DEZVOLTAREA SENZORIAL-PERCEPTIVA IN COPILARIE

1. DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA

Senzatiile

. Definire - reflecta insusiri separate, elementare ale obiectelor si

fenomenelor lumii externe, precum si starile interne ale organismului, in
conditiile actiunilor acestora asupra receptorilor analizatorilor.

. Categorii de senzatii

. Segmentele analizatorului

Perceptiile

 Definire - reflecta totalitatea insusirilor date unitar si integral ale

obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe asupra analizatorilor
 Elemente reflectate: insusirile spatiale ale obiectelor, miscarea/
deplasarea si timpul


2. PROCEDEE UTILIZATE IN STUDIEREA PERCEPTIEI

Initial lumea nou-nascutilor era considerata "o mare confuzie

infloritoare si zumzaitoare" (W. James), insa ulterior au fost dezvoltate o serie
de tehnici pentru investigarea sistemului senzorio-perceptiv:

 modificarea mediului si inregistrarea raspunsurilor copiilor - pulsul si

frecventa miscarilor respiratorii, ritmul suptului, directia in care se
concentreaza privirea, schimbarea orientarii corpului;

 tehnica preferintei - prezentarea a doi stimuli si inregistrarea atentiei

vizuale permite observarea preferintelor copiilor;

 tehnica habituarii - i se prezinta copilului in mod repetat un obiect pana

intervine saturatia, pusa in evidenta prin declinul atentiei vizuale; apoi se
modifica o anumita caracteristica a stimulului si se urmareste reactia
copilului, iar daca apare cresterea interesului copilului, inseamna ca a
sesizat modificarea;
 tehnica suptului non-nutritiv - bebelusii sunt invatati ca pot produce
imagini sau sunete interesante de cate ori sug un biberon sensibil la
presiune - taria si persistenta suptului indica masura in care copiii foarte
mici pot discrimina stimulii si ii prefera pe unii altora.

3. PERCEPTIA VIZUALA

Berndt (1997) - perspective de abordare:

 acuitatea vizuala - capacitatea de a vedea distinct detaliile obiectului, de

a discrimina mediul; gradul de sensibilitate si finete in discriminari
senzoriale

- dependenta de maturizarea sistemului nervos si de experienta

- copiii pot sa faca distinctii de timpuriu intre stimuli, preferand sa

interactioneze cu suprafete cu modele decat cu cele simple, cu contururi cu
contrast mai mare (spre 6 luni sensibilitatea de contrast este aproape
asemanatoare cu a adultului), cu modele curbilinii decat rectilinii, cu stimuli
simetrici decat asimetrici.

 acomodarea vizuala

- se bazeaza pe modificarea reflexa a curburii cristalinului in raport cu

distanta la care se afla stimulul;

- la inceput copiii nu pot sa se acomodeze vizual, campul vizual al sau fiind

restrans; in intervalul 2-4 luni insa acomodarea vizuala devine aproape
similara cu a adultului.

 sensibilitatea cromatica - investigata timpuriu prin tehnica privirii

preferentiale.

a. Perceptia formelor si culorilor

In primul an inregistreaza o evolutie de la forme difuze catre cele

diferentiate (dupa Popescu-Neveanu):

 0-2 saptamani: stadiul excitatiei difuze,

 1-4 luni: stadiul senzatiilor necoordonate,
 4-6 luni: imagine perceptiva oscilatorie a obiectelor din spatiul apropiat,
 6-12 luni:constituirea constantelor perceptive si schema obiectului
permanent,
 - dupa 4 luni receptivitatea copilului creste, reactii preferentiale fata de
anumite figuri sau obiecte;
 - in perioada urmatoare copilul fixeaza usor obiectele, urmareste
miscarea, exploreaza obiectul si integreaza informatii obtinute prin
diferite modalitati senzoriale;
 - la sfarsitul primului an de viata "clasifica" obiectele din spatiul sau
de viata dupa infatisare si functie; dificultati ale identificarii obiectului
intr-un camp vizual complex.
 Pentru perceptia culorilor:
 - primele zile: distinctii intre rosu si verde;
 - preferinte cromatice: rosu-galben;
 - la 4 luni sensibilitatea cromatica este asemanatoare cu a adultului
 Schiopu si Verza (1981) -evolutia analizatorului vizual in primul
an:
 . 0-3luni: de la indiferenta la a vedea - aprivi - a percepe;
 . 3-6 luni: dimensiunea functionala, de investigatie si descoperire;
 . 6-9 luni: functia de orientare;
 . 9-12 luni: implicare in spatiul haptic.
 Perioada anteprescolara
 Achizitia mersului si limbajului vor imbogati experienta senzorial-
perceptiva: actiunea este importanta pentru cunoasterea calitatilor
obiectelor pe baza experientelor cu acestea (analiza si sinteza senzoriala)
si imaginea perceptiva este integrata verbal.
 Preferinta pentru figurile circulare se prelungeste in desen -
"omuletul mormoloc"
 Sensibilitatea cromatica
 - discriminarea si denumirea culorilor,
 - preferinte pentru tonuri vii si luminoase.

 Perioada prescolara
 . Cresterea autonomiei datorita perfectionarii mersului si a
progreselor la nivel cognitiv;
 . Perceptia incepe sa se constituie ca proces orientat spre scop,
dirijat, devenind treptat observatie;
 . Discriminari fine la nivelul formelor geometrice pe fondul
activitatilor educative;
 . Redarea in desen a figurii umane;
 . Evolutie a capacitatii de decodificare a expresiilor mimice
corespunzatoare diferitelor stari emotionale;
 Studiile realizate de Popescu-Neveanu in care a urmarit dezvoltarea
perceptiilor arata ca odata cu varsta creste utilizarea in cursul
comparatiilor criteriul numit de autor "integral": forma-culoare-
dimensiune:
 - la 3 ani perceptiile nu sunt bine structurate inca,
 - la 4 ani apare posibilitatea de operare sintetica,
 - la 5 ani sunt operante criteriile forma si culoare (culorile de baza),
este prezenta intentia si o anumita planificare mintala a actiunii.
 Diferentierea culorilor (conform Istomina):
 - la 2-3 ani copiii cunosc denumirile unor culori, insa relatia culoare-
denumire este intamplatoare;
 - la 4 ani apare o selectare diferentiata a obiectelor pentru culorile
fundamentale - rosu, galben, albastru, verde; dupa 5 ani se adauga
portocaliu si violet
 - la 5 ani relatiile sunt stabile, mai ales pentru culorile fundamentale;
 - alegerea si gruparea se realizeaza mai corect cand sunt oferite repere
concrete, perceptive (comparativ cu repere denumite).
 Perioada scolara mica
 . Perceptia vizuala, sub controlul si reglarea limbajului, capata
caracterul unei activitati dirijate spre scop;

 . Performante notabile datorate in parte si solicitarilor de invatare a
scris-cititului; faza formelor simbolic-abstracte, semne grafice, numerice
si figural-schematice;
 . Cresterea sensibilitatii vizuale si capacitatii de diferentiere a
stimulilor;
 . Perceptia reprezentarilor grafice - desen, schema, plansa - nu
repeta obiectul real, ci il reda in plan e baza unor procedee; presupune
mecanisme de orientare in spatiu, de intelegere a perspectivei, ceea ce
apare spre finalul perioadei
 . Denumirea si folosirea adecvata a tuturor culorilor spectrului,
formandu-se notiunea de culoare.
 b. Perceptia adancimii si distantei
 La perceptia tridimensionala a spatiului analizatorul vizual
indeplineste functia integratoare, alaturi de cel tactil si chinestezic;
 Indicii utilizati nu sunt cei specifici pentru orientarea in spatiul
bidimensional (plan), ci mai complecsi:
 - monoculari: marimea imaginii obiectului pe retina, interpozitia,
miscarea, acomodare vizuala, perspectiva liniara
 - binoculari - convergenta binoculara.
 Studiile realizate folosind tehnica "fantei vizuale" (visual cliff)
indica reactii ale copiilor la diferentele de adancime chiar de la 2 luni.
 Construirea spatiului la copil se realizeaza initial in raport cu mama,
fiind dependenta de perceperea adancimii, evaluarea deplasarilor,
reprezentarea miscarilor propriului corp - importanta legaturilor tot mai
stranse intre impresiile vizuale, tactile si chinestezice.
 In perioada prescolara se invata categoriile spatiale, care exprima
relatiile de pozitie intre obiecte;
 La varsta scolara mica se imbunatateste:
 . aprecierea distantelor,
 . aplicarea categoriilor spatiale relativ la pozitia propriului corp sau
a altei persoane,
 . delimitarea raporturilor spatiale dintre obiecte, chiar si din
memorie,
 . orientarea in spatiul mic antrenat de activitatea de scriere-citire
 . redarea raporturilor de marime dintre figuri
 4. PERCEPTIILE AUDITIVE
 Este dezvoltata inca din perioada intrauterina, din ultimul trimestru
de sarcina.
 La nastere, ca efect al invatarii, este prezenta preferinta pentru (conform
DeCaser si Spence):
 - Voci feminine comparativ cu cele masculine,
 - Vocea mamei comparativ cu cea a unei straine
 - Vocea mamei -versiune simuland auzul din interiorul uterului,
comparativ cu vocea mamei-versiune de auz normal
 - Limba materna comparativ cu o limba straina
 - O poveste/ melodie pe care mama a citit-o zilnic in ultimele 6 sapt.
de sarcina, comparativ cu o poveste/ melodie noua.
 Dupa nastere nou-nascutul intoarce capul in directia sunetului, il
poate localiza, fiind insa mai degraba un reflex
 Intre 0 si 6 luni se dezvolta capacitatea de localizare a sunetelor si
apar preferinte pentru vocile familiare.
 Dupa 6 luni analizatorul auditiv capata functia relationala cu
implicatii profunde in vorbire, autoascultare si control al pronuntiei.
 In perioada urmatoare perceptia auditiva se dezvolta in contextul
comunicarii, insa dezvoltarea auzului atinge nivelul specific adultului dupa
6-7 ani.
 Dupa intrarea in scoala activitatea de scris-citit solicita copilul in directia
discriminarii sunetelor pentru identificarea legaturii fonem-grafem;
activitatile de comunicare si cele muzicale antreneaza perceptia auditiva,
continuand perfectionarea sa.
 Autorii atrag atentia asupra necesitatii de a educa auzul prin
exercitii speciale de distingere/ discriminare, recunoastere a sunetelor,
zgomotelor, studierea timbrului si intensitatii, a variatiilor acestora in
functie de distanta, inaltime, directie.
 5. PERCEPTIILE GUSTATIVE SI OLFACTIVE
 Sunt activate prenatal, manifestandu-se imediat dupa nastere, prin
reactii care tradeaza placere/ neplacere.
 Evolutia se inregistreaza ca urmare a experientelor individuale si a
capacitatii de verbalizare; specializarea se remarca in preferinte si
aversiuni alimentare.

Educatia lor se realizeaza mai putin comparativ cu celelalte categorii de

perceptii.

6. PERCEPTIILE TACTILE
 Simtul tactil functioneaza inainte de nastere, iar in perioada sugarului se
considera ca este "o adevarata forma de limbaj" in relatia cu apropiatii,
precum si un important mijloc de cunoastere a insusirilor obiectelor.

Achizitia mersului sporeste capacitatea de a explora, contribuind la

perfectionarea coordonarii oculo-motrice.

In perioada prescolara trece pe plan secund, cedand locul perceptiei

vizuale, continuand sa fie antrenat in activitatile din gradinita - sensibilizarea
tactului si exersarea motricitatii fine.

In a treia copilarie - verbalizare mai intensa a informatiilor, necesitatea

educatiei simtului tactil.

7. PERCEPTIA TIMPULUI

Presupune succesiunea stimulilor si aprecierea duratei.

Reperele utilizate:

 sistemul fizic si cosmic - alternanta zi-noapte, a lunilor, anotimpurilor,

 sistemul biologic - somn-veghe, alimentatie
 sistemul socio-cultural.

Initial copilul isi creeaza modele de ritmuri perceptive prin senzatii

interne sau excitanti externi, aceste serii temporale fiind pur practice, fara
perceperea succesiunii.

Urmeaza serii temporale subiective, reactii circulare intre doua activitati/

obiecte, unul constituind conditia activarii celuilalt, implicand o amintire
motorie.

Aparitia memoriei de evocare spre 2 ani permite elaborarea seriilor

temporale reprezentative care il ajuta pe copil sa depaseasca prezentul
imediat.

Intre 2 si 4 ani copilul nu poseda semnificatia reala a categoriilor

temporale (azi, maine etc.), chiar daca le poate verbaliza.

Spre 5 ani poate folosi corect categoriile temporale trecut-prezent-viitor.

Regimul scolar ofera posibilitati pentru dezvoltarea perceptiei temporale,

copilul apreciind mai usor "timpul pedagogic", in timp ce unitatile ample sunt
mai greu de reprezentat.
8. DESPRE INVATAREA PERCEPTIVA

Presupune punerea in functiune si exersare a perceptiilor individului in

raport cu stimulii complecsi (Tucicov-Bogdan)

Caracterul activ al copilului in cursul explorarii mediului este recunoscut

de specialisti (Gibson):

- copilul isi dezvolta in mod permanent cunostintele despre obiecte si

fenomene pe baza explorarii mediului

- odata cu inaintarea in varsta explorarea perceptiva devine mai sistematica,

organizata, ajustata in functie de instructiuni specifice sarcinii - la finalul
perioadei

- actul perceptiv devine din ce in ce mai eficient, mai selectiv

- descreste cu varsta perceperea informatiilor incidentale, crescand perceptia

informatiilor relevante in raport cu sarcina

- devine specifica, parte a unui stil cognitiv.

Popescu-Neveanu indica urmatoarele obiective ale invatarii perceptive:

a) perfectionarea sensibilitatii si a acuitatii discriminative a analizatorilor,

b) imbogatirea criteriilor de explorare a campului perceptiv si de extragere

a informatiilor relevante,

c) formarea unor noi clase de perceptii

Pentru ca perceptia sa se transforme in activitatea de observatie, au fost

sistematizate anumite cerinte de respectat in activitatea de dirijare a
perceptiei:

. prezentarea de exemple tipice pentru o clasa de obiecte,

. stabilirea criteriilor de comparare, selectie a insusirilor,

. stabilirea seriei de actiuni explorative,

. elaborarea unui ansamblu de instructiuni si repere care sa serveasca

drept ghid de explorare,

. compararea obiectului cu diferite schite, modele,

. evidentierea trasaturilor ce trebuie retinute ca relevante pentru
rezolvarea sarcinii,

. gradarea sarcinilor dupa complexitate si dificultate.