In ceea ce priveste dezvoltarea fizica, aceasta perioada se caracterizeaza printr-o crestere lenta in greutate si inaltime.

In comparatie cu dimensiunile avute la nastere, greutatea este de 6 ori mai mare la 5 ani de cat cea avuta la nastere, iar talia se dubleaza in jurul varstei de 4 ani. Tot in aceasta perioada incep sa-si faca aparitia dintii definitivi, iar creierul se dezvolta complet, si odata cu el gandirea, vorbirea, mersul. In consecinta, aceasta este perioada in care copilul incepe sa capete o oarecare independenta. Parintii trebuie sa inteleaga ca a venit momentul in care copilul lor necesita mai mult timp pentru joaca, spatiu mai mare pentru aceasta si prieteni noi cu care sa socializeze- aceasta este perioada optima pentru ca micutul sa mearga la gradinita. Afectiunile ce domina aceasta perioada sunt: accidentele, bolile infectocontagioase, alergiile, reumatismul articular acut etc. Aceasta perioada sta sub insemnul intrebarilor interminabile: De ce?, Cum?, Cand?, Unde? etc, dar parintii trebuie sa invete sa aiba rabdare cu copilul, sa-i raspunda la intrebari si sa incerce sa-l lamureasca- el nu pune intrebari ca sa-si enerveze parintii, ci din dorinta de a cunoaste cat mai multe lucruri. La varsta de 4 ani copilul se imbraca singur fara probleme, deosebeste dosul de fata hainelor, se incheie la nasturi, fermoare, isi pune corect manusile, incepe sa manifeste gusturi pentru vestimentatie si vrea sa-si aleaga singur hainele cu care se va imbraca a doua zi. Singura problema care mai ramane de rezolvat sunt sireturile, pe care nu stie inca sa le legelegatul sireturilor il va deprinde la 5-6 ani. Tot la varsta de 4 ani copilul mananca singur fara probleme, folosind tacamurile, dar inca se mai fastaceste si poate sa verse mancarea. Inca de la 3 ani incepe sa se dezvolte latura artistica, copilul incepe sa deseneze, sa coloreze, dandu-le desenelor diferite semnificatii. La 4-5 ani, prescolarul alearga, sare, danseaza dupa muzica, se catara, coboara scarile alternativ, ca adultii, inoata, se joaca cu mingea etc. Spre sfarsitul acestei perioade, copilul incepe sa-si ajute mama la treburile casnice si sa capete mici responsabilitati. Dezvoltarea intelectuala, psihica si sociala a copilului depinde in mare masura de modul in care adultul stie sa-l sustina, sa-l ajute si sa-l educe, deoarece aptitudinile dobandite in aceasta perioada contribuie la pregatirea temeinica pentru scolarizare a copilului prescolar

Dezvoltarea fizica la prescolarul mic 3 - 4 ani

Fuge bine si sta intr-un picior, pentru o perioada scurta de timp. Merge cu tricicleta. Se hraneste singur si toarna din caita cucapac special, cu picurator. Se incalta cu papucii si sosetele.

 Construieste un turn din 10 cuburi. Urca treptele alternand picioarele; nu acelasi lucru se intampla la coborarea treptelor.

Functii motorii fine

Copie si deseneaza contururi simple. Desenul nu mai este o "magzaleala". Ii place sa dezmembreze obiectele si sa le asambleze. Tine creionul su degetele si nu cu pumnul.

Dezvoltarea fizica la prescolarul mijlociu 4 - 5 ani

Prescolarul este agil; merge pe varfuri si sare in fata si pe loc. Sare intr-un picior. Prinde mingea tinand mainile drepte. Se spala si se usuca pe fata. Arunca mingea peste cap. Poate merge de-a lungul unei linii subtiri.

Functii motorii fine

Taie in mod stangaci cu foarfeca. Construieste trepte din 3 - 4 cuburi. Ii place sa deseneze. Mananca cu furculita. Se imbraca si se dezbraca singur.

Dezvoltarea fizica la prescolarul mare 5 - 6, 7 ani

Sare si topaie si are un echilibru bun; sare peste o funie. Prinde mingi mari si mici. Urca si coboara treptele alternand picioarele. Este stabilita mana utilizata cu preponderenta. Dezvoltarea muschilor mici la fetite este devansata cu aproape 1 an fata de baieti.

Functii motorii fine

Se leaga la sireturi. Taie bine cu foarfeca. Scrie literele. Deseneaza modele simple. Intinde cu cutitul pe felia de paine.

Prescolaritatea aduce schimbari importante atat in planul dezvoltarii somatice, a celei psihice, cat si in planul vietii relationale. Apar diferente de solicitari fata de cele ale mediului familial, din partea invatamantului prescolar, diferente ce presupun noi conditii de adaptare, precum si adancirea contradictiilor dintre solicitarile externe si posibilitatile interne ale copilului de a le satisface.

Daca anteprescolaritatea a fost perioada expansiunii subiective, prescolaritatea este varsta descoperirii realitatii, a realitatii fizice, umane si mai ales a autodescoperirii. Daca in perioada anterioara traia intr-un univers instabil, modificat dupa dorinte adeseori, acum copilul descopera ca exista o realitate externa care nu depinde de el si de care trebuie sa tina cont daca vrea sa obtina ceea ce doreste. Adultii ii impun un anumit mod de a se comporta, il obliga la diverse reguli de folosire a obiectelor, mimarea unei actiuni (se facea ca scrie la 3 ani) este inlocuita cu invatarea, cu atitudinea mult mai realista (invata sa scrie)

Gandirea
Copilul operea]a cu o serie de constructe, care nu sunt nici notiuni individuali]ate, dar nici notiuni generale, ceea ce inseamna ca are un caracter preconceptual, cvasiconceptual. Cu ajutorul cuvantului, care este un simbol, peconceptele castiga in generalitate si preci]ie si treptat se ajunge la construirea claselor logice. Totusi gandirea are un caracter intuitiv, ramane tributara caracteristicilor concrete, sen]oriale, este strans legata de perceptii, de imagine. Insusirile perceptive sunt considerate ca absolute, nu sunt puse in relatie unele cu altele. Copilul gandeste ceea ce vede, rationamentul lui are inca un curs aderent la sensul unic al perceptiei si nu o organi]are de ansamblu. Gandirea preconceptuala si intuitiva este o gandire egocentrica si magica, nereusind sa faca distinctie intre realitatea obiectiva si cea personala, generea]a egocentrismul, cre]andu-se centrul universului. Confuzia dintre eu si lume duce la caracterul animist al gandirii care consta in atribuirea de calitati umane, obiectelor.

Limbajul
Limbajul copiilor de 3 ani este destul de de]voltat, in sensul ca poate chiar sustine o conversatie. Totusi, limbajul prescolarului se deosebeste de cel al adultului prin: pronuntarea este imperfecta, mai ales la inceputul prescolaritatii. Sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete. privind structura gramaticala-in utili]area verbelor cel mai bine se fixea]a timpul pre]ent, care se extinde si asupra altor timpuri. Numarul erorilor scade treptat si isi insuseste morfologia si sintaxa in practica vorbirii. In ceea ce priveste structura limbajului, inca mai domina limbajul de situatie, din fa]a anteprescolara, care are caracter concret, este legat de situatiile particulare la care participa cei implicati. Treptat se face trecerea spre limbajul contextual. Cele doua forme coexista, desi ca o tendinta generala trebuie semnalata diminuarea caracterului situativ odata cu intrarea in prescolaritatea mare. Din limbajul monologat apare treptat la inceputul prescolaritatii limbajul interior care are un rol mare in ordonarea, proiectarea si reglarea actiunilor. Sub raport cantitativ, vocabularul se imbogateste substantial. De la 5-10 cuvinte pronuntate de copil la un an, la 300-400 de cuvinte pronuntate la 2 ani, 800-1000 de cuvinte pronuntate la 3 ani, 1600-2000 de cuvinte la 4 ani, 3000 la 5 ani, ajunge pana la 3500 de cuvinte la 6,7 ani, desi semnificatiile cuvintelor nu sunt precise. O alta caracteristica este si formarea independenta a cuvintelor, inventarea lor pe ba]a cresterii capacitatii de generalizare a unor relatii gramaticale deja invatate. Pot apare si

defecte de vorbire sub forma de dislalie, pronuntia incorecta a unor forme, prin inlocuirea lor cu altele sau prin omitere; na]ali]are, alterarea majoritatii sunetelor, balbaiala intreruperea cursului firesc al vorbirii prin repetarea unor sunete, silabe sau oprirea brusca inaintea pronuntarii lor.

Memoria
Daca la varsta anteprescolara, memoria are un caracter spontan, in prescolaritate, datorita de]voltarii gandirii si mai ales a limbajului interior, alaturi de memoria mecanica se de]volta memoria inteligibila, alaturi de cea neintentionata apare cea intentionata. Aceasta din urma se de]volta mai ales atunci cand informatiile au semnificatie pentru copil. Memoria este strans legata de interesele copilului. Continutul memoriei este foarte bogat: miscari, stari afective, imagini, cuvinte, idei. Este semnificativa cresterea intervalului de timp in care devine posibila recunoasterea unui material dupa o singura perceptie. Totusi memoria copilului ramane difu]a, incoerenta, nesistemati]ata

Imaginatia
Ceea ce ne impresionea]a este amploarea vietii imaginative a copilului, usurinta cu care el trece in orice moment din planul realitatii in cel al fictiunii. Se aprecia]a ca daca afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este calea, mijlocul, metoda de reali]are a ei. Imaginatia este pre]enta in activitatea creatoare regasita in joc, in desen, dar si cand reproduce o poe]ie, un cantec. In interpretarea realitatii copilul manifesta animism (insufleteste lucrurile) si artificialism (credinta ca totul este fabricat de om), si una si alta sunt opera imaginatiei infantile. Confu]ia si nediferentierea perceptiilor, saturatia emotionala il fac pe copil sa nu diferentie]e precis planul realitatii de cel al inchipuirii, ceea ce doreste sa aiba de ceea ce are. De asemenea imaginatia copilului este mai activa, mai libera decat a adultului care este mai controlata de realitate, mai disciplinata. Imaginatia indeplineste la copil un rol de echilibrare sufleteasca; re]olva contradictia dintre dorintele si posibilitatile copilului.