Eficienta vizuala.

Tulburari ale disfunctiei de

formare a imaginii optice, tulburari ale
subfunctiei de receptie retiniana a imaginii

Realizat de Caraiman Gabriela si Vlad Raluca

Eficienta vederii
Foarte multi specialiști, oftalmologi și psihologi definesc și clasifică ambliopia, respectiv
cecitatea prin raportare la indicii funcționali ai vederii.

1.Acuitatea vizuala (AV): principalul indicator, reprezinta puterea de vedere a ochiului, care
se referă la mărimea obiectelor și distanța la care ochiul le poate percepe distinct.

Acuitatea vizuală variază în raport cu diferiţi factori: luminozitate, starea de adaptare a

ochiului, culoare, contrast obiect-fond, durata excitaţiei vizuale ş.a. Sunt deci necesare examinări
multiple şi în condiţii variate.
 După Zamfirescu, “AV reprezinta posibilitatea ochiului de a aprecia configuratia, forma,
conturul si detaliile obiectelor si imaginilor, capacitatea lui de a percepe cea mai mica distanta dintre
2 puncte (pe retina 4 micrometri, diametrul maxim al unui con) ce corespunde unei dimensiuni de 1,4
mm situata la distanta de 5 m”.

2. Câmpul vizual sau vederea periferica reprezintă spațiul pe care-l poate percepe ochiul care
privește un obiect fix. Se poate determina câmpul vizual monocular și câmpul vizual binocular cu
perimetru sau campimetru optic. Limitele fiziologice pentru câmpul vizual sunt orizontal 180 grade
și vertical aproximativ 130 grade. In starile patologice apar scaderi ale câmpul vizual: usoare cu 10-
20 grade, medii cu 20-30 și grave cu 30-40.
Scotoamele sunt absente ale imaginii în câmpul vizual pe zone limitate. Exista și un scotom
fiziologic, temporal la nivelul papilei nervului optic și scotoame patologice care corespund unei
alterari a corioretinei, a căilor optice sau ale scoartei cerebrale.
3. Sensibilitatea luminoasă (simțul luminos) este capacitatea de a diferenția intensitățile
luminii. Se determină cu adaptometrul sau fotometrul. Ea reprezintă forma elementară a funcției
vizuale, capacitatea ochiului de a sesiza lumina și de a se adapta variației luminoase din mediul
înconjurător.

Se determină sensibilitatea luminoasă absoluta, proprietatea retinii de a percepe un minim de

lumina-minimum vizibil, și sensibilitatea luminoasa diferentiala, corespunde perceperii de catre
retina a unei diferente de lumina intre 2 zone-minimum separabile.

4. Sensibilitatea de contrast reprezintă capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate

luminoasă dintre excitanții prezentați concomitent (distingerea obiectului de fond).

5. Sensibilitatea cromatică (simțul culorilor) este capacitatea ochiului de a distinge culorile,

de a realiza o vedere colorată în principal a culorilor rosu, verde, albastru. Deficiențele poartă numele
de discromatopsii. Deuteranopia pentru verde, daltonismul pentru rosu si tritanopia pentru albastru.

Eficiența vizuala reală nu este rezultatul simplei însumări a indicilor funcționali, ci al activarii
lor în raport cu diferiți factori intelectuali, motivationali, etc. Potențialul analizatorului vizual în
ansamblul său reprezinta capacitatea vizuala potentiala, iar cea care se exercita în activitate este
capacitatea vizuala manifestata.

Tulburari ale subfunctiilor de formare a imaginii optice

Formarea imaginii optice care se proiecteaza pe retina este realizata prin actiunea dioptrului ocular,
adica a elementelor refringente ale globului ocular: cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul vitros.
 Acest fenomen optic normal poate fi partial sau total impiedicat in manifestarea lui prin doua tipuri
de disfunctii:

a. Tulburari de refractie (ametropiile)

Formarea corecta a imaginii optice pe retina (ochiul emetrop) poate fi impiedicata de existenta unor
tulburari ale capacitatii de refractie a ochiului, numite in general ametropii. Ametropiile sunt cauzate
de modificari ale refringentei mediilor optice, fie de modificari ale axului anteroposterior al globului
ocular. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii:

 Miopia
Miopia reprezinta un exces de refractie, care tulbura perceptia la distanta (nu vede bine la distanta).
Imaginea optica a obiectului se formeaza nu pe ecranul retinian, ci inaintea lui, fiind neclara. Miopul
tinde sa se apropie de obiect sau sa apropie obiectul de ochi ca sa-1 poata vedea mai clar. Cu cat
obiectul este mai departat de ochiul miop, cu atat imaginea este mai difuza. In schimb, obiectele
apropiate sunt corect percepute.

Corectia optica a acestui defect de refractie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (-),
menite sa readuca imaginea inapoi pe retina. Copilul cu aceasta deficienta de vedere nu are nevoie de
scolarizare speciala, ci doar de respectarea unor conditii de igiena stricte. Doar in cazul miopiei
maligne (de obicei de natura congenitala) este necesara scolarizarea speciala, pentru ca evolutia
acestei tulburari este rapida si grava.

 Hipermetropia
Cauzele acestei tulburari sunt dimensiunea redusa a axului anteroposterior al globului ocular,
capacitatea refringenta scazuta a cristalinului sau alti factori care scad puterea de refractie. Este vorba
deci de o refractie insuficienta, drept urmare imaginea obiectului este neclara si se formeaza in spatele
retinei. Subiectul, asadar, are dificultati in a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depasi tinde
sa le indeparteze de ochi.

Corectia optica se face cu lentile convergente (+) si prin exercitii vizuale sistematice. Hipermetropia
nu trebuie confundata cu presbitia, manifestare fiziologica legata de varsta de 45-50 ani.

 Astigmatismul
Acest viciu de refractie consta intr-o diferenta de refringenta a meridianelor dioptrului ocular, care
duce la focalizarea imaginii optice, nu intr-un singur focar retinian, ci in doua sau mai multe focare.
Astigmatismul are de obicei la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza cu o ambliopie
innascuta. Drept urmare se produce o imagine vizuala difuza, estompata, vederea fiind scazuta atat la
apropiere, cat si la distanta. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care trebuie purtate
cat mai de timpuriu, dupa 18 ani corectia fiind greu de suportat.

 Anizometropia
Anizometropia consta intr-o diferenta de refractie intre cei doi ochi. Ea se produce atunci cand un
ochi este emetrop iar celalalt sufera un viciu de refractie dintre cele mentionate mai sus. De asemenea,
vorbim de anizometropie cand cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade diferite ale tulburarii
 refractiei. De obicei, aceasta anomalie este ereditara. Corectarea se face cu lentile diferite pentru
fiecare ochi, in functie de gradul si de tipul de tulburare a fiecaruia.

b. Opacifierile mediilor refringente

O a doua categorie de cauze care pot impiedica subfunctia de formare a imaginii optice o constituie
opacitatile aparute pe parcursul razelor de lumina in drumul lor spre retina.

 Opacifierile corneei
Se refera la lipsa totala sau partiala de transparenta a corneei, ce poate fi provocata de diverse tipuri
de afectiuni congenitale sau dobandite.

 Keratitele
Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme, stari patologice
generale, sifilis, herpes, subnutritie etc.) si endogene (procese corneene degenerative si distrofice).
Keratitele sunt insotite de simptome specifice: iritatie, lacrimare, pierderea luciului corneean,
vascularizatie, modificari de forma ale corneei, durere etc.

 Leucomul corneean
Leucomul este o cicatrice de culoare cenusie saturata sau intens alba (popular numita "albeata") care
reduce complet transparenta corneei in campul sau. Poate fi partial sau total, in leucomul total
cecitatea fiind completa.

 Opacifierile cristalinului
Tulburarile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte.
In general, cataractele cu care vin elevii deficienti vizual la cabinet sunt congenitale; dar ele pot fi si
dobandite (traumatisme sau boli ale copilariei). O alta cauza a deficientei vizuale este lipsa
cristalinului - afachia. Ea poate fi compensata, sub aspectul refractiei, prin ochelari cu lentile
convergente (+), care pot ajunge la 16-18 dioptrii.

 Deplasarile cristalinului
Aceste afectiuni pot fi congenitale sau dobandite. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul
Marfan, care produce miopie si astigmatism, iar dintre cele dobandite, luxatiile si subluxatiile produse
de obicei prin traumatisme fizice.

1.2. Tulburari ale subfunctiei de receptie retiniana a imaginii optice

Imaginea optica proiectata pe retina este receptata prin excitatia substantelor fotosensibile ale
celulelor senzoriale retiniene.

 Afectiuni vasculare ale retinei

Deficienta vizuala este provocata de periflebite retiniene, care se manifesta sub forma hemoragiilor
recidivate in vitros, putand duce la dezlipirea de retina si la compromiterea definitiva a vederii.
 Emboliile
Acestea sunt provocate de obstructii ale arterelor retiniene. Retina neirigata sufera in cateva minute
leziuni ireversibile, care fac sa dispara sensibilitatea retiniana si vederea in zona respectiva.

 Afectiunile degenerative ale retinei

Dintre acestea enumeram:

 1) retinita pigmentara este o degenerescenta pigmentara a retinei, ce avanseaza de la periferie spre

centru, avand astfel loc o stramtare concentrica a campului vizual, ducand la o vedere tubulara
(copilul vede numai drept inainte);
 2) boala Tay-Sachs (idiotie amaurotica) si boala Spielmayer sunt afectiuni degenerative ale retinei
asociate cu epilepsie, paralizie, idiotie;
 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul, care apar mai frecvent intre 2 si 4 ani;
 4) albinismul este o depigmentare generala de natura ereditara;
 5) dezlipirea de retina consta in separarea celor doua foite embrionare ale retinei, intre care se poate
infiltra lichid intraocular.