0

Romanul este o specie a genului epic n proz, cu aciune complez i de mare

ntindere, desfsurat pe mai multe planuri, cu personaje numeroase i intrig
complicat.
Romanul romnesc atinge treapta maturizarii depline n perioada interbelica, dupa
un travaliu de sase decenii, necesar pentru configurarea speciei si sincronizarea cu
modelele europene ale vremii. Cele doua momente semnificative sunt marcate simetric
de nceputul fiecarui deceniu: momentul Liviu Rebreanu in 1920 si 1922, cu primele
sale capodopere (Ion si Padurea spnzuratilor) si momentul Camil Petrescu n 1930 si
1933 cu doua capodopere (Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi, Patul lui
Procust). Evolutia este precipitata si spectaculoasa, pentru ca modelele sunt supuse
unor metamorfoze si interferente, diversificarea lor merge n multe directii roman al
experientei, roamn istoric si roman fantastic), pna la formule inovatoare ca
metaromanul ( Patul lui Procust, Maitreyi de Mircea Eliade).
Emanciparea prozei interbelice nu se va produce doar la nivel tematic, n sensul
inspiratiei de factura citadina, ci mai ales la nivelul viziunii - prin relativizarea, n
primul rnd, perspectivelor narative - sau prin modificarea tipului de compozitie,
formula jurnalului, de exemplu, genernd un nou tip de literatura, literatura
autenticitatii. Asa se face ca apar si tehnici narative adecvate, precum analiza ori
introspectia, favorizata de monologul interior, opuse naratiunii traditionale, obiective.
Un exemplu l constituie proza lui Camil Petrescu prin Patul lui Procust n special, sau
romanele Hortensiei Papadat- Bengescu.
n perioada interbelica romanul ajunge un veritabil gen care ia n stapnire viata
literara n toate aspectele ei: scriitorii, publicul, dezbaterile din presa vremii. Publica
romane nu numai prozatorii(Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu), dar
si poetii (Ion Minulescu, Tudor Arghezi), dramaturgii(Victor Ion Popa, Mihail
Sebastian), chiar si criticii literari (Garabet Ibraileanu, Eugen Lovinescu, George
Calinescu). Romanul romanesc interbelic se reduce la un model complementar
roman traditional vs. roman modern, obiectiv vs. subiectiv, roman de creatie vs. roman
de analiza (in termenii lui G. Ibraileanu), doric vs. ionic (in termenii lui N. Manolescu).
Clasificare:
I. Principalele romane interbelice se pot clasifica in functie de perspectiva narativa
si de relatia autorului cu cititorul:
- Romanul obiectiv, realist si traditional: Liviu Rebreanu Ion, Padurea
spnzuratilor, Mihail SadoveanuBaltagul, Hortensia Papadat- Bengescu
Concert de muzica de Bach, George Calinescu Enigma Otiliei.
1

- Romanul subiectiv, realist si modern: Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste,
ntia noapte de razboi .
- Antiromanul - ignora conceptul de arta si traditia epica, penduleaza ntre fictiv si
non-fictiv, ignornd orice fel de conditii ale romanului.
II. Un alt unghi din care poate fi conturata varietatea romanului interbelic l
constituie compozitia epica si constructia subiectului:
- Romanul de analiza psihologica - una dintre directiile modernismului
lovinescian; remarcabila este varietatea perspectivei narative, obiectiva prin naratiunea
la persoana a III a sau subiectiva, prin naratiunea la persoana I: "Padurea spnzuratilor",
"Ciuleandra" de Liviu Rebreanu, "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi",
"Patul lui Procust" de Camil Petrescu, ciclul "Hallipilor" de Hortensia Papadat-
Bengescu, "Adela" de Garabet Ibraileanu, "Ioana" de Anton Holban, "Rusoaica" de
Gib Mihaescu, "Orasul cu salcmi" de Mihail Sebastian.
- Romanul experientei - se particularizeaza prin caracterul de confesiune,
constructia subiectului fiind sustinuta de jurnal intim, caiete de nsemnari, scrisori,
articole de ziar, care definesc autenticitatea si relativismul compozitional: "Maitreyi",
"Nunta in cer" de Mircea Eliade, ntmplari n irealitatea imediata" de Max Blecher.
- Romanul balzacian , de care a fost atras George Calinescu.
- Romanul mitic, initiatic apartine traditionalismului, ntruct esentializeaza mitul
ca istorie sacra, paraseste realitatea concreta si amplifica fictiunea, distantndu-se de
conflicte sociale ignornd verosimilul; scriitorul poseda eruditie mitologica si spirit
ludic, perspectiva narativa fiind, de cele mai multe ori, reprezentata de naratiunea la
persoana a II-a heterodiegetica sau homodiegetica: "Baltagul", "Creanga de aur",
"Noptile de Snziene", "Divanul persian de Mihail Sadoveanu.
- Romanul istoric valorifica evenimentele si domnitorii care au marcat istoria
nvolburata a neamului romanesc, reprezentat, n principal, prin creatiile lui Mihail
Sadoveanu: "Fratii Jderi", "Nunta domnitei Ruxandra".
- Romanul avangardist, cu arie restrnsa n literatura romna, este reprezentat de
scriitorul Urmuz, cu cele doua creatii, intitulate de el "roman": "Palnia si Stamate
(roman n patru parti)" si "Ismail si Turnavitu".
Modelul narativ obiectiv este configurat de opera unor scriitori ca Balzac, Tolstoi si
Dickens.
Caracteristici:
- este reflecta(ca o oglinda) lumea n toata complexitatea ei;
- se creeaza iluzia unei lumi aievea, a vietii obiective; Lumea prefigurata n roman
respecta principiul cauzalitatii si al coerentei (are o desfasurare logica si cronologica);
2

- materialul epic foarte bogat nu exclude analiza psihologica, facuta nsa tot din
perspectiva unei instante narative supraordonate;
- naratorul este obiectiv si omniscient, are acces la toate mecanismele vietii sociale,
precum si la intimitatea vietii afective.
- perspectiva narativa se defineste prin naratiunea la persoana a III-a si focalizarea
"dindarat". Cititorul: este introdus ntr-un univers care i este sau i devine familiar si
despre care va fi informat(detaliul fiind pretuit pentru ca da iluzia realului); -Se
identifica mai mult cu personajul principal si mai putin cu naratorul omniscient.
Romanul modern /subiectiv
Romanul subiectiv a fost numit si roman de analiza, roman proustian, roman
psihologic, roman analitic autobiografic, roman al interioritatii. El reprezinta cea de-a
doua mare orientare a prozei interbelice. Modelul narativ al analizei psihologice este
impus pe plan european de romanul n cautarea timpului pierdut scris de Marcel
Proust.
Caracteristici:
- Autorul: si propune sa absoarba lumea n interiorul constiintei, anulndu-i
omogenitatea si epicul, dar conferindu-i dimensiuni metafizice;
- Perspectiva este limitata si subiectiva, completata adesea cu opinii programatice
despre literatura (devine teoretician al romanului);
- Personajul-narator ia locul naratorului omniscient, ceea ce potenteaza drama de
constiinta si i ofera autenticitate;
- Se manifesta perspectiva relativizarii, autenticitatii si absolutizarii prin natura
confesionala si naratiunea la persoana I, focalizarea mpreuna cu";
- Optiunea pentru conventiile epice (jurnalul intim, corespondenta privata, memoriile,
autobiografiile) favorizeaza analiza psihologica;
- Nu se mai respecta principiile cauzalitatii si ale coerentei, cronologia este nlocuita
adesea cu acronia, cu indeterminarea n timp;
- Sunt alese evenimente din planul constiintei, iar din exterior suntpreferate faptele
banale, lipsite de semnificatii ma jore, fara sa fie refuzate inseraiile n planul social;
- Cititorul: Se identifica cu personajul-narator, din perspectiva caruia descopera si
celelalte personaje,chiar si lumea lor launtrica.
Romanul mitic, initiatic, metaromanul, antiromanul
Caracteristici:
- Autorul si regaseste conditia de creator pe care o si expliciteaza, distantndu- se
(prin ironie, n cazul antiromanului) de actul scrisului;
3

- Se renunta la strategiile de creare a iluziei realiste si la poetica imitatiei, n favoarea
demontarii acestora sau a fanteziei;
- Romanul propune o imagine a lumii care ignora verosimilitatea;
- Lumea configurata nu mai are corespondenta imediata si directa, sunt prezentate
teritorii imaginare si simbolice;
- Are forma hibrida, oscileaza ntre fictiv si non-fictiv;
- Devine alegorie, parabola, parodie;
- Verosimilitatea ascunde uneori un scenariu mitic, initiatic
Cititorul intra ntr-o relatie complexa cu opera si scriitorul ei; si isi construieste o
strategie a sensurilor ipotetice, intrnd n competitie deschisa cu autorul.
TEORII despre roman
Prin interviuri si marturisiri, prin articole si conferinte, aproape toti romancierii
mediteaza asupra speciei ca atare, nu doar asupra cautarilor proprii. Se contureaza clar
o poetica a romanului, ce i probeaza longevitatea, desi articole rasunatoare i pun la
ndoiala existenta sau supravietuirea.
Eugen Lovinescu
La aparitia ,romanului Ion de Liviu Rebreanu, E. Lovinescu gasea prilejul de a face
un scurt bilant, scotnd n evidenta putinele reusite ale genului, pna atunci: Satirico-
social n Ciocoii lui Filimon, sentimental n ncercarile lui Bolintineanu, idilic si
armonios stilizat, printr-o conceptie de viata si de arta n ciclul lui Duliu Zamfirescu,
eroic n povestirile d-lui Sadoveanu, subiectiv si psihologic n Dan si n mai toate
ncercarile din ultimul timp adevaratul roman, realist prin metoda si epic prin
amploarea planului, se fixeaza n sfrsit prin Ion al d-lui Liviu Rebreanu. Nu e nimic,
desigur, nici n aceasta privinta, dar n ncetul proces al literaturii romne spre creatia
obiectiva este nu numai un popas, ci si o realizare definitiva. Lovinescu ntrebuinta
formula creatia obiectiva pentru a defini emanciparea romanului si eliberarea lui de
lirism, ceea ce pentru critic nseamna o caracteristica a modernitatii. Dar tot E.
Lovinescu ntelegea emanciparea ca fiind exprimata si prin prezenta n roman a
mediului urban care substituia lumea rurala, sau a personajului-intelectual care nlocuia
taranul sadovenian. De fapt, lirismul de care vorbea Lovinescu se raporta la ceea ce
astazi numim instante narative, adica la realitatea unui narator-auctorial care si facea
simtita prezenta intervenind n destinele personajelor.
ntr-o masura oarecare, analiza psihologica se afla ndaratul tuturor creatiilor epice.
Odata nsa cu maturizarea literaturii noastre, sunt scriitori ce au adncit analiza pna la
4

reconstituirea ntregei plase de actiuni si reactiuni sufletesti din dosul faptelor, adica a
naratiunii pur epice. (Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romne Contemporane).
George Calinescu
Programul sau teoretic n materie de roman este ferm fundamentat, n 1938, cnd G.
Calinescu publica Enigma Otiliei, roman de critic, n care realismul, balzacianismul si
obiectivitatea au devenit program estetic (Nicolae Manolescu). Teoreticianul pledeaza
pentru realismul clasic(romanul obiectiv de tip balzacian), dar scriitorul si depaseste
programul estetic, realiznd un roman al vocatiei critice si polemice, cu evidente
implicatii moderne. George Calinescu, important critic si prozator interbelic, ilustreaza
conceptia sa critica si teoretica despre roman, considerndu-l pe Balzac modelul
esential. n eseul Teoria romanului, el considera ca romanul trebuie sa fie o scriere
tipic realista, care sa demonstreze idei printr-o experienta de viata.
n acest sens, criticul respinge procustianismul din romanele vremii sale (Camil
Petrescu), optnd pentru formula realista, Balzaciana. Totusi, Nicolae Manolescu, n
articolul sau din volumul Arca lui Noe, considera ca obiectivitatea romanului
Enigma Otiliei e paradoxala, pentru ca nu mai ilustreaza, conform definitiei, absenta
din text a unui narator, ci dimpotriva, interventia permanenta a unui comentator savant
si expert. De aceea, s-a spus ca, la Calinescu, mijloacele literaturii interfereaza cu cele
ale criticii si ca toate aspectele sunt privite cu ochiul unui estet. Romancierul nsusi
marturiseste ca vrea sa creeze documente de viata, asemenea lui Balzac, dar, de fapt, el
face mai mult dect att, comenteaza viata. G. Calinescu si-a exprimat opinia despre
temele pe care ar trebui sa le aiba romanele. Romancierul ar trebui sa stie ca temele nu
trebuiesc inventate, ci numai scoase din ndelunga observare a marii literaturi si tratate
Camil Petrescu
ntr-un articol din anul 1927, publicat n revista Viata literara, intitulat De ce nu
avem roman, prozatorul care nca nu devenise el nsusi romancier, scria: Cu eroi care
mannca trei saptamni cinci masline, care fumeaza doi ani o tigara, cu crciuma din
trgusorul de munte si gospodaria cu trei cotete a dascalului din Moldova nu se poate
face roman nici macar literatura. Literatura presupune fireste probleme de constiinta.
Trebuie sa ai deci ca mediu o societate n care problemele de constiinta sunt posibile.
Eroul de roman presupune un zbucium interior, lealitate, convingere profunda, un
simt al raspunderii dincolo de contingenele obisnuite. Romancierul e mai nti un om
omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fara acoperisuri, distantele nu exista,
departarea n vreme de asemenea nu. n timp ce pune sa-si vorbeasca un personaj, el si
spune n acelasi alineat unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gndesc exact,
ce nazuiesc, ce raspuns planuiesc. Se confunda o propunere de realitate dedusa, cu
5

realitatea originara. Romanul acesta vechi si alege, dupa cum stiti, un erou sau doi,
care devin axa ntregii povestiri. Tot restul e povestit n legatura cu acest erou central,
iar personajele celelalte apar ca niste bifurcatii, secundare si ele, de cale ferata
desprinse de pe linia dubla principala. De la nceputul romanului lumina povestirii se
proiecteaza asupra unui personaj ca un reflector deasupra capului. Lumea cealalta nu
exista dect ca sa ne dea, prin conflict, personalitatea eroului.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894 - 1957), este cel care,
prin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la
sincronizarea literaturii romne cu literatura europeana (europenizarea literaturii
romne), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea,
relativismul, si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, n opozitie
evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi
plngareti". Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta
traita a autorului si reflectata n propria constiinta: "Sa nu descriu dect ceea ce vad,
ceea ce aud, ceea ce nregistreaza simturile mele, ceea ce gndesc eu... Aceasta-i
singura realitate pe care o pot povesti... Din mine nsumi, eu nu pot iesi... Orice as face
eu nu pot descrie dect propriile mele senzatii, propriile mele imagini Eu nu pot vorbi
onest dect la persoana nti...".
Nicolae Manolescu
n Arca lui Noe, cu privire la tipologii, Nicolae Manolescu numeste romanul doric,
iar pe cel subiectiv ionic, dar descopera un al treilea tip de roman, cel corintic,
concretizat prin amestecul de formule. n acelasi timp, autorul face si interesante
observatii cu privire la nasterea si evolutia acestor modele epice ale speciei, n raport
cu societatea umana. Doricul nfatiseaza o vrsta a iluziilor si a inocentei genului.
Lumea romanului doric este omogena, coerenta si plina de sens. Exprima mentalitatea
burgheziei n ascensiune. Energie, ntrepiditate, exces, eroi virili. Sociabilitate pozitiva
si triumfatoare. Miturile luptei, victorii si cuceririi. Valoare dominanta: economicul.
Sexualitatea ca luare n posesie, acaparatoarea, ofensiva, masculina. Tragedii care nu
modifica sensul pozitiv al lumii. Viziunea dorica este auctoriala. Viata apare ca
superioara si reflectiei si simtirii. Narator supraindividual. Magia artei, trompe l'oeil,
iluzionism, creatie. Forma nchisa, teleologica. Tirania semnificatiei.
Constructia: modelul lumii rasturnat. Psihologia crizei si a exceptiei.
Preponderenta moralului asupra psihologicului: subiectul se pierde n obiect. Eroul ca
obiect. Caracterologie, tipicitate. Epic, logic, continuitate. Fresca, cronica, istorie.
Ionicul nfatiseaza o vrsta a constiintei de sine. Lumea romanului ionic ramne plina
de sens, dar si pierde omogenitatea. Exprima mentalitatea unei burghezii stabilizate si
aristocratizate. Lipsa de spirit ntreprinzator, atonie, individualism. Spirit de finete,
6

discernamnt. Socialitate refuzata, pusa la ndoiala. Valorile dominate sunt de ordin
personal. Subiectivitate si fragmentarism. Autenticitate, interioritate, intimitate.
Sexualitatea ca frustrare, neputinta, idealism, defensiva. Dramele personale nici nu
modifica, nici nu lasa intact sensul lumii: se separa de el, merg n paralel Viziunea
ionica este relativista. Simtirea este superioara vietii si adesea reflectiei. Psihologism.
Eroul ca subiect. Narator-personaj. Intermediarul. "Reflectorii". Jurnalul, confesia,
biograficul. Autoscopie. Forma deschisa, ignorarea scopului. Trucarea constructiei:
asimilarea formei romanesti cu forma sentimentului. Liric, evolutie paradoxala,
discontinuitate. Corinticul nfatiseaza o vrsta a ironiei. Lumea romanului corintic este
neomogena, incoerenta, vida. Exprima o mentalitate derutata sau abuziva, fara
discernamnt, autoritara sau opresiva. Mimarea sau parodia tuturor atitudinilor active.
Valorile dominante sunt de ordin politic. Reflectia este superioara si vietii si simtirii.
Miturile inutilitatii, jocului, absurdului. Metafizicul ironic.
Sexualitatea politizata, deturnata, dominatoare. Transcendenaa goala: naratorul
supraindividual. Viziunea corintica este ironica: artificiul, ludicul, masca, caricatura.
Confuzia subiect-obiect. Ambiguitate.
Povestire filosofica, parabola, mit. Metaromanul

ROMANUL OBIECTIV
Ion de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Ca reprezentant de seam a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat
intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului Ion, data
publicarii fiind considerata o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii
noastre epice (Eugen Lovinecsu).
Prin Ion Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o
capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui
Balzac, Stendhal sau Zolac.
Ion este opera unui poet epic care cnt cu solemnitate condiiile generale ale
vieii, naterea, nunta i moartea. (George Clinescu).
Realitatea a fost pentru mine numai un pretext, pentru a-mi putea crea o alt lume,
nou, cu legile ei, cu ntmplrile ei (Liviu Rebreanu-Mrtursiri).
7

Liviu Rebreanu scrie in Mrturisiri(1932) despre nceputul romanului Ion
TEMA romanului o constituie patima pentru pamnt a unui tnar taran si
consecintele ei tragice.
Caracterizat prin simetrie, romanul este alcatuit din doua parti: Glasul pamntului"
si Glasul iubirii". Cele doua titluri ilustreaza conflictul interior tragic. Cele doua parti
cuprind sase, respectiv sapte capitole cu titluri-sinteza: Iubirea", Rusinea", Copilul",
"Streangul", Blestemul". Primul capitol este intitulat nceputul", iar ultimul
"Sfrsitul". Actiunea ncepe si se ncheie n cte o zi de duminica, prin cte o scena a
horei.
ACTIUNE ampla, desfasurata pe doua planuri narative (care se ntretaie): Destinul
lui Ion, integrat n viata comunitatii de tarani din satul Pripas. Aspecte din existenta
intelectualitatii rurale.
Romanul Ion de Liviu Rebreanu, este un roman monumental, avnd o viziune
obiectiva, nonfocalizata (din spate). Naratorul (distinct de personaj) este omniscient
si omniprezent, trasnd asa cum doreste destinul personajelor.
NARATIUNEA este la persoana a III-a.
STILUL - e neutru, impersonal, anticalofil, e prezent si stilul indirect liber, limbajul
e regional.
PERSONAJELE. Liviu Rebreanu transform viaa personajelor sale n destin.
Naratorul omniscient se afl pe o poziie ndeprtat i excentric n raport cu
personajele sale i citete din cartea destinelor. Eroii lui sunt predestinai:
1. Ion - personaj eponim, complex, dominat de cele doua glasuri"; personaj realist;
iubirea mitologica pentru pamnt; nepasarea n fata suferintei Anei, brutalitatea, vi-
clenia procedurala, minciuna; vointa imensa; existenta tragica prin ncalcarea ordinei
rituale a vietii.
Nicolae Manolescu afirm: n centrul romanului se afl patima lui Ion,ca form a
instinctului de posesiune. Ion este victima inocent i mrea a fatalitii:
Simea o plcere att de mare, vzndu-i pmntul nct i venea s cad n
genunchi i s-l mbrieze.
2. Ana- personaj secundar prins n jocul fatalitatii.
- harnica, blnda, rabdatoare, traind drama casniciei bazate pe interes;
- cuvintele: Norocul meu" si schimba sensul, pna la inversarea lui;
8

- dominata de chemarea neantului, pna cnd se spnzura;
- Ana si Florica sunt personaje complementare, legate prin drama pe care o
parcurge Ion.
ROMANUL SUBIECTIV
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi, Camil Petrecu
Camil Petrescu este primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in
dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor modern. Inscriindu-se in
modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau sincronizarea
literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si
va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv. Camil Petrescu este probabil cel
dnti la noi care a simit nevoia s coboare, n romanele sale, viaa de pe scen n
strad: att n sensul introducerii n limbajul eroilor a banalitilor cotidiene, ct i n
acela al renunrii la emfaza care marca totdeauna, n romanul doric, vorbirea i
gesturile personajelor. El deteatralizeaz romanul. (Nicoale Manolescu Arca Lui
Noe).
TEMA este dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolut.
Romanul este alcatuit din doua carti: Fiecare carte cuprinde mai multe capitole
(sase, respectiv sapte), cu titluri semnificative.
1. Cartea I: n vara lui 1916, tnarul sublocotenent stefan Gheorghidiu se afla, n
concentrare, la Piatra Craiului. O discutie despre infidelitate i declanseaza amintiri
amare. Tnarul se casatorise, cu doi ani si jumatate n urma, cu Ela o colega de
universitate. O mostenire lasata de un unchi bogat schimba viata cuplului. Existenta
mondena, a sotilor cuprinde mai multe momente, printre care o excursie la Odobesti.
Comportarea, Elei naste gelozia si suferinta lui stefan Gheorghidiu. Casnicia celor doi
continua, cu despartiri si mpacari.pana la despartirea definitiva.
2. Cartea a II-a - n noaptea de 14 august, armata romna strapunge granita cu
Austro-Ungaria. naintarea n Transilvania se face cu pretul unor mari jertfe. n drum
spre Sibiu, regimentul lui Gheorghidiu este decimat (capitolul Ne-a acoperit pmntul
lui Dumnezeu").. Suferinta colectiva l face pe stefan Gheorghidiu sa-si uite
framntarile legate de Ela. Fiind ranit, tnarul este spitalizat n apropiere de Bucuresti.
La iesire, trece prin capitala, hotarnd divortul.
Exista doua planuri narative:
- unul exterior (cuprinznd povestirea unor ntmplari traite);
9

- unul interior (alcatuit din analiza profunda si lucida a unor sentimente: gelozia,
incertitudinea chinuitoare, durerea unor revelatii, dezamagirea, inadaptarea). naratorul
este personaj si povesteste la pers I, folosind viziunea mpreuna cu.
STILUL LUI CAMIL PETRESCU Se caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraze
scurte.este anticalofil, iar autorul considera ca ntr-o opera literara relatarea subiectului
trebuie sa fie precisa si concisa, "ca ntr-un proces verbal".
PERSONAJELE. O apropiere vizibila este si intre eroii lui Stendhal si ai
lui C. Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si
loialitate. La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria
pasiune, de propriul ideal. Insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc
energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin
capacitatea lor de trai. Stefan Gheorghidiu - protagonist inclus ntr-o tipologie
a inteligentei. Cautator al absolutului, intelectual de elita traind ntr-o lume de
analfabeti. Reflexiv, orgolios, gelos, naiv, pasional, hipersensibil. Inadaptat de
grad superior.
Ela - frumoasa, cocheta, visatoare, generoasa, sensibila (la nceput).
Superficiala, vulgara, iubitoare de lux,, adultera, mincinoasa (dupa primirea
mostenirii). Ela este vazuta numai prin prisma barbatului.
Patul lui Procust, Camil Petrescu
Al doilea roman al lui Camil Petrescu Patul lui Procust consolideaza modernitatea
romanului romanesc.
Inspirat din estetica literar a lui Marcel Proust ("Noua structur i opera lui Marcel
Proust") i lund ca model cel mai sugestiv roman al scriitorului francez - "n cutarea
timpului pierdut"-, Camil Petrescu propune o creaie literar autentic, bazat pe
experiena trit a autorului i reflectat n propria contiin: "S nu descriu dect ceea
ce vd, ceea ce aud, ceea ce nregistreaz simurile mele, ceea ce gndesc eu... Eu nu
pot vorbi onest dect la persoana nti..."
Nicolae Manolescu opina c romanul e "o form de garantare a autenticitii
realitii i impresiilor, nrurit de Stendhal i de Gide, creatorii dosarului de
existene.
TEMA romanului: drama iubirii i drama intelectualului lucid, inflexibil i
intransigent, nsetat de atingerea absolutului n iubire i n demnitate uman.
STRUCTURA romanului este complex, determinnd compoziia pe mai multe
planuri narative care se intersecteaz i se determin reciproc:
10

* Trei scrisori ale Doamnei T. adresate autorului;
* Jurnalul lui Fred Vasilescu, o confesiune care cuprinde scrisorile lui "G.D.Ladima,
comentariile Emiliei Rchitaru (partea cea mai extins din roman i avnd titlul "ntr-o
dup-amiaz de august") i "Epilog I" care aparine lui Fred Vasilescu;
* "Epilog II", subintitulat "Povestit de autor" i Notele de subsol ale autorului, care
expliciteaz i ncheag ntr-un tot unitar planurile narative ale romanului, aparinnd,
aadar, scriitorului nsui .
PERSONAJELE. Destinele celor doua personaje masculine - Fred si Ladima - sunt,
in conceptia lui Nicolae Manolescu, doua enigme care stau fata in fata, una fiind
imaginea rasturnata a celeilalte: "daca Ladima isi pierde cu desavarsire capul pentru o
femeie vadit inferioara si se sinucide probabil din cauza ei, lacand insa totul spre a
masca acest lucru, Fred se dovedeste capabil sa paraseasca o femeie care-i este
superioara, desi nu e deloc exclus sa se sinucida din cauza ei, mascand motivul la fel
de grijuliu ca si Ladima. [...] Dragostea (si cu atat mai mult dragostea-pasiune)
transforma pe cel ce iubeste in sclavul celui iubit: iar Fred n-a vrut sa devina sclavul
erotic al doamnei T." Fred sacrifica iubirea din vanitate, iar Ladima din demnitate.
George Demetru Ladima personajul absent din roman poet talentat si gazetar
intransigent, cumuleaza toate celelalte trasaturi generale ale personajului Camil
Petrescian: intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, insetat de adevar si
demnitat
Fred Vasilescu industrias multimilionar tanar superficial, intelectual lucid,
introvertit, inteligent.
Doamna T inteligenta, distinsa si cu o profunda cultura. Pentru Fred este femeia
unica, iubirea vietii lui.
ROMANUL EXPERIENTEI
Maytreyi, Mircea Eliade
Majoritatea romanelor lui Mircea Eliade din anii 30 sunt psihologice i ionice, dar
concepia pe care autorul ncearc s o impun nu mai este ea, aceea ionic.
Singurul roman al lui Mircea Elaide care d, n chip indubitabil, reciti astzi,
impresia de capodoper, este Maitreyi. Romanul ocup n multe privine o poziie
singular.
Inspirat din experina indian, Maitreyi este povestea emoionantei ntlniri dintre
Allan, un tnr englez stabilit la Calcutta, i Maitreyi.
11

Maitreyi are structura dramatic din Pdurea spnzurailor.

ROMANUL REALIST DE TIP BALZACIAN
Enigma Otiliei, George Calinescu
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar
geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii,
critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Enigma Otiliei constituie
o revenire la formula obiectiv de roman, la metoda balzacian. Romanul lui Clinescu
devine astfel unul polemic, replic literar la cultivarea asidu n epoc a formulei
proustiene, dar i o ilustrare a concepiei sale despre curente literare.
TEMA romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N.
Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara
titluri.
ACTIUNEA se desfasoara pe doua planuri narative:
- Un prim-plan al romanului prezint cele dou familii - Costache
Giurgiuveanu - Otilia i Tulea.
- Alt plan al romanului prezint destinul tnrului Felix Sima, rmas orfan,
venit s studieze medicina n Bucureti.
PERSONAJELE alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu),
Arivistul (Stanica Ratiu), Baba absoluta..." (Aglae Tulea), Maniacul (Simion Tulea),
Maniacul in devenire (Titi Tulea), Fata batrana (Aurica), Femeia placida (Olimpia).
Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului dezinteresata, sincera si
sensibila, inteligenta, profunda si responsabila.
Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic ambitios, inteligent
si muncitor, naiv, generos, sincer.
ROMANUL MITIC, INITIATIC
Creanga de aur, M. Sadoveanu
Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu
desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii romane
cum i-a spus G. Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in
densitatea epica si grandoarea compozitionala.
12

Dei seamn cu un basm, Creanga de aur este un roman pedagogic i metafizic.
Modalitatea artistic a Crengii de aur e diferit att de aceea a romanelor
sadoveniene din prima perioad ct i de a Baltagului tema este invalidarea de ctre
experien a legii generale.
Roman cu o structura polifonica.
Romanul se afl la jumtatea drumului dintre basm (absena oricrei opoziii) i
tragedie (deplin ruptur). Creanga de aur ar fi rmas un basm, dac Breb nu s-ar fi
ndrgostit de Maria (i el tie i recunoate c dragostea aceasta st la baza tuturor
nefericirilor: Mrit stpn, vorbi el cu voce moale, nefericirea nu i-a adus-o
purtarea mpratului, ci iubirea mea) sau dac, ndrgostindu-se nu i-ar fi promis
perechea pantofului, adic dac ar fi schimbat jocul. Solul binelui i al rsplatei
datorate virtuii s-a metamorfozat ntr-un mesager al rului care, n loc s rsplteasc,
pedepsete.