Fundamentele Psihopedagogiei Speciale

Ștefănoiu Ștefania PPS anul I

Deficiența de vedere

1. Definiție și caracteristici

Deficiența de vedere este o deficiență de tip senzorial și constă în diminuarea în grade

diferite (până la pierderea totală) a acuității vizuale. Înseamnă, așadar, scăderea acuității
vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular), care poate avea loc din perioada vieții
intrauterine până la moarte.

Rolul analizatorului vizual consta si in aceea ca el furnizeaza cea mai mare cantitate de
informatii care, prelucrate si interpretate la nivelul instantelor superioare, permit ca relatia
dintre organism si mediu sa se realizeze in conditii optime.

2. Cauze posibile

 Factori de natura ereditara: Factorii ereditari, constitutionali pot fi considerati

raspunzatori de multe dintre afectiunile oculare. Uneori ei actioneaza direct si implacabil,
alteori insa au doar caracterul unor factori predispozanti sau ai unor factori de risc.
 Afectiuni contractate in perioada intrauterina (factori cauzali prenatali): Printre factorii
congenitali se afla adesea afectiunile transmise de mama fatului in timpul sarcinii, mai
ales in etapele ei timpurii. Este vorba mai ales de bolile infectioase de care sufera mama
in timpul sarcinii si ale caror toxine trec prin placenta la embrion, actionand si asupra
tesutului ocular al acestuia. Astfel, rubeola, care pentru mama nu este daunatoare,
ascunde un risc mare pentru fat.
 Factori perinatali: Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot
cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologica a analizatorului vizual.
 Factori patologici postnatali: Numeroase boli generale contractate in copilarie, in special
in primii 3 ani de viata, pot avea urmari dramatice asupra functiei vizuale. Din nou se
amintesc bolile infectioase (gripa, variola, rujeola, scarlatina, tusea convulsiva, herpesul
etc), care explica afectiunile corneei, congestia conjuctivelor oculare, leziunile retinei.
Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodatiei.
 Mai multe afectiuni oculare ne indica prin chiar numele lor ca sunt provocate de diabet:
retinopatie diabetica, cataracta diabetica irita diabetica. Nefritele si retinopatiile se
asociaza in unele cazuri cu boli reumatice. Deficiente vizuale din ce in ce mai grave sunt
provocate de meningite, encefalite si de trombo-flebite cerebrale.
 3. Tipuri și grade ale deficienței

Clasificarea deficientilor vizual dupa acest criteriu constituie, in primul rand, clasificarea lor in
functie de acuitatea vizuala, mai precis, in functie de proportia pastrata din acuitatea vizuala.
Acuitatea vizuala constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de
dimensiuni mici. Limita inferioara la care un obiect poate fi perceput constituie minimum
perceptibile. Capacitatea de separare a doua imagini izolate pe retina constituie minimum
separabile. Determinarea acuitatii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele
potometrice). Tabelele optometrice sunt formate din randuri de litere, cifre, semne sau
imagini de marime descrescanda, verificate statistic. Langa fiecare rand este specificata
distanta de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal).
Examinarea se face de la o distanta fixa de 5 metri, separat pentru fiecare ochi. Rezultatul
(acuitatea vizuala) se calculeaza dupa formula v = d / D, la care numaratorul (d) este egal cu
distanta examinarii (5 m.), iar numitorul (D) reprezinta distanta citirii randului respectiv de
catre un ochi emetrop.

  Acuitatea vizuala exprimata in:  

Gradul defectului vizual Fractii Fractii Procente% Locul de
ordinale zecimale scolarizare  
Cecitate totala 0-1/200 0-0.005 0-0.5  
Cecitate practica 1/200-1/50 0.005-0.02 0.5-2  scoala de
Ambliopie grava 1/50-1/20 0.02-0.05 2-5 orbi
Ambliopie 1/20-1/5 0.05-0.2 5-20 scoala de
ambliopi
 

Miopia

Miopia reprezinta un exces de refractie, care tulbura perceptia la distanta (nu vede bine la distanta).
Imaginea optica a obiectului se formeaza nu pe ecranul retinian, ci inaintea lui, fiind neclara. Miopul
tinde sa se apropie de obiect sau sa apropie obiectul de ochi ca sa-1 poata vedea mai clar. Cu cat
obiectul este mai departat de ochiul miop, cu atat imaginea este mai difuza. In schimb, obiectele
apropiate sunt corect percepute.

Hipermetropia

Cauzele acestei tulburari sunt dimensiunea redusa a axului anteroposterior al globului ocular,
capacitatea refringenta scazuta a cristalinului sau alti factori care scad puterea de refractie. Este
vorba deci de o refractie insuficienta, drept urmare imaginea obiectului este neclara si se formeaza in
spatele retinei. Subiectul, asadar, are dificultati in a percepe obiectele din apropiere si pentru a le
depasi tinde sa le indeparteze de ochi.

Astigmatismul
Acest viciu de refractie consta intr-o diferenta de refringenta a meridianelor dioptrului ocular, care
duce la focalizarea imaginii optice, nu intr-un singur focar retinian, ci in doua sau mai multe focare.
Astigmatismul are de obicei la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza cu o ambliopie
innascuta. Drept urmare se produce o imagine vizuala difuza, estompata, vederea fiind scazuta atat
la apropiere, cat si la distanta. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care trebuie
purtate cat mai de timpuriu, dupa 18 ani corectia fiind greu de suportat.

Anizometropia

Anizometropia consta intr-o diferenta de refractie intre cei doi ochi. Ea se produce atunci cand un
ochi este emetrop iar celalalt sufera un viciu de refractie dintre cele mentionate mai sus. De
asemenea, vorbim de anizometropie cand cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade diferite
ale tulburarii refractiei. De obicei, aceasta anomalie este ereditara. Corectarea se face cu lentile
diferite pentru fiecare ochi, in functie de gradul si de tipul de tulburare a fiecaruia.

Keratitele

Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme, stari patologice
generale, sifilis, herpes, subnutritie etc.) si endogene (procese corneene degenerative si distrofice).
Keratitele sunt insotite de simptome specifice: iritatie, lacrimare, pierderea luciului corneean,
vascularizatie, modificari de forma ale corneei, durere etc.

Leucomul corneean

Leucomul este o cicatrice de culoare cenusie saturata sau intens alba (popular numita "albeata") care
reduce complet transparenta corneei in campul sau. Poate fi partial sau total, in leucomul total
cecitatea fiind completa.

Opacifierile cristalinului

Tulburarile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc
cataracte. In general, cataractele cu care vin elevii deficienti vizual la cabinet sunt congenitale; dar
ele pot fi si dobandite (traumatisme sau boli ale copilariei). O alta cauza a deficientei vizuale este
lipsa cristalinului - afachia. Ea poate fi compensata, sub aspectul refractiei, prin ochelari cu lentile
convergente (+), care pot ajunge la 16-18 dioptrii.

Deplasarile cristalinului

Aceste afectiuni pot fi congenitale sau dobandite. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul
Marfan, care produce miopie si astigmatism, iar dintre cele dobandite, luxatiile si subluxatiile
produse de obicei prin traumatisme fizice.

4. Implicațiile deficienței de vedere în dezvoltarea personalității

 Eficienta vizuala se repercuteaza nu numai asupra vietii psihice si asupra relatiilor sociale ale
deficientului, ci poate influenta, totodata, si unele aspecte morfo-functionale ale
organismului.
Defectele vizuale, considerate ca defecte primare, pot deveni la randul lor cauze pentru o
serie de alte defecte, denumite secundare, care se instaleaza la nivelul unui organ, sistem sau
aparat, fiind modificari de natura extraoptica.
In continuare prezentam particularitatile fizice ale mimicii, tinutei corpului, motricitatii
deficientilor vizual. Ca urmare directa a cecitatii se apreciaza schimbarea expresiei fetei, care
se datoreaza lipsei functiei expresive a ochilor.
In momentul scolarizarii, copiii orbi se prezinta deseori cu o dezvoltare fizica intarziata, W.
Dabe vorbind despre o ramanere in urma in medie de 2 ani. "Din cauza sedentarismului la
copiii orbi se remarca o dezvoltare dizarmonioasa ca urmare a dezechilibrului de forte intre
grupele musculare mai mult in repaus ". Lipsa controlului vizual asupra tinutei corpului poate
duce la atitudini deficiente si la defecte fizice ale intregului corp sau ale unor segmente
corporale.

5. Comportamentul specific persoanelor cu deficiențe de vedere

In momentul scolarizarii, copiii orbi se prezinta deseori cu o dezvoltare fizica intarziata, W.

Dabe vorbind despre o ramanere in urma in medie de 2 ani. "Din cauza sedentarismului la
copiii orbi se remarca o dezvoltare dizarmonioasa ca urmare a dezechilibrului de forte intre
grupele musculare mai mult in repaus ". Lipsa controlului vizual asupra tinutei corpului poate
duce la atitudini deficiente si la defecte fizice ale intregului corp sau ale unor segmente
corporale.

6. Nevoile persoanelor cu deficiență de vedere

In activitatea psihica a nevazatorului, in ontogeneza, iau nastere si intra in actiune o serie de

mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redreseaza sensibil
diferenta care i-ar putea departaja pe valizi de nevazatori. Aceasta activitate compensatorie
nu este data, cum gresit se crede, de o activitate congenitala mult marita a analizatorilor
restanti, ci de o antrenare a acestora pe parcursul vietii, de o explorare maxima si eficienta a
informatiilor furnizate de ei. Omul valid, beneficiind de o cantitate mare de informatii vizuale,
nu are nevoie si deci nu solicita ceilalti analizatori decat intr-o masura mai mica. Fara sa
punem semnul egalitatii intre cunoasterea care beneficiaza de informatii vizuale si cea care
nu beneficiaza de acestea, putem spune totusi ca nevazatorul care beneficiaza de o buna
activitate compensatorie a simturilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic
mai prejos decat rezultatele oamenilor valizi.
In activitatea copilului, aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru si o comutare mai
lenta de la un tip de actiune la altul, nou. La declansarea reflexelor de orientare s-a observat
o inhibare a reactiilor motorii de orientare, exprimand prudenta sporita a deficientului vizual
 in fata situatiilor noi, teama de necunoscut inhiband miscarile, reducand mobilitatea. Tot in
legatura cu adaptarea la situatii necunoscute, in cazurile de cecitate tardiva s-a observat o
reactivitate vegetativa crescuta la semnale sonore (manifestata, printre altele, prin
accelerarea respiratiei).

7. Modalități de integrare și incluziune a copiilor cu deficiențe de vedere

In functie de conditiile de mediu si de educatie de care s-a bucurat deficientul vizual inainte si
dupa instalarea defectului exista o serie de categorii de orbi si de ambliopi de care trebuie sa
se tina seama in clasificarea deficientilor. Se stie, de exemplu, ca deficientii vizual sunt
scolarizati deseori cu intarziere si se prezinta la scoala cu un serios deficit de dezvoltare, dupa
ce au fost tinuti ani de zile in sanul familiei, care n-a putut asigura conditiile adecvate
copilului orb. Sunt cunoscute unele cazuri cand acesti copii sunt retardati sub aspectul
dezvoltarii limbajului, al motricitatii, al deprinderilor elementare etc. si ofera tabloul
imbecilitatii. Lipsa stimularii senzoriale si carentele educative serioase au determinat o
ramanere in urma care poate fi recuperata numai printr-o munca instructiv-educativa
sustinuta.
Criteriile de clasificare care au fost enuntate mai sus nu trebuie privite separat unele de
altele. in fiecare caz dat, factorii amintiti se imbina intr-un mod specific, fapt care duce la o
eterogenitate pronuntata a colectivelor de elevi cu care ne intalnim in cadrul institutiilor
speciale pentru deficientii vizual.