TARAS- TARAS de Sarina Cassvan Nici nu ti-ar veni a crede ca acesta e numele unei fetite bucalate si cu parul numai

inele, dar care nu face altceva decat sa umble toata ziua de colo pana colo, taraindu- si picioarele, radicand praful de prin curte si tragand dupa ea toate jucariile si lucrurile din casa. Prietenii ei au poreclit- o Taras. Taras umbla de dimineata si pana seara cu parul incalcit, cu rochita descheiata si casca, de ai fi zis ca vrea sa inghita lumea intreaga. Se scula pe cand alti copii se pregateau sa manance de pranz, iesea in gradina si isi intindea jucariile pe o paturica, sub un copac. Cateodata chiar adormea . Era frumoasa fata, ce- i drept, dar daca nu se pieptana niciodata parul ii sta claie pe cap si ea nu mai semana cu un copil, ci cu te miri ce dihanie. Cand ii spunea cineva ca nu e buna de nimic, raspundea tantosa: -N-am nevoie sa stiu sa muncesc, munceste mamica si pentru mine! Taras a crescut si o data cu ea a crescut si lenea de care nu s-a putut dezbara. Se aseza la masa sa citeasca, dar adormea cu capul pe carte, iar mama ei, care era bolnava, nici nu mai avea putere s- o dojeneasca . . Intr- o buna zi Taras s-a trezit fara mama si, cum tatal sau il pierduse mai demult, era acum singura, de capul ei. Fetita, care nu invatase sa faca vre-o treaba, privea neputiincioasa la dezordinea din casa. Dar iata ca in viata ei se intampla ceva neasteptat. Un unchi, care locuia in apropiere, veni s-o ia pentru catva timp la dansul. Fetita se duse, si ajungand acolo, se minuna de toate frumusetile cate le vazu.O uimi mai intai gradina din fata casei cu straturi de flori bine oranduite, apoi cea de zarzavaturi cu tot felul de legume; stuparia si orataniile, care umpleau toata ograda.Un singur lucru nu-i placea si nu-l putea intelege: de ce muncea matusa si verisoarele ei de dimineata si pana seara? In casa unchiului, munca era impartita. Matusa ingrijea gradina, una din fete avea pasarile in seama ei, iar cea de a doua mulgea vaca, pe cand Taras i-ar fi fost rusine sa iasa dimineata cu sortul dinainte, pentru a da mancare la pasari. Unchiul bagase de seama ca fata nu e buna de nimic si se sfatuia mereu cu sotia lui, cum sa faca sa o pregateasca pentru viata. Deodata ii veni in minte un gand bun: sa-i dea si ei o indelednicire, ca si copilelor lui, pentru a o mai deprinde cu munca. Si chiar a doua zi o trimisese sa ingrijeasca de stupi. Ii spuse cum trebuie sa umble cu albinele ca sa n-o intepe si o invata ce are de facut. Fetitei nu-i prea veni la socoteala sa se scoale de dimineata si sa se apuce de lucru, dar n-avu incotro si se supuse. In ziua intaia, treaba merse cum merse, in cea de a doua, de asemenea, dar in ziua a treia, lenesa cum era, adormi langa stup. O albina mare se opri din zbor inaintea fetei si o destepta cu zbarnaitul ei, apoi ii vorbi: -Cine esti tu, fetito, si ce cauti aici in imparatia noastra? Taras ii spuse cum o cheama si pentru ce venise, iar albina o pofti sa intre in palatal cel cu galerii multe si bine randuite. Fata se cam temu la inceput sa primeasca invitatia, dar albina o incredinta ca nu i se va intampla nimic, daca o sa mearga alaturi de dansa. Numai asa se invoi Taras sa cutreiere impreuna cu ea galeriile palatului. Intr-una din incaperile mari si luminoase se afla Matca lor.

Ea o primi cum se cuvine unui oaspete de seama si dadu porunca sa i se dea tot ce gasea mai bun in hambarele intesate cu merinde. Un roi de albine alerga sa indeplineasca poruncile stapanei lor si, cat ai clipi din ochi, in mijlocul incaperii celei mari se intinse o masa imbelsugata, cu fagurii cei mai gustosi. Totul sclipea de curatenie. In tot timpul ospatului albinutele alergau fara ragaz, de la un loc la altul, umpland paharele, aducand bucatele, strangand farfuriile. Vazand sprinteneala lor, taras le intreba cum de nu pica de oboseala alergand atat de iute, in timp ce ea abia isi tara picioarele. -Supusele mele, raspunse Matca, muncesc de cand se nasc si pana cand mor si nu se plang niciodata de oboseala. E drept ca sunt printre noi si cativa care lenevesc. Pe cand albinutele alearga sa culeaga sucul din florile cele mai alese si zburda in soare si lumina, ei stau in trandavie si asteapta sa primeasca hrana de la celelalte. Acestora noi le zicem trantori si-i tinem mai ascunsi de ochii lumii, iar la sarbatori si la zile mari nu au dreptul sa ia parte decat acele albine ce au muncit tot timpul. Taras pleca putin capul, rusinata, cand auzi aceste vorbe, caci i se parea ca sunt spuse anume, pentru a o dojeni. Dar Matca nu banuia nimic. Dupa ospat o purta de-a lungul galeriilor si fetita vazu cum in fiecare chiliuta intrau si ieseau si iar intrau si iar ieseau albinele, forfotind si dand din aripi. Urechile incepura sa-i zbarnaie de atata zgomot, caci in toata galeria nu se auzea decat: -Sfrr! Sfrr! Zfrr! Zfrr! Zfrr! Matca trecea pe dinaintea lor, dare le n-aveau vreme s-o priveasca, sau sa-i admire podoabele! Taras o intreba de ce intra si ies albinele din casutele acelea. -Fiindca lucreaza, ii raspunse ea. Ia uita-te in celulele lor sa vezi cat de pline sunt cu miere! -Ce sunt acele celule? intreba curioasa fata. -Celulele sunt casutele pe care le vezi, ii raspunse MATCA, apoi o conduse mai departe. Se opera in dreptul fiecareia si spunea cate o vorba buna albinutelor, care-i raspundeau grabite si-si vedeau mai departe de lucru. Dupa aceea, intrara intr-o galerie in care era tacere deplina. Nu se auzea nici zbarnait, nici sfarait. Albinele din aceasta galerie stateau culcate si sporovaiau intre ele. Cand isi zarira Matca, sarira inainte cu ploconeli si cuvinte lingusitoare. Fara sa le bage in seama, ea ii arata fetitei celulele acestora si zise: -Priveste-le, sunt goale, iar trantorii stau la sfat si asteapta sa le pice mancarea de-a gata, drept in gura. Trantorii auzira cuvintele si se ascunsera ca niste netrebnici, unul in spatele celeilalt. Taras se facu mica, mica de tot si simti nevoia sa le imite gestul. Ii venea sa intre in pamant de rusine in fata acestor fiinte mai mici decat ea, pe care nu le bagase in seama altadata si care aveau un rost pe lume Abia atunci isi dadea seama cat de desarta fusese viata ei sa cazand in genunchi inaintea Matcii, o ruga: -As vrea sa ma numar si eu printre supusele tale! Primeste- ma in mijlocul vostru si-ti voi purta recunostinta! Matca statu pe ganduri, apoi raspunse:

-Eu te-as primi cu draga inima, dar nu stiu ce folos mi-ai putea aduce, si apoi nu am o incapere atat de mare, in care sa te adapostesc. Auzind acestea fata se intrista.Pentru a o mai inveseli, Matca ii fagadui ca va tine sfat cu supusele sale si dupa aceea ar putea sa o primeasca. Deocamdata, puse sa se darame peretii catorva chiliute din galeria trantorilor, facand din ele o singura incapere, in care aseza un pat, o masa si doua scaune facute din ceara cea mai curate, pentru a o adaposti pe fetita. Taras se simti acolo ca la ea acasa. In fiecare dimineata o albinuta ii aducea mancare, apoi se jucau, cantau si se distrau ... Astfel trecura trei zile de cand Taras era in stup si-i era tare bine. Dar a patra zi Matca o chema la dansa si-i spuse: -Am vorbit cu supusii mei si mi-au spus ca te-ar primi bucurosi, daca ai putea sa ne fii de vreun folos ce stii sa faci? Stii sa cosi? Sa tesi? Taras facu semn din cap ca nu stie. -Atunci, trebuie sa te pricepi la dereticat! Dar fetita clatina din cap ca nu stie. Nu cumva stii sa canti ca sa ne inveselesti? Dar Taras spunea mereu: Nu! Nu! -Dar ceva trebuie sa stii sa faci? Spune-mi degraba: ce stii? o intreba Matca dorind s-o pastreze in tinutul ei. -Nimic. In clipa aceea se auzi un zgomot de usi trantite, de geamuri sparte, si tot roiul de albine navali inauntru. -Afara cu ea! strigara toate intr-un glas, gata s-o impunga cu acele lor ascutite. -Sa plece! Sa plece! Matca o ocroti cu aripile ei, pentru a o feri de loviturile albinelor suparate, apoi ii sopti: -Furiseaza-te in spatele fagurilor; acolo vei gasi o usa tainica, ce duce drept in gradina. Deschide-o si fugi cat poti de iute, fara sa te mai uiti in urma. Fata o asculta, se incovoi cat putu pentru a nu fi vazuta si ajungand in spatele fagurilor, fugi pe portita cea tainica. Cand isi veni in fire din spaima pe care o trasese, se uita in jurul ei. Se afla intr-o galerie lunga, luga iar la capatul ei era o gradina mica in care s egaseau cateva albine. Taras tresari speriata crezand ca are de-aface cu albinele pornite impotriva ei, dar erau niste bieti trantori care stateau lungiti cu burtile la soare. Ei nu puteau sa-i faca nici un rau si chiar de-ar fi putut le-ar fi fost lene sa se scoale. Avu un simtamant de sila pentru fiintele acelea trandave si isi urma drumul, fara a se feri de trantori. Apoi se trezi buimacita in gradina unchiului. A doua zi pleca acasa, insotita de unchiul ei. Odata ajunsa, se asternu pe munca si, cand dupa cateva luni, unchiul veni iarsi sa-si vada nepoata, uimirea lui nu mai avu margini. In fata casei fetei se afla o gradinita, din care nu lipsea aproape nici o floare, curtea gemea de pasari, iar in casa domnea curatenia. Fata purta un sort alb ca zapada si robotea toata ziulica prin curte si prin ograda, ingrijind de gospodarie. Fata ii povesti intamplarea din stuparie. Unchiul intelesi atunci de unde venea harnicia nepoatei sale. La plecare ii spuse: -La revedere, Albinuto! Si din ziua aceea, nimeni nu i-a mai spus altfel.