Particularităţile lecţiei de

kinetoterapie la elevii cu deficienţe

asociate – polihandicapul
• Noţiunea de polihandicap defineşte
existenţa a două sau mai multe forme de
handicap la aceeaşi persoană.
• Etiologia şi formele de manifestare
sunt extrem de variate.
• Surdocecitatea şi autismul sunt două
forme de polihandicap, destul de frecvente
în şcolile speciale.
 Surdocecitatea
• Constă în afectarea profundă a analizatorului
vizual şi a celui auditiv, fiind o problemă
complexă. „Persoanele cu surdocecitate au un grad
propriu de pierdere de auz şi văz, pe o scară care
se întinde de la moderat la total.”
• Instalarea pierderii de auz sau văz poate apare
înainte de naştere sau la orice vârstă, fără a afecta
celelalte canale senzoriale.
• În literatura de specialitate este întâlnită
terminologia de persoane deficiente multisenzorial
(DMS).
 Caracteristici

• Nu au capacitatea de a comunica cu mediul

înconjurător;
• Capacitatea perceptivă este scăzută;
• Sunt lipsiţi de motivaţie extrinsecă de bază;
• Au dificultăţi în stabilirea şi menţinerea
relaţiilor cu alte persoane.
Obiectivele lecţiei de kinetoterapie

• Asigurarea unui program individualizat în

funcţie de necesităţile, deprinderile şi
performanţele fiecăruia.
Elemente de tehnologie didactica
• Etapa I – Încercarea, tatonarea, are ca obiectiv
încurajarea copilului de a tolera interacţiunea cu
cei din mediul înconjurător şi stabilirea de legături
afective cu aceştia.
• Etapa a II-a – Stimularea şi satisfacerea
trebuinţelor. Obiective vizate: întărirea legăturii
afective, crearea unei trebuinţe de folosire a
vederii/auzului rezidual, integrarea informaţiilor
senzoriale de la diferite simţuri, comunicare cât
mai bună.
• Etapa a III-a - Învăţarea. Obiective: dezvoltarea
socială şi afectivă, dezvoltarea deprinderilor
motrice de bază, a comunicării, limbajului, a
deprinderilor de viaţă, orientare spaţio-temporală.
• Etapa a IV-a – Activităţi convenţionale. Se vor
introduce elemente din programele de studii şi
ocupaţii precum: cititul, scrisul, matematică,
geografie, istorie, educaţiei fizică, gospo­dărie etc.
 Indicaţii metodice

• Copiii cu DMS au vedere şi/sau auz rezidual care

trebuie utilizat în mod eficient în procesul
recuperator-compensator;
• După perioada de asistenţă specială şi sprijin,
copiii cu DMS pot fi integraţi într-un mediu
educaţional cât mai apropiat de vârsta lor, în
funcţie de posibilităţile individuale.
 Comunicarea

• Se recomandă abordarea comunicării totale

(gesturi, semne, dactileme, imagini, obiecte
concrete, limbaj scris, verbal, etc.).
• Semnele utilizate trebuie adaptate gradului
de funcţionalitate a analizatorului
vizual/auditiv.
 Autismul
• Tulburare de ordin social caracterizată prin
tulburări de socializare - copilul cu autism
este diferit de copilul cu retard mintal.
• Sindrom comportamental cu influenţarea
tuturor segmentelor personalităţii
subiectului (afectiv, acţional, volitiv,
motivaţional, limbaj
 Caracteristici
• Stare de înstrăinare şi lipsă de socializare, imposibilitatea
de a dezvolta un ataşament normal, nu stabileşte contact
vizual, nu se lasă luat în braţe;
• Dificultăţi de comunicare;
• Instabilitate emoţională;
• Întârzieri în dezvoltarea socială, emoţională şi de
personalitate;
• Lipsa identităţii personale;
• Mişcări ritmice de pendulare, de rotire, stări de anxietate;
• Întârziere în dezvoltarea psihică, rigiditate în gândire şi
acţiune;
• Rezistenţă la orice învăţare.
Obiectivele lecţiei de kinetoterapie

• Trebuie individualizate de la caz la caz în

funcţie de deficienţele fizice asociate.
• Datorită imposibilităţii de anticipare a
reacţiilor şi comporta­mentului elevilor cu
autism, intervenţia terapeutică şi educativă
este foarte dificilă
 Elemente de tehnologie didactică
• În literatura de specialitate există o serie de terapii la care
se poate recurge (C. Abrudan, A. Gherguţ, 2007):
• Terapie senzorială - prin stimularea plurisenzorială;
• Kinetoterapie;
• Terapii prin joc;
• Terapie ocupaţională;
• Terapie audio-vizuală = pentru a-l ajuta să comunice;
• Terapii specifice de integrare şi socializare;
• Terapia de fiecare zi – se foloseşte preponderent exerciţiul
fizic în fiecare zi;
• Metoda „Picture exchange communication system” –
dezvoltarea comunicării prin/şi cu ajutorul schimbului de
fotografii;
• Metoda „Milieu Training” – de învăţare a limbajului şi
dezvoltare a abilităţilor de interacţiune socială.
• Terapia ABA
Terapia ABA învață copilul:

• să răspundă la nume şi cerinţelor celor din jur, să facă

contact vizual;
• să mănânce independent, să folosească toaleta independent;
• să vorbească sau să comunice într-un mod accesibil lui, să-i
imite pe copii sau pe adulţi în acţiunile lor;
• să recunoască şi să numească obiectele din jur, persoanele,
acţiunile, emoţiile etc;
• să înţeleagă cauzalitatea şi funcţionalitatea lucrurilor;
• să scrie şi să citească, să-şi exprime adecvat emotiile, să se
joace adecvat vârstei lui, singur sau cu ceilalţi copii;
• să povestească propriile experienţe sau pe ale altora.
• http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/info_utile/aba-
din_inima_pentru_copii-autism-terapie_0_886711449.html
• ABC este o variantă a terapiei
comportamentale aplicate ABA. Această
terapie se bazează pe ABA, dar atunci când
intervin blocaje se adaptează copilului,
ţinând cont de tendinţele acestuia.
• PECS (Picture Exchange
Communication System) este un sistem
de comunicare bazat pe schimbul de
imagini, dezvoltat de A. Bondy si L. Frost,
special pentru copiii care nu au dobândit
sistemul verbal de comunicare.
• Neputând vorbi, copiii au nevoie să fie ajutaţi să comunice, iar
acest sistem vine în ajutorul comunicării şi limbajului punând la
dispoziţia copilului imagini care conţin lucrurile de care copilul
are nevoie: apă, mâncare, dulciuri, jucării, toaletă, „mi-e somn”,
„mă doare ceva”.
• Copilul este învăţat ce semnifică fiecare imagine şi cum să o
folosească pentru a primi ceea ce doreşte, imaginile devenind
astfel „cuvintele” copilului.
Terapia ajută copilul să comunice prin intermediul
pictogramelor.
• Copilul are o carte de benzi cu scai. Pentru început este învăţat să
dea cartonaşul cu un pahar atunci când vrea să bea apă.
• După substantive care denumesc obiecte, sunt introduse
adjective, verbe, locuri, astfel copilul poate alcătui propoziţii
punând mai multe pictograme cap la cap.
• "In programul ABA, invata tot felul de
lucruri. Mergeam cu el prin parc si mi-a
aratat copacii si apoi s-a uitat in jos si l-am
intrebat: «Ce vezi?» Si mi-a raspuns:
«Frunzele». Si mi-a spus apoi... «Mama, e
toamna!»"
• TEACCH (Treatment and Education of Autistic
and Communication Handicapped Children)
este o terapie care încearcă să dezvolte la nivel
maxim potenţialul de comunicare şi autonomie
al fiecărui copil.
• TEACCH nu este un sistem de învăţare, ci un
sistem de management comportamental care
oferă mai multă predictibilitate pentru un copil
autist şi mai multă cooperare din partea lui.
• TEACCH reprezintă un mod de organizare a
programului zilnic, lucru ce reduce angoasa
persoanelor autiste.