Impactul Sindromului Down asupra dezvoltarii psihice/psiho-fizice

Sindromul Down este o boala genetica ce afecteaza omul si consta in prezenta a 47 de cromozomi in

loc de numarul normal de 46 de cromozomi. Potrivit definitiei din Dictionarul Explicativ Roman,
cromozomul este "corpuscul al nucleului, purtator al caracterelor ereditare, care se formeaza in
timpul diviziunii celulei si care este variabil ca forma la fiecare specie." (sursa: Academia Română,
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998, Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, Editia a II –
a, Editura Univers Enciclopedic).

In cele mai multe cazuri, sindromul Down apare cand exista o copie a cromozomului 21. Aceasta
forma a sindromului Down se numeste Trisomia 21. Denumirea „Down” provine de la medicul
englez, John Langdon Haydon Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu
aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar să fie descoperit. Prezenta unui
cromozom in plus cauzeaza problemele in modul in care se dezvolta atat corpul, cat si creierul.
Sindromul Down este cea mai frecventa cauza unica de malformatii congenitale umane. In
multitudinea bolilor care implica handicapul, Sindromul Down are un loc aparte. Implica o serie de
mecanisme genetice prea putin, sau chiar deloc cunoscute. (sursa: Fox, G., A handbook for special
needs assistants, Downs Syndrome Association, London, 1993)

Intr-un studiu efectuat pe subiecti cu Sindrom Down din Romania si familiile acestora, a fost
demonstrat ca nivelul de dezvoltare psihomotorie a copilului cu Sindrom Down este semnificativ
influentat si de gradul de acceptare al handicapului de catre familie (rezultand un coeficient de
corelatie de 0.95). (sursa: Revista Somatoterapia Nr.03/2006)

Persoanele diagnosticate cu acest sindrom sunt de regula calme, se integreaza relativ usor in
colectivitati si grupuri. Nu au un comportament violent, insa dezvoltarea acestor comportamente nu
este exclusa, mai ales daca persoana a fost asistata intr-un centru special, fara contactul direct si
sustinut cu familia. Au tendinta de a se juca (chiar si adulti fiind) in grupuri de copii mai mici, cu care
se comporta extrem de atenti. Uneori pot aparea stari de hiperactivitate, in general produse de medii
necunoscute, persoane necunoscute sau noutatea unei situatii.

Limbajul corpului este mai sarac datorita intarzierii cu care achizitioneaza motilitatea fina si grosiera,
dar mimica este de multe ori bogata si expresiva. De o importanta majora este particularitatea psihica
a acestor persoane, afectivitatea foarte dezvoltata. Acestia isi exprima nestingheriti emotiile, cu
accent pe cele pozitive. Sunt persoane in general vesele, optimiste si manifesta afectiune fata de orice
persoana cu care intra in contact un timp mai indelungat si in care capata incredere.

Incepand de la pubertate si adolescenta, cand imaginea de sine se formeaza (constiinta ca sunt

„altfel”), pot manifesta reactii negative fata de grupurile de copii cand acestia ii resping de la jocuri
sau cand li se adreseaza diverse adjective pe care le resimt ca frustrante. Dezvolta preferinta pentru
unul din parinti, de obicei pentru mama, de care este in mare masura dependent.
Domeniul in care apar cele mai mari deficiente la persoanele cu Sindrom Down este cel cognitiv.
Aproape toate procesele cognitive au de suferit, dar in special invatarea schemelor logice si atentia.

1
Invatarea este conditionata in mare masura de integritatea si functionarea organelor de simt, cunoscut
fiind faptul ca se inregistreaza o incidenta mare a afectiunilor oculare si hipoacuzie. Este cu
predilectie bazata pe repetitie si operatii concrete. Cei mai multi raman la stadiul preoperational sau,
eventual, de operatii concrete. Un alt factor implicat in dificultatile de invatare il constituie tulburarile
de limbaj, in special cele legate de achizitie.
Atentia, in special cea concentrata, este deficitara, fapt pentru care copiii cu Sindrom Down trebuie sa
aiba planuri speciale de invatare, chiar daca se apeleaza la invatamant incluziv (in colectivitati de
copii normali). Exista evidente aspecte de labilitate a atentiei, fapt ce ingreuneaza simtitor procesul
cognitiv. (sursa: Grigorescu-Sido, Paula, Tratat elementar de Pediatrie, Casa Cartii de stiinta, Cluj,
2000, Svetlana Rusnac, Mutalap Ghiulnaz, ,, Particularităţi ale proceselor psihice şi învăţarea de tip
şcolar”)

L. S. Vâgotski, în lucrarea, „Opere psihologice alese”, pune accent pe progresul posibil, deci pe
posibilităţile de dezvoltare intelectuală ale copiilor cu sindrom Down, posibilităţi ce îşi găsesc
valorificarea într-una dintre cele mai fireşti activităţi ale copilăriei – învăţarea dirijată, mediată de
adult, inclusiv sub forma sa ludică, afectivă, practică, dar şi cognitivă. (sursa: L. S. Vâgotski, „Opere
psihologice alese”).

La copiii cu sindromul Down, percepţia are un caracter fragmentar, incomplet, limitat, rigid,
dezorganizat, dificultăţile de analiză şi sinteză determină confuzii şi imposibilitatea delimitării clare a
unor detalii din câmpul perceptiv sau incapacitatea reconstruirii întregului pornind de la elementele
componente. Îngustimea câmpului perceptiv afectează foarte mult orientarea în spaţiu şi capacitatea
intuitivă de a stabilii relaţii între obiectele din jur. Constanţa percepţiei de formă, mărime, greutate şi
natura materialului din care este confecţionat un obiect se realizează, la copilul cu sindrom Down ,
într-un ritm foarte lent şi cu mari dificultăţi, comparativ cu perceperea culorilor, ce se realizează
relativ mai uşor. Insuficienţele perceptive la aceşti copii pot fi accentuate şi de explorarea
nesistematică, haotică a realităţii, de activism explorator limitat şi rigid, interacţiunea deficitară cu
alţi factori (memoria operaţională, structurarea spaţială etc.).

Principalele caracteristici ale gândirii la copiii cu sindromul Down sunt: vâscozitatea genetică
(manifestărilor complexe în dinamica dezvoltării intelectuale, caracterizată prin numeroase inegalităţi
şi oscilaţii concretizate într-o evoluţie încetinită, greoaie, inconsistentă şi nedeterminată), rigiditatea
reacţiilor şi a comportamentului adaptativ, consecinţă a dereglării mobilităţii proceselor corticale de
excitaţie şi inhibiţie. (sursa: Friel, J., Young adults with special needs, Downs Syndrome Association,
London, 1995)

Memoria este legata in special de evenimentele relationate cu propria persoana. In general memoria
lor este infidela si incompleta. Prezinta memorie mecanica a materialelor de divertisment (povesti,
ilustratii, desene animate), care le sunt prezentate repetat.

Imaginatia este reproductiva, in general saraca. Pot insa petrece mult timp jucandu-se cu personaje
imaginare sau personificand diferite jucarii sau obiecte. Perioada jucariilor de tranzitie este mai
lunga, ajungand pana la pubertate sau chiar maturitate.
Inteligenta este afectata in masura foarte diferita de la un caz la altul. Intervalul de valori IQ in care se
regasesc aceste persoane este relativ mare, putand merge de la intelect de limita (in jurul valorii de 68
– 70), pana la intarziere mintala severa (valori ale IQ sub 25). (sursa: Harvard University/News)

2
Profilul psihologic al acestor persoane poate fi descris ca: instabil, imatur, primitiv, cooperant social.
La familiile din SUA, rezultatele au atătat că majoritatea persoanelor cu sindrom Down pot merge
până la vârsta de 25 de luni, vorbesc destul de bine până la 12 ani, mențin igiena personală în jurul
vârstei de 13 ani, muncesc independent de la 20. În jurul vârstei de 31 de ani 49% dintre ei citeau, iar
46% scriau destul de bine, 34% locuiau și 30% erau capabili să călătorească independent. Datele
privind familiile din Olanda au fost în mare măsură aceleași. (sursa: Jupp, K., The genetics of Down
Syndrome – information for parents and other carers, Downs Syndrome Association, London, 1996)

Efectele hipotiroidiei asupra persoanelor cu Sindrom Down pot fi observate si la nivel de

personalitate si comportament. Caracterul pueril, toleranta scazuta la frustrare, lipsa de interes,
anxietatea crescuta, fatigabilitatea, nevrotism crescut, sunt cateva din aspectele de personalitate
specifice persoanelor hipotiroidiene.
Problema tratamentului hipotiroidiei la persoanele cu Sindrom Down are implicatii majore in
ameliorarea statusului de dezvoltatre psihosomatica, dar presupune o conduita de ingrijire deosebita
si necesitatea unei compliante terapeutice crescute din parte parintilor si celorlalti membrii ai
familiei. Dispensarizarea si urmarirea sustinuta a evolutiei si achizitiilor in echipa multidisciplinara,
implicand medicul de familie, psihiatrul, psihologul si endocrinologul, trebuie sa constituie
obligativitate, atat pentru specialistii implicati, cat mai ales pentru familie.

Rezultatele studiului desfasurat de ,,Asoctiatia de psihoterapie integrative” asupra nivelului de

dezvoltare al persoanei cu Sindrom Down in raport cu gradul de acceptare al situatiei de deficienta de
catre familie, conduce in mod logic spre concluzia ca interventia precoce in sensul consilierii familiei
si, in unele cazuri, chiar psihoterapie (in special vizand mama), este conduita cea mai benefica.
Necunosterea evolutiei, ignorarea bolii sau negarea acesteia, are uneori efecte grave asupra copilului
cu Sindrom Down, al carui potential cognitiv, desi limitat, i-ar putea permite o relativa independenta
si integrare in colectivitati scolare si chiar lucrative. (sursa: Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Ed.
Pro Humanitate, Bucuresti, 2000).

In ultima vreme, datorita intelegerii mai bune a acestui sindrom, persoanele diagnosticate cu acesta
beneficiaza de vieti mai lungi si mai sanatoase si sunt implicate mult mai activ in vietile sociale.
Multi dintre ei au locuri de munca si se bucura de toate aspectele vietii. Din pacate sindromul Down
afecteaza fertilitatea: un procent destul de mic dintre femei sunt fertile si pot avea copii, iar pana in
prezent nu se cunoaste un caz in care un barbat cu sindromul Down sa fi devenit tata.

Deşi copiii cu sindrom Down sunt sociabili şi prietenoşi, capacitatea lor de a lega prietenii şi relaţii
sociale depinde foarte mult de gradul de dezvoltare al limbajului, de întârzierile cognitive şi de
nivelul de independenta pe care îl au. Dar, în mod normal, un copil cu Down nu ar trebui să aibă
probleme legate de integrarea în societate, fie din cauza lipsei de implicare a familiei, fie din cauza
reacţiei de respingere din partea comunităţii, mulţi tineri şi adulţi cu acest sindrom ajung să ducă o
viaţă la marginea societăţii. Reuşita lor depinde de fiecare dintre noi!

3
Bibliografie:
1. Dictionarul Explicativ Roman
2. Fox, G., A handbook for special needs assistants, Downs Syndrome Association, London,
1993
3. Friel, J., Young adults with special needs, Downs Syndrome Association, London, 1995
4. Grigorescu-Sido, Paula, Tratat elementar de Pediatrie, Casa Cartii de stiinta, Cluj, 2000
5. Harvard University/News
6. Jupp, K., The genetics of Down Syndrome – information for parents and other carers,
Downs Syndrome Association, London, 1996
7. L. S. Vâgotski, „Opere psihologice alese”
8. Revista Somatoterapia Nr.03/2006
9. Svetlana Rusnac, Mutalap Ghiulnaz, ,, Particularităţi ale proceselor psihice şi învăţarea
de tip şcolar”
10. www.denison.edu/dsq
11. www.down-syndrome.info
12. www.ds-health.com
13. Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 2000