Povestea lui Harap

-Alb,
de Ion Creanga
Date despre autor-
Ion Creanga a fost un scriitor roman,recunoscut datorita maiestriei basmelor,
povestilor si povestirilor sale. Acesta este considerat a fi unul dintre clasicii
literaturii romane, mai ales datorita operei sale autobiografice ,, Amintiri din
copilarie,,.
Aparitia operei-
Basmul ,,Povestea lui Harap-Alb,, a fost publicat in anul 1877 in revista ,,Convorbiri
Literare,,.
Incadrarea intr-o opera-
Basmul cult este o specie a geniului epic, de mari dimensiuni, in care actiunea se
desfasoara intr-o lume fabuloasa, la care iau parte personaje cu puteri
supranaturale, iar binele triumfa in detrimentul raului.
Basmul se caracterizeaza prin prezenta formulelor specifice initiale,mediane si
finale, si a numerelor magice, prin faptul ca ilustreaza o alta lume decat cea reala,
faptele povestite se petrec intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul
lumii sau pe taramul celalalt, se impletesc elemente reale cu cele fabuloase si
creeaza fantasticul. In basm personajul principal trebuie sa depaseasca probe si sa
invinga obstacole puse in calea lui pentru a demonstra inalte principii morale
precum adevarul, cinstea, prietenia, curajul, vitejia. Basmele au un final fericit,
deoarece din confruntarea dintre bine si rau iese invingator binele.
Tema operei-
Tema operei lui Creanga este triumful binelui asupra raului, dar se ilustreaza si
initierea unui tanar de la stadiul de novice pana la acela de om matur. Ca motive
sunt valorificate cele de circulatie universala : , imparatul fara urmas
,superioritatea mezinului, cautarea norocului, calatoria, probele la care este supus
eroul, padurea labirintului, incalcarea sfatului parintesc, motivul probelor,
demascarea raufacatorului.
Titlul basmului-
Titlul basmului este un oximoron, prin semnificatia cuvintelor ce compun numele
personajului.Semnificatia titlului reiese din scena în care spânul îl păcăleşte pe fiul
craiului să intre în fântână. Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap"
înseamnă "negru, rob". Devenit sluga spânului, îşi asumă şi numele de Harap-Alb,
dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, întrucât jurase
pe paloş.
Naratiunea-
Naratiunea este modul de expunere predominant al operei, acesta se imbina
armonios cu descrierea si dialogul. Naratiunea este realizata la persoana a lll-a,
naratorul fiind omniscient dar nu si obiectiv deoarece intervine adesea.
O prima scena semnificativa este atunci cand Harap-Alb decide sa porneasca spre
unchiul sau, cu toate ca fratii lui au fost intorsi din drum de un urs care ere de fapt
tatal lor. Din acest fapt putem deduce ca protagonistul nostru nu este ca si fratii
lui, acesta are un caracter puternic si este curajos.
O a doua scena semnificativa este cea de la fantana in care protagonistul nostru nu
ia in seama sfatul tatalui sau si merge pe mana spanului, care il pacaleste si ii
schimba statutul. Asatfel spanul devine nepotul imparatului Verde, iar
protagonistul nostru devine Harap-Alb, sluga a spanului. In aceasta scena, Harap-
Alb da dovada de lipsa de experienta.
Relatiile temporale si spatiale-
Relatiile temporale si spatiale sunt vagi. Timpul nu este determinat ,,a fost odata
ca niciodata,,, iar locul actiunii este ,, undeva la marginea lumii,,.
Incipitul-
In incipit aflam ca Harap-Alb este cel mai mic fiu al craiului, care dezamagit de
esecul fratilor sai si incurajat de Sfanta Duminica doreste sa ajunga la unchiul sau si
sa spele rusinea fratilor sai.
Finalul-
Finalul operei este unul fericit, specific basmului, deoarece spanul este demascat,
iar veselia se spune ca a tinut ,,ani intregi si acum mai tine inca,,.
In concluzie – datorita celor prezentate putem afirma ca ,,Povestea lui Harap-Alb,,
intruneste toate notele definitorii unui basm cult si este totodata un triumf al
binelui impotriva raului.