Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ridicate, capul plecat inainte sau inapoi, picioarele departate sau apropiate etc.) si
raportarea segmentelor corpului la elementele spatiale din jur ;
e) exercitii ptr perceptia pozitiei in spatiu si a relatiilor spatiale - urmaresc
perceptia corecta a obiectelor in raport cu propriul corp sau in raport cu alte obiecte
si repere spatiale din jur prin valorificarea informatiilor venite pe cale vizuala,
tactila sau auditiva; ulterior se urmaresc si perceptia relatiilor spatiale, pozitia a
doua sau mai multe obiecte in raport cu propria persoana, relatiile dintre ele ; toate
acestea au in vedere activitati desfasurate cu obiecte tridimensionale si valorifica la
maximum experienta copilului cu privire la cunoasterea corecta a propriului corp si
a imaginii corporale in general.
Invatarea conceptelor fundamentale presupune efectuarea unor activitati precum:
-grupari de imagini sau obiecte dupa criterii date ;
-asociatii de imagini sau obiecte dupa criterii date ;
-corespondenta unu-la-unu a unor obiecte sau imagini ;
-ordinea numerica a unor obiecte ;
-stabilirea de relatii intre diferite obiecte sau imagini ;
-ordonarea imaginilor dintr-o povestire insotita de relatarea povestirii ;
-asocieri intre sunete si litere denumind obiecte si folosind diferite imagini ;
-activitati de sortare a unor obiecte sau imagini dupa criterii date ;
-exercitii ptr sesizarea fenomenului de conservare a unor cantitati ;
-exercitii ptr compunerea unor lungimi etc.
Formarea si dezvoltarea proceselor psihice prin exercitii senzorio-motorii si
perceptive tin de procesul de formare a abilitatilor implicate in invatarea actului
lexic, grafic, de calcul, de cunoastere in general si isi gaseste fundamentarea, in
activitatea senzorio-motorie.
Programul exercitiilor este structurat pe trei coordonate :
-exercitii perceptive si senzorio-motorii ptr atentie - acestea pot fi centrate in
campul perceptiv pe date vizuale sau pe date auditive ori pot viza atentia ca forma
interna de manifestare folosind stimuli vizuali, verbali, auditivi sau tactili ;
-exercitii perceptive si senzorio-motorii ptr memorie - ptr antrenarea memoriei de
recunoastere, memoriei audiovizuale, memoriei vizual-grafice ;
Programa
Competente de ordin psihomotric
-Cunoasterea schemei corporale si coordonarea propriilor miscari
-Formarea abilitatilor motrice
-Coordonarea motrica a palmelor , a mainilor , oculo-manuala
-Utilizarea , in mod corect a diferitelor unelte , instrumente pentru a scrie , a trasa
-Obtinerea indemanarii manuale in vederea pregatirii copilului pentru scris
-Implicarea in activitati gospodaresti , ingrijirea plantelor , etc.
a)
2. Manipulare
-ex. practice de manipulare
-ex. practice asociate cu operatii de identificare , ordonare
Materiale: obiecte scolare, esantioane de textile.
3. Coordonare oculomanuala
- ex. de ordonare in sir sau prin suprapunere
Materiale: cuburi de la jocuri de constructie
B. Formarea conduitelor perceptiv-motrice
1. Forma si culoare
-denumire adecvata a culorii si formei
-discriminarea unei culori
-asemanari , deosebiri
-sortari dupa diferite criterii
Materiale : cuburi de diferite culori, seturi de textile , plastice , hartie de forme si
culori diferite, betisoare.
2. Conduita si structura perceptiv motrica de orientare , organizare si structurare
spatiala
1. activitati de manipulare si grupare de obiecte cu localizare spatiala
2. exercitii pentru aprecierea directiilor si pozitiilor spatiale:
notiuni spatiale stanga-dreapta, inainte-inapoi
notiuni de pozitie- culcat, orizontal, vertical, unul dupa altul, fata in fata
notiuni de miscare a urca, a cobori, a intinde
notiuni de marime-mare-mic, lung-scurt, gros-subtire
notiuni de cantitate- mult-putin , greu-usor, plin-gol.
3. exersarea unor deprinderi de lucru specifice:
-vascozitatea genetica
-fragilitatea personalitatii
La d.m. activitatea practica nu este coordonata de limbaj.
Pe copilul normal verbalizarea il ajuta sa faca si mai bine .La d.m. randamentul
scade.
Cu alte cuvinte , raportul dintre activitatea practica si cea de limbaj.
La omul obisnuit al doilea sistem de semnalizare al limbajului joaca un rol
coordonator . La d.m. se pierde rolul coordonator al limajului. La d.m. rebuie sa
faci apel la stereotipii dar fara exagerari.
Este important gasirea modalitatilor de-a asigura un echilibru intre cei doi
parametrii de eficienta a acestei activitati:
-ritmul de lucru si calitatea executiei
Este necesara realizarea unui echilibru , prin solicitari succesive de ameliorare
treptata cand a vitezei de lucru , cand a calitatii executiei.
Se impune , deci , strategia unor pasi minutiosi esalonati si corelati intre ei.
O.S.P. la d.m. nu se face numai in raport cu capacitatile pastrate , ci trebuie sa
cunoastem si contradictiile , interdictiile.
La d.m. viteza de reactie este scazuta = interzisa este meseria de sofer sau zidarie
in cazul epilepsiei.
Meserii
d.m. zugravi , croitori, vopsitori, tesatori covoare , agricultori, tamplari, tapiteri
III.MELOTERAPIA
Meloterapia se incadreaza in vasta arie a psihoterapiei prin arta. Valoarea
terapeutica a muzicii rezulta din multiplele influente pe care le are asupra
psihicului uman datorita complexitatii fenomenului muzical.
Muzica da posibilitatea de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor
combinate intr-o maniera specifica, declansand procese afective dintre cele mai
variate si neasteptate, de la emotia muzicala, cu o gama larga de manifestare
(bucurie, traire interioara, sentimentul armoniei, inaltare spirituala), pana la
descarcari explozive de exaltare colerica. Fiind cea mai complexa arta si fiind
accesibila tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin si penetrant limbaj
artistic - sunetul muzical - ca element sonor fundamental cu care opereaza.
Principalele forme de organizare a activitatilor educational-terapeutice din sfera
meloterapiei sunt:
a) cantecul are impactul cel mai puternic asupra dezvoltarii proceselor psihice ale
copilului; datorita accesibilitatii si continutului variat, prin cantec se dezvolta si
vocea, auzul muzical, se formeaza deprinderea de a canta individual sau in grup, se
dezvolta simtul ritmic si interesul ptr activitatea desfasurata ;
b) jocurile muzicale - sunt folosite cu precadere la copiii de varsta mica, ptr
dezvoltarea simtului ritmic; aceste jocuri au la baza ritmarea unor versuri prin batai
din palme, marcarea ritmului cu ajutorul instrumentelor de percutie sau prin
combinarea miscarilor ritmice mana-picior; jocurile muzicale pot fi si jocuri
desfasurate dupa o melodie cunoscuta, jocuri de recunoastere a unor cantece sau
ritmuri melodice si jocuri bazate pe unele sarcini sau comenzi date de educator ;
c) jocurile muzicale-exercitiu - au scopul de a forma deprinderile elementare de
percepere, recunoastere si redare a calitatilor sunetului muzical; in aceasta
categorie sunt incluse exercitiile de reglare a echilibrului inspiratie-expiratie,
flexibilizarea vocii prin emisia de sunete muzicale de durata si inaltimi diferite,
pronuntarea corecta a silabelor din text etc. ;
d) jocurile cu text si cantec - imbina intr-o structura unitara atat melodia cu textul,
cat si miscarea corespunzatoare continutului literar; comparativ cu celelalte tipuri
de activitati de tip muzical, jocurile cu cantec si text asigura intr-o mai mare
masura coordonarea miscarilor cu caracterul liniei melodice, favorizand intelegerea
legaturii dintre text si melodie; astfel, copiii sunt pregatiti ptr o activitate
interpretativa mai complexa si le este satisfacuta nevoia de miscare ;
e) auditiile muzicale - contribuie la formarea gustului artistic, a interesului ptr
muzica, intarirea capacitatii de concentrare auditiva, instalarea unei stari de
relaxare si confort psihic; ptr ca auditia sa-si atinga obiectivele propuse, este
necesar sa se respecte anumite conditii: cantecele sa fie accesibile, raportate la
particularitatile varstei, sa fie interpretate vocal cat mai expresiv ptr a emotiona si
sa fie realizate artistic ptr a impresiona placut si pozitiv auditorul.
Pe baza receptivitatii analizatorului auditiv, prin intermediul muzicii se dezvolta
calitativ perceptiile si reprezentarile. Pornind de la acestea, toate procesele psihice
de cunoastere urmeaza o evolutie favorabila.
O terapie educationala adecvata si sistematica favorizeaza priceperea,
recunoasterea si reproducerea cu usurinta a jocurilor muzicale si a cantecelor. Prin
meloterapie, copiii isi formeaza capacitatea de a analiza si diferentia din ce in ce
OBIECTIVE:
-Dezvoltarea interesului fata de activitatile muzicale;
-Formarea si dezvoltarea auzului muzical;
-Educarea vocii ca principal mijloc de redare a muzicii;
-Educarea deprinderilor de a asculta muzica;
-Formarea unor deprinderi practice muzicale;
-Cultivarea imaginatiei si creativitatii;
-Echilibrarea intregii personalitati a copilului prin cultivarea unor trasaturi de
caracter pozitiv;
-Integrarea unitatilor de invatamant special in viata artistica.
Activitati meloterapetice:
-Audierea si interpretarea de melodii: atat in cadrul clasei, in cadrul concursurilor
intra si interscolare pe teme muzicale, cat si a activitatilor de parteneriat cu alte
institutii (scoli, cluburi scolare, teatre etc.)
-Jocuri de ritm, Jocuri muzicale (ritm si melodie)
-Folosirea instrumentelor muzicale, ansamblu instrumental si coral.
IV.TERAPIA DE EXPRESIE GRAFICA SI PLASTICA
OBIECTIVE:
-Imbogatirea vocabularului plastic;
-Consolidarea cunostintelor despre anumite teme plastice;
-Solicitarea gandirii creatoare si valorificarea la maximum a posibilitatilor
intelectuale ale elevilor;
-Educarea vointei, atentiei voluntare, a spiritului de ordine si disciplina;
-Formarea si dezvoltarea capacitatii de a intelege si aprcia frumosul, autenticul;
-Dezvoltarea gandirii artistico-plastice,
-Dezvoltarea sensibilitatii;
6.1.Jocuri de manipulare.
6.2.Jocuri de constructie.
6.3.Jocuri de asamblare.
7.Activitati ludice de terapie de expresie
7.1.Jocuri grafice: preliminarii si divertisment.
7.2.Jocuri de culoare si forma.
7.3.Jocuri de ritm.
7.4.Jocuri muzicale (ritm si melodie).
8.Activitati ludice pentru psihoterapia de grup si socializare
8.1.Jocuri cu roluri psihometrice.
8.2.Jocuri cu roluri sociale
VI.TERAPIA PSIHOMOTRICITATII
Se refera in principal la activitatile destinate recuperarii, ameliorarii, dezvoltarii
si antrenarii conduitelor si structurilor perceptiv-motrice (schema corporala,
lateralitate, orientare, organizare si structurare spatio-temporala, realizare
motrice).
Continutul programelor de terapie si educare a psihomotricitatii include metode,
procedee si tehnici ptr :
-recuperarea intarzierilor in dezvoltarea motrice ;
-influentarea pozitiva a reprezentarii schemei corporale ;
-recuperarea tulburarilor de lateralitate ;
-recuperarea tulburarilor de orientare, organizare si structurare spatiala ;
-recuperarea tulburarilor de orientare si structurare temporala ;
-identificarea si discriminarea structurilor perceptive de forma si culoare ;
-recuperarea instabilitatii psihomotorii ;
-recuperarea tulburarilor de tipul disgrafiei, dispraxiei, apraxiei ;
aactivitatilor
motrice
de
manipulare
si