Sunteți pe pagina 1din 5

Romanul este specia genului epic, n proza, de mare ntindere, cu o aciune complexa ce se poate desfura pe mai multe planuri,

cu personaje numeroase a cror personalitate este bine individualizata i al cror destin este determinat de trsturile de caracter i ntmplrile ce constituie subiectul operei. Modernismul apare n literatura secolului al XX-lea si cuprinde toate acele miscari artistice care exprima o ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Desprins din miscarea simbolista, modernismul a ncearcat sa puna de acord expresia artistica cu viata moderna, cu sensibilitatea epocii si a contribuit la mbogatirea mijloacelor de creatie artistica. Ideea modernizarii literaturii romane aparuse in scrierile lui Eugen Lovinescu, acesta lansand asa-numita Teorie a sincronismului prin care se evidentia necesitatea sincronizarii literaturii romane cu cea europeana. Romanul modern are drept caracteristici 1. relatarea actiunii la persoana I, 2. naratorul este personaj, subiectiv, si non-omniscient, 3. mediul desfasurarii actiunii este urban, 4. protagonistul se incadreaza in tipul intelectualului, 5. conflictul predominant este cel interior, 6. cronologia nu e respectata (apare fluxul constiintei) 7. limbajul e savant. In perioada interbelica, in literatura romana au existat doua directii diferite manifestate mai ales in realizarea romanului. Pe de o parte, romanul realist-obiectiv cu tematica sociala a cunoscut apogeul prin reactiile lui Liviu rebreanu si ale lui George Calinescu. Pe de alta parte, apare in aceasta perioada si romanul modern-subiectiv care abordeaza o problematica noua: conditia intelectualului, reprezentat prin operele lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban. Introducerea operei Scrierile literare ale lui Mircea Eliade prezinta doua tendinte complementare: pe de o parte experienta, autenticitatea, trairea nemijlocita, intensa a realitatii, mai ales sub aspectul spiritual si erotic, pe de alta parte fantasticul, care reflecteaza experienta sacrului. Romanul Maitreyi de Mircea Eliade face parte din prima tendinta, fiind un roman al experientei, dar si un roman exotic. Aparut in 1933, romanul s-a bucurat in epoca de un mare succes de critica si de public, care a trecut repede de granitele tarii. Maitreyi este un roman al experientei si al autenticitatii pentru ca valorifica trairea intensa a personajelor, marcate de experiente definitorii, iar impresia de autenticitate provine din utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice, scrisori etc.) Tema operei Ca orice roman modern, Maitreyi abordeaz problematica intelectualului, cartea

urmrind modul n care un tnr intelectual descoper lumea i se autodescoper prin intermediul unei experiene care ine deopotriv de erotic i exotic. n planul secundar, cartea are un caracter monografic, surprinznd viaa, tradiiile i mentalitile indienilor. Sursa de inspiratie Sursa de inspiratie a romanului este autobiografica si reprezinta povestea de dragoste traita de autor alaturi de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece mai multi ani, dedicandu-se studiilor de orientalistica la Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade au stat la baza creatiei epice fictionale, fiind modificate numele si ocupatiile unor personaje, dupa cum marturiseste Mircea Eliade in Memorii. Lui Allan, personajul-narator al acestui roman si alter ego al autorului, scriitorul ii transfera o parte din propria-i experienta biografica. Titlul Operei Caracterul exotic al povetii de dragoste este sugerat nc din titlu, rezonanele neobinuite ale numelui protagonistei avnd rolul de a strni curiozitatea cititorilor. Structura Romanul este alcatuit din cincisprezece capitole. Incipit si final Incipitul romanului cuprinde pretextul utilizarii persoanei I. Naratorul-personaj Allan se hotaraste sa scrie intr-un caiet intreaga poveste de dragoste traita alaturi de Maitreyi, folosind jurnalul sau. Se pare ca nu-si aminteste exact ziua in care a intalnit-o ci doar faptul ca era intr-un targ impreuna cu un prieten englez cu care plecase sa aleaga niste carti pentru cadourile de Craciun. Atunci o zareste pe Maitreyi in masina tatalui sau. In plus, in incipit este realizat si un portret al protagonistei, atitudinea lui fiind dispretuitoare fata de fata pe care o considera respingatoare pentru ca e indianca: un foarte surprinzator dispret. Mi se parea urata. Cu toate acestea, intreaga descriere din roman dezvaluie amanunte stranii referitoare la frumusetea tinerei bengaleze pe care el o compara mai mult cu o zeita decat cu o fiinta umana, de unde se poate deduce povestea ce va urma. Construit parca intr-o antiteza subtila cu incipitul, finalul romanului reia aceeasi imagine a personajului-narator care, aflat la o masa intr-un restaurant, converseaza cu nepotul doamnei Sen, incercand sa afle povesti despre Maitreyi si despre evenimentele care au urmat dupa despartirea lor. Finalul deschis al romanului intretine misterul frumoasei Maitreyi, care va ramane pentru europeanul rational o enigma. Framantarile lui Allan pentru a o intelege pe Maitreyi nu aduc risipirea indoielii, lasand atat protagonistul cat si cititorul intr-o zona a indoielii: Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde sa stiu eu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei.. De asemenea, din acest final putem deduce ca Allan inca nu este capabil sa inteleaga alegerile pe care Maitreyi le-a facut dupa ce el a plecat, acest lucru dovedind incapacitatea lui de a o intelege de fapt pe ea. Timp si spatiu Pentru a spori autenticitatea, naratorul personaj nregistreaz cu exactitate indicii temporali i spaiali, existnd pagini ntregi copiate pur i simplu din jurnalul lui Eliade

din acele luni. Aciunea se petrece n India, n oraul Calcutta, n vara anului 1929; n final exist i cteva scene n care cadrul se schimb (Munii Himalaya i Singapore). Subiect/Actiune (rezumat) Actiunea romanului ce consista din cincisprezece capitole se petrece in anul 1929, la Calcutta, oras format din trei mari comunitati: cea autohtona, traditionalista, cea alba, preponderent engleza si cea eurasiatica, dispretuitoare fata de indigeni, dar grabita sa ii imite pe europeni. In acest cadru exotic se petrece povestea de iubire, intr-adevar splendida, inedita pentru cititorul roman, intre Allan si Maitreyi, intruchipari exotice ale unui mit etern: acela al cuplului de indragostiti (E. Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii). Conflictul romanului se intemeiaza pe opozitia dintre doua lumi diferite: europeana si asiatica. Desi uniti prin iubire, cei doi tineri raman exponenti ai acestor mentalitati diferite. Conflictul dintre europeanul Allan si bengalezul Narendra Sen, tatal fetei, reda opozitia dintre libertatea dragostei si constrangerile traditiei, si reprezinta incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizatii si mentalitati. In sufletul lui Allan, fire autoreflexiva, se petrece un puternic conflict interior, cel in care trairea iubirii, ca experienta definitorie, si luciditatea analizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descopera atat lumea tainica a Indiei, cat si forta iubirii reale. Allan este un tanar inginer european, care atras de India, pleaca acolo, unde lucreaza la reteaua de canalizare a deltei. Treptat el avanseaza de la desentaor tehnic la la supraveghetor al lucrarilor de la Tambuk si Assam. Se imbolnaveste de malarie, este spitalizat si, apoi, este invitat de catre inginerul hindus cu studiile efectuate la Universitatea din Edinburgh, Narendra Sen, sa locuiasca in casa sa, in timpul convalescentei. Narendra Sen dorea sa se mute impreuna cu familia, si cu Allan, in Anglia deoarece in India incepuse revolutia. Allan afla mult mai tarziu aceste intentii ale domnului Sen, dupa ce credea ca doreste sa il insoare cu fiica lui. Prima oara cand o vede pe Maitreyi, in timp ce alegea carti pentru cadourile de Craciun impreuna cu tatal ei, el o gaseste dispretuitoare datorita exotismului afisat de ea. Cand insa ea il viziteaza impreuna cu tatal ei la spital, el este tulburat de prezenta ei, dar nu-si explica de ce. Dupa ce se muta in casa familiei Sen, Allan este treptat atras de fata, mai ales dupa ce tatal ei il roaga sa o invete limba franceza. In schimb, aceste ore de studiu de fapt reprezinta un joc al fetei menit sa il atraga pe tanar intr-un joc al ei. Ea ii ofera diferite simboluri ale dragostei specifice culturii ei, dar el nu recepteaza mesajul deoarece prieste prin prisma europeana evenimentele. Desi initial isi neaga sentimentele, Allan constata ca este tot mai atras de tanara. Inainte de a se darui lui Allan si pentru a evita pacatul iubirii fara rod, ea oficiaza o logodna mistica si savarseste un juramant cosmic legamantul dragostei si ii daruieste lui Allan un inel confectionat din fier si aur ca doi serpi incolaciti, unul intunecat si altul galben, unul reprezentand virilitatea, celalalt feminitatea. Totusi fericirea acestora nu dureaza deoarece sora ei, Chabu, le dezvaluie domnului si doamnei Sen ce se intampla intre cei doi. Ruptura aduce dezastrul asupra familiei Sen: tatal orbeste, Chabu moare in urma unor crize de nebunie. Brutalizata, Maitreyi sfarseste prin a se darui unui vanzator de fructe, cu toate ca sacrificiul este in van. Disperat, Allan rataceste o vreme pe strazile din Calcutta, iar apoi se retrage in Himalaya, unde incearca sa uite iubirea. La Singapore se intalneste cu nepotul doamnei Sen, care ii povesteste ce s-a intamplat in acea familie

dupa plecarea lui, dar europeanul este incapabil sa inteleagade fapt ce se intampla cu Maitreyi asa ca finalul ramane deschis. Conflictele Ca n orice roman modern dedicat problematicii legate de condiia intelectualului, i n Maitreyi conflictul exterior este nesemnificativ, rezumnadu-se la cel dintre ndragostii i familia Sen. n cazul lui Allan, se distinge un conflict interiorgenerat de orgoliul de la nceput. Intelectualul lucid este convins de inferioritatea tuturor indienilor i ncearc din rsputeri s nu se ndragosteasc de o indianc: Mi-aduc aminte c strigau n mine dou suflete: unul m-ndemna ctre viaa nou, pe care nici un alb nu o cunoate [] o via n care ma simeam atras i dezarmat i celalalt suflet care se revolta mpotriva conspiraiei acesteia. Pe de alta parte, Maitreyi e contient de la nceput de piedicile sociale i religioase dintre ei, ns dragostea e mai puternica i dect vointa ei. Elemente de originalitate Noutatea constructiei discursului narativ consta in dubla perspectiva temporalape care naratorul personaj o are asupra evenimentelor: contemporana si ulterioara. Personajul nu evoca pur si simplu intamplarile, rememorandu-le, ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar si felul in care percepuse respectivele evenimente in momentul in care le traise, consultand in acest scop jurnalul de la momentul respectiv. Pe masura ce scrie romanul, perspectiva lui Allan asupra evenimentelor se modifica. Neconcordanta dintre istoria notata in jurnal si rememorarea acesteia, in roman, relativizeaza evenimentele si le ofera caracter subiectiv. Din aceasta perspectiva, Maitreyi poate fi considerat si romanul scrierii unui roman. Personajele Allan este personajul principal al romanului (un alter ego al autorului) si intruchipeaza indragostitul lucid si analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in romanul romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani, si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire si pe baza caruia a realizat romanul: Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi. Venit in India sa lucreze si imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte, marturisindu-si neputinta de a retrai aieveaacum, cand scrie romanul, mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri. Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare: Totusi n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele. Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste

tehnici de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului modern. Originalitatea moderna a eroului masculine data de subtilitatea analitica a propriei constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator. Maitreyi, eroina romanului este un personaj exotic, realizat in intregime din perspectiva personajului-narator, Allan, care se indragosteste de ea. Opiniile tanarului asupra ei variaza in functie de momentul la care o priveste, acestea evolund de la o fiinta dispretuitoare la o tanara superba si exotica, o data cu sentimentele, mereu schimbatoare ( mai intai isi neaga sentimentele apoi, treptat, reuseste sa realizeze ca este atra de ea si , la sfarsit, ca o iubeste). Europeanul este fascinat si de mentalitatea indiana, care il atrage continuu. De asemenea, Maitreyi reprezinta pentru el un mit. Asftfel, se infiripa intre cei doi o poveste care nu va sfarsi bine pentru nici unul. Arta narativa Romanul este un jurnal intim, iar intamplarile sunt relatate la persoana I, din perspectiva subiectiva a personajului-narator, europeanul Allan. Multiplicarea perspectivei conduce la existenta a trei niveluri ale scriiturii si la interferenta vocilor narative ale textului. Primul nivel cuprinde insemnarile zilnice ale lui Allan, notate cu fidelitate in timpul sederii sale la resedinta lui Narendra-Sen. Cel de-al doilea nivel, contine cateva comentarii adaugate intre paranteze, ulterioare producerii faptelor si intamplarilor, cu scopul de a clarifica anumite aspecte notate in jurnal. Al treilea nivel este o confesiune a personajului-narator care, in timp ce scrie retraieste, de fapt, povestea de dragoste cu Maitreyi, analizandu-i cu luciditate sensul profund. Progresiv, se contureaza si cele trei ipostaze ale iubirii, care apar o data cu cele trei voci narative: iubirea traita cu pasiune, iubirea asumata cu luciditate si iubirea comentata, spiritualizata, al carei sens autorul jurnalului si protagonistul povestii de iubire incearca sa il inteleaga. Formula prin care este sintetizata problematica romanului o reprezinta estetica autenticitatii realizata prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspectiesi autoanaliza lucida. Autenticitatea romanului modern, amestec intre jurnalul intim si naratiunea retrospectiva, este sustinuta de utilizarea tehnicii narative moderne punerea in abis, fiind introduse in naratiune secvente din jurnal. Concluzie Asadar, prin formula narativa aleasa, prin faptul ca experienta surprinsa in roman face parte din experientele absolute traite de fiinta umana, prin notarea starilor si senzatiilor, analizate cu luciditate de o natura intelectuala interesata de tot ceea ce poate deveni obiect al cunoasterii, romanul se incadreaza in categoria modernismului interbelic si a romanului experientei.