Eficienta vizuala

A. Indicii functionali ai vederii

1. Acuitatea vizuala reprezinta posibilitatea ochiului de a aprecia configuratia, forma,

conturul si detaliile obiectelor si imaginilor, capacitatea lui de a percepe cea mai mica
distanta dintre 2 puncte (pe retina 4 micrometri, diametrul maxim al unui con) ce
corespunde unei dimensiuni de 1,4 mm situata la distanta de 5 m

2. Campul vizual (CV) sau vederea periferica reprezinta spatiul pe care-l poate percepe
ochiul care priveste un obiect fix. Se poate determina CV monocular si CV binocular cu
perimetru sau campimetru optic. Limitele fiziologice pentru CV sunt orizontal 180 grade
si vertical aproximativ 130 grade. In starile patologice apar scaderi ale CV: usoare cu 10-
20 grade, medii cu 20-30 si grave cu 30-40.

3. Sensibilitatea luminoasa (simtul luminos) este capacitatea de a diferentia intensitatile

luminii. Se determina cu adaptometrul sau fotometrul. Ea reprezinta forma elementara a
functiei vizuale, capacitatea ochiului de a sesiza lumina si de a se adapta variatiei luminoase
din mediul inconjurator.

4. Sensibilitatea de contrast reprezinta capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate

luminoasa dintre excitantii prezentati concomitent (distingerea obiectului de fond)

5. Sensibilitatea cromatica (simtul culorilor) este capacitatea ochiului de a distinge

culorile, de a realiza o vedere colorata in principal a culorilor rosu, verde, albastru.
Deficientele poarta numele de discromatopsii. Deuteranopia pentru verde, daltonismul
pentru rosu si tritanopia pentru albastru.
 B. Iluziile optice

1. Iluzii fiziologice:
Acestea sunt un fel de imagini datorate unor alternante puternice de contrast, de
luminozitate, de culoare, de mișcare etc. care produc o puternică stimulare a zonei optice
cerebrale
2. Iluzii cognitive:
Aceste iluzii apar la interacțiunea diverselor idei predefinite privind lumea exterioară și
care conduc la așa-numita "deducție inconștientă". Sunt cele mai interesante și mai bine
cunoscute. Nu au o cauză fiziologică, acționează la nivelul interpretării vizuale, al
ipotezelor preconcepute. Au fost studiate în secolul al XIX-lea de către Hermann
Helmholtz.

Iluziile cognitive se împart în:

Iluzii de ambiguitate: Imaginile obiectelor suferă schimbări semnificative de aspect.

Putem admite mai multe interpretări ale imaginii: "cubul lui Necker", "vaza lui Rubin",
"iepurele-rața"
Iluzii de distorsionare: "peretele de cafenea", "iluzia Müller-Lyer".
Iluzii paradoxale: "triunghiul Penrose", "scările imposibile", "cascada".
Iluzii fictive: produse de halucinații.

Tulburari ale subfunctiilor de formare a imaginii optice

Formarea imaginii optice care se proiecteaza pe retina este realizata prin actiunea dioptrului
ocular, adica a elementelor refringente ale globului ocular: cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul
vitros.
Acest fenomen optic normal poate fi partial sau total împiedicat în manifestarea lui prin doua tipuri
de disfunctii:

a. Tulburari de refractie (ametropiile)

Formarea corecta a imaginii optice pe retina (ochiul emetrop) poate fi împiedicata de
existenta unor tulburari ale capacitatii de refractie a ochiului, numite în
general ametropii. Ametropiile sunt cauzate de modificari ale refringentei mediilor optice, fie de
modificari ale axului anteroposterior al globului ocular. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii:

• Miopia
Miopia reprezinta un exces de refractie, care tulbura perceptia la distanta (nu vede bine la
distanta). Imaginea optica a obiectului se formeaza nu pe ecranul retinian, ci înaintea lui, fiind
neclara. Miopul tinde sa se apropie de obiect sau sa apropie obiectul de ochi ca sa-1 poata vedea mai
clar. Cu cât obiectul este mai departat de ochiul miop, cu atât imaginea este mai difuza. în schimb,
obiectele apropiate sunt corect percepute.
Corectia optica a acestui defect de refractie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente
(-), menite sa readuca imaginea înapoi pe retina. Copilul cu aceasta deficienta de vedere nu are
nevoie de scolarizare speciala, ci doar de respectarea unor conditii de igiena stricte. Doar în cazul
miopiei maligne (de obicei de natura congenitala) este necesara scolarizarea speciala, pentru ca
evolutia acestei tulburari este rapida si grava.

• Hipermetropia
Cauzele acestei tulburari sunt dimensiunea redusa a axului anteroposterior al globului ocular,
capacitatea refringenta scazuta a cristalinului sau alti factori care scad puterea de refractie. Este vorba
deci de o refractie insuficienta, drept urmare imaginea obiectului este neclara si se formeaza în spatele
retinei. Subiectul, asadar, are dificultati în a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depasi
tinde sa le îndeparteze de ochi.
Corectia optica se face cu lentile convergente (+) si prin exercitii vizuale sistematice.
Hipermetropia nu trebuie confundata cu presbitia, manifestare fiziologica legata de vârsta de 45-50
ani.
 • Astigmatismul
Acest viciu de refractie consta într-o diferenta de refringenta a meridianelor dioptrului ocular,
care duce la focalizarea imaginii optice, nu într-un singur focar retinian, ci în doua sau mai multe
focare. Astigmatismul are de obicei la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza cu o
ambliopie înnascuta. Drept urmare se produce o imagine vizuala difuza, estompata, vederea fiind
scazuta atât la apropiere, cât si la distanta. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care
trebuie purtate cât mai de timpuriu, dupa 18 ani corectia fiind greu de suportat.

• Anizometropia
Anizometropia consta într-o diferenta de refractie între cei doi ochi. Ea se produce atunci când
un ochi este emetrop iar celalalt sufera un viciu de refractie dintre cele mentionate mai sus. De
asemenea, vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade diferite
ale tulburarii refractiei. De obicei, aceasta anomalie este ereditara. Corectarea se face cu lentile
diferite pentru fiecare ochi, în functie de gradul si de tipul de tulburare a fiecaruia.

b. Opacifierile mediilor refringente

O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfunctia de formare a imaginii optice o
constituie opacitatile aparute pe parcursul razelor de lumina în drumul lor spre retina.

• Opacifierile corneei
Se refera la lipsa totala sau partiala de transparenta a corneei, ce poate fi provocata de diverse
tipuri de afectiuni congenitale sau dobândite.

• Keratitele
Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme, stari
patologice generale, sifilis, herpes, subnutritie etc.) si endogene (procese corneene degenerative si
distrofice). Keratitele sunt însotite de simptome specifice: iritatie, lacrimare, pierderea luciului
corneean, vascularizatie, modificari de forma ale corneei, durere etc.

• Leucomul corneean
 Leucomul este o cicatrice de culoare cenusie saturata sau intens alba (popular numita
„albeata") care reduce complet transparenta corneei în câmpul sau. Poate fi partial sau total, în
leucomul total cecitatea fiind completa.

• Opacifierile cristalinului
Tulburarile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale capsulei sale se
numesc cataracte. In general, cataractele cu care vin elevii deficienti vizual la cabinet sunt
congenitale; dar ele pot fi si dobândite (traumatisme sau boli ale copilariei).0 alta cauza a
deficientei vizuale este lipsa cristalinului - afachia. Ea poate fi compensata, sub aspectul refractiei,
prin ochelari cu lentile convergente (+), care pot ajunge la 16-18 dioptrii.

• Deplasarile cristalinului
Aceste afectiuni pot fi congenitale sau dobândite. Dintre cele congenitale trebuie
amintit sindromul Marfan, care produce miopie si astigmatism, iar dintre cele dobândite, luxatiile si
subluxatiile produse de obicei prin traumatisme fizice.

Tulburari ale subfunctiei de receptie retiniana a imaginii optice

Imaginea optica proiectata pe retina este receptata prin excitatia substantelor fotosensibile ale
celulelor senzoriale retiniene.

• Afectiuni vasculare ale retinei

Deficienta vizuala este provocata de periflebite retiniene, care se manifesta sub forma
hemoragiilor recidivate in vitros, putând duce la dezlipirea de retina si la compromiterea definitiva a
vederii.
 • Emboliile
Acestea sunt provocate de obstructii ale arterelor retiniene. Retina neirigata sufera în câteva
minute leziuni ireversibile, care fac sa dispara sensibilitatea retiniana si vederea în zona respectiva.

• Afectiunile degenerative ale retinei

Dintre acestea enumeram:

1. retinita pigmentara este o degenerescenta pigmentara a retinei, ce avanseaza de la
periferie spre centru, având astfel loc o strâmtare concentrica a câmpului vizual, ducând
la o vedere tubulara (copilul vede numai drept înainte);
2. boala Tay-Sachs (idiotie amaurotica) si boala Spielmayer sunt afectiuni
degenerative ale retinei asociate cu epilepsie, paralizie, idiotie;
3. tumorile maligne ale retinei sau gliomul, care apar mai frecvent între 2 si 4 ani;
4. albinismul este o depigmentare generala de natura ereditara;
5. dezlipirea de retina consta în separarea celor doua foite embrionare ale retinei, între
care se poate infiltra lichid intraocular.