Criticismul junimist

Generatia pasoptista a fost prima care si-a propus sa reduca diferenta enorma care separa, in acel moment, cultura romana de cea europeana. Astfel contributia lui Mihail Kogalniceanu si programul sau cultural sunt foarte importante in formarea culturii. Modernizarea rapida a asocietatii romanesti s-a facut fara necesarul spirit critic, singurul capabil sa faca diferenta intre cea ce este necesar si imitatia superficiala al modelelor europene. Asadar era nevoie de o generatie care isi va asuma obligatia de a incerca sa curete litaratura romana de excese si imitatii si care sa promoveze lucrarile originale. Catva tineri intorsi de la studii din strainatate intemeiaza la Iasi societatea culturala Junimea, anul 1863: Vasile Pogor, Petre Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi i Titu Maiorescu. Constienti de situatia precara a culturii romane, eimisi asuma obligatia de a educa gustul publicului si de a unifica limba romana literara. Primul pas il facuse Titu Maiorescu in 1863, care a inut un numar de prelectiuni in sala Bancii Moldovei. Tinerii hotaresc continuarea lor la Universitatea din Iasi, in fiecare duminica. Asociatii se strangeau apoi la la casa lui Pogor perntru a discuta problemele tratate. Junimea are o existen de mai multe decenii, cu activiti i orientri ce se schimb de la o etapa la alta. Prima etapa o constituie perioada intre 1863 si 1874 - activitatea s-a desfasurat la Iasi si a fost importanta mai ales prin caracterul ei polemic in domeniul limbii, al literaturii i al culturii. Se promoveaza in aceasta perioada principii estetice i sociale. Aceasta etapa ieseana a societatii, constituie faza ideologica, de afirmare i de legitimare prin combaterea vechii directii in cultura romana. Junimistii evit implicarea politica, activitatea lor vizeaza trei directii: limba, literatura i cultura. Activitatile cuprind un larg spectru cultural si se manifesta prin prelectiunile populare cu public larg, intalnirile n cerc restrans pentru lectura creatiilor originale; editarea unei reviste a societatii, Convorbiri literare, ncepnd cu 1 martie 1867, cu aparitie lunara; folosirea unei

tipografii i librarii proprii pentru a publica si raspandi opera membrilor societatii; sustinerea campaniilor pentru limba romana literara vizand alfabetul si ortografia. Cea de a doua etapa (1874-1885) este o etapa de consolidare in sensul ca in aceasta perioada se afirma reprezentantii ai directiei atat in poezie cat si in proza (Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici etc.). este o perioada in care se diminueaza teoretizarea criticismului in favoarea judecatilor de valoare. In aceasta perioada sunt elaborate studiile esentiala prin care Maiorescu se impune ca autentic intemeietor al criticii noastre literare moderne, fara insa a neglija preocuparile din domeniul civilizatiei, dar mai ales din domeniul limbii literare, necesare mai ales pentru ca in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Dupa 1885 Junimea se muta la Bucuresti. Activitatea junimistilor se canalizeaza in aceasta perioada catre preocupri universitare, capatand un caracter academic. In aceasta etapa, junimistii se intereseaza de dezvoltarea altor domenii ale vietii culturale, neabordate pan acum i anume filozofia, istoria, geografia. Rand pe rand omenii inceputului dispar, revista supravietuieste dar nu si spiritual junimisct care se stinse odata cu disparitia intemeietorilor. Esenta culturala junimista insumeaza patru trasaturi distinct: spiritul critic, filozofic i oratoric, ironia si gustul pentru classic si academic. Spiritul critic este cea mai de seama trasatura a junimismului. Criticismul Junimii se bazeaza pe acea atitudine centrala impusa de Titu Maiorescu respectul adevarului. In numele adevarului, Maiorescu poarta o campanie mpotriva poeziei neinspirate, a limbii artificiale si a falsei eruditii. Nevoia de adevar implica si simplitatea, rechemand spiritele la cunostina limitelor i a conditiilor de fapt. De asemenea, se doreste asezarea vietii politice si culturale pe baze autentice, respingandu-se formele far fond. Nevoia de claritate, rigoarea, raiunea vor fi reperele permanente ale junimistilor. Spiritul filozofic - este o alta caracteristica a structurii junimiste. Membrii sai sunt, oameni de idei generale i mai puin specialisti n domenii precise ale tiinei. Nu gustul individual,

impresia de moment ii calauzesc, ci dorina de a construi pe o solida baza teoretica in care aplicatiile devin doar o urmare fireasca a rationamentului. Spiritul oratoric se naste i din opozitia impotriva retoricii pasoptiste romantice, lipsite de echilibru, dar si din respingerea frazeologiei politice parlamentare i a betiei de cuvinte a timpului; impune un model in care totul, de la vestimentaie la dictie trebuia s dovedeasca perfecta stpanire de sine, rigoare, masura. Gustul clasic i academic asadar, pentru valorile canonice si nu pentru inovatie. Oamenii cu o solid cultura universitara, junimistii erau prea putin dispusi sa accepte inovaiile momentului, indiferent daca acestea se numeau simbolism sau naturalism, in literatura, impresionism, in pictura sau muzic. Astfel, clasicismul se bucura de o buna primire la Junimea, care nu se inchide ins fat de romantism. Ironia care venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de pedanterie i morga al actiunii lor culturale. Totul conduce spre acest mod de a intelege activitatea junimista, de la opozitia lui Vasile Pogor pentru orice fel de reguli n functionarea societatii, pana la devize glumete, precum intra cine vrea, ramane cine poate. Adeptul acestor trasaturi si mentorul sociatatii junimii a fost Titu Maiorescu. Dtudiile sale sunt de o importanta majora pentru literatura romana, spiritual critic maiorescian manifestandu-se attain domeniul limbii romane, a literaturii, a culturii cat si a esteticii si a filosofiei. Articolul, n contra direciei de astzi n cultura romn, aparut in anul 1868, este o analiza lucida asupra civilizatiei romanesti, intemeiata, de la inceputurile ei de modernitate, pe un neadevar care a cuprins toate sferele vietii materiale si culturale. In acest studiu, Maiorescu combate formele fara fond. El condamna faptul ca in cultura romana s-au imitat si s-au falsificat toate formele civilizatiunii moderne. Maiorescu se refera la faptul ca, din dorinta de a copia universalitatea, romanii au creat unele institutii care nu sunt potrivite pentru societatea romana a vremii. Astfel, forma acestora era conform standardelor externe, dar nu aveau un fond de functionare. Aceste institutii pot fi periculoase datorita superficialitatii si mediocritatii care le caracterizeaza. Maiorescu nu era impotriva dezvoltarii culturii, dar considera ca in felul acesta nu se poate realiza un progres. Valoarea studiului consta in faptul ca el combate non-valorile si mediocritatea.

Teoria formelor fara fond are proiectii si in studii precum Betia de cuvinte si Neologismele. In aceste studii Maiorescu sustine principiul ortografiei fonetice, imbogatirea vocabularului cu neologisme, dar fara exagerari, se manifesta impotriva stricatorilor de limba, ridiculizand betia de cuvinte. Cu toate acestea Titu Maiorescu este una dintre cele mai importante personalitati ale culturii romane. Societatea Junimea astfel are meritul de a fi unificat limba si literatura romana, promovand o serie de scriitori, poeti care au pus bazele literaturii.