Cap. VI.

CRETEREA I DEVOLTAREA COPILULUI DE LA 3 LA 6/7 ANI Pe de o parte, vorbim de dezvoltarea copilului n exersareajocului, pe de alt parte, jocul este i un excelent diagnostic al dezvoltrii. Psihanaliza are meritul de a fi acordat nsemn tate joculuiinfantil folosind datele observate, pentru a depista complexeleascunse. Studiul activitilor copilului n jocul cu marionetele, ndesen, n construcii, n compunerea de poveti su alte activiti ludice s-a artat eficient. Psihanalitii s-au ocupat preponderent dejocurile simbolice pentru a sprijini activitatea diagnostic. Prin calitatea i creativitatea jocului spontan se pot identificadezvoltarea normal sau, dimpotriv, unele tulburri. Cum se joac copilul, cu ce se joac, care sunt formele sale de expresie, gradul deactivism, performana, nivelul de dezvoltare cognitiv, capacitile adaptative i creativitatea n rezolvarea problemelor simple (de exemplu: folosirea jucriilor cu intenia atingerii unui alt scop dectcel pentru care a fost destinat jucria iniial), relaia cu copiii, relaiacu copii nou ntlnii, reacia la persoane necunoscute, agregarea sauparticiparea la activitatea de grup, observarea afinitilor, dar i a antipatiilor, comportamentul empatic, agresivitatea sau lipsa ei, toatesunt elemente care se manifest n jocul spontan al copilului (coord.Iolanda Mitrofan, 2001). Observaiile asupra copilului n interaciunecu membrii familiei sau cu mediul su social sunt extrem deimportante, deoarece copilul, n special pnla vrsta de 6 ani, nu areposibilitatea de a verbaliza complet sau adecvat tririle, sentimentele,gndurile, atitudinile sale fa de experienele cu care se confrunt i nici dorina de a se face n eles. Jocul este poarta de acces cea mai potrivit, spun autorii citai, ctre tririle afective ale copilului: fie prin jocul spontan, jocul condos sau jocul simbolic. Desenul liber, desenul familiei, modelajul, jocul cu nisip, marionetele sau dramatizarea unor poveti, colajul i alte tehnici provocative experieniale sunt indispensabile n evaluarea psihodiagnostic a copiilor, ele acionndsimultan i ca mijloace de suport a efectelor terapeutice. Prin aceasta,ele sunt mijloace provocative i catalizatoare ale procesului terapeuticanalitic i restructurant (coord. Iolanda Mitrofan, 2001). 6.7.5. DEZVOLTAREA SOCIAL I NVAREA Dezvoltarea social a copilului, dintr-o perspectiv behaviorist,const n asimilarea de conduite care acoper dou cmpuri: cel alactelor sociale observabile i cel al experienelor personale intime. La reaciile la stimuli interni i externi, se adaug semnelei simboluri semnificative care devin treptat prevalente. Semnificaiile devin baza comunicrii, care impregneaz mediul social. Actul social este reuita unui proces de comunicare, pe caresinele individual l construie te prin interiorizarea unui ansamblustructural al rolurilor asumate n realizarea sarcinilor sociale. Sinele este, din perspectiva behaviorist a psihologiei sociale, un dat socialcare se construiete de-a lungul a dou stadii. Primul stadiu reprezint interiorizarea atitudinilor celorlali la adresa sa i a rolurilor care sejoac n situaii interactive particulare. Al doilea stadiu adaug integrarea atitudinilor sociale ale grupului de apartenen. Sineledevine o reflexie individual a comportamentului social al grupului,adic a procesului de generalizare a reprezentrii celuilalt (faz ulterioar momentului discriminrii ntre sine i ceilali). Expresia sinelui n conduita fa de ceilali, spune Jean Stoetzel, este un rol; cnd copilul 1

acioneaz, eljoac roluri, adic el acioneaz n felul n care simte c se ateapt dela el s o fac, ba mai mult, n felul n care copilul crede c se ateapt de la el s o fac. Este important de subliniat c toate aceste roluri sunt mediate de limbaj. Conform teoriilor psihologiei sociale behavioriste,copilul nc de la natere este expus stimulilor socioculturali, aa nctel se dezvolt ntr-o reea de interaciuni caracteristice grupului dincare face parte, interaciuni care pe msur ce copilul crete se vor intensifica, diversifica i amplifica n complexitate. Din mediul socialn care se dezvolt, copilul construiete roluri, mai nti pe al su personal, apoi pe cel al celorlali. Preluarea de roluri relev construcia intelectualizat a celuilalt prin mecanismele identificrii i imitrii. n concluzie, la aceast vrst este dominant nvarea social. Astfel, nvarea social este acel tip de nvare prin care copilul, prinintermediul experienei i interaciunii, dobndete o serie de semnificaii sociale, valori sociale, stiluri comportamentale, roluri,comportamente interpersonale. Copilul, la 4-5 ani, este stimulat ndobndirea acestor achiziii de o serie de nevoi i trebuine psihosociale noi (nevoia de apreciere, de reciprocitate relaional, de statut, de integrare n grup), dar dac, de exemplu, comportamentul observat este i ntrit el va fi asimilat cu o i mai mare uurin. ntre factorii ce conduc la o mai mare ntrire a comportamentului menionm aprobarea, recompense i sanciunea moral. Imitarea, observarea, implicarea i participarea direct ofer copilului posibilitatea de a asimila noi comportamente, constituindprin aceasta baza nvrii sociale. nvarea didactic ncepe o dat cu ntrarea copilului n grdini. n cadrul acestui tip de nvare, caracterul spontan alactivitii nvrii sociale este nlocuit cu caracterul dirijat, organizat i sistematic al acestui nou tip de nvare. Experiena direct cu realitatea pe care o posed copilul este organizat de adult pe cale verbal. Totodat, copilul exerseaz astfel atenia, memoria, nele-gerea, exprimarea verbal. Caracteristicile nvrii depind de particularitile de vrst ale precolarilor. nvarea, pentru a fi eficient i pentru a respecta particularitile de vrst (3-5/6 ani), trebuie organizat sub form de joc didactic. Pentru a sprijini aptitudinile copiilor n cadrul jocului, EcaterinaVrsma arat c educatoarea, sau mama care se joac cu copilul,trebuie s aib n vedere urmtoarele: s aleag acele activiti care corespund nivelului de dezvoltarea copilului; s aib o mare flexibilitate n alegerea metodelor de interac-iune cu copilul, urmrind de fapt independena acestuia i nu tutela modelului; s laude i s ncurajeze pozitiv eforturile copilului i cnd el nu reuete; s creeze o legtur afectiv de comunicare cu copilul, prin atenie i concentrare asupra activitii comune; s ncurajeze jocuri diferite pentru copil; s asigure un mediu pregtit i comod pentru copil; s exprime prin gesture i mimic plcerea aciunii comune cu copilul; s nu cear copilului petrecerea unui interval de timp prea lung, ci att ct este posibil, cu creteri ale timpului de concentrare

Dezvoltarea psihomotorie
- La 3 ani: urca si coboara scara alternand picioarele; poate sta intr-un picior; sorteaza obiectele dupa forma, marime, culoare; cunoaste pozitiile spatiale:sus, jos, in fata, in spate; descheie si incheie nasturii; reproduce poezii si relateaza situatii din viata lui; doreste anturaj de copii; manifesta opozitie. - La 4 ani: sare intr-un picior; compara greutatea a doua obiecte; recunoaste elementele omise pe doua desene; pliaza hartia dupa demonstratie; reproduce poezii cu usurinta si interes; isi incalta ghetele; deseneaza patratul; are initiativa in executarea unor sarcini casnice. - La 5 ani: identifica 4-5 pozitii spatiale; deosebeste dimineata de seara; explica utilitatea a 4-5 obiecte; jocul se face dupa reguli pe care le intelege si le accepta. - La 6 ani: ridica si isi aranjeaza ordonat lucrurile; indica si denumeste 6-7 culori sau nuante; deosebeste 2 momente principale ale zilei; cunoaste si denumeste anotimpurile; enumera zilele saptamanii; defineste 4 obiecte sau fiinte; deseneaza un romb dupa model; recunoaste 2-3 litere; comunica usor cu persoanele straine.

Dezvoltare psihomotorie a copilului

Aceasta acopera dezvoltarea motorie (achizitionarea miscarilor, a coordonarii) si dezvoltarea senzoriala, intelectuala, afectiva si sociala (constructia psihismului) si este o dovada a maturarii progresive a sistemului nervos. La sugar - Posturile corpului sunt legate de tonusul muscular: hipertonia (exagerarea tonusului) in flexie a membrelor noului-nascut scade treptat, in timp ce tonusul axial (capgat-spate) se consolideaza. Sugarul tine capul drept in pozitie sezanda spre 3 luni, incepe sa se aseze singur spre varsta de 7 luni si incepe sa mearga catre 1 an. Posibilitatea de a apuca obiecte incepe sa se manifeste pe la 4 luni, dar clestele format de degetul mare si cel aratator nu este utilizat decat incepand cu varsta de 9 luni. Copilul mananca singur dupa 18 luni si deseneaza o linie dupa 2 ani. In ceea ce priveste limbajul, vocalizarea mai multor silabe (mama, tata) apare catre varsta de 7 luni, suitele de 3 cuvinte mai mult sau mai putin semnificative la 1 an, propozitiile de 2-3 cuvinte la 2 ani, varsta la care copilul intelege perfect ceea ce i se spune. In ceea ce priveste relatiile, copilul urmareste cu privirea un obiect sau o figura la varsta de 3 luni, deosebeste figurile cunoscute de cele straine catre varsta de 6 luni si se joaca cu alti copii dupa varsta de 2 ani. Dezvoltarea afectiva si sociala se exprima in primele luni prin satisfacerea necesitatilor alimentare, prin importanta acordata contactelor fizice, prin rolul linistitor al vocilor parintilor. Copilul trece de la o dependenta totala la o autonomie relativa. Aceasta se manifesta prin ceea ce se numeste angoasa de separare materna, care apare catre varsta de 7 sau 8 luni. Dezvoltarii ii mai sunt integrati si alti parametri: ritmul meselor (6 sau 7 pe zi la o luna, 4 dupa 4 luni), durata somnului (18 ore la 2 luni, 15 ore sau 16 ore la 4 luni, 14 ore sau 15 ore la 9 luni), stapanirea sfincterelor (copilul este curat ziua incepand cu varsta de 1-3 ani, iar noaptea incepand cu 2 pana la 5 ani). Supravegherea medicala consta in verificarea aparitiei acestor achizitii diferite la o data adecvata cu scopul de a decela o intarziere psihomotorie, partiala sau generalizata. Totusi, cum fiecare copil evolueaza cu propria sa viteza, nu se fixeaza date precise si riguroase pentru achizitionarea uneia sau alteia dintre functiuni, ci doar limite largi. Astfel, desi mersul este achizitionat uneori catre varsta de 1 an, absenta sa nu este considerata ca fiind patologica cel putin pana la varsta de 18 luni In timpul perioadei de copil mic - Dezvoltarea psihomotorie intre 2 si 6 ani consta doar in perfectionarea achizitiilor precedente. In ceea ce priveste motricitatea generala, copilul este vazut urcand scarile singur incepand cu varsta de 2 ani, mergand cu bicicleta dupa doi ani si jumatate. El face mazgalituri incepand cu varsta de 2 ani, imita cercurile la 3 ani si realizeaza desene variate la 5 ani. Incepand cu varsta de 2 ani, copilul se exprima in propozitii scurte si are un bagaj de mai mult de 100 de cuvinte, Intre care si "eu". Totusi, un copil care nu vorbeste nu trebuie sa-i ingrijoreze pe cei din jur inaintea varstei de 3 ani. Intre 1 si 3 ani, apar, in functie de moment, o conduita in opozitie cu parintii sau o imitare a acestora; intre 4 si 6 ani se plaseaza identificarea cu sexul masculin sau feminin si constituirea personalitatii. Astfel, la varsta de 3 ani, activitatea motorie, achizitionarea deprinderii de a fi curat, indemanarea manuala, schitarea de desene si deschiderea catre altii autorizeaza intrarea copilului la gradinita. La 6 ani, stapanirea limbajului si progresul grafismului permit inceputul scolarizarii.

ntrzierea dezvoltrii psihomotorii La mui copii, dezvoltarea aptitudinilor motorii are loc lent. Uneori, totui, un copil poate fi mult n urma colegilor si. Dezvoltarea psihomotorie include: Funcia motorie grosier. Funcia motorie grosier se refer la muchii mari folosii pentru mers, srit i opit. Copiii nendemnatici sau cu funcii motorii grosiere ntrziate, cum ar fi capacitatea de a opi sau sri, sunt adesea contieni de aceasta i se simt umilii. Acetia sunt copii care adesea sunt ultimii selectai ntr-o echip de sport. Ca urmare, pot dezvolta o prere proast despre ei nsi. Funcia motorie de finee. Funcia motorie de finee implic muchii pentru dexteritate manual. Unele tipuri de disfuncie motorie de finee pot face dificil pentru un precolar s deseneze sau s coloreze, ori s nvee greu s-i lege ireturile. Unii copii manifest dificulti n coordonarea mn-ochi. Din cauza problemelor lor cu aptitudinile motorii de finee, aceti copii au adesea probleme cnd ncep coala. Cauza pentru ntrzierea dezvoltrii psihomotorii este, n general, necunoscut, dei se poate moteni. Dac bnuii c exist o ntrziere n dezvoltarea psihomotorie a copilului dumneavoastr, discutai cu doctorul. Anumite teste pot stabili dac este ntr-adevr o problem. Dac are o ntrziere n aptitudinile motorii, copilul dumneavoastr poate rata o serie de aciuni importante care constitue punctul de plecare n construirea respectului de sine. Ca prini, trebuie s pstrai copilului autorespectul s-au poate avea de suferit. Cei mai muli copii chiar i revin i nu au probleme mai trziu. Tulburri de cretere Copii variaz foarte mult n nlime i greutate la vrsta precolar. Copilul dumneavoastr poate rmne la coad n privina greutii i nlimii comparativ cu alii de vrsta lui, poate fi la mijloc sau la vrf. Dimensiunile copilului depind, n general, de ereditate. Prinii nali au de obicei, copii nali, iar cei mici de statur au copii mai scunzi. n cazul n care copilul dumneavoastr este mult deasupra sau sub standardul vrsteilui, atunci ntr-adevr, poate fi o problem. Tulburrile de cretere sunt rezultatul mai multor factori, cum ar fi tulburrile alimentare, hormonale i bolile cronice. Dac suspectai o tulburare de cretere la copilul dumneavoastr, consultai un doctor. Pornind de la constatrile fizice, testele ulterioareinclusivexamenul de snge i radilogic- pot fi necesare pentru descoperirea cauzei. Un copil obez poate fi pus s in diet i s fac micare, n timp ce unul care este malnutrit, poate avea nevoie de suplimente hiprcalorice i chiar de spitalizare. Administrarea unui hormon deficitarpoate ajuta copii cu tulburri de cretere datorate insuficienei hormonale. Tulburri nutritive O hrnire bun contribuie la o cretere normal. Malnutriia poate rezulta dintr-o hran insuficient, o diet dezechilibrat din probleme digestive, de absorbie sau din alte afeciuni.Cazuri severe de malnutriie pot aprea cnd copilulare o boal cronic sau o tulburarecronic. Malnutriia poate fi rezultatul unor boli ca fibroza chistic, n care aportul nutritiv este normal, dar nu i absoriahranei. Cea mai cunoscut tulburare nutritiv la copii este obezitatea. Tulburri hormonale Uneori,hipofiza sau tiroida produc o cantitate insuficient sau excesiv de hormoni, care conduc la tulburri de cretere. Aceste tulburri rare includ gigantismul, nanismul i hipotiroidismul. Boala cronic

Copii cu boli ca: bolile cardiace congenitale, insuficiena renal cronic sau anemia pot avea i deficit de cretere.

La ce sunt utili monstrii in dezvoltarea micutului? Sa permita copilasului sau sa traiasca indirect si, deci, sa se elibereze de multiple sentimente, frustrari si impulsuri, care se ingramadesc in capul sau in momentul in care invata ce este autonomia; sa-l ajute sa-si exteriorizeze temerile grozave care il macina in intregime, o data cu caderea noptii Aceasta este vocatia creaturilor monstruoase vrajitoare, lupi, capcauni - care populeaza povestile preferate ale micutului, esentiale pentru dezvoltarea psihismului sau. Explicatii Monstrii pentru a depasi frustrarile si impulsurile Aproximativ intre 1 si 3 ani, copilul nutreste in sine emotii foarte puternice. El manifesta sentimente ambivalente pentru parintii sai, in care se amesteca, in mod confuz, impulsuri de atasament pasional, agresivitate si frustrari. Indiferent daca sunt consecinta evenimentelor traite pe parcursul zilei (dorinte nesatisfacute) sau legate de dezvoltarea si maturizarea vietii sale interioare: resentimente fata de mama sa, atunci cand isi da seama ca nu ii apartine exclusiv (sfarsitul relatiilor "de contopire/fuziune"), fata de tatal sau care, crede micutul, i-a "furat" mamica, fata de un fratior sau o surioara care ii pare un(o) rival(a) Ganduri care nu se pot marturisi si surse de vinovatie. Monstrii care populeaza povestile cu zane ii vor permite sa traiasca indirect aceste sentimente negative, care, cu aceasta ocazie, dobandesc caracteristicile unei vrajitoare sau ale unui capcaun. Copilasul poate, astfel, sa isi numeasca sentimentele, sa le recunoasca, sa constate ca nu este singurul care le are. O "punere in scena" care nu are valoare decat prin faptul ca are un deznodamant fericit: cei rai sunt pedepsiti, monstrul care este in interiorul fiecaruia poate fi, deci, invins, ordinea este restabilita si viata isi poate relua cursul Monstrii care populeaza imaginatia micutului pentru a-i canaliza temerile O alta functie esentiala a monstrilor este de a canaliza temerile copilului, care, intre un an si jumatate si trei ani, sunt multiple. Acestea sunt, in principal, legate de dobandirea autonomiei, invatarea despartirii si de consecintele sale: teama de a fi abandonat, de a se pierde, teama de necunoscut, de culoarea neagra, pe scurt, de absenta reperelor Spaimele, luand infatisarea unui lup sau a unei vrajitoare, pot face obiectul unei lupte si pot fi invinse Aceasta transpunere in "fantastic" este importanta pentru copil, deoarece o asemanare prea mare cu ceea ce traieste (cu viata reala) nu ar face decat sa-l nelinisteasca in loc sa-l calmeze Daca i-ar fi frica de un lup adevarat, daca ar fi vazut un lup adevarat, efectul calmant nu ar mai fi obtinut De unde importanta de a avea, intotdeauna, grija ca monstrii sa se situeze intr-o lume imaginara, in care, pana la varsta de 5-6 ani, copilul crede, deoarece la el, "gandirea magica" este atot-puternica. Monstrii permit copilului sa se pregateasca pentru viata. Sa constientizeze ca nu este intro lume "sterilizata", in care nu exista decat oameni draguti si castigatori. In care, fragilitatea, temerile, frustrarile au locul lor Slabiciuni care pot fi, mereu, depasite! Mai tarziu, pe la 6-7 ani, "gandirea magica" se estompeaza si copiii parasesc lumea lor imaginara pentru lumea reala. In care preocuparile lor vor fi canalizate spre activitati si achizitii specifice "varstei lor", catre o viata sociala cuprinzatoare.

Dezvoltarea psihomotorie. Motricitatea Nevoia de miscare s-a manifestat inca din perioada de sugar. In cel de al II-lea an, aceasta nevoie se accentueaza. Copilul se taraste, se agata, merge de-a busilea, se "plimba" prin toata camera. Catre varsta de 1 an si in trimestrul al V-lea de viata face primele incercari de a pasi; sustinut de cineva. Se incumeta sa se deplaseze singur de la o mobila la alta, se amuza chiar sa se sprijine pe ambele picioare si sa ramana astfel cateva momente; se clatina, sovaie. Este momentul in care trebuie inyatat sa mearga. Copilul poate fl sprijinit tinandu-l la inceput de umeri sau axile, apoi de maini, cu bratele intinse in sus, iar dupa aceea, poate ft ajutat, tinut numai de o mana. Dupa cateva saptamani de "antrenament" reuseste sa mearga singur. Cade des; daca se loveste mai violent, dorinta de a merge, este amanata pentru catva timp. Timp de cateva luni, el merge cu picioarele departate (cu baza larga de sustinere), uneori cu bratele intinse pentru a-si menjine echilibrul. Cei mai multi au inca un mers nesigur si de aceea isi satisfac nevoia de miscare, deplasanduse in 4 labe. Daca intervin incidente, stagnari, scurte perioade de regresiune, parinpi nu vor intra in panica, nu-1 vor forta. Orice progres trebuie sa vina de la sine. Nici o maturatie nu urmeaza un ritm absolut regulat. La fiecare cadere, copilul va fi calmat, incurajat. Reactiile parintilor sunt foarte- importante in ela-borarea personalitatii lui. O cadere violenta, o "cearta" a tatalui, o reactie catastrofica a mamei la insucce-sele copilului amana cucerirea posibilitatii de a merge. In general, la 12-15 luni copilul este capabil sa mearga singur; la 18 luni poate chiar sa fuga greoi. La 18 luni poate urca pe scari, tinut de o mana, treapta cu treapta. La 20 de luni poate sa coboare tinut de o mana si chiar sa se urce tinandu-se de balustrada. La 24 de luni poate fugi bine, avand insa tendinta de a cadea des. Intre 18 si 24 luni este varsta de "umblat de colo pana colo" si de aceea necesita o supraveghere permanenta. Intre 10 luni si 14 luni, din pozitia verticala, sprijinindu-se cu o mana (de gratiile patului, ajutat de un adult etc.), copilul se apleaca si cu cealalta mana ridica o jucarie fara sa-si piarda echilibrul. Spre 15 luni, de cele mai multe ori, fara sa se mai sprijine, reuseste sa ridice un obiect. Intre 1 si 2 ani apuca si arunca mingea cu ambele maini si apoi o rostogoleste cu piciorul. Intre 2 si 3 ani prinde si arunca mingea spre mama. Executa mici ordine si reuseste sa aduca un pahar cu apa fara sa-1 verse. Paralel cu perfectionarea motricitatii generale (globale) se dezvolta si motricitatea fina. Copilul devine din ce in ce mai indemanatic! Am vazut ca la sfarsitul primului an de viata reuseste sa apuce obiectele mici cu varful degetelor. Acum se apropie de orice obiect, il apuca, fie cu toata mania, fie cu degetele, si adesea il duce la gura. Gura ramane inca un organ de cunoastere! Alteori, dup ace apuca un obiect, loveste cu el, il lasa din nou sa cada, il arunca sau il aseaza in alta parte. Scotoceste prin sertare, dulapuri, cosul de hartii etc. scotand obiectele. Descopera scame, gunoaie, frimituri. Apare pericolul accidentelor si intoxicatiilor! Se afla intr-o faza de cercetare, de exersare continua, resimtita de catre adulti ca obositoare si chiar suparatoare. Interventia lor pentru a-l struni, de a incerca prin cuvinte si mijloace mai viguroase, de a-l face cuminte au ca effect nu franarea, ci accentuarea reactiilor de negativism. Este mai bine ca, in aceasta faza in care copilul cucereste spatial din jurul lui intr-un mod separator pentru adulti, activitatea lui sa fie canalizata spre jocuri sau actiuni commune. Are nevoie de aceasta perioada de cautari, pentru a avea mai tarziu o indemanare 7

corespunzatoare si o dorinta sanatoasa de a munci, precum si de timp pentru a invata sa inteleaga ordinea din lumea adultilor.

Specificul evalurii psihologice a vrstelor mici Credem c pentru vrstele precolare este preferabil utilizarea termenului de evaluare celui de testare, din cauza situaiei paradoxale pe care acestea o evideniaz: datorit ritmurilor de dezvoltare extrem de intense, invers proporionale cu factorul vrst, psihodiagnoza micii copilrii nu este nici foarte stabil i nici foarte specific. Pentru c dezvoltarea n general, i cea psihic n special, se produce prin jocul a dou mecanisme complementare, diferenierea i integrarea funciilor, vrstele mici au o dinamic special, care le particularizeaz n raport cu vrstele colare, de unde i dificultatea abordrii psihometrice a primei copilrii. Thorndike fixa n jurul vrstei de 4 ani apogeul achiziiilor celor mai importante deprinderi pentru ntreaga via, dup care ar urma o scdere progresiv a ritmului de cretere psihologic, aceasta ctignd ns n stabilitate. Pentru inteligen, Eysenck consider c numai dup 6 ani rezultatele devin stabile, ele dnd corelaii ridicate cu scorurile obinute la sfritul perioadei de cretere. Precizm cteva aspecte: Dei se tie c n recuperarea psihopedagogic i medical, cu ct vrsta abordrii este mai precoce, cu att ansele de reuit sunt mai mari, din punct de vedere psihodiagnostic, cu ct vrstele sunt mai precoce, cu att dificultile de investigare sunt mai mari i rezultatele mai puin stabile n timp. Cu alte cuvinte, evaluarea vrstelor mici este mai mult diagnostic i mai puin prognostic. Din cauza naltului sincretism al vrstelor mici, factorii dezvoltrii psihologice sunt greu de surprins, primii care se evideniaz fiind cei ai dezvoltrii fizice i motrice, i mult mai trziu cei afectivi, cognitivi i limbajul. n consecin, psihologul care abordeaz aceste vrste va trebui s aib solide cunotine medicale (pediatrie, puericultur, neurologie i psihiatrie infantil), dar i de pedagogie, biologie sau sociologie. Deoarece dezvoltarea uman se face n salturi, ritmurile acesteia nu evolueaz la unison, achiziiile spectaculoase dintr-un domeniu putnd fi dublate de ritmuri mai lente n altele, de unde i dificultatea de a construi instrumente valide pentru a surprinde aspectele psihologice importante (limbaj, cogniie sau sociabilitate). Nicolae Mitrofan (1997) avertizeaz cu justee asupra marii responsabiliti sociomorale pe care o incumb diagnoza psihic a acestor vrste, deoarece aceasta poate conduce la decizii importante privind destinul copilului (ndrumarea spre grdini special, coal ajuttoare sau educaie incluziv/integrat) n condiiile n care instrumentele psihometrice au caracteristici de validitate i fidelitate sczute. Examenul psihologic se va particulariza n funcie de cele artate anterior, pentru a cuprinde n raportul cazului o multitudine de surse de informaii coroborate (calitative i cantitative, date de examenul psihologic, dar i de observaie, dublate de o solid anamnez), din care nu va lipsi rezumatul acestuia n termeni simpli i uor de neles de ctre prini, educatori, dar i recomandrile specifice, referitoare la cea mai bun conduit de urmat pentru a compensa deficienele constatate sau a maximiza ceea ce constituie aptitudinea, abilitatea de excepie. 8

 Urmnd modelul unuia dintre iniiatorii diagnosticului dezvoltrii, Arnold Gesell (psiholog american, 1880-1961) pentru vrstele sub 6 ani este preferat utilizarea coeficientului de dezvoltare (QD) celui de inteligen (QI), dei baterii de teste importante (Binet, Wechsler) au abordat inteligena de la vrste de 3-4 ani. Problema care se pune este de la ce vrst poate fi examinat psihologic un copil, n ce termeni pot fi redactate concluziile, ce relevan au ele pentru beneficiari (prini, educatori, medici) i cum poate fi mbuntit calitatea diagnostic i prognostic a datelor de evaluare. Cum dezvoltarea psihic ncepe odat cu prima zi de via, nseamn c i abordrile evaluative pot i trebuie s nceap tot de atunci, avnd o frecven mai ridicat iniial (lunar) i mai redus ulterior (trimestrial, bianual sau anual). Dac stadiile foarte timpurii (de la natere la 18 luni) cad cel mai adesea sub incidena examenelor medicale de bilan, perioada creei i mai ales a grdiniei solicit n mod tot mai explicit o abordare psihopedagogic. O particularitate a acestor abordri este aceea c ele nu urmresc n mod strict i exclusiv aspectele cognitive (inteligen, memorie, limbaj), ci au un cadru mai larg, multiaxial, urmrind motricitatea grosier, motricitatea de finee (inteligena este la origini senzoriomotorie i acional-concret, cum arat Piaget), maturizarea social i afectiv, care dau un cadru de referin larg profilului psihocomportamental al copilului, pentru a se putea repera mai uor zona de intervenie. Testele de dezvoltare au de aceea o sczut validitate predictiv (vrstele mici sunt extrem de dinamice, inegale pe sectoare de dezvoltare i instabile), dar au o bun validitate relativ la criteriu. Tehnic, aceste baterii au for discriminativ mic, indicnd doar categorii largi, fr gradaii de finee. Coeficientul de dezvoltare obinut (QD) este tot un raport, ntre vrsta psihomotorie (detectat prin teste) i vrsta cronologic, nmulit cu 100, dup modelul clasic propus de Stern pentru a obine un coeficientul de inteligen (QI). Diferena specific este dat de eterogenitatea ariilor pe care le subsumeaz dezvoltarea psihomotorie (motric, afectiv, cognitiv, social). Valorile sale vor evidenia: QD < 70 - ntrziere n dezvoltarea psihomotorie; QD = 71 84 - copil cu o evoluie lent (ritm ncetinit); QD = 85 114 - copil cu o evoluie normal; QD > 115 - copil cu o evoluie precoce, accelerat.