Cresterea si dezvoltarea copilului de la 3 la 6/7 ani

Perioada prescolara
Perioada prescolara(U. Schiopu) poate fi impartita in 3 subperioade: prescolarul mic(3-4 ani), prescolarul mijlociu(4-5 ani) si prescolarul mare(5-6 ani).In aceasta etapa activitatea dominant este jocul, insa copilul incepe sa se coreleze cu sarcinile de ordin educativ. Prescolarul mic

Se caracterizeaza printr-o puternica expansiune,copilul traind frenezia explorarii mediului. Acesta perioada este una de trecere de la centrarea organismului pe satisfacerea necesitatilor immediate spre activitati in care modalitatile de satisfacere sunt mai complexes i mai ales de tip psihologic. Prescolarul mijlociu

Se adapteaza mai usor mediului din gradinita, jocul este in mai mare masura bazat pe actiuni,iar activitatile obligatorii sunt mai solicitante. Cunostintele despre mediu sunt mult imbunatatite. Prescolarul mijlociu manifesta o maxima receptivitate fata de mediul inconjurator,fapt ce ii dezvolta perceptia care devine un process orientat cu sarcini si modalitati proprii de realizare.Reactiile emotive sunt mai controlate si mai in accord cu cerintele parintilor ssau a educatorilor.O alta caracteristica este ritmul accelerat al socializarii copilului. Prescolarul mare

Activitatile prescolarului mare sunt din ce in ce mai sistematice , desi activitatea de baza ramane tot jocul.Perceptia transformata in observatie se exerseaza si devine pricepere, limbajul capata o structura mult mai sistematica si inchegata, fiind construit dupa reguli gramaticale, apar primele forme ale gandirii logice si sunt utilizate unele procedee de memorare; atentia voluntaa devine de mai multa durata. (Gratiela Sion- Psihologia varstelor) DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE Progresul psihomotricitatii este legat la aceasta varsta de progresia achizitiilor relevate de continuarea procesului de mielinizare a legaturilor neuromotrice,dar diferentele individuale sunt inca foarte mari, constand in precizia, forta si coordonare miscarilor. Dezvoltarea miscarilor poate fi aprciata pe cateva mari directii: suplete, echilibru si calitatea miscarilor. Cresterea este mai lenta intre 4 si 5 ani(in medie 4-6 cm, dar perioada 6-7 ani ritmul de

crestere se accelereaza inca o data). In general de la 3 la 6 ani copilul creste in inaltime de la aproximativ 92 cm la 116 cm iar ponderal de la 14 kg la 22 kg. Una dintre nevoile fundamentale pe care o resimte copilul la aceasta varsta este nevoia de miscare. Miscarile bruste, necoordonate de la 3 ani sunt, treptat, nlocuite de miscari tot mai bine armonizate. Pe prim plan trece ncarcatura psihologica a miscarii, raportarea ei la obiecte, imagini, intentii. Prescolarul simte o adevarata placere sa imite adultii, sa-si exprime trairile emotionale prin gestica, mimica si pantomimica. Din acest motiv, prescolaritatea a mai fost denumita si vrsta gratiei. Gratia se dezvolta si pentru ca prescolarului i place sa fie n centrul atentiei, sa fie admirat si laudat. Cu timpul, gratia ncepe se devina tot mai palida, locul ei fiind luat de rigoare, de precizie, acestea devenind principalele caracteristici ale moticitatii copilului.Este perioada n care prin stereotipizare, miscarile duc la formarea deprinderilor, la mbogatirea conduitelor. Nevoia de actiune, traita prin executarea miscarilor, sta la baza dezvoltarii psihice; perceptia se formeaza n cursul actiunii cu obiectele, ea se corecteaza, se verifica numai astfel. De aceea, se recomanda largirea posibilitatilor de actiune cu obiectele. mpreuna cu motricitatea, actiunea cu obiectele, sprijina nu numai mbogatirea planului cognitiv, ci si dezvoltarea personalitatii. SENZORIALITATEA Capacitatea de a avea senzatii se adanceste si se restructureaza la aceasta varsta. Sensibilitatea vizuala si auditiva trec pe primul plan, ele fiind cele care capteaza prioritar informatiile. La varsta micii scolaritati se diferentiaza si se denumesc culorile fundamentale ale spectrului (rosu,galben,verde,albastru) dar nu si cele intermediere care vor fi diferentiate abia dupa varsta de 5 ani. Sensibilitatea auditiva devine de doua ori mai fina n aceasta perioada iar cea tactila se subordoneaza vazului si auzului, ca modalitati de sustinere a lor si de control. Se dezvolta mult auzul verbal si cel muzical, fapt care-i va da posibilitatea recunoasterii obiectelor dupa sunetele provocate de atingere, lovire, etc.Desi ncarcate afectiv si situational, senzatiile vor fi integrate perceptiilor, surprinznd caracteristicile reale. Apar noi forme de perceptie cum este observatia ca perceptie orientata catre scop, organizata si planificata.Perceptia marimii obiectelor ca si a constantei de marime sunt deficitare. Doua cutii de aceeasi forma, culoare dar diferite ca marime sunt diferentiate nu att dupa marime ct dupa asezarea lor spatiala. Perceptia distantei, a orientarii n raport cu anumite repere: sus, jos, stnga, dreapta se face treptat, pe masura implicarii n diferite activitati. ncep sa apara si forme ale perceptiei succesiunii timpului. Desprinderea unor nsusiri mai importante ale obiectelor, ntarirea lor prin cuvinte constituie premisa formarii reprezentarilor care, la aceasta vrsta, sunt ncarcate de nsusiri concrete si situationale. Are un rol imens n viata copilului, pentru ca, pe de o parte, l ajuta sa cunoasca obiectele n absenta lor (animale, plante) iar pe de alta, sa-si reactualizeze experienta si s-o integreze.

ncep sa-si dezvolte att reprezentari bazate pe memorie ct si pe imaginatie (prezentarea personajelor din diferite basme). CARACTERISTICI INTELECTUALE Gndirea ( STADIUL PREOPERATIONAL)

Copilul opereaza cu o serie de constructe care nu sunt nici notiuni individualizate dar nici notiuni generale, ceea ce nseamna ca are un caracter preconceptual, cvasiconceptual. Cu ajutorul cuvntului, care este un simbol, preconceptele cstiga n generalitate si precizie si, treptat, se ajunge la construirea claselor logice. Totusi, gndirea are un caracter intuitiv, ramne tributara caracteristicilor concrete, senzoriale, este strns legata de perceptii, de imagine. nsusirile perceptive sunt considerate ca absolute, nu sunt puse n relatie unele cu altele. Copilul gndeste ceea ce vede, rationamentul lui are nca un curs aderent la sensul unic al perceptiei si nu o organizare de ansamblu. Gndirea preconceptuala si intuitiva este o gndire egocentrica si magica, nereusind sa faca distinctie ntre realitatea obiectiva si cea personala, genereaza egocentrismul, prescolarul crezndu-se centrul universului. Confuzia dintre Eu si lume duce la caracterul animist al gndirii, prin atribuirea de calitati umane, obiectelor. Limbajul Limbajul prescolarului se deosebeste de cel al adultului prin: -pronuntarea este imperfecta, mai ales la nceputul prescolaritatii; sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete; -privind structura gramaticala: n utilizarea verbelor cel mai bine se fixeaza timpul prezent, care se extinde si asupra altor timpuri. Numarul erorilor scade treptat si si nsuseste morfologia si sintaxa n practica vorbirii. n ceea ce priveste structura limbajului, nca mai domina limbajul situativ din faza anteprescolara care are caracter concret, este legat de situatiile particulare la care participa cei implicati. Treptat, se face trecerea spre limbajul contextual. Cele doua forme coexista desi, ca o tendinta generala, trebuie semnalata diminuarea caracterului situativ odata cu intrarea n prescolaritatea mare. Din limbajul monologat apare treptat, la nceputul prescolaritatii, limbajul interior care are un rol mare n ordonarea, proiectarea si reglarea actiunilor. Sub raport cantitativ, vocabularul se mbogateste substantial. De la 5-10 cuvinte pronuntate de copil la un an, la 300 - 400 de cuvinte pronuntate la 2 ani, 800 - 1000 de cuvinte pronuntate la 3 ani, 1600-2000 de cuvinte la 4 ani, 3000 la 5 ani, ajunge pn la 3500 de cuvinte la 6 - 7 ani, desi semnificatiile cuvintelor nu sunt precise. O alta caracteristica este si formarea independenta a cuvintelor, inventarea lor pe baza cresterii capacitatii de generalizare a unor relatii gramaticale deja nsusite corespunzator formarii simtului limbii

 Memoria Daca la vrsta anteprescolara, memoria are un caracter spontan, n prescolaritate, datorita dezvoltarii gndirii si, mai ales, a limbajului interior, alaturi de memoria mecanica se dezvolta memoria logica, alaturi de cea neintentionata apare cea intentionata. Aceasta din urma se dezvolta, mai ales, atunci cnd informatiile au semnificatie pentru copil si n strnsa legatura cu sarcinile de joc. Datorita dezvoltarii progresive a limbajului, memoria ncepe sa capete anumite caracteristici, devenind o memorie pe baza verbala. Att n planul fixarii, pastrarii, recunoasterii si reproducerii actiunilor (memorie motorie), ct si al impresiilor (memorie afectiva) si al situatiilor (amintirea), memoria prescolarului progreseaza mult si se caracterizeaza prin cresterea trainiciei asociatiilor, indeosebi prin contiguitate. Jocul, activitatea fundamentala a prescolarului, creeaza atmosfera si conditiile n care se activeaza capacitatea de fixare, pastrare, recunoastere si reproducere. Fixarea si pastrarea au un larg suport afectiv. Reproducerea este mult mai dezvoltata, bazata pe amanunte si detalii. Predomina memoria involuntara, caracterizata de asociatii de moment si nu comparativanalitice. Conditiile activitatii n general si jocul, n special, creeaza necesitatea cautarii si utilizarii unor procedee de reproducere a ncercarii active a prescolarului de a-si aminti. Memoria este strns legata de interesele copilului. Continutul memoriei este foarte bogat: miscari, stari afective, imagini, cuvinte, idei. Este semnificativa cresterea intervalului de timp n care devine posibila recunoasterea unui material dupa o singura perceptie. Totusi, memoria copilului ramne difuza, incoerenta, nesistematizata. Imaginatia Ceea ce ne impresioneaza este amploarea vietii imaginative a copilului, usurinta cu care el trece, n orice moment, din planul realitatii n cel al fictiunii. Se apreciaza ca, daca afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este calea, mijlocul, metoda de realizare a ei. Imaginatia este prezenta n activitatea creatoare regasit n joc, n desen, dar si cnd reproduce o poezie, un cntec. n interpretarea realitatii copilul manifesta animism si artificialism; si una si alta sunt opera imaginatiei infantile. Confuzia si nediferentierea perceptiilor, saturatia emotionala l fac pe copil sa nu diferentieze precis planul realitatii de cel al nchipuirii, ceea ce doreste sa aiba de ceea ce are. De asemenea, imaginatia copilului este mai activa, mai libera dect a adultului care este mai controlata de realitate, mai disciplinata. Imaginatia ndeplineste la copil un rol de echilibrare sufleteasca; rezolva contradictia dintre dorintele si posibilitatile copilului. Pe lnga imaginatia pasiva, involuntara sub forma visului din timpul somnului, se manifesta imaginatia creatoare si imaginatia reproductiva implicata n procesul de intelegere a ceea ce i se povesteste.

 Atentia Atentia este capacitatea de orientare, focalizare si concentrare asupra obiectelor si fenomenelor n vederea reflectarii lor adecvate. n prescolaritate ncepe, sub influenta gndirii si a limbajului, organizarea atentiei voluntare; sporeste capacitatea de concentrare ca si stabilitatea prin activitate. De asemenea, se mareste volumul atentiei care capata un caracter tot mai selectiv. Totusi, n prescolaritate, predomina atentia involuntara, de aceea pot fi usor distrasi de la sarcinile de ndeplinit. Se pun doua probleme: atragerea atentiei involuntare si mentinerea atentiei voluntare pentru o perioada ct mai mare. Orientarea si investigatia constituie elementele componente centrale ale atentiei involuntare declansata de o serie de nsusiri ale obiectelor si fenomenelor ca: intensitatea, semnificatia, durata, noutatea etc. Ca urmare a dezvoltarii trebuintelor de cunoastere, a curiozitatii, a unor preferinte si nclinatii deosebite, se manifesta si forme de atentie voluntara; activitatea de joc creaza conditii si cerinte pentru dezvoltarea atentiei si a insusirilor acesteia: stabilitatea, concentrarea, mobilitatea, volumul atentiei. Educarea atentiei prescolarului este necesar sa urmareasca dezvoltarea unei mobilitati diferite de instabilitatea specifica atentiei copilului mic, precum si cresterea caracterului voluntar al atentiei. Afectivitatea Cunoaste expansiune, modificari, reorganizari generate de: -patrunderea copilului ntr-un nou mediu institutionalizat unde cunoaste persoane noi, de vrste diferite; -contradictiile dintre dorintele copilului de a-l satisface pe adult, pe care-l iubeste si tendinta de autonomie, in raport cu restrictiile impuse. Se produc fenomene de transfer afectiv si de identificare afectiva. Copilul si transfera dragostea si atentia catre educatoare cu care se si identifica, fiind pentru el, pentru o perioada de timp, un substitut al mamei. Identificarea se realizeaza cu modelele umane cele mai apropiate. Aceasta ncepe nca din anteprescolaritate prin adoptarea unor conduite, gesturi si atribute urmarind modelul. Cnd cei doi parinti sunt admirati, copilul se straduiste sa se identifice cu ambii. Apar stari afective de vinovatie (la 3 ani), de mndrie (la 4 ani) . Este perioada dezvoltarii, ca urmare a noului tip de relatii, a sentimentelor superioare: morale, intelectuale, estetice. Din categoria sentimentelor morale cel mai timpuriu este sentimentul de rusine, apoi sentimentul de multumire, de prietenie, tovarasie, al colectivitatii. Din categoria sentimentelor intelectuale se structureaza sentimentul de multumire ce apare n legatura cu satisfacerea trebuintei de cunoastere si sentimentul de mirare declansat de contactul cu diferite fenomene noi. Apar si sentimentele estetice generate de contactul cu frumosul din obiecte, povestiri, muzica, miscari, din natura. Prescolarul si dezvolta si capacitatea de a-si dirija n mod constient expresiile emotionale, acestea devenind mijloace de comunicare cu celelalte persoane.