Sunteți pe pagina 1din 3

Tipologia handicapului mintal

Putem imparti tipurile de handicap mintal, in functie de IQ in: A. Intelect de limita sau limital, cu un IQ care variaza intre 80-90 si marcheaza granita dintre normalitate si handicap; B. Debilitate mintala (handicap mintal usor sau deficienta mintala moderata, de gradul I) cu un IQ intre 50-70/80; C. Handicapul mintal sever (deficienta mintala de gradul II sau imbecilitatea), cu un IQ intre 20-50; D. Handicapul mintal profund (deficienta mintala de gradul III sau idiotia), cu un IQ sub 20. 1. Deficienta mintala moderata (gradul I) - debilitatea mintala Este cea mai frecventa forma de handicap mintal, fiind intalnita si sub titulatura de debilitate intelectuala sau intarziere mintala usoara. Debilitatea mintala este definita diferit, unii autori bazandu-se in definitie pe deficitul intelectual (cel de baza), altii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu sa fie implicat in cel de baza), iar alti autori presupun ca deficitul de baza si organizarea psihologica a debilului sunt consecintele unei dezordini relationale precoce. Se caracterizeaza printr-o insuficienta a dezvoltarii intelectuale, care-i lasa posibilitatea sa ajunga la autonomie sociala, fara a-si putea asuma total responsabilitatea faptelor sale, intrucat este incapabil sa prevada implicatiile/consecintele actiunilor sale. Trasaturi definitorii: inadaptarea sociala, lipsa distinctiei intre bine si rau, naivitatea, influentabilitatea, lipsa/diminuarea motivatiei de a avea grija de propria persoana. Acestuia ii sunt afectate operatiile gandirii. Debilii mintal sunt greu de depistat, intrucat pot avea un comportament docil, pot manifesta o memorie excelenta (mecanica), o fluenta verbala buna, sau pot trece neobservati, fiind stergi in comportament, timizi Acestia ajung, totusi, sa-si insuseasca deprinderile de scris-citit, de calcul aritmetic, de operare elementara in plan mintal, fara insa sa atinga nivelul gandirii formale. Ei pot achizitiona unele cunostinte in activitate si in viata sociala, dar pe ansamblu, nivelul dezvoltarii psihice si al adaptarii lor ramane limitat. Debilitatea mintala se poate prezenta sub mai multe forme, in functie de mai multe criterii. Astfel avem: Dupa gradul gravitatii insuficientei mintale: debilitatea mintala profunda, severa, mijlocie si lejera; Dupa mecanismele de procudere: debilitatea patologica si cea normala; Dupa factorii cauzali: debilitatea exogena si endogena; Dupa determinarea in timp: debilitatea primara si secundara. o Debilitatea usoara se caracterizeaza printr-un IQ intre 50-85. Copiii cu aceasta forma de debilitate sunt educabili, facand fata exigentelor scolare obisnuite pana la varsta de 10 ani. Ei se impart in 2 categorii: cei la care exista o reala debilitate si

cei la care debilitatea este usoara, functionala sau culturala. Debilii mintal usor sunt sugestionabili, putand fi repede recrutati in grupuri delincvente, dar putand ajunge si buni executanti in profesii nu foarte complicate, cu caracter accentuat repetitiv. o Debilitatea moderata se exprima printr-un IQ de 35-50 si un nivel mintal de 5-7 ani la varsta adulta. Depistarea copiilor cu aceasta forma de deficienta mintala se face usor, intrucat ei invata sa vorbeasca foarte greu, stabilesc cu dificultate relatii sociale, sunt dependenti de o persoana din anturaj, au anumite anormalitati fizice care afecteaza coordonarea miscarilor sau comportamentului. o Debilitatea severa cu un IQ intre 20-35 nu depaseste nivelul intelectual de 3-5 ani. Un astfel de copil invata sa vorbeasca la un nivel foarte simplu, are defecte fizice si este foarte dependent de prezenta cuiva in anturajul sau. o Debilitatea profunda presupune un IQ sub 20 si este cea mai dramatica forma de deficienta mintala, nedand posibilitatea nici macar invatarii de miscari simple si necesitand o supraveghere si o ingrijire permanente din partea celorlalti. 2. Deficienta mintala severa (gradul II) - imbecilitatea (aici intra Sindromul Down) Imbecilitatea este cea de-a doua forma de deficienta mintala, situata intre nivelul deficientei profunde si cel al debilitatii mintale, reprezentand un procent de 18-20% din totalul deficientilor mintal. =stare mintala deficitara ireversibila, consta in incapacitatea de a utiliza si intelege limbajul scris-citit si de a avea grija de propria-i intretinere. Coeficientul de inteligenta asociat acestei forme de deficienta variaza la diferiti autori intre 20-50/60, in timp ce varsta mintala atinsa de un imbecil se situeaza in intervalul 37 ani. Dpdv al capacitatii, imbecilul este o persoana incapabila de a se intretine singura, dar cu o capacitate normala de autoprotectie, nefiind necesara o asistenta permanenta. Este capabil sa se apere impotriva pericolelor obisnuite. Aceasta este trasatura care il deosebeste de idiot. Viitorul social al acestuia depinde, in mare masura, de mediul de viata si de afectivitate. Imbecilul stabil se va putea incadra intr-o disciplina sociala elementara, in timp ce imbecilul cu manifestari psihopice va fi institutionalizat. 3. Deficienta mintala profunda (gradul III) - idiotia Idiotia reprezinta forma cea mai grava, mai dramatica de deficienta mintala, previzibila din copilarie, din fericire rar intalnita (5% din total deficientilor mintal). Idiotul nu este decat o persoana cu deficit mintal, incapabil sa vegheze asupra propriei sale sigurante in viata cotidiana. Dezvoltarea intelectuala a idiotului se opreste la un nivel inferior celui de 3 ani, pe fondul unui IQ situat sub 20. Afectivitatea acestuia este puternic marcata de primitivism, frecvent acesta manifestand o afectiune narcisista pentru propriul corp.

4. Handicapul de intelect limitar - de limita In afara celor 3 forme clinice ale deficientei mintale, exista si o forma de handicap mintal care acopera zona de granita dintre normal si patologic, si este reprezentata de handicapul de intelect limitar. Aceasta forma de deficienta mintala se intalneste cand vorbim despre un decalaj intre varsta mintala si cea cronologica de 2 ani la 10 ani, decalaj care va creste treptat pana la 5 ani la 15 ani. Caracteristic pentru handicapul limitar este plafonarea intelectuala la varsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a).

Deficienta mintala se caracterizeaza in planul vietii psihice printr-o serie de trasaturi


generale specifice: vascozitate genetica, heterocronie, rigiditate psihica, rigiditate a conduitei, deficiente de comunicare, heterogenitate, heterodezvoltare intelectuala. Complexitatea sindromului de deficienta mintala caracterizat prin nedezvoltarea, oprirea sau perturbarea dezvoltarii mintale, in special a functiilor cognitive, consecinta a unor cauze endocongenitale sau aparute in cursul primei copilarii, impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferential sub multiple aspecte. Recuperarea ca modalitate de interventie se refera la restabilirea, refacerea sau reconstituirea unei functii umane, plecandu-se de la premisa ca aceasta s-a pierdut. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: invatare, psihoterapie si terapie ocupationala.