ION

L.Rebreanu prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune in

constiinta literara specificul artei sale. Dintre romanele sale: "Ion", "Padurea
spanzuratilor", "Adam si Eva", "Ciuleandra"; primul se evidentiaza prin
prezentarea unei intregi umanintati rurale.
Publicat in 1920, romanul prezinta spatiul ardelean de la inceputul secolului
al XX-lea in mod realist si are ca punct de plecare cateva dintre nuvelele cu care
debuteaza scriitorul.
Ion este un personaj eponim., realizat prin tehnica baso-reliefului. El domina
intreaga lume, ce graviteaza in jurul sau. Aceasta lume contribuie la evidentierea
trasaturilor sale, a caracterizarii complexe cu insusiri contradictorii.
Monografia satului ardelean se realizeaza treptat prin prezentarea
obiceiurilor, traditiilor, problemelor taranilor, problema nationala. Nu intamplator
romanul incepe cu descrierea jocului popular, scena antologica prin care autorul
realizeaza mai multe obiective: introduce treptat personajele, descrie obiceiurile si
sugereaza viitoarele conflicte.
Ion este caracterizat in mod direct de catre narator beneficiind de un portret
marcat de calitati: "Iute si harnic ca ma-sa", "munca ii era draga oricat ar fi fost de
aspra". Elementul fundamental al conflictului, pamantul ii subordoneaza toate
trasaturile "pamantul ii era drag ca ochii din cap", iar lipsa acestuia apare ca o
nedreptate ceea ce justifica dorinta patimoasa de-al avea: "toata istetimea lui nu
plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult...".
Celelalte personaje ii evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in functie de
conflictele in care sunt implicati. Astfel invatatorul Herdelea il aprecia ca "unul
dintre cei mai iubiti elevi, iar doamna Herdelea il considera un baiat cumsecade,
muncitor, harnic, saritor si istet". Optica lor se va schimba cand Ion va trece in
conflictul dintre invatator si preot, Ion fiind de partea celui din urma.
Autocaracterizarea evidentieaza framantarile sufletesti prin intermediul
monologului interior "Ma molesesc ca o baba". Definitoru pentru personajul
principal este conflictul interior intre glasul pamantului si glasul iubirii.(desi o
iubeste pe Florica, fata frumoasa dar saraca, dorinta de posesie a pamantului il
determina sa o aleaga pe Ana). Ana cea "uratica" dar bogata.
Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta din faptele si
atitudinea personajelor, din relatiile sale cu celelalte personaje. Astfel, Ion este

impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalti flacai ai satului.
Viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta
dura, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu
este naiv, crezand ca nunta ii va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu
este marcat de conflictele exterioare, cat mai ales de cele interioare, generate de
relatia sa cu pamanturile: "Il cuprinsese o pofta salbatica sa imbratiseze bruma...".
Personajul traieste o deplina voluptate a simturilor, a puterii si a trupului atunci
cand vorbeste despre pamant. Din aceasta perspectiva, deznodamantul este
previzibil. Ion va murii, ucis cu ajutorul unei unelte a pamantului, sapa.
Ion este un personaj memorabil, ipostaza a omului simplu dar supus
destinului tragc de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui: pamantul, stihie.