COMISIE METODICĂ-ZONA PITEŞTI

Denumirea activităţii: Integrarea copiilor cu CES

Obiective:
 Activităţi desfăşurate de consilierul şcolar cu copiii cu CES în cadrul
cabinetului de consiliere (plan de activităţi, exemple de bune practici);
 Rolul/responsabilităţile consilierului şcolar în integrarea copiilor cu CES
(activităţile consilierului din PIP/PEI; alte activităţi şi responsabilităţi)
Responsabil: Prof. Radu Cătălina-Iuliana
Şef comisie metodica: Prof. Ipate-Toma Cristina

Plan de acţiune privind incluziunea copiilor cu C.E.S în învăţământul de masă

Toti copiii au dreptul de a fi educaţi împreună, oricare ar fi dizabilitatea/ handicapul sau

dificultăţile de învăţare.
Educaţia integrată este un drept pentru respectarea căruia este nevoie de o educaţie bună şi
de bunul simţ social.
Legea educaţiei:
Art. 2 (4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi
formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără
nici o discriminare.
Art. 12 (6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe
educaţionale speciale.
Există trei mari tipuri de abordări ale educaţei copiilor cu CES:
a) segregarea - gruparea copiilor în funcţie de dizabiltăţi şi repartizrea lor în şcoli special create
pentru a răspunde acelor categorii de dizabilităţi ;
b) integrarea - copiii cu dizabilităţi sunt plasaţi în şcolile obişnuite, adesea în clase speciale, în
măsura în care ei pot face faţă cerinţelor şcolii de masă;
c) incluziunea - se recunoaşte necesitatea transformării culturilor, politicilor şi practicilor şcolilor
generale pentru a se adapta la diferite nevoi ale anumitor elevi, precum şi obligaţia de a îndepărta
barierele care ar împiedica acea posibilitate (UNICEF, 2012).
Educaţia integrată se referă la faptul că toţi copiii trebuie să înveţe împreună în medii cât
mai aproape de contextul normal al vieţii şi nu în medii separate. Fiecare copil trebuie integrat într-
un program adecvat de educaţie; fiecare copil are dreptul să meargă la grădiniţă/şcoală unde merg
toţi copiii din vecinătatea sa, iar grădiniţă/şcoala să răspundă nevoilor sale educative.
Orice copil are o serie de particularităţi, caracteristici care se referă la modul, stilul, ritmul şi
specificul învăţării sale. În acelaşi timp o serie de copii au particularităţi ce îndreptăţesc un sprijin
suplimentar, activităţi specifice pentru realizarea sarcinilor de învăţare; este vorba de cerinţe
speciale, diferite de ale majorităţii copiilor şi care determină măsuri specifice. Cerinţe speciale
poate avea orice om/copil în anumite perioade, pentru că cerinţele speciale acoperă o realitate
extrem de variată, complexă şi dinamică - de la probleme simple, determinate de dezvoltarea tipică
a individualităţii şi persoanei, până la problemele unice, care nu se pot rezolva decât cu o intervenţie
specială şi specifică.
Să nu uităm că şi „copiii care au anumite dizabilităţi/handicapuri au trebuinţe de bază în
creştere şi dezvoltare ca toţi copiii. Identificăm: nevoia de afecţiune şi securitate, de apreciere şi
întărire pozitivă, de încredere în sine, de responsabilitate ş independenţă”. (E. Vrăşmaş, 1998).
 Cerinţele educative speciale derivă din dizabilităţi, deficienţe, boli sau deprivări de ordin
socio-cultural:
 Dificultăţi/ dizablităţi de învăţare;
 Întârziere/deficienţă mintală;
 Tulburări de limbaj;
 Deficienţe fizice/motorii;
 Deficienţe vizuale;
 Deficienţe auditive;
 Tulburări emoţionale şi de comportament;
 Delicvenţele;
 Copiii străzii;
 Grupuri etnice şi religioase minoritare;
 Copiii bolnavi de boli cronice sau SIDA;
 Copii exploataţi, maltrataţi sau abuzaţi;

Conceptul de cerinţe educative speciale corespunde unei abordări care:

- postulează ideea că fiecare copil este unic;
- identifică faptul că orice copil poate învăţa;
- valorizează unicitatea tipului de învăţare determinată de particularităţile individuale;
- cultivă diversitatea copiilor ca un mijloc de învăţare, care sprijină şi întăreşte învăţarea dacă
este folosită adecvat (prin curriculum).
Grupa/clasa heterogenă - este caracterizată de diversitate, din perspectiva diferenţelor de
dezvoltare, stil de învăţare şi alte particularităţi ale copiilor care o alcătuiesc. Practic, diversitatea
duce la o mai atentă privire asupra educaţiei incluzive. Astfel, ajungem să precizăm că o grupă/clasă
în care este acceptată diversitatea şi se lucrează pentru a răspunde nevoilor educaţionale ale fiecărui
copil este o grupă/clasă incluzivă. Una dintre caracteristicile acesteia este asigurarea unui mediu
prietenos, flexibil şi deschis pentru fiecare copil şi pentru clasa întreagă.

Grupa /clasa incluzivă, mediul de învăţare prietenos

Interrelaţiile Prietenos şi cald
Educatorul/profesorul este atent la nevoile copiilor
Însoţitorul copilului cu CES valorizează copilul şi asistă şi pe
ceilalţi copii
Cine este în clasă Educatorul/profesorul, copiii diferiţi (cu o diversitate de
abilităţi şi medii de dezvoltare), cât şi alţi profesionişti, cum ar
fi cadrul didactic de sprijin, consilierul şcolar, logopedul
Organizarea clasei La unele activităţi se stă pe podea, se face un cerc sau două
astfel încât copiii şi educatorul/profesorul să stea împreună, ca
la o masă rotunda
Materiale de învăţare O varietate de materiale pentru toţi copiii, cum ar fi decupaje
din ziare pentru matematică, postere şi păpuşi pentru activităţile
de comunicare
Resurse Educatorul/profesorul planifică fiecare zi pentru a utiliza
materiale diferite; implică copiii să aducă materiale la
grupă/clasă pentru activităţi
Evaluare Evaluare autentică: fişe de observare, lucrările copiilor, aşa cum
sunt portofoliile
MEDIUL DE ÎNVĂŢARE PRIETENOS BAZAT PE O VIZIUNE ŞI VALORI
COMUNE:
1. Include TOŢI copiii: fete, băieţi, din medii culturale sau lingvistice diferite, cu abilităţi diferite sau
cerinţe speciale de învăţare.
2. Familiile, profesorii şi comunităţile sunt implicate în învăţarea copiilor
3. Sensibil la cultură, valorizând diferenţele, stimulând învăţarea pentru TOŢI copiii.
4. Siguranţa: protecţia TUTUROR COPIILOR
5. Promovează un stil de viaţă sănătos şi deprinderi de viaţă sănătoase.
6. Siguranţa: protecţia TUTUROR COPIILOR
7. Promovează participarea, cooperarea, îngrijirea, stima de sine şi încrederea de sine
8. Siguranţa: protecţia TUTUROR COPIILOR
9. Corect cu diferenţele de gen şi nediscriminator
10. Învăţarea este relevantă pentru viaţa de zi cu zi a copiilor, ei sunt responsabili de învăţarea proprie.
11. Promovează ocazii pentru ca profesorii să înveţe şi să beneficieze din aceste învăţări

CUM SĂ FII PRIETEN CU COPIII CU CES

o Ia iniţiativă de a-l/o include - prietenul tău s-ar putea să îşi dorească cu disperare să fie
inclus şi să nu ştie cum să ţi-o spună. Spune-i exact ce vrei să facă.
o Găseşte interese comune. Va fi mult mai uşor să vorbiţi despre ceva sau să vă împărtăşiţi
preferinţele.
o Fiţi insistent şi răbdător. Aminteşte-ţi că prietenul tău cu CES are nevoie de mai mult
timp pentru a răspunde decât alţi copii. Nu înseamnă că el/ea nu este interesat.
o Comunică într-o manieră clară. Vorbeşte cu o viteză şi un volum rezonabile. Ar putea fi
de ajutor să foloseşti propoziţii scurte. Foloseşte de asemenea gesturi, imagini şi expresii
faciale care să vă ajute să comunicaţi.
o Luaţi-i apărarea. Dacă vezi pe cineva că îl tachinează sau îl abuzează fizic pe un copil cu
CES, ia atitudine şi spune-i persoanei că nu este frumos.
o Ţine cont de sensibilitatea lui senzorială. Prietenul tău s-ar putea să nu se simtă în largul
lui în anumite situaţii sau locuri. Întreabă-l /o dacă este în regulă , câteodată el/ea s-ar
putea să simtă nevoia unei pauze.
o Oferă feedback. Dacă prietenul tău face ceva nepotrivit, este în regulă să-i spui acest
lucru, dar într-o manieră amabilă, doar asigură-te că îi spui care este lucrul potrivit ,
pentru că s-ar putea să nu ştie.
o Nu te teme. Prietenul tău este un copil ca şi tine care are nevoie de ajutor. Acceptă-i
diferenţele şi respectă-i punctele forte aşa cum a-i face-o pentru orice alt prieten.
o Tratează-l ca pe orice altă persoană şi vorbeşte cu el ca şi cum a-i face-o cu oricare
dintre prietenii tăi. Nu fi prea formal şi nu-i vorbi ca unui copil mic.
o Nu-l tachina. Câteodată el s-ar putea să nu înţeleagă tachinarea sau câteodată ar putea
crede că eşti prietenos, când tu de fapt nu eşti. Dacă alţi copii îl tachinează ia-i deoparte
şi spune-le că nu e bine ce fac.
o Fii săritor, dar nu prea săritor. Dacă eşti prea săritor s-ar putea să se simtă diferit. Lasă-l
să încerce mai întâi singur, apoi ajută-l dacă este nevoie. Include-l în activităţi de grup
 cum ar fi jocurile şi sporturile de echipă, dacă poate. Cere-i să faceţi lucruri împreună,
dar nu-i explica, arată-i ce să facă pentru a te putea imita.
o Nu-l ignora chiar dacă tu crezi că nu te bagă în seamă.
o Află lucruri despre dizabilitatea lui. Citeşte materiale sau cere-i unui profesor sau unui
consilier şcolar cărţi despre tulburarea sa. Poţi să-i întrebi şi pe părinţii săi când vă
întâlniţi.
o Întreabă un profesor sau un consilier dacă anumite lucruri îţi sunt confuze. Există un
motiv pentru care copiii cu CES fac anumite lucruri, dacă îţi dai seama care este acela, s-
ar putea să poţi să-i ajuţi.
o Fii răbdător. Câteodată le ia mai mult timp copiilor cu CES să facă ceva sau să răspundă
la o întrebare, s-ar putea să fie nevoie să vorbeşti mai rar când comunici cu el.
o Fă-ţi timp să-l saluţi de fiecare dată când te întâlneşti cu el. Chiar dacă te grăbeşti sau
treci pe lângă el pe coridor, e frumos să-l saluţi.
o Nu te teme să te duci la el dacă crezi că are nevoie de ajutor. Nu te grăbi şi întreabă-l ce
poţi face ca să-l ajuţi, câteodată el s-ar putea să nu înţeleagă ce s-a întâmplat, dar va fi
mai bine odată ce înţelege stuaţia.
o Pur ş simplu lucrează cu el şi încearcă să-l ajuţi să înveţe. Acest lucru te va face să te
simţi bine şi îl va ajuta şi pe el.
o Încurajează-l să încerce lucruri noi deoarece câteodată s-ar putea să-i fie frică să încerce
ceva nou.
o Descoperă ce interese şi abilităţi speciale are şi apoi încearcă să găseşti modalităţi de a-l
încuraja să le folosească.
o Spune-i ceva atunci când face lucrurile bine. Poţi să aclami, să-i spui „bate palma”sau
pur şi simplu „grozav”, pentru că îi place să fie lăudat.
o Este în regulă să te simţi frustrat din cauza lui câteodată sau să îţi doreşti să te joci singur
sau cu altcineva. Dacă nu te lasă în pace după ce l-ai rugat acest lucru, spune-i unui
profesor sau unui adult care te poate ajuta.
o Nu te teme să-i ceri să facă ceva, este un copil de treabă şi poate să facă multe lucruri.
o Găseşte ceva care îi place, o abilitate specială pe care o admiri sau un interes anume pe care îl
are.

BENEFICII PENTRU COPIII TIPICI DIN GRUPELE/CLASELE CU COPII CU CES

 Oportunitatea de a-ţi face prieteni – una din funcţiile importante ale prieteniei este să-i facă
pe copii să se simtă iubiţi, să se simtă în siguranţă şi valorizaţi.
 Dezvoltarea abilităţilor sociale – devin conştienţi de nevoile celorlalţi, îşi dezvoltă empatia,
abilităţi pentru a înţelege şi a răspunde potrivit la comportamentele prietenilor cu CES.
 Creşterea stimei de sine – devin conştienţi de propriile capacităţi şi abilităţi.
 Dezvoltarea toleranţei şi a răbdării - învaţă să fie toleranţi şi să aibă răbdare cu colegii lor
cu un ritm mai lent de învăţare.
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare verbale şi nonverbale.
 Dezvoltarea unor principii etice şi morale puternice – învaţă să ia atitudine atunci când
cineva îl tachinează sau îl abuzează pe un coleg cu CES.
 Ajung să se simtă comfortabil în preajma copiilor/adulţilor cu CES.
  Elevii care se comportă ca tutori pentru colegii cu CES învaţă conţinutul predat în mai mare
măsură şi profunzime faţă de cei care doar ascultă pasiv sau citesc acelaşi conţinut (Fisher,
Schumaker, & Deshler, 1995).
 Studiul efectuat de Hollowood et al. (1994) relevă faptul că timpul alocat învăţării la o clasă
incluzivă, comparativ cu o clasa tradiţională, este comparabil – prezenţa copiilor cu CES nu
influenţeză negativ timpul alocat învăţării pentru copiii tipici şi nici atingerea obiectivelor
academice.

Sugestii:
- Comunicaţi deschis cu părinţii dar fiţi sensibil (la stările, emoţiile, gândurile lor). Nu
dramatizaţi situaţia. Idee forţă: „Toţi suntem, într-un fel sau altul altfel....”
- Acordaţi-le timp să înţeleagă ce le-aţi spus.... Permiteţi-le să se îndoiască, să îşi pună
întrebări... şi, în timp să accepte (sau nu);
- Manifestaţi atenţie ţi preocupare faţă de neliniştile / temerile părinţilor;
- Anticipaţi / fiţi pregătit / conştient de reacţiile emoţionale ce pot apărea într-o astfel de
situaţie. Nu judecaţi. Fiţi alături de ei.... Înţelegeţi...
- Reţineţi că părinţii pot manifesta o atitudine care nu exprimă adevăratele lor
sentimente;
- Când discutaţi cu ei: gândiţi-vă atent ce urmează să le comunicaţi şi fiţi atenţi la modul în
care ei pot percepe mesajul dvs.
- Acceptaţi faptul că, în general, părinţii se consideră „experţi” în tot ceea ce priveşte copii
lor;
- Educaţi-vă disponibilitatea de a asculta nu doar ceea ce se spune ci şi ce înseamnă /
semnifică ceea ce se spune;
- Nu uitaţi că unele dizabilităţi sunt moştenite şi că unii părinţii ar putea să se confrunte cu
dificultăţi asemănătoare cu cele ale copiilor lor;
- Prezentaţi şi valorizaţi succesele elevului cu CES;
- Fiţi mereu pozitivi şi pro-activi. Ajutaţi părinţii să simtă că fiul / fiica lor este binevenit /ă
în şcoală.
- „Imaginează-ţi că eşti în locul fiecărui membru al familiei: părinţi / bunici / copil Ce
explicaţie ai da faptului că eforturile tale de până acum nu au avut mai mult succes ?”
- Care crezi că este părerea lor relativ la cerinţa educativă a copilului (sunt conştienţi de ea, o
acceptă, au informaţii despre ea ) ?
- Ce crezi că îi deranjează cel mai mult pe părinţi în raport cu CES-ul copilului lor ? Dar pe
copil ? Dar pe tine ca dascăl ?
 - Cum crezi că se simt părinţii în compania copilului (ruşinaţi, dezamăgiţi, vinovaţi,
fericiţi....etc...) ? Dar copilul în compania părinţilor săi (securizat, stresat....etc.) ? Dar tu în
compania copilului şi / sau a familiei acestuia ( neajutorat, nesigur, sigur..... etc.) ?
- Ce aşteptări crezi că au părinţii de la tine (cadru didactic) ? Dar copilul ?
- Tu ce aşteptări ai de la părinţii acestui copil ? Dar elevul ce speră să îi oferi ?
- Ce crezi că le-ar da un sentiment de confort / siguranţă ? Dar copilului ?
- Imaginează-ţi că eşti în locul părinţilor copilului. Gândeşte-te la trei dorinţe ale familiei
copilului pentru el.
b. Întrebări care contribuie la închegarea unei relaţii de parteneriat între profesor – părinte
(acestea valorizează eforturile părintelui şi încurajează conştientizarea / împărtăşirea
cogniţiilor despre copil (argument: profesionalismul dascălului rezidă în abilitatea lui de a
face apel la expertiza părintelui):
- Care credeţi că ar fi cel mai potrivit mod de a-l aborda / de a lucra cu copilul dvs. (ex.:
direct, oral, diplomat, prin mijloace scrise – poştă electronică, sms...) ?
- Care sunt / au fost persoanele cele mai utile / eficiente în raport cu el ?
- Au avut rezultate bune ca urmare a felului lor de a fi sau datorită modului în care lucrau ?
- Care ar fi cea mai mare greşeală pe care aş putea să o fac în raport cu copilul dvs. ?
Actiuni ce se pot intreprinde:
1. Sporirea gradului de constientizare-atat profesorii cat si consilierii trebuie să iniţieze şi să
sprijine campaniile de informare în legătură cu elevii cu CES, astfel încat să se încurajeze o
reprezentare şi o atitudine pozitivă faţă de imaginea persoanelor cu handicap
2. Asigurarea şanselor egale la educaţie a elevilor cu CES prin flexibilizarea, îmbogăţirea şi
adaptarea curriculumului şcolar precum şi de pregătirea continăa a personalului didactic .
3. Elaborarea/participarea unor programe la nivelul unității de învățămant care să includă activități
de consiliere a elevilor cu CES și a familiilor acestora, posibilitatea de a-și utiliza potențialul
creativ, artistic, intelectual, activități recreative și sportive

 Principii în lucrul cu copii cu CES: În fata tuturor principiilor as spune ca cel mai important lucru
este că nici o persoană fie ea copil, părinte, educator nu poate lucra cu acesti copii dacă nu porneste
de la gandul in spirit ,,să-I iubeşti asa cum te iubesti pe tine si să-i respecti asa cum ti-ar placea sa fii
tu respectat,,
1. elev cu CES – elev fara CES
 principilul egalităţii de sanse
 principiul respectului reciproc;
 egalitate în aşi alege jucăriile, chiar dacă s-ar putea să le strice;
 egalitate în a-si manifesta emoţiile chiar dacă sunt nepotrivite momentului;
 egalitate de a se juca în acelasi spaţiu de joacă, chiar dacă s-ar putea să-i murdarească
hainele partenerului de joc;
 egalitate în a mânca langă el;

2. apartinator copil CES – parinte copil fara CES

 principiul acceptarii în colectivitatea unde este copilul fără CES, a copilului cu CES;
 principiul de a avea dreptul să fie privit ca om şi nu ca părintele copilului X, care este cu
CES.

3. cadru didactic – parinte copil CES

 principiul ca orice critică să fie constructivă şi să nu sune a critică si repros;

 principiul respetului de la om la om, nu de la şef la părintele X, care iar a făcut ceva;
 principiul ascultării mai înainte de a lua o decizie, ori de a-l pune la zid;
 Principiul eficienţei, pentru obţinerea de rezultate educaţionale maxime prin gestionarea
resurselor existente.
 Principiul echităţii, potrivit căruia accesul la oportunităţile de învăţare se realizează fără
discriminare.
 Principiul confidenţialităţii, pe baza căruia informaţiile cu caracter privat î ş i
păstrează anonimatul.
 Principiul diversităţii şi interculturalităţii, facilitând accesul la servicii educaţionale
de calitate al copiilor
4.cadru didactic – parinte copil fara CES

 principiul ascultă-l pe părinte când ţi se adresează şi nu crede că ştii tot;

 principiul dreptului la replică;

5. parinte copil CES – parinte copil fara CES.

 principiul de a-l privi egal cu el

 activităţi impreună;
 principiul flexibilităţii şi adecvării

 Incluziunea educaţională a copiilor cu CES . Ca să evolueze, copilul are nevoie de un

model, de un punct de referinţă, care să-l îndrume pe calea cea bună în viaţă.
Se ştie că o persoană poate fi apreciată nu numai după cele realizate efectiv, ci şi după ceea ce ar fi
putut să facă, dacă alte persoane, în anumite perioade ale vieţii sale, i-ar fi ieşit în cale şi l-ar fi
marcat...
Copiii cu cerinţe educaţionale speciale fac parte din comunitatea noastră şi au nevoie ca noi,
pedagogii, „să le ieşim în cale”.
Persoanele cu nevoi speciale au, in general, mai puţine posibilitati de afirmare si o calitate a vieţii
mai scăzută.
Misiunea noastra este să oferim tuturor copiilor posibilitatea de a-şi forma competenţe, de a le crea
condiţii să şi le exprime, de a simţi bucuria copilariei si de a descoperi lumea care-i înconjoară. Noi
avem şansa să le oferim celor din jur şanse egale pentru fiecare, prin educaţie, grijă, dragoste.

Structuri la nivel instituţional

Modelele de integrare a copiilor cu CES

• modelul bazat pe organizarea unei clase speciale în cadrul şcolii generale;

• modelul bazat pe amenajarea în şcoala obişnuită a unei camere de instruire şi resurse

pentru copiii deficienţi, integraţi individual în clase obişnuite din şcoala respectivă.

Întocmit,
Prof.psiholog,
 Radu Cătălina-Iuliana

2.Rolul/responsabilităţile consilierului şcolar în integrarea copiilor cu CES

(activităţile consilierului din PIP/PEI; alte activităţi şi responsabilităţi)

Se constată o creștere semnificativă a numărului elevilor cu cerințe educaționale speciale

integrați în învățământul de masă, determinată, pe de o parte, de orientarea cazurilor cu deficiențe
ușoare din învățământul special către învățământul de masă și, pe de altă parte, de creșterea
numărului de solicitări pentru certificatul de orientare școlară.
Consilierul în activitatea pe care o desfăşoară la Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică al
şcolii, dar şi la nivelul claselor, în colaborare cu cadrele didactice, are misiunea de a asigura
pentru fiecare copil o bună integrare socială pentru a evita eşecul şcolar şi a creşte şansele de
integrare a acestora la vârsta adultă.
I. Conceptele integrare/incluziune şcolară au fost avansate pentru ,,rezolvarea problemei
copiilor cu cerinţe educative speciale,,  şi definesc ,,o nouă modalitate de abordare a elevilor,
îndeosebi a celor ce întâmpină diferite dificultăţi în activitatea de învăţare şcolară,,.
Integrarea şcolară reprezintă procesul de adaptare a persoanei cu cerinţe educaţionale speciale la
normele şi cerinţele şcolii pe care o urmează, de stabilire a unor relaţii afective pozitive cu membrii
grupului şcolar (grupă/clasă) şi de desfăşurare cu succes a activităţilor şcolare.
Traian Vrăsmaș sintetizează nivelurile de integrare, cu referire specială la grupul elevilor în
-          integrare spațială – a fi prezent;
-          integrare socială – a fi împreună cu ceilalți copii;
-          integrare școlară – a învăța împreună cu ceilalți elevi.
Incluziunea şcolară reprezintă procesul permanent de îmbunătăţire a serviciilor oferite de
unităţile de învăţământ pentru a cuprinde în procesul de educaţie toţi membri comunităţii, indiferent
de caracteristicile, dezavantajele sau dificultăţile acestora. Acest concept are în vedere, atingerea
obiectivului „educaţia pentru toţi” care impune reformarea şcolii publice şi a sistemului de
învăţământ pentru a răspunde mai bine nevoilor, potenţialului şi aspiraţiilor tuturor copiilor, inclusiv
a celor cu cerinţe educative speciale.
Lucrul cu această categorie de copii, necesită din partea consilierului şcolar o serie de
însuşiri etico-morale, însuşirea unui set de valori, cunoştinţe şi aptitudini. Luând în considerare
particularităţile copiilor cu cerințe educaționale speciale şi factorii care pot duce la excluderea sau
marginalizarea şcolară, consilierul are responsabilitatea de a promova integrarea/ incluziunea, de a
identifica modalităţile şi oportunităţile de implicare a copilului în activitatea şcolară.
II. Dificultăți ale integrării/incluziunii elevilor cu cerințe educaționale speciale
În procesul de integrare/incluziune a elevilor cu cerințe educaționale am identificat în funcție de
factorii implicați dificultăți în colaborarea cu
 familia:
-          Nu informează cadrele didactice despre problemele copilului;
-          Refuză/ neagă problemele copilului când îi sunt aduse la cunoştinţă;
-          Nu sunt de acord cu diagnosticarea medicală;
-          Întârzie întocmirea dosarului şi expiră valabilitatea adeverinţei medicală;
-          Renunţă la medicaţia copilului fără acordul medicului;
-          Nu colaborează în exersarea terapiei logopedice și acasă;
-          Au o slabă participare la întâlnirile de consiliere;
-          Nu supraveghează/sprijină elevii în pregătirea şcolară;
-          Consideră că obţinerea Certificatului de Orientare Școlară îi asigură promovarea fără a fi
prezent la ore/fără a se pregăti pentru ore;
-          Întârzie/refuză reînnoirea dosarului la trecerea elevului într-un alt ciclu școlar.
copiii/elevii cu CES:
-          Absentează pentru că după ore au activităţi recuperatorii/au un program organizat în centrele
de plasament;
-          Nu au manuale/rechizite;
-          După ore sunt obosiţi pentru terapia logopedică;
-          Refuză/ uită să vină la cabinet la ora stabilită;
 profesorii:
-          Întocmirea programelor adaptate în colaborare cu profesorul de sprijin;
-          Realizarea obiectivelor din programele adaptate;
-          Adaptarea tezelor şi a testelor ca durată şi grad de dificultate;
-          Schimbarea atitudinii faţă de elevii cu CES;
-          Disponibilitatea de timp pentru consiliere.
 familiile celorlalţi copii:
-          Manifestă nemulţumire faţă de copiii cu CES, în special din cauza tulburărilor de
comportament;
conducerea şcolii:
-          Număr mare de elevi în clasele integratoare;
-          Repartizarea inegală a elevilor cu CES în clase.
colegii de clasă:
-          Izolarea/marginalizarea colegilor cu CES;
-          Etichetarea datorită dificultăților de învățare sau a comportamentului;
-          Refuzul comunicării sau a interrelaționării în timpul jocurilor.

III. Responsabilitățile consilierului școlar în integrarea/incluziunea copiilor cu cerințe

educaționale speciale
Reuşita integrării şcolare depinde de accesul  la servicii educaţionale de calitate, iar reuşita
incluziunii − de modalităţile şi oportunităţile de implicare a copilului în activitatea şcolară.
În contextul educaţiei incluzive, serviciile cabinetului de asistenţă psihopedagogică se
focusează pe ,, susţinerea procesului de dezvoltare a personalităţii elevului în contextul influenţelor
psihopedagogice realizate de către toţi actorii implicaţi în educaţia copilului,,. (Vrasmaș E. 2007).
            Pentru asigurarea unor condiţii optime pentru calitatea procesului de învăţare şi dezvoltare a
elevilor, inclusiv a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, consilierul școlar are următoarele
responsabilităţi:,,cunoaşterea psihologică a particularităţilor de învăţare şi dezvoltarea
psihosocială a elevului... , monitorizarea şi eficientizarea procesului de integrare socială în
colectivul clasei…,, asistenţă în proiectarea activităţilor extracurriculare organizate în cadrul
instituţiei şi oferirea asistenţei psihologice privind orientarea profesională,,. (Vrasmaș E. 2007)
În urma sesizării cadrelor didactice şi la solicitarea părinților, realizează evaluarea
psihopedagogică, sprijină învăţătorul sau profesorul diriginte în întocmirea caracterizării şi a fişei
psihopedagogice şi întocmeşte traseul educaţional al elevului, având la bază evaluarea medicală.
                 Prin consilierea psihopedagogică remedială, consilierul acordă sprijin, ajutor și îndrumare
copiilor/elevilor cu diverse tipuri de nevoi în educație, celor din minorități sau celor
instituționalizați pentru a se adapta psihologic şi comportamental la activitatea de învățare dar și în
relaţiile interpersonale. Consilierul pentru integrarea și includerea acestor copii în grupul clasei
desfășoară activități la clasă pentru formarea unei atitudinii nediscriminatorii, de acceptare a
diversităţii şi a respectului faţă de identitatea culturală şi etnică.
Integrarea/ incluziunea copiilor cu CES cere de la persoanele implicate competenţă,
profesionalism şi optimism, întrucât uneori, din cauza diversității problemelor copiilor în ciuda
eforturilor depuse nu se găsesc soluții optime pentru ameliorarea lor.
Responsabilitatea principală a consilierului şcolar constă, în ,,susţinerea permanentă a
actorilor responsabili de educaţia copilului şi fortificarea dezvoltării psihologice a elevului în
limitele abilităţilor pe care acesta le posedă şi ale celor care îi sînt utile pe viitor,,. (Vrasmaș
E.2007).
  Consilierul dovedește atitudini de întrajutorare față de cadrul didactic și acordă sprijin în
cunoașterea particularităților elevilor, a tipului de inteligență, a stilului de învățare, în identificarea
barierelor de învățare pentru ca fiecare să-și găsească locul în procesul de predare- învățare.
În colaborare cu profesorul itinerant sprijină cadrul didactic în adaptarea curriculumului şi
întocmirea planului de intervenţie personalizată pentru a răspunde cerințelor copiilor cu dificultăți
de învățare, supraveghează implementarea lui și monitorizează progresul copilului integrat.
            Pentru informarea cadrelor didactice am susținut în cadrul comisiilor metodice prezentări
care vizează problematica incluziunii copiilor și a elevilor cu cerințe educaționale speciale. Astfel în
colaborare cu profesorii logopezi sau cu profesorii itineranți despre ,,Integrarea copiilor cu CES în
învățământul de masă, adaptarea curriculară și consiliere,, , ,,Dezvoltarea abilităților de
interrelaționare a copiilor cu autism,, , ,,Metode de diminuare a comportamentului hiperactiv și
opoziționist,,
Am recomandat spre studiu ghiduri pentru cadrele didactice și părinți privind copiii cu CES
și astfel s-au familiarizat cu legislația care protejează copilul cu CES, principiile integrării au înțeles
termenii cerințe educaționale speciale, adaptare curriculară, Plan de Intervenție Personalizat. În
urma acestor activități de informare și sensibilizare am constatat o mai bună comunicare și
colaborare cu profesorul itinerant în întocmirea unor instrumente de evaluare și în desfășurarea
activităților remediale.
Pentru a construi un parteneriat real între părinții elevilor cu CES și școală am acordat
atenție așteptărilor familiei și le-am făcut cunoscute rolul și importanța serviciilor, persoanele care
sprijină educația copilului lor, precum și modalitățile de colaborare cu acestea pentru a fi înțelese și
acceptate. În funcție de caz, am recomandat suplimentar alte tipuri de servicii oferite de centre de
recuperare sau organizații nonguvernamentale cu reprezentanții cărora am menținut colaborarea.
Calitatea serviciilor profesorului itinerant, ale consilierului și ale logopedului este măsurată și de
modul cum participă părinții la acestea și cum sunt implicați în continuarea activităților și de aceea
e important să conștientizeze importanța serviciilor și riscurile întreruperii activităților de
recuperare.
             În activitățile de consiliere individuală a părinților am avut în atenție  identificarea nevoilor
educative ale acestora pentru creșterea abilităților și competențelor educative, dar și a încrederii în
propriile forțe pentru a-și sprijini proprii copii. Am încurajat părinții să se implice personal de a
lucra în programul de intervenție personalizat pentru a cunoaște nevoile copilului și a asigura
succesul.
Prin consilierea individuală a părinților am realizat  și o informare cu legislația în vigoare care
protejează și sprijină copilul cu CES pentru a-i cunoaște și apăra drepturile. Părinții au fost motivați
să se implice în procesul de învățare, să-și ajute copilul la teme în urma informațiilor pe care le-au
primit despre:
-          Regimul de viață și timpul liber al copilului;
-          Cum întocmim un program al zilei/ săptămânii pentru  perioadele de școală și de  vacanță;
-          Cum stabilim regulile;
-          Modalitățile de îmbunătățire a stimei de sine a copilului în cadrul familiei;
-          Îmbunătățirea comunicării cu învățătoarea/dirigintele/profesorii de la clasă.
             În unele situații părinții sunt disperați și dornici de a face orice, în alte situații se simt
neputincioși  și colaborează într-o măsură mai mică, însă întotdeauna i-am consultat  ca parteneri de
activitate și în luarea deciziilor. Dificultăți am întâmpinat în cazul familiilor sărace, a părinților cu
dizabilități sau tulburări grave de comportament și atunci am solicitat sprijinul asistentului social.
Prin activitățile de consiliere individuale dar și cele desfășurate cu grupul clasei copiilor cu
dificultăți de învățare li se dezvoltă respectul faţă de sine, li se formează o imagine pozitivă despre
propria persoană și încredere în forţele proprii pentru a-i motiva să progreseze.
            IV. Practici de integrare/incluziune
Şcoala incluzivă este o şcoală tolerantă, prietenoasă şi democratică, care valorizează şi
integrează toţi copiii. Pentru a reduce izolarea în clasă a elevilor cu cerințe educaționale speciale
consilierul şcolar iniţiază şi coordonează programe prin care influențează pozitiv climatul relațional
al clasei, astfel încât  să fie ,, încurajator pentru toţi elevii şi pentru fiecare elev în parte,,.
În acest sens, voi prezenta ca exemplu de bune practice proiectul realizat de Prof. consilier
școlar, Jenica Batiste, Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică al Şcolii Gimnaziale Nr. 12
Tulcea prezentat in Revista de Asistenta Educationala cu ISSN 2285 – 0139, ISSN–L = 2285 –
0139, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Tulcea.
Proiectul s-a derulat pe o perioadă de doi ani Proiectul : “Acceptă diferenţele!” care are ca
obiectiv general, prevenirea şi combaterea fenomenului de discriminare a copiilor din medii
defavorizate, minorități, copii cu cerințe educaționale speciale, copii instituționalizați.
Obiectivele specifice:
1.      Creşterea conştientizării şi sensibilizării cu privire la fenomenul de discriminare a copiilor din
medii defavorizate în cadrul şcolii;
2.      Creşterea toleranţei şi deschiderii faţă de grupurile dezavantajate supuse discriminării;
3.      Creşterea capacităţii de comunicare şi relaţionare a copiilor din medii defavorizate.
            Echipa de proiect îşi propune să faciliteze integrarea elevilor cu cerințe educaționale
speciale, a celor din minorități și a celor instituționalizați care din cauza problemelor de învățare și
de conduită  generează deseori o atitudine ostilă, discriminatorie din partea colegilor de clasă şi
uneori apar proteste şi presiuni din partea părinţilor, fiind priviţi ca şi “copii problemă”.
 Reușita școlară a acestor copii depinde de gradul de implicare în activităţi de socializare,
comunicare, relaţionare, consiliere şi de gradul de sensibilizare a  elevilor, cadrelor didactice şi a
comunității faţă de problemele cu care se confruntă.
            Echipa de proiect formată din cadrele didactice de la clasele a IV-a a avut rolul de a
promova toleranţa şi nondiscriminarea în mediul şcolar utilizând ca strategii didactice jocurile de
inter-cunoaştere, poveştile raţionale, studiile de caz, jocurile de rol, softuri educaţionale, activităţi
de informare și consiliere cu privire la formele, cauzele şi efectele discriminării.
Grupul ţintă a fost constitut din 100 de elevi din clasele a IV-a de la Școala Gimnazială nr.12 și în
anul următor din 96 de elevi, dar l-am extins și la Școala Gimnazială ,,Traian Coșovei,, din Somova.
              Beneficiari indirecţi au fost reprezentați de elevii şcolii, cadrele didactice, ceilalţi angajaţi
ai şcolii, părinții copiilor, şcoala – prin mediatizarea imaginii acesteia, partenerii implicaţi,
respectiv Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Centrele de plasament și
Asociația de Părinți a școlii.
Analiza SWOT
Puncte tari:
-          identificarea climatului social la nivelul fiecărei clase în faza iniţială şi cea finală a
proiectului;
-          activităţi atractive, relaxante;
-          interesul elevilor pentru ,,altfel,, de activități decât cele de la clasă;
-          disponibilitatea cadrelor didactice de a participa;
-          deschiderea copiilor de a lucra în echipe;
-          diversitate strategiilor didactice,
Puncte slabe
-          capacitate scăzută de atragere a fondurilor extrabugetare pentru asigurarea premiilor
-          lipsa unei săli de festivități de mare capacitate;
-          participare redusă din partea părinților sau a reprezentanţilor copiilor instituţionalizaţi.
Oportunități:
-          comunicarea eficientă elevi-profesori;
-          stabilirea unei relaţii eficiente între şcoală -  familie/centrele de plasament- specialiști;
-          implicarea cadrelor didactice în dezvoltarea relaţiilor de parteneriat educaţional între diverse
instituţii de învăţământ;
-          stimularea creativităţii elevilor;
-          creșterea gradului de coeziune între profesorii din proiect.
Amenințări:
-          dezavantajul creat de programul școlar încărcat și de particularitățile școlii(orar în două
schimburi);
-          slaba implicare a cadrelor didactice;
-          participarea unui mic număr de părinți ca invitați.

Principalele activităţi ale proiectului:

A.1. Promovarea proiectului „Acceptă diferenţele!” cu ocazia Zilei Internaţionale a Toleranţei
a)      Realizarea materialelor de promovare (afişe, pliante);
b)      Prezentarea unui material despre Ziua Internaţională a Toleranţei şi  a activităţilor proiectului. 
A.2. Aplicarea instrumentelor de măsurare a sintalităţii grupului clasei şi a percepţiei elevilor
privind egalitatea şanselor şi nondiscriminarea
a)      Exerciţiu-joc ,,Ghemul,,;
b)      Aplicarea Testului sociometric; 
c)      Aplicarea Chestionarului de măsurare a percepţiei elevilor privind egalitatea şanselor şi
nondiscriminarea.
A.3. Cunoaşterea şi conştientizarea formelor de discriminare
a)      Povestea “Dulcia – tânăra manouche”;
b)      Jocuri pentru conștientizarea discriminării ,,Eticheta,, și ,,Forţeaza cercul,, ;
c)      Discuție pentru identificarea altor motive de discriminare(să fii de rasă diferită; să fii băiat sau
fată; să ai o altă religie; să fii handicapat; să fii din altă ţară; să fii sărac).
 A.4. Identificarea factorilor care generează discriminarea şi a efectelor discriminării                
a)      Prezentarea unor secvențe din  filmul documentar „Ochi albaştri –ochi căprui”;
b)      Discuție despre efectele discriminării și exprimarea impresiilor în urma vizionării filmului
c)      Joc exercițiu,,Statuia grupului,,;
A.5. Realizarea „ Copacului Toleranței”
a)      Fişa de lucru ”Modul în care mă simt ” cu situaţii discriminatorii;
b)      Discuții pe 5 grupuri despre  emoţiile şi gândurile declanşate de fiecare situație;
c)      Realizarea „Copacului Toleranței” care simbolizează o lume fără discriminare;
d)     Identificarea și notarea de strategii tolerante.
A.6. Descoperirea strategiilor de diminuare a discriminării
a)      Exercițiu de grup „Rotaţia desenelor”;
b)      ,,Povestea ghemelor pufoase și calde,,.
A.7. Percepţia elevilor asupra fenomenului de discriminare prin creaţii artistice
a)      Concurs artistico-plastic desen/pictură;
b)      Concurs literar compunere și poezie;
c)      Expoziție cu tema „Ziua diversităţii”;
A.8. „Acceptarea diferenţelor, pas cu pas”
a)      Reaplicarea Testului sociometric; 
b)      Reaplicarea Chestionarului de măsurare a percepţiei elevilor privind egalitatea şanselor şi
nondiscriminarea ;
c)      Evaluarea proiectului – prezentarea jurnalului de impresii, prezentarea lucrărilor  premiate,  și
a unui film cu imagini din cadrul activităților.

Proiectul a fost primit cu entuziasm de copii și cadrele didactice pentru că formele de

organizare, mijloacele de realizare și materialele atractive se difereanțiau de cele folosite frecvent la
clasă. Toți elevii au fost încurajați să participe, au fost motivați și stimulați să-și exprime opiniile.
Prin implicarea tuturor elevilor s-a încercat spargerea barierelor și eliminarea prejudecăților legate
de apartenența la un anumit mediu. Îmbunătăţirea relaţiilor din grup a dus la creşterea sintalităţii
grupului respectiv, la o mai pronunţată dorinţă de ajutare a celorlalţi, la o mai bună acceptare a
acestora. Impresiile copiilor reflectă impactul pozitiv al proiectului:
„Acest proiect este important pentru educaţia noastră”, „ învăţăm cum să ne purtăm, să
vorbim civilizat şi să nu facem diferenţe între colegi.,, S. B. Cls. aIV-a B

„Copii nu prea mă respectă”, „mulţi îmi zic că sunt grăsuţă”, „au râs de mine şi m-am simţit
groaznic”. Trebuie să fim toleranţi şi „aştept ca toţi colegii mei să mă respecte aşa cum sunt”. M.
I. aIV-a B

„ Unii copii au probleme, unii sunt mai buni  la învăţătură, alţii sunt mai slabi, dar toţi copiii au
dreptul de a învăţa.” A. V. S. B. Cls. aIV-a B

 „ Trebuie să-i respectăm şi pe copiii de la cămin, chiar dacă sunt mai slabi la învăţătură. Ei sunt
chiar buni şi sunt timizi”. I. A Cls. aIV-a A

„ Aş vrea ca acest proiect să schimbe atitudinea unor colegi cărora nu le pasă de situaţia grea a
altora”, „ aştept ca toţi copiii din şcoală să fie mai buni şi să se ajute între ei”, „ să înveţe să se
comporte civilizat cu cei din clasă, din şcoală sau cu oamenii  mari”. T. D. Cls. aIV-a A
 În concluzie, cadrele didactice, trebuie să perceapă incluziunea ca pe o mişcare de extindere
a scopului şi rolului şcolii obişnuite, pentru a putea răspunde diversităţii de nevoi educative ale
copiilor. Elevii cu cerințe educaționale speciale au aceleași nevoi ca și ceilalți copii, înțelegere,
respect, afirmare de sine dar au și nevoi specifice în funcție de problema pe care o au.
  Profesorul consilier şcolar va înlătura prejudecăți, va schimba mentalități, va menține în
permanenţă colaborarea cu părinţii, cadrele didactice sau conducerea şcolii, în vederea stabilirii
unui parteneriat educaţional eficient, în beneficiul acestor elevi, contribuind astfel la reușita școlară.
BIBLIOGRAFIE:
Gherguț , Alois, (2005), Sinteze de Psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de
obținere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iași;
Stanciu, Monica, (2013) Copiii cu dizabilităţi – Raport septembrie 2013, UNICEF România,
Bucureşti;
Vrasmaş, Ecaterina,(2007) Dificultăţile de învăţare în şcoală – domeniul nou de studiu şi
aplicare,     Editura V&INTEGRAL, Bucureşti;
Vrasmaș, T. (2004) , Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti, p.51-52.
 Vrasmaș, T. (2001), Învăţământul integrat şi/ incluziv, Editura Aramis, Bucureşti, pag.8-18,
pag.34-35.
Băban, A., (coord.), (2001), Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție
și consiliere, Editura Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca.
Dumitru, I. Al., (2008) Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii practice, Editura
Polirom,Iaşi.
Revista de Asistenta Educationala cu ISSN 2285 – 0139, ISSN–L = 2285 – 0139, Centrul Judeţean
de Resurse şi Asistenţă Educaţională Tulcea

Activităţile consilierului din PIP/PEI; alte activităţi şi responsabilităţi

Pǎrintele poate decide dacǎ doreste evaluarea copilului de cǎtre psiholog si

ceilalti membrii ai echipei interdisciplinare. Dupǎ ce membrii echipei finalizeazǎ
evaluǎrile individuale, se va oferi un raport de evaluare pǎrintelui, raport ce reuneste
concluziile, competentele si sprijinul de care va avea nevoie copilul in momentul in
care se doreste elaborarea unui PEI
PEI.-ul se elaboreazǎ in cadrul unei sedinte la care participǎ echipa
interdisciplinarǎ si pǎrintii. In cadrul intalnirii, echipa poate discuta despre nevoile de
educatie a copilului, serviciile si terapiile suplimentare de interventie, frecventa in
mediul scolar de masǎ, testele standardizate folosite pentru absolvire etc. PEI.-ul este
revizuit anual, insǎ uneori poate fi revizuit daca copilul a atins obiectivele pe termen
scurt propuse la inceputul anului scolar.
 Persoanele/profesioniștii care se ocupǎ de activitǎțile de recuperare,
compensare sau corectare în intervenția în dificultǎțile de învǎțare sunt diferite, în
funcție de organizarea unor structuri specifice sau de sprijin si legat de domeniile si
sarcinile directe care le revin acestora. Astfel:consilierul psihopedagog (care se
ocupǎ de problemele de învǎțare generale si specifice la nivelul individual și în
grup) are în vedere, privind problematica intervenției, urmǎtoarele: construcția
si funcționalitatea instrumentelor generale de învǎțare (abilitǎți, deprinderi si
capacitǎți generale si particulare), concentrarea atenției, interrelații si probleme
socio-afective, ritm de învǎțare (lent sau nepotrivit), folosirea si exersarea
structurilor logico-matematice (raționamente, algoritmi, operaționalitatea
gândirii), luarea deciziilor, gestionarea conflictelor si procesul complex al
comunicǎrii etc.; activitǎțile consilierului se adreseazǎ elevilor, profesorilor și
pǎrinților, precum si legǎturilor necesare dintre acești actori ai educației, pentru
obținerea eficientei procesului si eficacitǎții procesului didactic-atât la nivel
individual, cât si la nivelul instituției școlare;

CONSILIEREA PARINTILOR COPIILOR CU CES

OBIECTIVE:|
-Conştientizarea părinţilor față de responsabilităţile ce le revin în educarea propriilor
copiii, a tratării diferenţiate a fiecărui copil în funcţie de particularităţile de vârstă,
-Modificarea comportamentului părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai mare
deschidere către aceştia prin comunicare și stimularea gândirii pozitive, prin
adoptarea unor metode non agresive de abordare şi rezolvare a situaţiilor de criză,
-Cunoaşterea reciprocă părinţi - cadre didactice, pentru realizarea unui parteneriat.

Activitatea consilierului:
-să discute cu mama elevului despre problemele cu care se confruntă,
-să extragă metode creeative de soluţionare a problemelor întâlnite,
-să-l echilibreze din punct de vedere emotional,
-să-l ajute să se integreze mai uşor,
-să exerseze şi să dezvolte abilităţile de comunicare şi relaţionare,
-să-l ajute să-şi îmbunătăţească performanţele şcolare,
-să-l îndrume pe traseul educational,
-să-l sprijine în procesul complex al formării şi dezvoltării personalităţii.

PIP
Obiectivele  urmărite Strategii utilizate Exemple de activităţi
- Crearea climatului de Exerciţii de relaţionare şi de Cine sunt eu?
solidaritate de grup prezentare a grupului Eu in oglinda

- Optimizarea şi dezvoltarea
personală
- Definirea/ descrierea propriei Exerciţii de autocunoaştere Cum aş vrea să fiu?
Discuţii Viitorul sunt eu
persoane/ personalităţi,

-Armonizarea raportului elev-

şcoală-familie-mediu social.
- Formarea stimei de sine, a Discuţii, Cât de puternic sunt?
sentimentului valorii personale, Exerciţii - Puncte tari, puncte Spaţiul personal de viaţă
slabe Jocul manipulărilor
- Sprijinirea elevului în crearea Reprezentare grafică,Jocuri
unei imagini realiste despre el
înşuşi.

- Recunoaşterea diferitelor Jocuri Ce fac atunci când…?

sentimente şi emoţii, Exerciţii Caruselul emoţiilor
Teste Vorbesc la telefon cu părinţii
- Identificarea modalităţilor de mei
exprimare a acestor emoţii.

Dezbateri în grup şi în perechi Familia mea

- Identificarea barierelor ce stau Joc de rol O zi cu prietenii mei
în calea comunicării cu familia, Discuţii
prietenii, cadrele didactice (a Exercitii
comunicării de grup şi a celei
interpersonale)
Studiu de caz Arborele familiei mele
 Cunoaşterea mediului familial, Discuţii Un destin diferit
a conduitelor de viaţă, a
modului de relaţionare
- Combaterea şi prevenirea Poveşti terapeutice Valorile mele.
eşecului şi dezadaptării şcolare, Discuţii Respectă pentru ca să fii
Exerciţii respectat.
- Înlocuirea treptată a unor Teste Ţară fără reguli.
comportamente indezirabile cu
comportamente acceptate din
punct de vedere social.

- Promovarea unor atitudini Vizionarea de filme Cum să fac faţă stresului?

care previn dezvoltarea unor Discuţii Riscuri pentru sănătatea mea:
sentimente negative, Teste alcool, tutun şi droguri. Cum să
nu ajungem  dependenţi?
Puterea anturajului

- Identificarea
comportamentelor de risc.
 Implicarea în activităţi Jocuri Cele 10 activităţi plăcute
extraşcolare, exprimarea unor Excursii O zi pe internet
sentimente în astfel de Drumeţii  De vorbe cu prietenul(a) mea
activităţi, Discuţii de grup

- Identificarea
comportamentelor positive.

- Acceptarea schimbărilor în Teste de aptitudini Stilul de viaţă dorit.

plan fizic, psihic, social, Fişe de observaţie Inventarul valorilor.
Discuţii în perechi Întâlnirea de mâine.
- Optimizarea motivaţiei pentru
succes.

Chestionare Lumea ocupaţiilor.

 Cunoaşterea aptitudinilor, Teste Job-ul meu ideal.
intereselor, aspiraţiilor şi a Simulare Ce fac azi, ce fac mâine?
calităţilor/ punctelor tari ale Joc de rol Miturile carierei.
elevului

Concluzie
Din punctual meu de vedere, un cadru didactic ce dorește să lucreze cu copii cu
CES, trebuie să întrunească două calităţi fundamentale: profesionalism şi talentul
pedagogic, uşurinţa de a captiva elevii, de a-i face să înveţe din plăcere, o trăsătură
înascută ce trebuie să reprezinte piatra de temelie, măsură principală a evaluării,
judecării şi aprecierii profesorilor într-un sistem de învăţământ.
În țara noastră, elevii cu dizabilităţi au deschidere la diverse tipuri de
învățătură şi pot fi înscrişi, ținând cont de gradul de dizabilitate, atât în sistemul de
învăţământ special - Centre de Educație Incluzivă – dar și în cadrul învăţământului de
masă.Copiii cu deficienţe medii, cu dificultăţi de învăţare şi tulburări de limbaj, cu
tulburări socio-afective sau de comportament sunt integraţi în şcolile de masă unde
pot beneficia de servicii educaţionale de sprijin oferite de Profesorul Itinerant precum
și de cadrele didactice de la clasă.
Învăţământul special este adaptat conform tipului deficienței, atât mentale, cât
și senzoriale, respective motorie sau alte deficienţe asociate. Comisiei pentru
Protecţia Copilului, instituţie aflată în subordinea Consiliilor Judeţene are competența
de a  identifica tipul de deficienţă şi gradul acesteia.
Literatura  de specialitate menționează mai mulți termeni  sinonimi cu deficiența
mintală,  precum întârziere mintală, înapoiere mintală, oligofrenie, insuficiență
mintală, retard intelectual, handicap mintal, debilitate mintală, alterarea
comportamentului adaptativ, alterări ale abilității, maturității de învățare și
socializare. O mare parte din aceștia  fiind folosiți în domeniul psihiatric. În ceea ce
privește domeniul psihopedagogiei speciale, aceasta  are recomandări clare de a nu
folosi terminologia medicală cu impact negativ asupra opiniei publice în ceea ce
privește această categorie de persoane.
Această directivă are o importanță ridicată, în special din perspectiva integrării
socio-profesionale a persoanelor deoarece poate înlătura mentalități negative și
prejudecăți care ar putea ridica bariere pentru acceptarea, înțelegerea dar și
valorizarea persoanelor cu deficiențe .
 Deficienţa mintală poate fi caracterizată prin dezvoltarea intelectuală  sub
medie şi duce la limitări ale individului în cauză. Aceste limitări se pot manifesta în
mai multe domenii precum comunicarea, autoîngrijirea, autogospodărirea, relaţionare
socială, servicii comunitare, orientare situaţională, sănătate şi securitate personală,
timp liber, muncă.
Manifestările acesteia poat fi determinate de o serie de factori, interni sau
externi, ce pot acţiona în orice moment al dezvoltării individului, din momentul
concepţiei până la finalizarea maturizării.
Toate acestea influenţează adaptarea individului la mediul socio-profesional şi
cultural, la cerinţele în continuă schimbare ale societăţii.
După cum știm deficienţa este definită ca o dificultate fundamentală în
învăţarea şi îndeplinirea anumitor deprinderi de viaţă cotidiană, care se referă la
capacităţile personale în care există o limitare substanţială cum ar fi  cele de
conceptualizare, de activități  practice şi de inteligenţă socială.
Informațiile și concluziile investigațiilor de specialitate sunt concretizate pe mai
multe direcții, cele mai importante fiind diagnosticul clinic, care se referă la
identificarea deficienței în raport cu semnele clinice descrise de subiect, familie,
anturaj sau medicul care le observă în timpul examinării. Pe lângă acesta mai este
nevoie și de diagnosticul psihologic ce reprezintă o sinteză a informațiilor obținute de
psiholog, în timp.
Nu în ultimul rând se apelează și la diagnostic pedagogic, care presupune
identificarea coordonatelor personalității subiectului ce este inclus într-un program
educațional pentru a se stabili și planul terapeutic și de intervenție.Având în vedere
capacitățile de relaționare punem accent pe diagnosticul social, ce presupune
stabilirea gradului/ coeficientului de dezvoltare socială, sociabilitate pentru a putea
stabilii strategiile de integrare socială și comunitară.Pentru o mai bună specificare a
nevoilor individului avem nevoie de diagnosticul diferențial, care  presupune o
analiză detaliată raportându-se la alte deficiențe, sindroame sau simptome.
Echipa de specialiști întrunită, participă la examinarea subiectului, elaborează
un Plan de Servicii individualizat fiecărui copil cu nevoi speciale pe termen scurt care
are  în vedere evoluția imediată și, un plan pe termen lung care cuprinde planul
detaliat de recuperare, compensare, educare și integrare socioprofesională a
subiectului.           
Părerea mea este că educația integrată poate răspunde într-o manieră globală
tuturor copiilor, eliminând orice formă de discriminare. Încă nu a devenit suficient de
clar că educația specială este parte a educației generale și acumulările acesteia în
practici și concepte pot aduce beneficii întregii societăți, nu numai unor grupuri
considerate vulnerabile. Profesorii din cadrul învățământului de masă nu acceptă
faptul că diferențele dintre copii pot aduce avantaje învățării și se pot constitui în
mijloace de învățare și surse de experiențe.
Concluzionând putem spune că normalizarea reprezintă principiul esențial prin
care se realizează obiectivele integrării și care este îndeplinită doar atunci când
persoana cu dizabilități se adaptează la condițiile, provocările și exigențele vieții, iar
comunitatea se adaptează la necesitățile acesteia. Pentru o normalizare reușită,
mișcarea trebuie să se realizeze din ambele părți
 Educația incluzivă caută să răspundă nevoilor de învățare ale tuturor copiilor,
tinerilor și adulților, cu un accent deosebit pe cei vulnerabili din punct de vedere al
marginalizării și excluziunii sociale.
        Existența noastră, atât ca oameni cât și ca societate, este strâns legată de
termenul”comunicare”. Fie că vorbim sau scriem, fie că încercăm să explicăm sau să
convingem opersoană, scopurile principale ale acestui proces de comunicare sunt: să
fim înțeleși, să fim\auziți, să fim acceptați, să provocăm o reacție, să obținem anumite
rezultate.Educaţia incluzivă se poate sintetiza în următoarele cuvinte:“Toţi Împreună,
Acceptându-ne  şi  Sprijinindu-ne reciproc!”

BIBLIOGRAFIE
 Andruszkiewics, M., & Prenton, K. (2006). Concepte, politici şi practici în
activitatea şcolară. Ghidul cadrului didactic. Bucureşti: Editura Centrul Step by
Step.
 Gherguţ, A. (2006). Psihopedagogia pesoanelor cu cerinţe speciale (ed. a II-a).
Iaşi: Polirom.
 Lytle, R., & Bordin, J. (2001). Enhancing the IEP Team: Strategies for Parents
and Professionals. Teaching Exceptional Children, 33(5), 40-44.
 Murphy, D., Lee, I., Turnbull, A., & Turbiville, V. (1995). The Family-
Centered Program Rating Scale: An instrument for program evaluation and
change. Journal Of Early Intervention, 19(1), 24-42.
 Pugach, M., Johnson, L., Drame, E., & Williamson, P. (2012). Collaborative
practitioners, collaborative schools. (ed. Third-ed). Denver: Love Publishing.
 Turnbull, A., Turnbull, H., Erwin, E., Soodak, L., & Shogren, K. (2011).
Families, professionals, and exceptionality: Positive outcomes through
partnership and trust (5th ed.). Columbus, OH: Merrill/ Prentice Hall. (ed. 6th-
ed). United States: Pearson.