Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Educaţia integrată este un drept pentru respectarea căruia este nevoie de o educaţie
bună şi de bunul simţ social.
Educaţia integrată se referă la faptul că toţi copiii trebuie să înveţe împreună în medii
cât mai aproape de contextul normal al vieţii şi nu în medii separate. Fiecare copil trebuie
integrat într-un program adecvat de educaţie; fiecare copil are dreptul să meargă la
grădiniţă/şcoală unde merg toţi copiii din vecinătatea sa, iar grădiniţă/şcoala să răspundă
nevoilor sale educative.
Orice copil are o serie de particularităţi, caracteristici care se referă la modul, stilul,
ritmul şi specificul învăţării sale. În acelaşi timp o serie de copii au particularităţi ce
îndreptăţesc un sprijin suplimentar, activităţi specifice pentru realizarea sarcinilor de
învăţare; este vorba de cerinţe speciale, diferite de ale majorităţii copiilor şi care determină
măsuri specifice. Cerinţe speciale poate avea orice om/copil în anumite perioade, pentru că
cerinţele speciale acoperă o realitate extrem de variată, complexă şi dinamică - de la probleme
simple, determinate de dezvoltarea tipică a individualităţii şi persoanei, până la problemele
unice, care nu se pot rezolva decât cu o intervenţie specială şi specifică.
Expresia cea mai utilizata este 'deficiente auditive' (d.a.), care cuprinde, in esenta, 2
categorii mari de deficit auditiv, surditatea (pierderea totala a auzului) si hipoacuzia (pierderea
partiala a auzului).
Unii autori (Stanica si col., 1997) utilizeaza expresia disfunctie auditiva, cu
semnificatie echivalenta celei de deficienta, dar si cu conotatie legata de limitarea functionala
(dizabilitatea).Acesti termeni inlocuiesc in prezent termenul de surdo-mut, depasit ca utilizare
pe plan mondial.
Cuvintele surd si surditate (surzenie) sunt insa utilizate in continuare, in mare masura,
atat la noi cat si in alte tari, nefiind considerate a avea efecte traumatizante importante. Se
face o distinctie necesara intre surzi (cei cu pierderea innascuta a auzului) si asurziti – cei care
pierd auzul dupa nastere.
- • Atentie slaba: daca un elev nu este atent in clasa, este posibil ca el sa nu auda ceea ce i
se spune sau sa perceapa sunetele in mod distorsionat. Din aceste motive, copilul fie
percepe gresit ceea ce spune profesorul, fie nu mai face nici un efort sa asculte si sa fie
atent.
- • Dezvoltarea slaba a vorbirii: o vorbire imatura, neobisnuita sau distorsionata se poate
datora pierderii auzului.
- • Un copil vorbeste inadecvat situatiei in care se afla, fie prea incet, fie prea tare.
- • Dificultate in a urmari indicatiile verbale - poate indica o deficienta de auz.
- •Copilul raspunde mai bine la sarcinile pe care le primeste atunci cand profesorul este
foarte aproape de el sau raspunde mai bine la sarcinile care presupun raspuns in scris,
decat la cele care presupun raspuns oral.
- • Elevul intoarce capul, pentru a auzi mai bine;
- •Din cauza unor probleme de auz, inainte de a incepe sa rezolve o sarcina, copilul se uita
sa vada ce fac ceilalti colegi sau se uita la profesor si la colegi, pentru a observa niste
indicii.
- •Copilul poate sa nu auda bine ce citeste altcineva sau isi roaga colegii sau profesorul sa
vorbeasca mai tare.
- •Uneori copilul poate da un raspuns gresit la o intrebare sau poate sa nu raspunda de loc.
- •Copiii care si-au pierdut auzul prefera sa lucreze in grupuri mici, sa se aseze in locurile
mai linistite din clasa sau sa stea in primul rand.
- •Ca reactie la faptul ca nu aude, copilul poate parea timid, retras sau chiar incapatanat si
neascultator.
- •Elevul poate avea retineri in a participa la activitati care presupun discutii si conversatie,
nu rade la glume sau nu intelege umorul.
- •Elevul are tendinta de a se izola si de a nu participa la activitatile sociale.
- •Elevul este capabil sa inteleaga mai bine mimica, miscarile corpului si informatiile
contextuale, si nu limbajul verbal; de aceea, el ajunge uneori la concluzii gresite.
- •Copilul se poate plange frecvent de dureri de urechi, dureri de gat si de amigdalita.
a) Sa le vorbeasca elevilor cu d. a. doar atunci cand acestia privesc spre profesor.
b) Sa vorbeasca sau sa se comunice non-verbal catre elevul cu probleme auditive avand
intotdeauna orientarea corpului spre acesta.
c) Sa utilizeze, ori de cate ori este posibil, diverse modalitati de ilustrare vizuala a
continutului celor prezentate.
d) Pe timpul dialogului copiii trebuie sa constientizeze mereu cine este persoana care
comunica in clipa respectiva.
e) Cadrul didactic trebuie sa fie pregatit permanent pentru a repeta comentarii, intrebari sau
raspunsuri ale unui anumit copil, pentru ca toti elevii sa beneficieze de ceea ce se comunica.
f) Elevii vor fi solicitati sa puna in discutie subiecte si probleme ridicate de ei, chiar daca
profesorul nu le agreeaza sau nu intelege limbajul non-verbal.
https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Psihopedagogia-copiilor-cu-def733.php
Grupa/clasa heterogenă - este caracterizată de diversitate, din perspectiva
diferenţelor de dezvoltare, stil de învăţare şi alte particularităţi ale copiilor care o alcătuiesc.
Practic, diversitatea duce la o mai atentă privire asupra educaţiei incluzive. Astfel, ajungem să
precizăm că o grupă/clasă în care este acceptată diversitatea şi se lucrează pentru a răspunde
nevoilor educaţionale ale fiecărui copil este o grupă/clasă incluzivă. Una dintre caracteristicile
acesteia este asigurarea unui mediu prietenos, flexibil şi deschis pentru fiecare copil şi pentru
clasa întreagă.
Grupa /clasa incluzivă, mediul de învăţare prietenos
Interrelaţiile Prietenos şi cald
Educatorul/profesorul este atent la nevoile copiilor
Însoţitorul copilului cu CES valorizează copilul şi asistă şi pe
ceilalţi copii
Cine este în clasă Educatorul/profesorul, copiii diferiţi (cu o diversitate de
abilităţi şi medii de dezvoltare), cât şi alţi profesionişti, cum
ar fi cadrul didactic de sprijin, consilierul şcolar, logopedul
Organizarea clasei La unele activităţi se stă pe podea, se face un cerc sau două
astfel încât copiii şi educatorul/profesorul să stea împreună,
ca la o masă rotundă. Copii se pot ține de mână pentru a
interacționa tactil și a face schimb de energie pozitivă.
Materiale de învăţare O varietate de materiale pentru toţi copiii, cum ar fi decupaje
din ziare pentru matematică, postere şi păpuşi pentru
activităţile de comunicare, modele, mulaje, jucării.
Resurse Educatorul/profesorul planifică fiecare zi pentru a utiliza
materiale diferite; implică copiii să aducă materiale la
grupă/clasă pentru activităţi
Evaluare Evaluare autentică: fişe de observare sistematică a elevilor,
lucrările copiilor, aşa cum sunt portofoliile
Idei de activități
Evaluare
- observarea sistematică a comportamentului;
- evaluări orale și scrise diferențiate și cu sprijin (indicații);
- autoevaluarea, dacă e cazul;
- aprecieri verbale;
- fișe de observare a comportamentului, a progresului.
- chestionare
- portofolii cu produsele activităților
- caietul dirigintelui