Maitreyi

de Mircea Eliade

Sumar
Particularități ale romanului experienței:
 subiectul ........................................................................... 2
 planul eseului .................................................................... 2
 eseul .................................................................................. 3-4
Particularități ale personajului și relația dintre personaje:
 subiectele............................................................................. 5
 planul .................................................................................. 5
 eseul ................................................................................... 6-7
Firul epic .......................................................................................... 8
Aspecte teoretice .............................................................................. 8

1
Subiecte posibile:
1. Redactează un eseu în care să prezinți particularități ale unui roman al experienței/subiectiv/de analiză
psihologică/interbelic studiat.
Repere:
- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului ales într-o perioadă, într-un
curent cultural/ literar sau într-o orientare tematică;
- comentarea a două secvențe relevante pentru tema romanului;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru romanul ales
(de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele
comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

1. Planul eseului:
-încadrarea în perioada interbelică;
-apartenența la romanul experienței și la romanul exotic;
-sursa de inspirație;
-estetica autenticității;
-tema: iubirea incompatibilă;
-două scene reprezentative pentru temă:
 cina din casa familiei Sen;
 logodna mistică din preajma Lacurilor;
-multiplicarea perspectivei temporale și nivelurile scriiturii:
 însemnările zilnice ale personajului-narator (consemnate cu fidelitate în timpul șederii în casa lui
Narendra Sen);
 comentariile dintre paranteze, ulterioare producerii faptelor (care au scopul de a clarifica și de a
explica anumite aspecte notate în jurnal);
 confesiunea personajului-narator (care, în timp ce scrie, retrăiește de fapt povestea de iubire cu
Maitreyi, analizând cu luciditate sensul profund al evoluției acesteia);

 dubla perspectivă temporală: contemporană și ulterioară;

-acțiunea și cronotopul: 15 capitole, 1929, Calcutta, unde trăiește o lume formată din trei comunități:
 autohtonă,
 albă, preponderent engleză;
 eurasiatică;
-raportul incipit-final:
 incipitul ex abrupto;
 finalul deschis;
-conflicte:
 opoziția dintre două lumi: europeană și asiatică 
 uniți prin iubire, tinerii rămân exponenții unor lumi incompatibile;
 conflictul dintre europeanul Allan și bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei;
 conflictul interior puternic al personajului-narator (dintre trăirea intensă a iubirii, ca experiență definitorie, și
luciditatea autoanalizei);
-personajele:
 Maitreyi:
 personaj eponim, misterios, exotic;
 poetă precoce,
 preocupată de filosofie,
 copil și femeie în același timp;

 Allan:
 narator-personaj;
 tânăr inginer englez, angajat la o societate de canalizare a deltei, în Calcutta;
 pragmatic și lucid
 dornic să avanseze profesional,
 fără dorința de a se implica într-o relație de dragoste;
-evoluția relației celor doi presupune parcurgerea unei iubiri complete;

2
-concluzii.

Perioada interbelică este esențială în evoluția romanului românesc, atât prin extinderea ariei tematice,
prin surprinderea particularităților unor medii sociale variate, cât și prin diversificarea formulelor
narative. Astfel, romanul de inspirație rurală își găsește adepți în Liviu Rebreanu (realismul dur, obiectiv) și
în Mihail Sadoveanu (realismul mitic), iar cel citadin este ilustrat magistral de George Călinescu (realismul
balzacian), Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu (proza de analiză psihologică) și Mircea Eliade
(romanul exotic și al experienței).
,,Maitreyi”(1933) este un roman prin amploarea acțiunii, desfășurarea pe mai multe planuri narative,
conflictul complex și personajele riguros individualizate.
Textul face parte din categoria romanului experienței, întrucât sunt inserate elemente care țin de realitate
(jurnalul din India al autorului, elemente autobiografice, scrisori autentice), este indusă impresia de viață
adevărată și se valorifică trăirea cu maximă intensitate de către eroi a unor experiențe definitorii.
Deoarece acțiunea e proiectată într-un spațiu cultural străin de spiritul european, este considerat și un
roman exotic.
Sursa de inspirație este povestea de dragoste trăită de autor alături de fiica profesorului care l-a găzduit în
India. Notele din jurnalul pe care Eliade l-a ținut în perioada petrecută în Calcutta au stat la baza creației epice
de ficțiune, dar au fost modificate numele și ocupațiile unor personaje, finalul întâmplării, iar lui Allan,
personajul-narator al romanului, un alter ego al autorului, scriitorul îi transferă o parte din propria-i
experiență biografică.
Formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticității prin confesiunea
personajului-narator, relatarea la persoana întâi, introspecția, autoanaliza lucidă; amestecul de jurnal intim
și narațiune retrospectivă, utilizarea tehnicii narative moderne, „punerea în abis” (secvențe din jurnal sunt
introduse în narațiune).
Tema este iubirea incompatibilă. Pentru ilustrarea acesteia, o secvență semnificativă este cina din casa
familiei Sen, la care participă Allan împreună cu un prieten francez (Lucien Metz), care scria o carte despre
India. Englezul e impresionat de frumusețea Maitreyiei și de eleganța vestimentației fetei, specifică femeilor
indiene. Pe Allan îl fascinează râsul fetei, „un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie și de copil în același
timp”. O altă secvență simbolică este logodna mistică din preajma Lacurilor, un jurământ cosmic rostit de
Maitreyi în fața întregii naturi.
Multiplicarea perspectivei temporale conduce la apariția a trei niveluri ale scriiturii, în care naratorul-
personaj, europeanul Allan, comentează aceleași evenimente și trăiri în momente diferite. Primul nivel cuprinde
însemnările zilnice ale sale, consemnate cu fidelitate în timpul șederii în casa lui Narendra Sen, al doilea nivel
conține câteva comentarii adăugate între paranteze, ulterioare producerii faptelor, care au scopul de a
clarifica și de a explica anumite aspecte notate în jurnal, iar al treilea nivel este o confesiune a personajului-
narator care, în timp ce scrie, retrăiește de fapt povestea de iubire cu Maitreyi, analizând cu luciditate sensul
profund al evoluției acesteia.
Noutatea construcției discursului narativ constă în dubla perspectivă temporală pe care naratorul-
personaj o are asupra evenimentelor: contemporană și ulterioară. Personajul-narator nu evocă pur și simplu
întâmplările, ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar și la felul în care
percepuse respectivele evenimente în momentul în care le trăise, consultând în acest scop jurnalul acelei
perioade. Pe măsură ce scrie romanul, viziunea lui Allan asupra întâmplărilor trecute se modifică.
Neconcordanța dintre istoria propriu-zisă relatată în jurnal și rememorarea acesteia în romanul pe care
Allan îl scrie, relativizează evenimentele și le conferă caracter subiectiv.
*Acțiunea romanului alcătuit din 15 capitole, se petrece în anul 1929, la Calcutta, unde trăiește o lume
formată din trei comunități: cea autohtonă, foarte conservatoare, comunitatea albă, preponderent engleză și o
comunitate eurasiatică, disprețuind obiceiurile indiene, dar grăbită să îi imite pe europeni. In acest cadru exotic
se desfășoară povestea de iubire dintre Allan și Maitreyi.
Raportul incipit-final este relevant pentru nota de modernitate a textului. Incipitul ex abrupto surprinde
prin tonalitatea confesiunii și prin atitudinea naratorului-personaj, care mărturisește că nu își aduce aminte exact
ziua în care a cunoscut-o pe Maitreyi, iar finalul deschis al romanului întreține misterul frumoasei tinere care va
rămâne pentru europeanul rațional o enigmă. Textul sugerează că nici timpul, nici rememorarea faptelor în acest
roman-jurnal nu pot epuiza misterul iubirii Maitreyiei.
Incipitul constituie și prima dintre secvențele narative semnificative, întrucât surprinde întâlnirea
inițială a personajelor. Aceasta se petrece accidental, când Allan o vede pe Maitreyi în mașina tatălui său, pe
care îl așteaptă să aleagă niște cărți pentru vacanța de Crăciun. Din amănuntele evidențiate în incipit referitoare
la frumusețea stranie a tinerei bengaleze, comparată mai curând cu o zeiță decât cu o apariție umană, se poate
deduce că povestea de iubire este aproape iminentă.

3
 Conflictul central al romanului se construiește pe baza opoziției dintre două lumi, cea europeană și cea
asiatică. Uniți prin iubire, cei doi tineri rămân exponenți ai acestor mentalități. Apoi, conflictul dintre
europeanul Allan și bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei , se concretizează în confruntarea dintre civilizația
europeană liberă și cea hindusă, plină de prejudecăți. Fire autoreflexivă, Allan trece printr-un conflict
interior puternic, cel dintre trăirea intensă a iubirii, ca experiență definitorie, și luciditatea autoanalizei.
Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât și forța iubirii adevărate.

Personajele principale ale romanului, Allan și Maitreyi, trăiesc o poveste dramatică de iubire, în urma
unei serii de evenimente: neînțelegerea intențiilor lui Narendra Sen, ritualul de logodnă în preajma Lacurilor,
invidia lui Chabu, cedarea în fața vânzătorului de fructe.
Maitreyi, eroina romanului omonim, simbolizează misterul feminității și este, probabil, cel mai exotic
personaj din literatura română. Adolescenta bengaleză este poetă precoce, preocupată de filosofie, apreciată
în cercurile intelectuale bengaleze pentru că ține conferințe despre esența frumosului. Copil și femeie în
același timp, Maitreyi reprezintă pentru tânărul englez un mister inepuizabil. Maitreyi trăiește un conflict
interior de esență dramatică, întâlnit și în literatura clasică: acela dintre iubire și datoria față de familie.
Allan, naratorul-personaj, este un tânăr inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar și dornic să-și
facă o carieră, se angajează la o societate de canalizare a deltei, în Calcutta. Pragmatic și lucid, tânărul este
interesat să avanseze profesional, să fie liber, să experimenteze totul, să nu se implice într-o relație de iubire.
De aceea, reacțiile lui inițiale față de Maitreyi, de care crede că ar putea fi atras, sunt defensive. La început,
Allan este mândru de respectul celorlalți, după cum el însuși mărturisește: ,,Pe șantier eram singurul stăpân,
pentru că eram singurul alb.”. Allan este, așadar, tânărul european preocupat de fizică și de matematică,
rațional, care se implică într-o experiență erotică inițiatică alături de Maitreyi. Prin introspecție, monolog
interior și confesiune, își analizează cu luciditate trăirile. El este europeanul, străinul care încearcă să
decodifice esența spiritualității indiene, având drept cale de acces erosul. Locuind în casa familiei Sen alături
de Maitreyi, Allan descoperă treptat o lume ieșită din tiparele engleze, cu alte valori centrale. Până aproape de
sfârșit, eroul e un experimentator lucid. După izolarea englezului în Himalaya, Allan nu încetează să se
gândească la Maitreyi.
Nici Maitreyi nu încetează să se gândească la Allan, chiar e dispusă să se sacrifice pentru a se reîntâlni cu
inginerul englez.
Evoluția relației celor doi presupune parcurgerea unei iubiri complete. La început, indianca îi
pare ,,urâtă și vulgară” tânărului englez, urmează jocul seducției, apropierea treptată, îndrăgostirea, culminând
cu logodna din preajma Lacurilor. Destrămarea brutală a cuplului, după intervenția familiei fetei, este urmată de
căderea iubirii lui Allan în profan, în derizoriu, prin experiențe erotice ocazionale și de sacralizarea iubirii de
către Maitreyi. Spre deosebire de alte cupluri din literatură, aici doar femeia este capabilă de sacrificiu, în
timp ce bărbatul eternizează dragostea în poveste.
Prin urmare, Mircea Eliade pornește de la o experiență autobiografică, pe care o valorifică într-o
manieră originală, dând o nouă interpretare temei iubirii incompatibile. Autorul pune accentul pe drama
eroilor, generată de prejudecățile care fac imposibilă împlinirea iubirii. Formula narativă aleasă, iubirea
descrisă ca experiență definitorie, romanul-jurnal realizat prin notarea atentă a stărilor și a trăirilor (analizate
cu luciditate de o natură intelectuală interesată de tot ceea ce poate deveni obiect al cunoașterii) încadrează opera
literară ,,Maitreyi” în categoria modernismului interbelic și în cea a romanului experienței. Personajul
feminin Maitreyi rămâne o apariție singulară în peisajul literaturii române prin trăsăturile pe care le unește:
exotism, candoare, spirit ludic, inocență și senzualitate, putere de sacrificiu și dăruire completă.

4
 2. Redactează un eseu în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un roman al
experienței/subiectiv/de analiză psihologică, prin referire la o operă literară studiată, aparținând
perioadei interbelice.
Repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
- evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două scene/secvențe comentate;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului narativ, semnificative pentru
construcția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici narative, modalități de
caracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

3. Redactează un eseu în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un roman al
experienței/subiectiv/de analiză psihologică, prin referire la o operă literară studiată, aparținând
perioadei interbelice.
Repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese;
- evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului narativ, semnificative
pentru construcția personajelor (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici narative,
modalități de caracterizare, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
Planul eseului (2, 3):
- încadrarea în perioada interbelică;
-apartenența la romanul experienței și la romanul exotic;
-sursa de inspirație;
-estetica autenticității;
-tema: iubirea incompatibilă;
-acțiunea: 15 capitole, 1929, Calcutta, unde trăiește o lume formată din trei comunități:
 autohtonă, foarte conservatoare,
 comunitatea albă,
 comunitatea eurasiatică;
-raportul incipit-final:
 incipitul ex abrupto;
 finalul deschis;
-conflicte:
 opoziția dintre două lumi: europeană și asiatică;
 conflictul dintre europeanul Allan și bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei;
 conflictul interior puternic al personajului-narator (dintre trăirea intensă a iubirii, ca experiență definitorie, și
luciditatea autoanalizei);
-personajele: Allan și Maitreyi;
-Maitreyi:
 personaj eponim, misterios, exotic;
 poetă precoce,
 preocupată de filosofie,
 copil și femeie în același timp;

-Allan:
 tânăr inginer englez, angajat la o societate de canalizare a deltei, în Calcutta;
 pragmatic și lucid
 dornic să avanseze profesional,
 să fie liber,
 să experimenteze totul,

5
  să nu se implice într-o relație de iubire;

- principala trăsătură a Maitreyi: misterul;

-principala trăsătură a lui Allan (3): spiritul rațional;
-două secvențe reprezentative pentru construcția personajului feminin/ relația dintre personaje;
 cină în casa familiei Sen;
 logodna din preajma Lacurilor;
-modalități de caracterizare;
-concluzii.

Perioada interbelică este esențială în evoluția romanului românesc, atât prin extinderea ariei tematice,
prin surprinderea particularităților unor medii sociale variate, cât și prin diversificarea formulelor
narative. Astfel, romanul de inspirație rurală își găsește adepți în Liviu Rebreanu (realismul dur, obiectiv) și
în Mihail Sadoveanu (realismul mitic), iar cel citadin este ilustrat magistral de George Călinescu (realismul
balzacian), Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu (proza de analiză psihologică) și Mircea Eliade
(romanul exotic și al experienței).
,,Maitreyi”(1933) este un roman al experienței prin inserarea unor elemente care țin de realitate
(jurnalul din India al autorului, elemente autobiografice, scrisori autentice), impresia de viață adevărată și
valorificarea trăirii cu maximă intensitate de către eroi a unor experiențe definitorii.
Deoarece acțiunea e proiectată într-un spațiu cultural străin de spiritul european, este considerat și un
roman exotic.
Sursa de inspirație este povestea de dragoste trăită de autor alături de fiica profesorului care l-a găzduit în
India. Notele din jurnalul pe care Eliade l-a ținut în perioada petrecută în Calcutta au stat la baza creației epice
de ficțiune, dar au fost modificate numele și ocupațiile unor personaje, finalul întâmplării, iar lui Allan,
personajul-narator al romanului, un alter ego al autorului, scriitorul îi transferă o parte din propria-i
experiență biografică.
Formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticității prin confesiunea
personajului-narator, relatarea la persoana întâi, introspecția, autoanaliza lucidă; amestecul de jurnal intim
și narațiune retrospectivă, utilizarea tehnicii narative moderne, „punerea în abis” (secvențe din jurnal sunt
introduse în narațiune).
Tema este iubirea incompatibilă.
*Acțiunea romanului alcătuit din 15 capitole, se petrece în anul 1929, în Calcutta, unde trăiește o lume
formată din trei comunități: cea autohtonă, foarte conservatoare, comunitatea albă, preponderent engleză și o
comunitate eurasiatică, disprețuind obiceiurile indiene, dar grăbită să îi imite pe europeni. In acest cadru exotic
se desfășoară povestea de iubire dintre Allan și Maitreyi.
Raportul incipit-final este relevant pentru nota de modernitate a textului. Incipitul ex abrupto surprinde
prin tonalitatea confesiunii și prin atitudinea naratorului-personaj, care mărturisește că nu își aduce aminte exact
ziua în care a cunoscut-o pe Maitreyi, iar finalul deschis al romanului întreține misterul frumoasei tinere care va
rămâne pentru europeanul rațional o enigmă. Textul sugerează că nici timpul, nici rememorarea faptelor în acest
roman-jurnal nu pot epuiza misterul iubirii Maitreyiei.
Conflictul central al romanului se construiește pe baza opoziției dintre două lumi, cea europeană și cea
asiatică. Uniți prin iubire, cei doi tineri rămân exponenți ai acestor mentalități. Apoi, conflictul dintre
europeanul Allan și bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei , se concretizează în confruntarea dintre civilizația
europeană liberă și cea hindusă, plină de prejudecăți. Fire autoreflexivă, Allan trece printr-un conflict
interior puternic, cel dintre trăirea intensă a iubirii, ca experiență definitorie, și luciditatea autoanalizei.
Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât și forța iubirii adevărate.
Personajele principale ale romanului, Allan și Maitreyi, trăiesc o poveste dramatică de iubire, în urma
unei serii de evenimente: neînțelegerea intențiilor lui Narendra Sen, ritualul de logodnă în preajma Lacurilor,
invidia lui Chabu, cedarea în fața vânzătorului de fructe.
Maitreyi, eroina romanului omonim, simbolizează misterul feminității și este, probabil, cel mai exotic
personaj din literatura română. Adolescenta bengaleză este poetă precoce, preocupată de filosofie, apreciată
în cercurile intelectuale bengaleze pentru că ține conferințe despre esența frumosului. Copil și femeie în
același timp, Maitreyi reprezintă pentru tânărul englez un mister inepuizabil. Maitreyi trăiește un conflict
interior de esență dramatică, întâlnit și în literatura clasică: acela dintre iubire și datoria față de familie.
Allan, naratorul-personaj, este un tânăr inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar și dornic să-și
facă o carieră, se angajează la o societate de canalizare a deltei, în Calcutta. Pragmatic și lucid, tânărul este
interesat să avanseze profesional, să fie liber, să experimenteze totul, să nu se implice într-o relație de iubire.
De aceea, reacțiile lui inițiale față de Maitreyi, de care crede că ar putea fi atras, sunt defensive. La început,

6
Allan este mândru de respectul celorlalți, după cum el însuși mărturisește: ,,Pe șantier eram singurul stăpân,
pentru că eram singurul alb.”. Allan este, așadar, tânărul european preocupat de fizică și de matematică,
rațional, care se implică într-o experiență erotică inițiatică alături de Maitreyi. Prin introspecție, monolog
interior și confesiune, își analizează cu luciditate trăirile. El este europeanul, străinul care încearcă să
decodifice esența spiritualității indiene, având drept cale de acces erosul. Locuind în casa familiei Sen alături
de Maitreyi, Allan descoperă treptat o lume ieșită din tiparele engleze, cu alte valori centrale. Până aproape de
sfârșit, eroul e un experimentator lucid. După izolarea englezului în Himalaya, Allan nu încetează să se
gândească la Maitreyi.
Nici Maitreyi nu încetează să se gândească la Allan, chiar e dispusă să se sacrifice pentru a se reîntâlni cu
inginerul englez.
Evoluția relației celor doi presupune parcurgerea unei iubiri complete. La început, indianca îi
pare ,,urâtă și vulgară” tânărului englez, urmează jocul seducției, apropierea treptată, îndrăgostirea, culminând
cu logodna din preajma Lacurilor. Destrămarea brutală a cuplului, după intervenția familiei fetei, este urmată de
căderea iubirii lui Allan în profan, în derizoriu, prin aventuri ocazionale și de sacralizarea iubirii de către
Maitreyi.
Principala trăsătură a frumoasei Maitreyi este misterul, adâncit de subiectivitatea naratorului-
personaj. Ilustrative în acest sens devin primele întâlniri ale fetei cu Allan.
În mod cu totul accidental, într-o după-amiază, în timp ce alegea cărți pentru vacanța de Crăciun
împreună cu tatăl ei, tânărul european o zărește pe fată; nu este impresionat, dimpotrivă, adolescenta de doar
17 ani i se pare ,,chiar urâtă – cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și
răsfrânte”(caracterizare directă). Această primă impresie a englezului se modifică în momentul în care merge
împreună cu un prieten, ziarist francez, Lucien Metz, care scria o carte despre India, la o cină în casa familiei
Sen: ,,Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi
cusuți în argint, cu șalul asemenea cireșelor galbene –și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei
prea roșii creau parcă o viață și mai puțin umană în acest trup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar
fi spus, prin miracol, nu prin biologie.”(caracterizare directă). Această scenă este relevantă pentru
construcția personajului feminin/ relația dintre personaje.
Când se îmbolnăvește de malarie, iar Maitreyi vine să-l viziteze la spital cu tatăl ei, Allan se simte tulburat
în prezența fetei, deși nu-și explică reacția. După ce se mută în casa lui Narendra Sen, Allan începe să ia lecții
de bengaleză de la Maitreyi, iar el o învață franceză. Treptat, tânărul englez este fascinat de viața
bengalezilor, dar și de complexitatea sufletului fetei; astfel, ea îi mărturisește lui Allan că a fost mai întâi
îndrăgostită de un pom ,,cu șapte frunze”, așa cum este și sora ei mai mică, Chabu, apoi a iubit ani în șir un tânăr
care i-a dăruit o coroană de flori într-un templu, pentru ca, în cele din urmă, să se lege cu jurământ de Tagore,
modelul ei spiritual. Toate iubirile fetei se dovedesc însă efemere în fața pasiunii pentru Allan. Deși este înzestrat
cu luciditate și cu spirit analitic, el se lasă sedus de jocurile tinerei. Maitreyi se joacă în mod absolut
inconștient, fără să știe ce e dragostea, fără să-și dea seama că, la un moment dat, pentru ea, nu va mai exista cale
de întoarcere. La început, fata îl admiră pe tânărul englez, crede că-l iubește ca pe un frate, pentru ca, treptat, să
se îndrăgostească. Ca să oficializeze legătura lor, inocenta indiană imaginează o logodnă mistică, săvârșind un
jurământ cosmic în preajma Lacurilor, în fața apei, a pădurii, a cerului. Aceasta este o altă scenă
reprezentativă pentru construcția personajului feminin/relația dintre personaje.
Descoperită din cauza imprudență lui Chabu, sora mai mică a fetei, povestea de dragoste dintre cei doi se
sfârșește brusc. Sacrificiul fetei de a se dărui vânzătorului de fructe este inutil, deoarece tatăl nu o alungă, în
timp ce Allan este izgonit din casa lui Narendra Sen. Până la urmă, lucid, rațional și individualist, europeanul
Allan se vindecă de pasiune, chiar dacă Maitreyi va rămâne pentru el o enigmă. Frământările tânărului
pentru a o înțelege pe Maitreyi și regretele lui determină caracterul deschis al finalului cărții: ,,Și dacă n-ar fi
decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să știu eu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei.”
Prin caracterizare directă, personajul-narator realizează, în diferite momente ale iubirii, mai multe
portrete ale personajului Maitreyi, care îi surprind, prin tehnica acumulării detaliilor, vestimentația, chipul,
amănunte fizice, gesturi, calități, în încercarea sa de a reda miracolul acestei femei indiene. La început nu i se
pare frumoasă, dar îi atrage atenția brațul gol al fetei, de o culoare stranie, un ,,galben întunecat atât de
tulburător, atât de puțin feminin, de parcă ar fi fost al unei zeițe...”. Treptat, îl fascinează taina fetei, care
poartă cu sine taina Indiei, astfel încât învață să-i descopere frumusețea.
Caracterizarea indirectă, prin intermediul faptelor, limbajului, atitudinilor, gesturilor, relațiilor cu
celelalte personaje, dezvăluie asumarea dramatică a iubirii, pentru că Maitreyi este singura din cuplu care
cunoaște interdicțiile din lumea ei și urmările iubirii interzise. Ea îl inițiază pe Allan în dragoste, în
cultura orientală și în sacralitate.
Spre deosebire de alte cupluri din literatură, aici doar femeia este capabilă de sacrificiu, în timp ce
bărbatul eternizează dragostea în poveste.
Prin urmare, Mircea Eliade pornește de la o experiență autobiografică, pe care o valorifică într-o
manieră originală, dând o nouă interpretare temei iubirii incompatibile. Autorul pune accentul pe drama

7
eroilor, generată de prejudecățile care fac imposibilă împlinirea iubirii. Formula narativă aleasă, iubirea
descrisă ca experiență definitorie, romanul-jurnal realizat prin notarea atentă a stărilor și a trăirilor (analizate
cu luciditate de o natură intelectuală interesată de tot ceea ce poate deveni obiect al cunoașterii) încadrează opera
literară ,,Maitreyi” în categoria modernismului interbelic și în cea a romanului experienței. Personajul
feminin Maitreyi rămâne o apariție singulară în peisajul literaturii române prin trăsăturile pe care le unește:
exotism, candoare, spirit ludic, inocență și senzualitate, putere de sacrificiu și dăruire completă.

*acțiunea îl are în centru mai întâi pe Allan, un tânăr inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar și
dornic de a-și face o carieră, se angajează la o societate de canalizare a Deltei;
-însărcinat să supravegheze lucrările din junglă, se îmbolnăvește de malarie și este spitalizat;
-inginerul hindus îl invită pe Allan să locuiască în casa lui, în timpul convalescenței;
-Narendra Sen intenționează să-l adopte pe Allan, apoi să se mute cu toată familia în Anglia, pentru că în
India începuse revoluția;
- Allan află mult mai târziu de la Maitreyi adevăratele intenții ale inginerului;
-când se mută în casa familiei Sen, Allan receptează realitatea ca un european - crede că familia Sen îi
încurajează apropierea de Maitreyi;
-în primele luni nu se gândește la dragoste, dar se simte atras de misterul fetei;
-treptat, tânărul englez e fascinat de viața familiei bengaleze, dar și de complexitatea sufletului fetei; Allan
începe să ia lecții de bengaleză de la Maitreyi, iar tânăra învață de la el franceza;
-cu floarea roșie pe care i-o oferă tânărului, Maitreyi declanșează involuntar jocul seducției; acesta continuă
cu discuții despre cărți în bibliotecă, apoi cu jocul privirilor și al atingerilor;
-deși inițial își neagă sentimentele, autoanalizându-se cu luciditate, Allan se lasă prins de jocurile fetei; tânărul
e gata să își abandoneze religia și să treacă la hinduism, crezând că așa se va putea căsători cu Maitreyi;
-înainte de a i se dărui lui Allan, oficiază o logodnă mistică în preajma Lacurilor;
-fericirea îndrăgostiților nu durează, fiindcă sora Maitreyiei, Chabu, îndrăgostită inconștient de Allan,
trădează secretul lor;
-Narendra Sen îl alungă pe Allan care abia acum află ca această căsătorie e imposibilă, deoarece ea
aparține celei mai nobile caste indiene;
-ruptura atrage consecințe devastatoare asupra întregii familii:
 tatăl orbește,
 Chabu moare în urma unor crize de nebunie,
 Maitreyi ia asupra ei întreaga vină;
 în încercarea de a-l regăsi pe Allan, îi cedează vânzătorului de fructe, dar sacrificiul e inutil;
-disperat, Allan rătăcește o vreme pe străzile din Calcutta, apoi se retrage în Himalaya, considerând că
trăirea în plan contemplativ i-ar permite purificarea;
-după un timp se întâlnește la Singapore cu nepotul doamnei Sen, care îi povestește despre încercarea
disperată și inutilă a Maitreyiei de a fi alungată din casă;
-deznodământul este patetic și exprimă regretul pentru această despărțire impusă;
-întrebările care îl frământă pe Allan și sfârșitul deschis al romanului sugerează că misterul iubirii
Maitreyiei este inepuizabil.

Aspecte teoretice:

-alter ego = al doilea eu, persoana care se aseamănă cu alta, încât i se poate substitui;
-final deschis = final modern, care permite multiple interpretări, sugerând că acțiunea poate continua, că
lucrurile nu s-au terminat decât pentru moment;
-incipit ex abrupto = incipit modern, brusc, în care se prezintă elementele textuale ca și cum ar fi deja cunoscute
și care suprimă pragul dintre realitate și ficțiune;

8
-personaj eponim = personaj care dă numele operei;
-punerea în abis = narațiune în narațiune (introducerea în narațiune a fragmentelor de jurnal)
= (fr.) mise en abyme = plasarea în infinit;
-roman exotic = roman în care acțiunea este proiectată într-un spațiu cultural străin, îndepărtat, care
impresionează prin aspectele neobișnuite;
-romanul experienței = valorifică trăirea intensă de către personaje a unor experiențe definitorii;
= impresia de autenticitate provine din utilizarea unor elemente care țin de realitate
( jurnal,
scrisori etc.);

(lat.) bellum, belli = război

-antebelic = dinaintea unui război;
-interbelic = între războaie;
-postbelic = după război.