Sunteți pe pagina 1din 6

Moara cu noroc- Argumentare nuvela

Moara cu noroc Argumentare nuvela

Nuvela este o opera epica mai ampla decat schita si mai redusa ca romanul, cu o actiune complexa desfasurata pe un singur fir narativ si cu un conflict concentrat deoarece accentul cade asupra personajelor, nu asupra faptelor prezentate in maniera obiectiva. Nuvela poate fi clasificata in functie de tema abordata (istorica, sociala, psihologica, fantastica, filosofica), dar si dupa crentul literar (clasica, romantica- Alexandru Lapusneanul, realista- Moara cu noroc, naturalista). Nuvela psihologica este dezvoltata pe fundalul realismului si al naturalismului, creand personaje dilematice cu o viata interioara marcata de nelinisti, in razboi nedeclarat cu realitatea care pana la urma le invinge. Subiectul nu mai este dens in fapte pentru ca naratorul deplaseaza accentul pe trairi, ganduri, prezentandu-se astfel zbuciumul launtric al omului, iar mijloacele de investigare psihologica si frecventa termenilor din sfera semantica a analizei sunt marci ale discursului analitic. Autorul care fundamenteaza analiza psihologica in literatura romana este Ioan Slavici, scriitor care urmareste atat sufletul individual, cat si pe cel colectiv. Personajele sale au viata interioara tensionata, sunt in permanent conflict cu lumea si cauta necontenit o cale de echilibru interior, fiind infatisate atat in manifestarile exterioare, dar si in zbuciumul lor launtric. Astfel, Slavici este primul care muta accentul de pe realitatea faptelor pe cea a gandurilor, de pe societate pe eu, dovedind finetea unui cunoscator al naturii omenesti. Nuvela solida cu subiect de roman (George Calinescu), Moara cu noroc marcheaza un moment important in evolutia nuvelisticii romanesti. Considerat unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, scriitorul ardelean aduce in proz un stil sobru, o dimensiune umanista si un anumit tip de analiza psihologica, incipienta, realizata intr-un limbaj abstract (T. Vianu). Publicata in 1880 si reprodusa un an mai tarziu in volumul Nuvele din popor, Moara cu noroc este o pledoarie pentru echilibru si cumpatare in viata sociala si familiala. Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei avand scop moralizator: fara iubire nu poate exista viata. Din perspectiva sociala, opera prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul, iar din perspectiva moralizatoare evidentiaza consecintele dramatice ale setei de bani, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina linistea sufleteasca si duce la pierzanie. Din

Moara cu noroc- Argumentare nuvela

perspectiva psihologica, este ilustrat conflictul interior trait de Ghita, sfasiat de dorinta de a ramane om cinstit, pe de o parte, si de dorinta de a se imbogati, pe de alta parte. Titlul este o metafora, reprezentand numele unui han construit pe locul unei mori, spatiu aflat sub influenta unor forte nefaste, norocul nefiind un apanaj al binelui. Astfel, aceasta expresie contine o antifraza folosita in sens contrar adevaratului inteles, lucru afirmat pe parcursul subiectului- ne creeaza o stare de asteptare frustranta deoarece moara cu noroc nu aduce decat nenoroc. Structural, nuvela se dezvolta circular, textul inchizand 17 capitole si fiind marcat de afirmatiile soacrei lui Ghita ce delimiteaza un spatiu narativ, anticipand tragedia pe o axa a valorii si a determinarii cauzale: omul trebuie sa fie multumit cu saracia sa () simteam ca nare sa iasa bine. Conceputa dinamic, nuvela contine mai multe nuclee epice, naratorul percepandritmul, schimband cadrul si timpul, impletind planurile si firele epice, condensand evenimentele. Prin scene dialogate si naratiune, rezumat, monolog interior, descrieri actiunea se intregeste din intamplari si discursuri banale ce alterneaza cu altele senzationale ca: jafuri, crime, un proces, caracteristice genului politist. Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt verosimile, avand ca efect asupra cititorului iluzia vietii si obiectivitate. Subiectul concis, cu deschideri bogate, are desfasurare clasica, lineara si constitue etapele si efectele luptei dintre protagonist, Ghita, si antagonist, Lica Samadaul. Interesant este jocul de alternanta al conflictelor interior si exterior, acestea potentandu-se reciproc. In expozitiune se prezinta hotararea lui Ghita care, numultumit de conditia sa sociala, doreste sa arendeze carciuma de la Moara cu noroc impreuna cu sotia sa Ana, cei doi copii si soacra sa, in ciuda rezervelor batranei. La inceput totul mergea bine si viata era prospera. Momentul intrigii, ce declanseaza conflictul si desfasurarea actiunii, il constitue aparitia la han a lui Lica Samadaul, stapan de temut al acelor locuri. Conflictul psihologic se amplifica pe masura ce Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica. Stapanit de setea de bani, eroul se va instraina treptat de sotia sa si se va lasa manevrat se samadau, devenindu-i complice. El depune marturie falsa la proces in legatura cu omorul si jaful din padure, scapandu-l pe Lica de pedeapsa legii. Din acest moment prabusirea lui Ghita este inevitabila. Eroul este aprins de setea de razbunare dupa ce iii vede pe Lica si pe Ana prinsi in jocul dragostei, hotarand sa-l dea prins pe samadau jandarmului Pintea. Deznodamantul va reuni in scena pe toti participantii la actiune, air faptele se precipita, ritmul naratiunii se accelereaza. Fata de momentele anterioare care
2

Moara cu noroc- Argumentare nuvela

comprimau intr-o fraza sezoane intregi, neinteresante pentru economia povestirii, acum timpul este dilatat, evenimentele unei zile si ale unei nopti ocupa, amanuntit relatare, ultimele 20 de pagini. Intorcandu-se la moara cu noroc, Ghita isi ucide sotia si este, la randul sau, ucis din comanda lui Lica. Adept al unei morale intrasigente, Slavici isi pedepseste exemplar personajele nuvelei amestecate in afaceri necinstite: arendasul este pradat si batut, femeia cea tanara asasinata, Buza- Rupta si Saila- Boarul sunt condamnati pe viata; Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un stejat. Pentru a purifica locul, un incendiu mistuie carciuma. Incipitul il constitue o descriere a cadrului ce are insa valoare anticipativa, fixand axa narativa si destinul eroilor. Printr-o enumerare de substantive si adjective autorul da viata unor detalii peisagistice sumbre, proiectand prin motivul drumului un destin sinuos (la dreapta, la stanga, la vale, spre culme, serpuind, maracine, cioate, copac ars), avand intentia de a-si urmari eroii de-a lungul unui drum existential pe care nu l-au ales bine. Se insinueaza, intr-un plan secund al textului, imaginea unui calator pierdut intr-un astfel de spatiu pentru care hanul ar putae fi o binecuvantare. Autorul avanseaza astfel ideea ca acest loc de popas este, din partea lui Ghita, o indrazneala justificata. Desfasurarea evenimentelor este anticipata prin 4 simboluri: drumul, ce sugereaza devenirea sau ratacirea protagonistului, locul de popas, reprezentand o prima definire a hanului, un trunchi pe jumatate ars ce anticipeaza focul din final si corbii care ilustraza moartea. Sintagma aruncai privirea are rolul de a implica activ cititorul in demersul narativ, iar prin persoana a II-a se realizeaza un transfer asupra unui cititor virtual, I se creeaza iluzia participarii la conturarea unei lumi in spatiul cartii. In felul acesta este prezenta impresia de veridicitate si actualitate pentru ca descrierile sunt aduse in timpul lecturii. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului ca, initial, prezinta intrarea in lumea fictiunii si se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc: batrana lua copii si pleca mai departe. Ineditul subiectului face din acest text mai mult un suport pentru figurarea unor principii si transmiterea unor percepte. Privita ca ilustrare a moralei crestine, nuvela isi dezvaluie caracterul de parabola: pierderea unui suflet robit de patimile lumesti, finalizarea cu pedepsirea pacatosilor intru absolvire. Acest prim nivel de receptare este sustinut de personajul raisoneur- batrana mama- prin care moralistul clasic transmite un mesaj simplu cititorului avizat si o concluzie directa. Celalalt nivel de receptare tine de cultura filosofica a autorului si ilustreaza in proza tragismul omului marcat de vointa fireasca de a-si provoca destinul. Accentul
3

Moara cu noroc- Argumentare nuvela

de subtilitate nu cade pe modul in caer este pedepsit omul (lucru previzibil din avertismentul initial), ci pe drama sa existentiala, chinurile omului care intelege raul pe care l-a produs, dar nu are puterea sa il opreasca. Nuvela s-a impus prin arta construirii personajelor si nu prin actul povestirii. Caracterele nu sunt intruchipari schematice ale unei trasaturi umane, incadrabile in tipologii, ci structuri viabile, veridice, torunde, autoconstruindu-se permanent si dezvaluind toate componentele fiintei umane. Slavici nu impune personajelor o comportare dictata de considerente exterioare, ci lasa sa evolueze dupa pornirile si imperativele sufletesti. Ni se releva astfel nu numai caractere gata formate, ci si felul in care ajung omaneii sa fie asa cum sunt. Desi structurarea personajelor are la baza antiteza, scriitorul reuseste sa depaseasca surogatele romantice folosind tehnica sondarii mecanismelor care determina comportamentul omului simplu. Analiza psihologica, monologul, dialogul, faptele si gandurile, relatiile cu ceilalti dezvaluie proceul evolutiei personajelor. Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici prin zugravirea pe multiple planuri a conflictului dintre fondul uman cinstit si dorinta de a face avere prin concesii. Personaj central, el strabate simbolic un drum ce semnifica coborarea in infern, adica intr-un univers al patimilor, al obsesiei banului si al caderii in pacat. Eroul este infatisat in diferite ipostaze si situatii: stapanit de dragoste pentru sotie si copiii sai, stapanit de groaza fata de Lica, dar si de dorinta apriga de a-l infrunta si a-l inlatura din cale. Evolutia starilor lui sufletesti nu e liniara intrucat ele se amesteca si se ciocnesc. Temperament patetic, sentimentele lui tind spre extreme si, stapanit de intensitatea lor, considera ca este puternic, dar in realitate el este robul patimilor. Ghita joaca mereu un dublu rol: simuleaza alianta cu Lica, dar si cu Pintea, continua sa joace fata de familie si fata de propria-I constiinta, o impinge pe Ana, incet, in bratele Samadaului, iar pe sine pe fagasul deplinei ambiguitati a situatiei. Prin tragedia acestui personaj, scriitorul isi propune sa ne arate ce proportii iau uneori eroii, ce furtuni cotropitoare (G. Munteanu) se ascund in sufletul omului. Personaj secundar, complementar, Ana este construita pe o singura dominanta pentru a putea contura personalitatea si caracterul sotului ei, Ghita. Portretul fizic al acesteia este realizat prin caracterizare directa de catre autor (Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa), iar portretul moral este relevat prin caracterizare indirecta. Prin destinul sa tragic, Ana este o victima a incapacitatii sale de a se raporta la simtul masurii si al echilibrului in tot ceea ce intreprinde. Avand o deosebita intuitie, ea isi da seama de
4

Moara cu noroc- Argumentare nuvela

firea ticaloasa a lui Lica si isi avertizeaza sotul. Facand din bani o pasiune, Ghita refuza sa mai comunice cu sotia sa, iar aceasta devine rece fata de el, incepand astfel procesul de degradare al familiei. Dezamagita de sotul ei pe care il judeca, e gata, in ultimul moment, sa abandoneze totul si sa plece cu Lica. Natura mai instinctuala, ignorandu-si parca degradarea si nerecunoscandu-si vina, Ana opune dorintei de purificare prin moarte o puternica vointa de a trai. Personaj secundar, malefic si fascinant, Lica este oponentul protagonistului, amplificand evident conflictul fundamental al nuvelei. Simbol al fortei salbatice scapata de sub control si protejat de insasi comunitatea care il genereaza, Samadaul este insa un personaj imobil si plat (Forster). Portretul sau fizic si moral se contureaza prin intermediul caracterizarii directe de catre autor (om de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu o mustata lunga, cu ochii mici si verzi si sprancenele dese si impreunate la mijloc), de catre personaje (om oarecum fioros, rau si primejdios), autocaracterizare- impune o teroare nedisimulata doar prin cuvintedar si prin caracterizare indirecta. Autoritate suprema, stapan al locurilor este un caracter plin de contradictii, fiind darz si hotarat, dar in acelasi timp sadic, amenintator sau cu izbucniri de duiosie autentica. Prin personalitatea sa puternica, Samadaul are aupra celorlalti efecte catastrofale. In final va cadea si el, apeland la calea sinuciderii. Moara cu noroc atinge dimensiunea unui roman- prin amplitudine si adancimea psihologica a tipurilor umane- dar statutul de nuvela este pastrat totusi prin numarul redus de personaje, conflictul linear si evenimentele epice desfasurate intr-o perioada relativ scurta de timp. Naratiunea obiectiva alterneaza cu descrierea si dialogul. Vocea naratorului este una inegala, fara inflexiuni care sa tradeze atitudinea fata de intamplari sau personaje. Moralistul Slavici, totusi, nu este absent. Comentariul moral asupra faptelor este facut insa din interiorul lumii evocate prin intermediul batranei. Cele doua repliciale acestui personaj episodic confera simetrie, dar contin, mai ales, mesaj moralizator. Naratorul omniscient si omniprezent introduce si alte voci, ale personajelor, care apar in secvente dialogate. Consemnarea replicilor nu este numai o modalitate de dramatizare a naratiunii, ci si un mijloc de a scoate in evidenta perspectivele personajelor asupra faptelor si a oamenilor. Dialogul plaseaza interesul din planul naratorului in cel al personajelor, dezvaluindu-se astfel modul de a fi al acestora (scene semnificative: Lica- Ghita, capitolul 2, Ghita- batrana, capitolul 12, Ghita- Ana, capitolul 16). Specifice unei opere de analiz psihologic sunt monologul interior de factura i monologul interior adresat,(Ghi
5

tradi ionalist care red gndurile personajului(cap IV)

Moara cu noroc- Argumentare nuvela

vorbe te cu sine, imaginnd-o pe Ana ca interlocutor), cu rol de caracterizare indirect . Datorit acestor inser ii dar i elipsei, tehnicii flash-back-ului ,nara iunea cap t aspect discontinuu, i discursului narativ, ajutnd dnd impresia c ezit rile personajului se imprim povestirii

lectorul s vibreze la situa ia descris . Ioan Slavici reu e te s comunice cu claritate ideile, s formuleze cu o concizie clasic tr s tura unui personaj, s descrie un peisaj cu mijloace simple, ntr-o fraz sobr , f r ornamente inutile, valoarea limbii literare constand tocmai n stil . Realizat n manier realist , cu accente clasice, opera Moara cu noroc scrierii a fost ntotdeauna ndrumarea spre o vie uire potrivit cu firea omeneasc ". re ine aten ia prin complexitatea sa, fiind o dovad a crezului scriitorului :"n gndul meu rostul lipsa de