ION

Publicat in 1920,romanul Ion reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu , o capodopera care infatiseaza universul rural in mod realist.Este un roman realist de tip oiectiv apartinand prozei interbelice.De asemenea este roman social,cu tematica rurala.Potrivit tipologiei lui Nicolae Manolescu este roman doric. Avand ca trasaturi amploarea actiunii ,desfasurarea pe mai multe planuri,conflictul complex,prezenta unor personaje numeroase se realizarea unei imagini ample asupra vietii,opera literara Ion apartine speciei literare romanul. Este roman de tip obiectiv prin specificul relatiei narator-personaj si al naratorului (omniscient ,omniprezent).Se oberva obiectivitatea, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a 3-a, atitudinea detasata in descriere , veridicitatea. Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului, in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului XX.Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele actelor sale.Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa spre diverse aspecte ale lumii rurale:obiceiuri legate de marile momente din viata omului (nasterea,nunta,inmormantarea),relatii sociale generate de diferentele economice sau culturale,relatii de familie. Conceptia autorului despre roman , inteles ca un corp geometric perfect , corp sferoid, se reflecta artistic in structura circulara a romanului.Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas , loc al actiunii romanului.Personificat cu ajutorul verbelor(se desprinde, urca ,alearga) , drumul are semnificatia destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala.Asemenea ramei unui tablou, el separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional,unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi

respectati in comunitate.Drama lui Ion este drama taranului sarac.Mandru si orgolios,constient de calitatile sale,nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei.Conflictul exterior,social, intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu,este dublat de conflictul interior, intre glasul pamantului si glasul iubirii.Se poate vorbi si despre conflicte secundare , intre Ion si Simion Butunoiu pentru o brazda de pamant sau intre Ion si George Bulbuc ,mai intai pentru Ana,apoi pentru Florica. Ion este un personaj eponim., realizat prin tehnica basoreliefului. El domina intreaga lume, ce graviteaza in jurul sau. Aceasta lume contribuie la evidentierea trasaturilor sale, a caracterizarii complexe cu insusiri contradictorii. Monografia satului ardelean se realizeaza treptat prin prezentarea obiceiurilor, traditiilor, problemelor taranilor, problema nationala. Nu intamplator romanul incepe cu descrierea jocului popular, scena antologica prin care autorul realizeaza mai multe obiective: introduce treptat personajele, descrie obiceiurile si sugereaza viitoarele conflicte. Ion este caracterizat in mod direct de catre narator beneficiind de un portret marcat de calitati: "Iute si harnic ca ma-sa", "munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra". Elementul fundamental al conflictului, pamantul ii subordoneaza toate trasaturile "pamantul ii era drag ca ochii din cap", iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate ceea ce justifica dorinta patimoasa de-al avea: "toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult...". Celelalte personaje ii evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in functie de conflictele in care sunt implicati. Astfel invatatorul Herdelea il aprecia ca "unul dintre cei mai iubiti elevi, iar doamna Herdelea il considera un baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor si istet". Optica lor se va schimba cand Ion va trece in conflictul dintre invatator si preot, Ion fiind de partea celui din urma. Autocaracterizarea evidentieaza framantarile sufletesti prin intermediul monologului interior "Ma molesesc ca o baba". Definitoru pentru personajul principal este conflictul interior intre glasul pamantului si glasul iubirii.(desi o

iubeste pe Florica, fata frumoasa dar saraca, dorinta de posesie a pamantului il determina sa o aleaga pe Ana). Ana cea "uratica" dar bogata. Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta din faptele si atitudinea personajelor, din relatiile sale cu celelalte personaje. Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalti flacai ai satului. Viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dura, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu este naiv, crezand ca nunta ii va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cat mai ales de cele interioare, generate de relatia sa cu pamanturile: "Il cuprinsese o pofta salbatica sa imbratiseze bruma...". Personajul traieste o deplina voluptate a simturilor, a puterii si a trupului atunci cand vorbeste despre pamant. Din aceasta perspectiva, deznodamantul este previzibil. Ion va murii, ucis cu ajutorul unei unelte a pamantului, sapa. Ion este un personaj memorabil, ipostaza a omului simplu dar supus destinului tragc de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui: pamantul, stihie.