iubire oarecare.
Romanul este structurat în 15 capitole, iar întâmplările sunt relatate din perspectiva
personajului narator care este europeanul Allan, un inginer englez, stabilit în Calcutta. Inginerul
Narendra Sen, protectorul său, îl invită să locuiască în casa lui, cu scopul declarat de a-i înlesni
viața într-o Indie prea complicată pentru un european. În realitate, Narendra Sen intenționa să-l
adopte pe Allan pentru ca apoi să se mute cu toată familia în Anglia, deoarece în India începuse
revoluția. Acest din urmă detaliu Allan nu-l va afla decât mult mai târziu. În casa inginerului,
Allan o cunoaște pe fiica acestuia, Maitreyi și se îndrăgostește de ea. Apoi, Allan este invitat să
locuiască în casa familiei Sen. Aici el receptează realitatea ca un european și crede că familia Sen
complotează să-l însoare cu Maitreyi. În primele luni, nu se gândește la dragoste, dar se simte
atras de misterul fetei. Treptat, tânărul este fascinat de viața familiei bengaleze, dar și de
complexitatea sufletului Maitreyiei, adolescenta senzuală și inocentă în același timp. El începe să
o învețe franceză, iar ea să-l învețe bengaleză. La început, Maitreyi încearcă să reziste jocului
seducției, pe de o parte din rațiunile religioase, pe de altă parte pentru că nu îndrăznea să strice
planurile tatălui ei.
O secvență reprezentativă pentru experiența de dragoste și de viață a personajelor
se derulează în capitolul 8, în scena din bibliotecă, atunci când cei doi tineri cataloghează cărțile
lui Sen. Acesta este momentul când Allan devine cu adevărat conștient de seducția pe care
Maitreyi o exercită asupra lui și în care diferența dintre cele două mentalități, orientală și
occidentală, arată modul în care cei doi tineri concep iubirea: ceea ce pentru el este extaz, pentru
ea este agonie. Atingerea fizică a bărbatului îi deschide Maitreyiei orizonturi nebănuite. Spațiul
claustrant al bibliotecii ar putea sugera constrângerile sau rigorile unei lumi atemporale.
Biblioteca devine metaforă textuală pentru labirintul căutărilor, al regăsirii identitare, al aflării
sinelui.
O altă secvență semnificativă pentru întâlnirea a două tipuri de a trăi experiențele
umane fundamentale este scena logodnei secrete dintre cei doi săvârșită în natura exotică a
Bengalului. Jurământul Maitreyiei are solemnitatea incantațiilor din vechea literatură indiană.
Cerul și Pământul sunt invocate într-un legământ de dragoste: Mă leg de tine pământule că eu voi
fi a lui Allan și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine și cum aștepți tu ploaia așa îi
voi aștepta și eu venirea, și cum îți sunt razele ție, așa va fi trupul lui mie. Ea îi oferă lui Allan un
inel cu doi șerpi încolăciți: unul de aur (feminitatea) și altul de fier (virilitatea) sugerând refacerea
cercului, a întregului, comuniunea mistică a două suflete eliberate de constrângerea
prejudecăților.
Fericirea celor doi îndrăgostiți nu durează mult pentru că sora Maitreyiei, Chabu, le
trădează secretul. Narendra Sen îl alungă pe Allan care abia acum înțelege că o căsătorie cu
Maitreyi era imposibilă deoarece ea aparținea celei mai nobile caste indiene, cea a brahmanilor,
iar căsătoria cu cineva din afara acestei caste ar fi adus dizgrația întregii familii. Ruptura aduce
nefericirea în casa familiei Sen: tatăl orbește, iar Chabu moare după câteva crize de nebunie.
Brutalizată de tată, Maitreyi ia asupra ei toată vina. În încercarea de a-l găsi pe Allan, ea riscă
enorm, dar reușește să-i telefoneze acestuia și chiar să îi trimită o scrisoare. Pretextând datoria de

MRK teacher © All rights reserved

 3

onoare față de cererea scrisă a domnului Sen de a nu mai lua legătura cu niciunul dintre membrii
familiei sale, Allan nu răspunde nici la telefon, nici la scrisoare. Sperând că va fi dată afară din
casă, Maitreyi se dă vânzătorului de fructe, dar sacrificiul este inutil deoarece familia refuză să
aplice normele tradiției în acest caz. Disperat, Allan rătăcește o vreme pe străzile Calcuttei, apoi
se retrage în Hymalaya. Reîntors în Europa, Allan încearcă să găsească adevărul despre dragostea
de atunci, de aceea reia jurnalul din perioada iubirii cu Maitreyi și tot de aceea romanul are un
final deschis, dorința ultimă apărând ca un strigăt mut al unui suflet chinuit: aș vrea să privesc
ochii Maitreyiei.
Încercând să comenteze acest roman, Mihail Sebastian, bunul prieten al lui Eliade din
acei ani, se arată neputincios, pentru că Maitreyi este un fapt unic, fără precedent și fără urmare.
Maitreyi este un miracol împlinit.

MRK teacher © All rights reserved