Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga
-eseu-

Ion Creanga face parte din perioada marilor clasici, alaturi de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale si Ioan
Slavici, el scriind povesti, povestiri, nuvele si scrisori.
Opera data se numeste Povestea lui Harap-Alb si are ca an de aparitie 1877, publicata in revista
Convorbiri literare.
Opera literara apartine genului epic, iar ca specie literara este un basm cult.
Basmul este specia literara a genului epic in proza (foarte rar in versuri), in care tema este confruntarea
dintre bine si rau, actiunea este fabuloasa, personajele sunt reale cu puteri supranaturale sau fantastice, finalul
aducand victoria binelui asupra raului.
Ca si caracteristici, basmul cult are un autor cunoscut, iar el se transmite cu ajutorul tiparirii.
Titlul operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul este compus dintr-un substantiv
comun si unul propriu. Denotativ, titlul semnifica o specie literara si un nume al unui protagonist de basm.
Tema textului Basm cult Harap Alb este lupta dintre bine si rau, iar motivele literare sunt motivul
imparatului fara urmasi, motivul mezinului, motivul probelor si obstacolelor, motivul calatoriei, motivul apei vii
si a apei moarte si motivul casatoriei dar si al cifrelor magice.
Formula initiala Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un
frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai deparatata, Si imparatul, fratele craiului, se numea Verdeimparat; si imparatul Verde nu avea feciori, ci numai fete formeaza insusi incipitul, care contine informatii
vage spatio-temporale. Apar primele cifre magice trei feciori.
Formula mediana Dumnezeu sa ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte mult mai este marcheaza faptul
ca actiunea abia a inceput si inca mai dureaza mult pana la final.
Finalul este reprezentat de formula finala Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca. Acesta
arata eternitatea (timpul mitic).
Personajele din acest basm cult Harap Alb sunt numeroase si sunt tipologizate dupa mai multe criterii.
Fiul cel mic al craiului este personaj principal, protagonist, pozitiv, rotund, dinamic si tipul naivului pe cale de
initiere. Spanul este personaj secundar, antagonist, negativ si tipul omului viclean, manipulator si duplicitar.
Sfanta Duminica este personaj secundar, pozitiv, personaj ajutor si donator.Fata imparatului Rosu este personaj
secundar, personaj real cu puteri supranaturale si tipul fetei rasfatate. Imparatul Verde este personaj secundar si
tipul imparatului iubitor de supusi si naiv. Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila sunt personaje
episodice episodice, ajutoare si sunt reale cu puteri supranaturale. Alte personaje episodice sunt fratii fiului de
crai, verisoarele. Alte personaje ajutor sunt calul, furnica si albina si alte personaje donatori sunt albina si
furnica.
In acest text, sunt prezente toate cele trei moduri de expunere, naratiunea, dialogul (monologul) si
descrierea. Naratiunea, fiind modul de expunere prin care se realtaeaza intr-o succesiune temporala faptesi
intamplari.Descierea este modul de epunere prin care sunt prezentate toate caracteristicile unor obiecte,
personaje sau chiar fapte. Dialogul reproduce in mod direct cuvintele personajelor.
Limbajul este format din cuvinte arhaice, regionalisem, dar este completat si de proverbe si zicatori sau
cantece. Arhaismele garboava, rapciuga, grebanos, ghijoaga si regionalisemele multameste,
bodroganind, parpalea infrumuseteaza limbajul textului.
Oralitatea stilului, redata de verbele folosite de naratorul subiectiv dupa cum v-am spus, prin care el ne
averitzeaza ca asa va fi cum ne-a zis el.

-Caracterizarea personajului Harap-Alb-

Ion Creanga, ,,unul dintre cei mai buni povestitori ai Europei, dupa cum afirma
Jean Boutire, este un scriitor din curentul realist, apartinand perioadei marilor clasici ai
literaturii romane.
Harap-Alb, personajul principal al basmului, dupa cum putem anticipa inca din titlu,
este un personaj caracterizat amplu si complex, din toate punctele de vedere si prin
toate mijloacele. El este un personaj masculin, pozitiv si real, fara nicio putere
supranaturala, element inedit de atipicitate regasit in basmul cult.
Harap-Alb este caracterizat atat in mod direct, cat si indirect, prin toate mijloacele,
avand conturat un amplu portret moral, care se slefuieste pana in finalul basmului, cand
personajul are toate calitatile necesare unui imparat demn de o imparatie asa de intinsa
ca cea a unchiului sau.
In primul rand, Harap-Alb este caracterizat in mod direct, de catre narator, de catre
celelalte personaje sau prin procedeul de autocaracterizare. La inceput, personajul este
cunoscut sub sintagma de ,,fiul craiului intrucat nu are o identitate definita, urmand ca
prin parcurgerea drumului initiatic sa-si gaseasca un nume.
Portretul moral care rezulta in urma caracterizarii realizate de catre alte personaje
este amplu si ne ofera o imagine mai buna asupra fiului de crai, care reprezinta prin
scopul pe care il are, motivul mezinului, care alaturi de motivul imparatului fara urmasi,
elementul perturbator al basmului, duc la parcurgerea unui drum initiatic, presarat cu
probe si obstacole.
Totodata, Harap-Alb este caracterizat si in mod indirect, prin limbajul sau, faptele si
comportamentul pe care il are, relatia sa cu celelalte personaje si chiar prin intermediul
numelui sau.
Prin comportamentul sau, pe tot parcursul drumului, putem observa o evolutie a sa
ca om, ca persoana, avand ca final dobandirea identitatii si implinirea destinului. Fiu
iubitor si dornic sa obtina aprecierea tatalui, se supara si se intristeaza cand vede
rusinea simtita de tatal sau vazand lasitatea fiilor sai, si se hotaraste sa o obtina chiar si
cu pretul vietii, ,,nu m-oi mai intoarce, sa stiu bine ca m-oi intalni si cu moartea in cale.
Relatia cu celelalte personaje dezvaluie si ea caracterul nobil al lui Harap-Alb. El
este respectuos si supus fata de tatal sau, si spre deosebire de fratii sai, el il roaga pe
acesta modest sa-l lase si pe el sa-si incerce norocul.
Nu in ultimul rand, caracterizarea prin intermediul numelui ne sugereaza progresul
precum si dubla identitate a personajului. Acesta pleaca de la statutul de fiu de crai,
sugerat de ,,alb, ajungand sluga spanului, lucru sugerat de ,,negru, pentru ca in final
sa isi defineasca identitatea de imparat si persoana cu experienta de viata.
Dupa cum afirma si Andrei Oisteanu in lucrarea sa intitulata ,,Gradina de
dincolo, ,,drumul lui Harap-Alb este un drum care are ca finalizare crearea unui imparat
inzestrat cu toate calitatile necesare.