Maitreyi de Mircea Eliade

Tema și viziunea despre lume într-un roman al experienţei studiat

Context
Personalitate de tip enciclopedic, Mircea Eliade a desfășurat o vastă activitate culturală, abordând domenii de activitate
variate dintre care se remarcă cel științific și cel literar. Proza sa creată de-a lungul perioadei dintre 1930-1980 contribuie la înnoirea
literaturii române, remarcându-se printr-o notă de profundă originalitate. Scrierile literare ale lui Mircea Eliade reprezintă două
tendințe complementare: pe de o parte „experiența”, autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realității, mai ales sub aspect
spiritual și erotic, pe de altă parte fantasticul, reflectând „experiența sacrului”.
1. Incadrare în tipologie, curent
Romanul modern de analiză psihologică „Maitreyi” de Mircea Eliade face parte din prima tendință, fiind un roman modern
de tip subiectiv, de analiză psihologică, un roman al autenticității și al experienței, dar și un roman exotic. Apărut în 1933, romanul
s-a bucurat în epocă de un mare succes de critică și de public, care a trecut repede granițele țării. Principala sursă de inspirație a
romanului său este povestea de dragoste trăită de autor alături de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade
petrece mai mulți ani, dedicându-se studiilor de orientalistică la Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade vor
sta la baza creației epice, care aparține ficțiunii, fiind modificate numele și ocupațiile unor personaje, ca și finalul întâmplării, după
cum mărturisește Mircea Eliade în „Memorii”. Lui Allan, personajul-narator al acestui roman și alter-ego al autorului, scriitorul îi
transferă o parte din propria-i experiență biografică.
Opera se încadrează în specia roman prin amploare acțiunii desfășurate pe mai multe planuri, numărul relativ
mare de personaje implicate în conflicte puternice, mobilitate în timp și spațiu. În primul rând, „Maitreyi” este un roman al
experienței pentru că valorifică trăirea cât mai intensă în plan interior de către personaje a unor experiențe definitorii, iar impresia
de autenticitate provine din utilizare unor elemente care țin de realitate (jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice,
scrisori etc.). În al doilea rând, formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticității, prin confesiunea
personajului-narator, relatarea la persoana I, introspecția, autoanaliza lucidă. Autenticitatea romanului modern, amestec de jurnal
intim și narațiune retrospectivă este susținută de utilizarea tehnicii narative moderne „punerea în abis”, secvențele din jurnal fiind
introduse în narațiunea romanescă.
Maitreyi” este întâiul nostru roman exotic prin decorurile, viața socială din Calcutta, prezentarea familiei bengaleze în care
pătrunde europeanul, cât mai ales prin descoperirea sufletului feminin indian care îl fascinează pe tânărul Allan.
2. Ilustrarea temei/ două episoade comentate
Tema romanului este iubirea-pasiune înfiripată „între doi oameni cu formații sufletești foarte diferite” (Ovid. S.
Crohmălinceanu). Povestea nefericită trăită de cuplul de îndrăgostiți Allan și Maitreyi, în decor exotic, amintește de Romeo și Julieta
sau Tristan și Isolda, încât se poate spune că prin acest roman „Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanității”
(Perpesicius). Cei doi îndrăgostiți aparțin unor culturi diferite (orientală și occidentală), mentalitate, civilizație, religie.
O primă secvență ce ilustrează tema este întâlnirea celor doi în biblioteca lui Narendra Sen. Sub pretextul aranjării cărților,
cei doi pornesc un joc: fiecare începe să aranjeze cărțile de la un capăt diferit al raftului, urmând să vadă la ce carte se vor întâlni.
Descoperirea volumului „Tales of the unexpected” o face pe Maitreyi să roșească, percepând acest titlu ca pe un semn premonitoriu.
Urmează apoi alt joc, cel al seducției, în care îndrăgostiții se lasă antrenați. Când Allan o sărută pe Maitreyi, fata cade în genunchi
implorându-l să înceteze. Ea conștientizează că prin gestul său a produs un dezechilibru în univers.
O altă secvență reprezentativă o constituie logodna tinerilor. Înainte de a i se dărui lui Allan, tânăra oficiază un ritual mistic,
invocând elementele naturii care să le fie martori în acest moment decisiv.
Viziunea despre lume a autorului reiese din propriile mărturisiri: „Orice se întâmplă în viață poate constitui un roman”.
Astfel autorul valorifică povestea sa de dragoste trăită alături de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece
mai mulți ani dedicându-se studiilor de orientalistică la Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade vor sta la baza
romanului care aparține ficțiunii, autorul modificând numele și ocupațiile unor personaje, precum și finalul întâmplării.
3. Elemente de structură şi compoziţie
Titlul cărții coincide cu numele personajului principal feminin – Maytrei – considerată de critica literară cel mai exotic
personaj feminin din literatura română, „femeie și mit”, în același timp „simbol al sacrificiului prin iubire”, după cum afirmă criticul
Pompiliu Constantinescu.
Romanul este de tipul jurnalului-intim, iar întâmplările sunt relatate la persoana I, din perspectiva subiectivă a
personajului-narator, europeanul Allan. Foarte interesantă rămâne multiplicarea perspectivei care conduce la existența celor trei
niveluri ale scriiturii și la interferența „vocilor” narative ale textului. Primul nivel cuprinde însemnările zilnice ale lui Allan,
consemnate cu fidelitate în timpul șederii sale în casa lui Narendra-Sen. Cel de-al doilea nivel conține câteva comentarii adăugate
între paranteze, ulterioare producerii faptelor și întâmplărilor, care au scopul de a explica și de a clarifica anumite aspecte notate în
jurnal. Al treilea nivel este o confesiune a personajului-narator care, în timp ce scrie, retrăiește, de fapt, povestea de iubire cu
Maitreyi, analizând cu luciditate sensul profund al evoluției și al semnificațiilor acestei istorii.
Noutatea construcției discursului narativ constă în dubla perspectivă temporală pe care naratorul-personaj o are asupra
evenimentelor: contemporană și ulterioară. Personajul-narator nu evocă pur și simplu întâmplările, rememorându-le, ci reconstituie
evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar și la felul în care percepuse respectivele evenimente în momentul în care
le trăise, consultând în acest scop jurnalul acelei perioade.
 Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii și atitudinea personajului narator. Incipitul
constituie și prima dintre secvențele narative semnificative întrucât surprinde prima întâlnire a personajelor. Aceasta se petrece
accidental, când Allan o vede pe Maitreyi în mașina tatălui său, așteptându-i să termine de ales câteva cărți pentru Crăciun. Construit
parcă într-o subtilă antiteză cu incipitul, finalul romanului reia aceeași imagine a personajului-narator care, aflat la o masă într-un
restaurant, conversează cu nepotul doamnei Sen, încercând să afle noutăți despre Maitreyi și despre ceea ce a urmat despărțirii lor.
Finalul deschis al romanului întreține misterul frumoasei Maitreyi, care va rămâne pentru europeanul rațional o enigmă.
Frământările lui Allan pentru a o înțelege pe Maitreyi, nu aduc risipirea îndoielii, lăsând protagonistul într-o zonă a incertitudinilor.
Acțiunea romanului alcătuit din 15 capitole se petrece în anul 1929, în Calcutta, unde trăiește o lume pestriță formată din
trei comunități: cea autohtonă, foarte conservatoare; apoi comunitatea albă, preponderent engleză și comunitatea eurasiatică,
disprețuitoare față de indigeni, dar grăbită să-i imite pe europeni.
Conflictul romanului se construiește pe opoziția dintre două lumi diferite: cea europeană și cea asiatică. Uniți prin iubire,
cei doi tineri rămân exponenți ai acestor mentalități. Conflictul dintre europeanul Allan și bengalezul Narenda Sen, tatăl fetei, redă
opoziția dintre libertatea dragostei și constrângerile tradiției, și reprezintă incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizații
și mentalități. În sufletul lui Allan, fire autoreflexivă, se petrece un puternic conflictul interior, între trăirea intensă a iubirii, ca
experiență definitorie, și luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât și forța iubirii
adevărate.
Acțiunea îl are în centru pe Allan, un tânăr inginer englez, care atras de exotismul Indiei, dar și dornic de a-și face o carieră
se angajează la o societate de canalizare a deltei. În junglă se îmbolnăvește de malarie și este spitalizat. Inginerul hindus, Narendra
Sen îl invită pe Allan să locuiască în casa lui în timpul convalescenței. El dorea să îl adopte ca fiu pe Allan, ca apoi să se mute cu toată
familia în Anglia, deoarece în India începuse revoluția. Dar Allan află prea târziu despre aceste intenții crezând că Sen voia să îl
însoare cu fiica lui.
La început Allan nu se gândește la dragoste dar se simte atras de misterul fetei. Treptat este fascinat de viața familiei
bengaleze, dar și de complexitatea sufletului lui Maitreyi. El începe să ia lecții de bengaleză în timp ce ea va învăța franceza. Cu
floarea roșie pe care i-o oferă tânărului Maitreyi declaneșază involuntar jocul seducției ce va continua cu discuții despre cărți, cu
jocul privirilor, apoi al atingerilor. Deși inițial își neagă sentimentele autoanalizându-se cu luciditate, Allan se lasă prins de jocurile
fetei, e gata să-și abandoneze religia, să treacă la hinduism, pentru a se putea căsători.
Înainte de a i se dărui lui Allan, pentru a evita păcatul, tânăra oficiază o logodnă mistică, un jurământ cosmic în fața
elementelor naturii. Dar fericirea lor nu durează fiindcă Chabu, sora mai mică a Maitreyiei îndrăgostită inconștient de Allan trădează
secretul iubirii lor. Sen îl alungă pe Allan care abia acum află că o asemenea căsătorie este imposibilă, Maitreyi aparține castei
brahmanilor, iar căsătoria cu altcineva ar fi însemnat degradarea întregii familii.
Ruptura aduce suferință și boală. Sen orbește, Chabu moare, Maitreyi înceară să ia asupra ei întreaga vină. Pentru a-l întâlni
pe Allan se dăruiește unui vânzător de fructe, rămâne însărcinată, dar sacrificiul ei este inutil. Disperat, Allan rătăcește prin Calcuta,
apoi se retrage în Himalaya. Aventura cu Jenia Isaac îi confirmă faptul că doar alături de Maitreyi a trăit iubirea absolută. De aici va
pleca la Singapore, unde primește o slujbă. Se întâlnește cu nepotul doamnei Sen care îi spune ce s-a întâmplat acasă după plecarea
lui Allan.
Deznodământul este patetic și exprimă regretul pentru această despărțire impusă. Întrebările care îl frământă pe Allan și
finalul deschis al romanului sugerează că nici distanțarea temporală, nici rememorarea faptelor nu pot epuiza misterul frumoasei
bengaleze.
Allan și Maitreyi sunt implicați într-o poveste de iubire, care fascinează prin faptul că pune față în față două civilizații
diametral opuse. Dacă tânărul britanic vine dintr-o lume dominată de pragmatism și rațiune, Maitreyi provine dintr-o civilizație total
diferită, arhaică, patriarhală, care prelungește în modernitate ecouri ale unei lumi vechi, profund spiritualizată.
Maitrey, eroina romanului omonim, este probabil, cel mai exotic personaj din literatura română, ea simbolizând misterul
feminității. Portretul Maitreyiei este realizat în îngregime din perspectiva subiectivă a personajului-narator, Allan, care la un moment
dat, se îndrăgostește de ea. Allan, protagonistul și, în același timp, personajul-narator al romanului, care oferă o perspectivă
subiectivă asupra întâmplărilor, reprezintă un alter ego al autorului, ca și Andrei Mavrodin din romanul „Nuntă în cer”.
Prin caracterizarea directă, naratorul realizează, în diferite etape ale iubirii, mai multe portrete ale fetei, care, prin tehnica
acumulării detaliilor, îi surprind vestimentația, chipul, detalii fizice senzuale sau inocente, gesturi, calități, în încercarea sa de a reda
miracolul acestei femei indiene. La început nu i se pare frumoasă, dar îi atrage atenția brațul gol al fetei de o culoare stranie „galben
întunecat atât de tulburător, atât de puțin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeițe…”. Treptat îl subjugă misterul fetei, care
poartă cu sine taina Indiei, încât învață să-i descopere frumusețea Caracterizarea indirectă prin fapte, limbaj, relația cu alte
personaje, atitudini, gesturi, dezvăluie asumarea tragică a iubirii, pentru că Maitreyi este singura din cuplu care cunoaște interdicțiile
și urmările erosului interzis în lumea sa. Ea îl inițiază pe Allan în iubire, în cultura orientală și în sacralitate.
Prin formula narativă aleasă, prin faptul că experiența surprinsă în romanul jurnal face parte dintre experiențele supreme
ale condiției umane, dar și prin notarea atentă a stărilor și a senzațiilor analizate cu luciditate, de o natură intelectuală interesată de
tot ceea ce poate deveni obiect al cunoașterii, romanul se încadrează în categoria modernismului interbelic și a romanului
„experienței”.