Romanul este specia genului epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune complex ce se poate desfura pe mai multe planuri,

cu personaje numeroase a cror personalitate este bine individualizat i al cror destin este determinat de trsturile de caracter i ntmplrile ce constituie subiectul operei. Specia literar apare odat cu burghezia, iar primele romane se adresau mai curnd unui public feminin. Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictiv, detaliat pn la ultima resurs posibil de imaginaie a scriitorului respectiv. Este cea mai adnca form n scris existent. Nu e neaparat structurat pe planuri de aciune, dar implic niveluri de semnificaie paralele. Structura romanului este dialogic, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramic, potrivit altor teoreticieni ai romanelor. Spunem n mod curent c un roman este o ficiune n proz de dimensiuni mari. Poate fi un roman de aciune, poliist, de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social. Cum spunea Raymond Queneau, nu conteaz dac cineva privete un numr nedeterminat de personaje aparent reale ntr-un spaiu ficional prelungit de-a lungul unui numr nedeterminat de pagini sau capitole. Rezultatul va fi ntotdeauna un roman. Naratologia l definete ns drept o oper extins n proz care are forma unei povestiri n cele mai multe dintre cazuri. Romanul este mai lung i mai complex dect o povestire sau o nuvel i nu respect restriciile impuse prezente n teatru sau poezie. n limba engleza cuvntul "novel" provine din cuvntul italian "novella" care nsemna nou. Uneori istoria unei familii se intinde pe mai multe romane si atunci avem de-a face cu o "saga"( Forsythe Saga) Limbile romanice l prefer pe roman care provine din romance, poveste de dragoste.

Trsturi ale romanului[modificare | modificare surs]

Multe romane prezint aceste trsturi, ....dar n fiecare caz exist i excepii: Romanele au rol de agrement (dei Educaia lui Cyrus este un roman didactic). Romanele au caracter beletristic. Subiectul unui roman este ficional n ntregime (dei Moby-Dick de Herman Melville conine pe lng fapte i digresiuni). Un autor de romane se numete romancier.

Originea termenului[modificare | modificare surs]

Pe la mijlocul secolului al XII-lea, n Frana "roman" nsemna orice scriere care nu era n limba latin (ci ntr-unul din numeroasele dialecte populare - franceza timpurie). Dezvoltarea prozei ncepnd cu secolul al XIII-lea face ca termenul s capete sensul mai restrns de lucrare a genului narativ:

povestire n care un autor descrie peripeiile unui erou, cavaler, sau n orice caz un personaj remarcabil.[1]

Roman

Definiie: este specia genului epic, n proza, de mare ntindere, cu o actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si ntmplarile ce constituie subiectul operei. Clasificarea: 1. Romanul Doric : Doric- prima vrst a romanului, o vrst a iluziei i inocenei genului (sec. XVIII- XIX) Trsturi: - lume omogen, raional - aici intr romanele traditionale care se vor oglinda vietii - morala tuturor triumf asupra moralei unuia singur - eroii sunt energici, ambiioi i constituie tipologii - ele sunt scrise de obicei la persoana a treia de catre narator omniscient - timpul e urmarit liniar - se ncadreaz romanul fresc, cronic i istorie. Mara de I.Slavici, Rscoala, Ion de L.Rebreanu, Moromeii de M.Preda, Enigma Otiliei De G.Clinescu. 2. Romanul Ionic: Ionic - a doua vrst a romanului, o vrst a contiinei de sine. Trsturi: - prefer analiza i confesiunea - sunt scrise de obicei la persoana a nti - naratorul devine personaj - personajul e singuratic, izolat - firul temporal nu mai e cronologic - unitatea de perspectiv, o singur contiin unific realitatea i i confer coeren - compoziia este modern - modul de expunere dominant este monologul - finalul este deschis Ultima noapte de drgaoste, prima noapte de rzboi de C.Petrescu, Patul lui Procust, Adela de G.Ibrileanu, Concert de muzic de bach, Maytrei de M.Eliade.

3. Romanul Corintic: Corintic- nfieaz o vrst a ironiei (a doua jum. A sec XX) Trsturi: - subiectul e ambiguizat, ascuns - dispariia eroului - personajele par mti, marionete, trase de sfoarele autorului- ppuar - eroii sunt in etern cutare a sinelui, n conflict cu sistemul politic i social, triesc experiene tragice - cultiv parodicul, atipicul, ludicul, alegoria, simbolul, caricatura, masca. - deconstrucia formelor epice

Crai-de-Carte-Veche de Matei Caragiale, Creanga de aur de M.Sadoveanu, Cartea milionarului de. t. Bnulescu. Read more at http://www.noiscriem.net/2013/06/roman.html#hMDcXQgSdSiGE8UW.99

Astfel, in Morometii, Marin Preda exceleaza in oralitate, incarcata cu ironie subtila, alternind si topindlaolalta stilul direct cu stilul indirect, dind profunzime gindului omenesc.Dintre scriitorii basarabeni care au cultivat romanul trebuie mentionat Vasile Vasilache(Povestea cu cocosul rosu), Ion Druta (Povara bunatatii noastre), Vladimir Besleaga (Zbor frint, Acasa),Aureliu Busuioc (Singur in fata dragostei), L. Istrati (Tot mai departe), Serafim Saka (Vamile) s.a.Tipologia romanului este deosebit de eterogena, realizandu-se in functie de criterii diferite.Daca avem in vedere criteriul temporal , al momentului in care se petrece actiunea, exista romane: istorice; contemporane; de anticipatiei. In functie de mediul investigat(cadrul social i geografic), distingem romane rurale; romane urbane; romane regionale.Modalitatea compozitionala adoptata de autor si formula epica impart romanul n : epistolar; jurnal,; eseu,;

document .

n functie de problematica abordata , distingem: romane sociale, psihologice, cavaleresti, de aventuri,politiste, istorice, alegorice. Dupa amploarea epica , clasificm : romanul-ciclu; romanul fluviu; romanul-fresca. Daca avem in vedere procedeul narativ pe care se axeaza textul, exista romane de analizapsihologica, experimentale, romane-eseu, parabola, alegorie, liric, fantastic, oniric etc. A.Thibaudet imparte romanul in : brut (cel care prezinta o epoca); pasiv (cel care prezinta o viata) ; activ (cel care izoleaza o criza).n perioada interbelic se intensific dezbaterile cu caracter teoretic n legtur cu romanul. Astfel GarabetIbrileanu n studiul Creaie i analiz constat existenta a dou principale tipuri de roman: romanul de creaii

(prezint personajele n deosebi prin comportamentul lor) , obiectiv,realist; romanul de analiz (este interesat de viaa interioar de psihic), subiectiv.n Arca lui Noe, N.Manolescu propune trei modele de existenta a romanului romanesc, in virtutea relatieidintre procedeul narativ predominant, epoca abordata si natura personajului: doric; ionic; corintic ;Clasificarea criticului romn pornete de la tipurile de capiteluri existente n arhitectura Greciei Antice ,care aparin stilurilor doric,ionicsaucorintic

STRUCTURA, LIMBAJ, COMPOZITIE - "Baltagul" de Mihail Sadoveanu Aparut intr-o perioada de interferenta intre perioada interbelica si opera moderna contemporana, Mihail Sadoveanu promoveaza o literatura de o diversitate tematica iesita din comun: de la istorie "Creanga de aur", "Neamul soimarestilor", "Frasii Jderi" si iubire "Dureri inabusite" la tema sociala "Hanu Ancutei, "Baltagul","Nada florilor" si chiar filozofic 959h72j a "Creanga de aur", fiind "un scriitor realist, cu o viziune romantica, de tip arhaic, atras de epopee, mitic si tragic"-G. Calinescu. Romanul "Baltagul" este una din capodoperele lui Sadoveanu, in care acesta prelucreaza motivul dominant al transhumantei, prezentand realitatile societatii romanesti, si formele de viata ancestrala. Scris in doar 17 zile, si aparut in 1930, "Baltagul" este un roman traditional, punand si o problema arhaica, dar atingand un element de modernitate prin analiza psihologica, fiind caracterizat de armonie,unitatesi echilibru. Opera complexa, de o eruditie ingenios ascunsa, "Baltagul" pastreaza toate notele definitorii romanului - specie literara a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa, care se desfasoara pe mai multe planuri, cu numeroase personaje, oferind o imagine ampla si profunda avietii . Construit pe baza a doua coordonate - una monografica, realista, si alta mitica, simbolica, "Baltagul" este remarcabil prin concizie si armonie compozitionala. Caracterul mitic al capodoperei sadoveniene rezida la nivel structural si compozitional in tema sociala a diegezei, pe care sunt grefate mituri antice, in personajele luate din lumea arhaica si incarcate de o deosebita signaletica si in subtratul mitic care, impreuna cu structurile narative, sporeste arhaicitatea, conferind operei un aer de vechime. O prima particularitate a acestui roman traditional il reprezinta discursul narativ, in care apar elemente mitice, si tema sociala abordata, de narator. Evenimentele din volumul "Baltagul" se petrec la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea intr-o societate patriahala, arhaica, insa strapunsa de zorii unei noi civilizatii, de noi relatii sociale capitaliste. Opera zugraveste o societate rurala, cu obiceiurile si mentalitatile ei, este o monografie a lumii pastorale. Naratiunea urmareste drumul eroinei Vitoria Lipan, in cautarea sotului ei si, mai apoi a adevarului si dreptatii. Diegeza se constituie in clasicele momente ale subiectului. Expozitiunea prezinta viata de la munte cu personajele, oamenii si datinile specifice. Vitoria Lipan traieste la randul ei, aceasta viata grea in care barbatii sunt priceputi oieri sau muncesc la padure, iar femeile "trag lana in fusalai". Sotul muntencei, Nechifor, este plecat la Dorna cu oile. Familia Lipan il include si pe tanarul Gheorghita, un flacau de 17 ani, si pe Minodora. Intriga este dispersata in expozitie. Vitoria devine ingrijorata in legatura cu absenta prelungita a sotului ei plecat de 73 de zile si, avand unele vise premonitorii, merge la baba Smaranda, vrajitoarea satului, in speranta unei edificari. Gheorghita vine acasa, afla de ingrijorarea mamei sale, si amandoi decid ca urmatoarea zi sa mearga la Piatra. Desfasurarea actiunii surprinde drumul Vitoriei pana la gasirea lui Nechifor

Lipan. Munteanca merge la autoritatile din Piatra pentru a raporta absenta sotului, oprindu-se in drum, la manastire, pentru a se ruga Sfintei Ana. In cele din urma, Vitoria, decide sa-l caute pe Nechifor impreuna cu Gheorghita si, in acest sens face cateva pregatiri: o trimite pe Minodora la manastirea Varatecului, la calugarita Melania, sora mamei Vitoriei si ii da lui Gheorghita un baltag, iar gospodaria o lasa in grija argatului Mitrea. Primul popas pe care il fac cei doi este la hanul lui Donea de la Bicaz. Prefacandu-se ca il cauta pe Lipan pentru niste bani, afla ca sotul ei nu a mai fost vazut pe acolo din toamna. Ei opresc apoi la Calugareni, la casa negustorului David. Vitoria se imprieteneste cu sotia acestuia. Continuandu-si drumul, Vitoria ajunge la Farcasa, unde innopteaza la potcovarul Pricop si sotia sa, Dochia. Fierarul le spune ca a potcovit calul lui Nechifor si ca acesta a plecat la drum pe vreme de seara. Tot aici sunt martorii arestarii a doi farsori - Spiru Gheorghiu si Iancu Nicolae. Ajunsi la Borca, Vitoria si Gheorghita dau de un botez. Respectand traditia, ofera lehuzei o capatana de zahar, iar copilului bani pentru somn linistit. La Cruci dau de o nunta, unde Vitoria reuseste sa se comporte astfel incat nimeni nu ghiceste ce e in sufletul muntencei, petrecand alaturi de nuntasi. Aici isi da ea seama de ordinea premonitorie : dupa un botez si o nunta, urmeaza moartea. La Vatra Dornei, un barbat ii face avansuri Vitoriei, iar aceasta ii porunceste lui Gheorghita sa-l paleasca, vorbe care genereaza plecarea acestuia, remarcand caracterul amarnic al acestei "muieri." Vitoria afla de la un slujbas, ca in noiembrie Nechifor cumparase trei sute de oi. Munteanca afla de la Sabasa, de la un crasmar ca pe acolo trecuse Nechifor, insotit de inca doi ciobani. Trecand peste muntele Stanisoara, afla ca la Suha de la hanul lui Iorgu Vasiliu despre trecerea turmei de oi, dar insotita doar de doi ciobani; fapt confirmat de sotia sa. Tot aici acesta afla si numele celor doi - Calistrat Bogza si Ilie Cutui si faptul ca locuiesc in satul Doi Meri. Vitoria discuta cu cei doi ciobani, aflan d la ei ca i-au platit bine lui Nechifor Lipan la Crucea Talienilor. Reveniti la Sabasa, Vitoria si fiul ei il gasesc pe cainele lui Lipan, Lupu, intr-o gospodarie, si dupa plata unei sume, il iau cu ei. Mergand intre Suha si Sabasa, Lupu, familiar cu locurile, localizeaza intr-o rapa ramasitele lui Nechifor Lipan. Vitoria isi inmormanteaza apoi crestineste sotul, iar prefectul Balmez desfasoara o ancheta. Punctul culminant este atins odata cu praznicul de pomenire a lui Lipan, la care participa inclusiv Bogza si Cutui. Cu o intuitie iesita din comun si pretextand ca mortul i-a comunicat totul, Vitoria reconstituie scena mortii sotului ei, ca si cum ar fi fost de fata, determinandu-i pe cei doi sa marturiseasca. Gheorghita il loveste cu baltagul in frunte pe Bogza, iar acesta isi recunoaste crima. Deznodamantul surprinde pe Vitoria facandu-si planuri de viitor. Rezolvand enigma si indeplinindu-si datoria fata de mort, munteanca se gandeste la pomenirea de 9 zile, de 40 de zile, la aducerea Minodorei pentru a vedea mormantul tatalui sau. O prima particularitate a acestui roman traditional este reprezentat de personajele luate din lumea arhaica. Aceste "fiinte" de hartie" - Roland Barthes, penduleaza in capodopera sadoveniana, intre tipicitate si atipicitate. Caracteristicile romanului traditional sunt tipul nevestei credincioase - Vitoria, tipul fetei de maritat-Minodora, tipul flacaului-Gheorghita. Personaj exponential, Vitoria Lipan

reprezinta experienta milenara a unei lumi de pastori. Ea reuseste sa se sustraga incadrarii stricte intr-un tipar. Ca instanta narativa, Vitoria este un personaj principal -datorita ocurentei din discursul narativ, protagonist - toata actiunea se desfasoara in jurul sau si tridimensional - W.C. Booth - sau rotund - Forster deoarece evolueaza, ethopeea sa intregindu-se pe parcursul diegezei, central, datorita rolului detinut in transmiterea mesajului operei. De asemenea, in legenda introductiva ea devine narator colportor. In calitate de referent uman Vitoria beneficiaza de o prosopografie sumara - "ochii ei caprui, rasfrangeau lumina castanie a parului", "gene luni si rasfrante incarligase", "ochii ei luceau" cat despre ethopee, se poate afirma ca actiunile eroinei si comportamentul sau releva calitati si defecte, structurandu-se astfel un caracter complex, in care defectele nu anuleaza calitatile, ci le impun in realizarea scopului si a responsabilitatii pe care personajul si le asuma. Vitoria este caracterizata direct de narator in incipit, intr-o schita de portret predominant fizic - "nu mai era tanara", "avea o frumusete neobisnuita", in timp ce Gheorghita o considera "farmacatoare". Infatisarea fizica ilustreaza ingrijorarea femeii pentru absenta sotului ei si prefigureaza zbuciumul sufletesc ce o va macina pana ii va descoperi si pedepsi pe ucigasii lui Nechifor Lipan. Principala caracteristica este dihotomia spiritului sau, dublata de o polivalenta psihica. Unoeri, biserioasa, conservatoare, superstitioasa, ea se schimba brusc si devine o prezenta inteligenta, descurcareata, folosindu-se cu viclenie de atuurile ei pentru a invinge si prejudecatile. O combate pe Minodora in toate incercarile ei de asimilare a progresului. Femeie aspra, Vitoria este priceputa, harnica, gospodina, care duce grijile unei gospodari in absenta sotului ei. Intreprinzatoare si prevazatoare, ea aduce banii la preot, pentru a nu fi jefuita. Ordonata si meticuloasa, ea este dotata cu un deosebit simt ractic, ordonand totul cu abilitate si exactitate demne de invidiat, toate treburile inainte de plecare. Excesiv de virtuoasa si credincioasa, ea este si superstioasa, visul in care apare Lipan, obsedand-o si dandu-i certitudinea ca barbatul ei nu se mai intoarce. Desi intial creeaza impresia tipului uman al inteligentei robuste, spre final se dovedeste a fi o individualitate lucida. Este inzestrata cu o inteligenta iesita din comun, pe care si-o manifesta intro diversitate de imprejurimi. Vitoria reface drumul pe care l-a parcurs Lipan, dovedind perseverenta si o intuitie desavarsita, culegand cu abiliate informatii de la cei din jur. Simuleaza veselie alaturi de nuntasi, cunoaste obiceiul botezului, aratandu-si priceperea de a vorbi -"limba ascutita"- dovedind incontestabil o inteligenta nativa. Iesind din tiparul vietii cotidiene, Vitoria este constienta ca va avea de luptat nu doar cu vicisitudinile vremii, dar mai ales cu oamenii. Vitoria comunica pe cai nestiute cu natura, aceasta devenind "cutie de rezonanta" pentru sufletul zbuciumat al femeii. Are spirit de "vendetta" si nu accepta justitia pentru aflarea adevarului. Sotie iubitoare si mama autoritara, Vitoria este discreta in durere si rabdatoare in suferinta, acceptandu-si destinul cu intelepciune. In scena praznicului, ii supune pe cei ucigasi la o stare de tensiune psihologica, greu de suportat, silindu-i sa marturiseasca. Personaj complex, Vitoria este un "Hamlet feminin" -G. Calinescu, iar "Baltagul" este in viziunea lui Perpesscius, "romanul unui suflet de munteanca". Inteligenta Vitoriei se refera si la deductii logice, coerente, care, la fel ca si cele ale lui Hamlet, intregesc filmul crimei in fata

intregii audiente si a criminalilor stupefiati. Vitoria este un personaj unic in literatura romana, prin devotement si complexitate. Din punctul de vedere al perosnajului secundar, Gheorghita, "Baltagul" este un roman initiatic, Plecarea de acasa reprezinta despartirea acestuia de copilarie, cronotop intalnit si la Creanga, pentru ca drumul, participarea la evenimentele decisive -botez, nunta-, veghea tatalui sau in rapa si lovirea lui Bogza sa reprezinte adevarate evenimente ale initierii pentru flacau. Folosirea personajului absent este un element de modernitate. Personalitatea lui Nechifor Lipan este o prezenta vie in inima Vitoriei, in amintirea hangiilor, in constiinta criminalilor. O prima particularitate a acestui roman traditional este substratul mitic care, coroborat cu structurile narative, sporeste arhaicitatea, conferind operei un aer de vechime. "Baltagul" este un roman initiatic de o eruditie ingenios ascunsa, tratand in subtextul sau riguros coerent si absolut fidel o tema simbolica, legata de unul din marile mituri ale umanitatii. Mitul lui Osiris se suprapune cu subiectul "Baltagului: in chip desavarsit. Povestea Vitoriei Lipan este povestea lui Isis in cautarea trupului dezmembrat a lui Osiris"- Al. Paleologu. Astfel faptul ca, "Vitoria trebuia sa afle daca Lipan s-a inaltat in soare sau a curs pe o apa", face trimitere directa la Osiris, zeul soarelui, care este ucis de Seth si aruncat in Nil. Efortul Vitoriei de a reuni oasele lui Lipan este asemanator celui al lui Isis care aduna si uneste partile din care era descompus Osiris. Betisorul alb al Vitoriei este echivalentul lui " La grande magiciene", bagheta lui Isis. Mai mult, numele localitatii Sabasa este legat de Sabazios, un al nume a lui Osiris Dionisos, iar baltagul lui Gheorghita reprezinta toporisca lui Horus. Intreaga diegeza se suprapune celei din mitul egiptean a lui Isis si Osiris. Isis- Vitoria, si fiul ei Horus-Gheorghita, trebuie sa gaseasca urma lui Osiris-Nechifor - ucis miseleste. Drumul Vitoriei are ca scop refacerea acelei "ordo universalis", care este amenintata atat timp cat nu este lamurita cauza disparitiei. Anubis, cainele psihopomp, este corespondentul fidelului Lupu, suprapunerea personajelor fiind completa. "Baltagul" este astfel si o parafrazare culta a "Mioritei" crima fiind ca o exacerbare a setei de a avea "un fundament al lumii capitaliste" -Paul Georgescu. Din balada, autorul a preluat miezul diegetic, pe care a grefatun substrat mitologic, mult mai adanc, cu implicatii substantiale. Mitul mortii si al renasterii face referire la faptul ca Gheorghita reprezinta o noua generatie de oieri gata sa-i ia locul lui Nechifor astfel reincepand ciclul. O dovada a prezentei mitului sunt cele doua repere temporale in care se ancoreaza actiunea : 26 octombrie - 23 aprilie, perioada dintre ele reprezentand un ciclu pastoral. Motivul dominant, cel al transhumantei este aprofundat prin motivul totemului- obiect sau animal sacru. Acesta este reprezentat de baltag, asociat in roman situatiei inextricabile pe care o va deconstrui Vitoria, prin drumul parcurs de ea pentru reinstaurarea traditiei. Titlul operei presupune o alternativa de interpretare, datorita izomorfismului etimologic : numele de labirint vine din grecescul "labrys", care inseamna si secure cu doua taisuri, simbol al vietii si al mortii. Coborarea in rapa a lui Gheorghita este o reiterare a coborarii a Infern a lui Aenneas, pentru a-si intalni tatal, pe Anhise. Crucea Talienilor, locul unde s-a

comis crima, este similar paronimic cu Legea Talionilor - "ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte". De asemenea, substratul mitic este validat si printr-un limbaj alchimic uzitat de autor in raport cu Vitoria. Eroina incearca sa-i constientizeze lui Gheorghita faptul ca " jucariile au stat" si ca " pentru tine de-abia acum incepe soarele a rasari".Calul lui Nechifor este negru cu o pata alba in frunte, care reprezinta o forma ocultata autohtona pentru materializarea celor doua forte - yin yang - care tuteleaza universul. In "Baltagul" exista o gandire totemica, prin Vitoria Lipan. Ea stie ca baltagul reprezinta pentru muntean un sceptru, un insemn al puterii, si ca cele doua taisuri reprezinta viata si moartea, lumina si intunericul, cer si pamant. Acest "labrys" dateaza din civilizatia minoica, iar Gheorghita primeste la plecare un baltag nou, sfintit de preot, deoarece Vitoria stia ca Gheorghita va lua locul tatalui. In capodopera sadoveniana, structurile narative constituie un alt element de arhaicitate. Tiparul este auctorial, perspectiva heterodiegetica, focalizarea este interna, iar viziunea este "avec". Faptul ca, autorul este omniscient si nu corespunde niciunui personaj, indica tiparul auctorial, iar prerspectiva heterodiegetica corespune unei narari la persoana a III-a. Naratiunea este dominant simultana, deoarece majoritatea evenimentelor sunt prezentate la timpul prezent. Naratorul autorului "Baltagul" este heteordiegetic - relateaza la persoana a III-a, omniscient, relatand in pozitie extradiegetica - stie tot despre personaje si actiune. Desi in majoritatea diegezei este auctorial - stie mai mult decat personajele, si extradiegetic, detasat - nu se amesteca in enuntarea unor pareri personale in raport cu faptele prezentate, e in afara actiunii, exista totusi cateva mici abateri de la obiectivitate, cum ar fi caracterizarea directa facuta Vitoriei :"avea o frumusete neobisnuita", "ochii ei luceau". Naratorul extradiegetic insa, urmareste progresul actiunii fiind plasat in spatele Vitoriei si rareori a lui Gheorghita, dand o nota de suspans si sporind veridicitatea textului, Decurgand din romanul realist si naturalist al secolului al XIX-lea, bogat descriptiv, iluzionist, care pretinde a face concurenta realitatii, imbinand si analiza psihologica, romanul "Baltagul" "combina monografia simbolismului poetic" Paul Georgescu- fiind o capodopera a prozei romanesti.