CENTRUL DE CONSULTANTA SI STUDII EUROPENE GALATI

PROIECT EXAMEN ABSOLVIRE

CURS EDUCATOR SPECIALIZAT

Formator,

Candidat,

Constanta
2017
 CUPRINS

1) ACTIVITATEA PSIHO - MOTORIE A COPILULUI DE 3-

6/7 ANI
2) STUDIU DE CAZ; INFORMATII EDUCATIONALE
3) PLAN DE INTERVENTIE SPECIFIC PENTRU EDUCATIE
4) PLAN DE INTERVENTIE PENTRU DEZVOLTAREA
DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA
5) PLAN DE INTERVENTIE SPECIFIC PENTRU RECREERE SI
SOCIALIZARE
6) BIBLIOGRAFIE
 1. ACTIVITATEA PSIHO - MOTORIE A COPILULUI DE
3-6/7 ANI

Expresia celor "7 ani de acasă", pe care omul îi are sau nu-i are, reflectă
tocmai importanţa pe care această perioadă o are în evoluţia psihică a
copilului. Copilul se integrează tot mai activ în mediul social şi cultural din
care face parte asimilând modele de viaţă şi experienţe. Solicitările complexe
şi diversificate ale mediului social determină dezvoltarea bazelor personalităţii,
dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi a comunicării. Integrarea copilului în
colectivitate devine o condiţie esenţială a stimulării şi folosirii optime a
potenţialului său. Grădiniţa devine astfel unul din factorii cheie ai dezvoltării
copilului în această perioadă de vârstă. Copilul se descoperă din ce în ce mai
mult pe sine, realizând că nu este identic cu ceilalţi. Tot în această perioadă
conştientizează că propriile acţiuni (comportamente) produc anumite reacţii în
mediul lui de viaţă sau altfel spus avem de a face cu o primă formă de
responsabilitate.
Tot ceea ce face, ce spune se realizeazăşi se exprimă în atitudini. Copilul se
joacă, participă la acţiunile celorlalţi relaţionându-se cu ei. Toate acestea îi
creează copilului satisfacţie, bucurii şi trăiri intense pe plan afectiv. Lipsa
grijilor, fericirea acestei perioade a condus la denumirea de "vârsta de aur a
copilăriei ".

1. Dezvoltarea cognitiva
Gândirea copilului la această vârstă este strâns legată de dezvoltarea
senzaţiilor şi percepţiilor. Gândirea copilului începe prin investigaţii practice
asupra obiectelor şi fenomenelor din jurul lui, bazându-se în continuare pe actul
percepţiei (din acest motiv se spune că la acest moment gândirea copilului este
concretă).
Gândirea concretă a copilului se deosebeşte foarte puţin de impresiile sale
reale. O dată cu folosirea cuvintelor copilul devine capabil de gândire
simbolică. Folosindu-se de cuvinte ca simboluri ale obiectelor, fenomenelor,
persoanelor, acţiunilor, copilul îşi dezvoltă abilitatea de a înţelege şi de a
comunica. El are posibilitatea la această vârstă de a se juca "de-a şcoala", "de-a
mama", dezvoltând astfel jocul imaginar în care cuvintele înlocuiesc situaţiile
concrete.
Piaget afirma că această abilitate a copilului de a se folosi de simboluri nu
include abilitatea relaţionării logice (de exemplu un copil la sfârşitul acestei
perioade ştie că 3+2=5 dar nu realizează că 5-2 =3 –stadiul preoperaţional al
gândirii. Tot acum copilul respectă, prin gândirea sa, principiul conservării
cantităţilor, a numărului.
O altă caracteristică a gândirii este şi caracterul ei egocentric. La această
vârstă copilul îşi centrează gândirea asupra propriului ego. Animismul gândirii,
caracteristic acestei vârste, se remarcă prin aceea că tot ce îl înconjoară pe
copil este însufleţit. Asemenea lui, animalele şi obiectele pot vorbi, pot râde.
Dezvoltarea atentiei în această perioadă asigură posibilitatea desfăşurării
oricărei activităţi, focalizând energia psihică asupra acesteia. Copilul se poate
orienta mai bine în mediul înconjurător, poate cunoaşte mai bine obiectele şi
fenomenele. Dezvoltarea atenţiei voluntare este strâns legată de dorinţele şi
intenţiile copilului de a finaliza activitatea. Astfel, spre 6-7 ani copilul îşi poate
menţine atenţia 40-50 de minute în joc, audiţii, vizionări, activiăţi la grădiniţă.
Actul cogniţiei este potenţat nu numai de dezvoltarea atenţiei voluntare, ci şi
de activitatea de memorare care, la această vârstă, capătă forme intenţionate,
voluntare şi logice.

2. Dezvoltarea limbajului
 Dacă la 3 ani vocabularul copilului cuprinde între 700/800 şi 1.000 de
cuvinte, la 6 ani el ajunge să cunoască 2.600 de cuvinte. La această vârstă
raportul între vocabularul pasiv (cel înteles) şi cel activm (folosit) se modifică,
astfel încât limbajul pasiv se apropie de cel activ ca valoare de comunicare.
Dezvoltându-se concomitent cu gândirea, limbajul preşcolarului se
îmbogăţeşte foarte mult devenind un instrument activ în relaţionare.
Modul în care se dezvoltă limbajul este puternic influenţat de mediul în
care trăieşte copilul, de cât de mult i se vorbeşte, de cât de mult este
stimulat să folosească limbajul în comunicare. De aceea la această vârstă se
remarcă diferenţe între copii (dacă nu este stimulat corespunzător copilul va
vorbi mai târziu). Copilul educat corespunzător îşi însuseşte rapid cuvinte noi,
foloseşte activ clişeele verbale ale adulţilor. Foarte hazlii sunt creaţiile verbale
la această vârstă.
De exemplu – "clonteşte" este ceva rău asemănător babei cloanţa, sau s-a
"molit" pentru ceva care s-a înmuiat de la adjectivul moale. În jurul vârstei
de 3 ani vorbirea copilului se caracterizează printr-o expresivitate accentuată,
prin bogăţie, varietate, originalitate (utilizarea mijloacelor expresive, melodice
ale limbii, ale intonaţiei şi ale mimicii).
Vorbirea este încărcată de exclamaţii, repetiţii, pronume demonstrative.
Spre vârsta de 6 ani copilul se exprimă prin propoziţii şi fraze tot mai corecte
gramatical folosind epitete, comparaţii, verbe, adverbe. Toate au loc
concomitent cu dezvoltarea corectitudinii pronunţării. În această perioadă
datorită unor defecte anatomice ale mandibulei (buze de iepure), anomalii ale
maxilarului, prezenţa unor vegetaţii adenoide, lipsa dinţilor se observă
deficienţe în articularea anumitor cuvinte, sunete, consoane etc. Apar aşa
numitele dislalii simple - când este afectat un sunet sau polimorfe - când sunt
afectate mai multe sunete. Pe măsură ce copilul creşte, de la caz la caz şi în
funcţie de cauza care a provocat dislalia, anumite deficienţe de pronunţie se
corectează de la sine. Cele care sunt persistente până la o vârstă mai mare 5-6
ani trebuie remediate cu ajutorul logopedului, specialistul care, prin anumite
tehnici, poate corecta aceste defecte.
Alte tulburări ale limbajului sunt cauzate de deficienţe
neurologice. Şi în acest caz recuperarea logopedică este necesară. Sunt situaţii
în care nedezvoltarea corespunzătoare a limbajului (expresiv - cel vorbit şi
receptiv - ceea ce înţelege copilul) apare ca rezultat al unor deficienţe de
dezvoltare cum ar fi autismul, ca reacţie la un şoc traumatic, emoţional sau ca
expresie a unei întârzieri în dezvoltarea intelectuală a copilului. Copiii stresaţi,
frustraţi, abuzaţi emoţional pot prezenta tulburări ale fluxului vorbirii, tulburări
cunoscute sub numele de balbisme (logonevrozele).
Tulburările de limbaj remarcate de părinţi, educatori care
trebuie intervină apelând la specialişti.

3. Dezvoltarea afectivitatii

La începutul acestei perioade manifestările comportamentale sunt

nediferenţiate şi implică stări afective confuze (copilul preşcolar râde şi plânge
în acelaşi timp sau râde cu lacrimi pe obraz). După 4 ani emoţiile devenin mai
profunde, dispoziţiile mai persistente, stările afective sunt încă legate de ceea ce
este mai apropiat în sensul de concret, perceptiv.
Copiii încep să-şi stăpânească emoţiile, încearcă să nu mai plângă atunci
când se lovesc. Apare posibilitatea simulării emoţiilor (se dezvoltă mai ales în
activitatea de joc). Apariţia sentimentelor şi emoţiilor estetice, intelectuale,
morale este o caracteristică a acestei vârste (să te porţi frumos înseamnă să te
comporţi corect şi invers).
 Tot acum copilul poate să aprecieze prin frumos sau urât anumite
trăsături ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor etc. Observăm că, cuvântul
condiţionează şi dezvoltarea acestui proces psihic. Prin cuvânt, în cadrul
comunicării verbale, copilul îşi poate exprima bucuria, tristeţea, supărarea.
4. Jocul şi manifestarea personalităţii
La 3 ani jocul este încă legat de obiecte şi de manipularea lor. Interesul
copilului pentru adulţi, pentru interrelaţionarea cu ei dă naştere la forme noi ale
activităţii ludice. Copilul copiază situaţii şi conduite umane şi le reproduce în
jocul cu subiect şi rol, devinind pe rând medic, profesor etc. În multe din aceste
jocuri imitaţia ocupă un rol important. Copilul începe să se joace cu mingea,
tricicleta, cu păpuşile, iar între 5 şi 6 ani îşi manifestă interesul pentru colecţii. În
joc copilul vine în contact cu ceea ce este nou pentru el (dezvoltarea jocului cu
reguli, de-a ascunselea de exemplu). În acest gen de jocuri el se subordonează
respectării regulilor jocului şi se relaţionează corespunzător cu ceilalţi copii.
Întreaga perioadă este dominată de dorinţa de joc. Copilul învaţă astfel, să se
comporte, capătă informaţii despre lume, despre sine, se bucură sau se întristează
când pierde sau se ambiţionează să câştige. Jocul devine un instrument al
educaţiei sociale şi morale. În jocul cu subiect şi rol se facilitează receptarea unor
aspecte legate de frustrare şi regulile de viaţă socială.
Grupul de joacă al copilului devine colectivul de copii de la grădiniţă sau
instituţia rezidenţială (este un grup stabil care permite dezvoltarea relaţiilor între
copii). Aici el învaţă să se conformeze regulilor şi să-şi armonizeze cerinţele cu
cele ale grupului.
În concluzie, pentru a se putea integra şi coopera eficient cu cei din jur
copilul trebuie să atingă un anumit nivel al socializării în care nu este suficientă
numai posedarea calităţii dezvoltării în planul dezvoltării psihice, ci presupune şi
o modalitate de percepere şi considerare a calităţilor celor cu care vine în contact.
Pe acest fond se formează trăsături de personalitate cum ar fi sensibilitatea,
egoismul, încăpăţânarea, aroganţa, altruismul, spiritul de întrajutorare, trăsături
care-i diferenţiază atât de mult pe copii, proiectând o anumită tipologie a
personalităţii pe care o putem regăsi şi în alte etape de vârstă.
Interacţiunea părinte-copii (sau relaţia cu Educatorul specializat din instituţie)
este complexă la această vârstă. Problema cea mai importantă care se pune este
legată de calea cea mai eficientă educaţional în relaţia cu aceştia. Părinţii iubitori
sau pedagogii care reuşesc să ofere căldură, modele pozitive copiilor, care se
folosesc în procesul educaţional de calităţile copiilor şi nu de defectele lor, cei
care nu "strivesc" personalitatea copilului prin autoritate excesivă au copii fericiţi,
încrezători în forţele proprii. Prin această atitudine ei reuşesc să aibă o
comunicare optimă cu copilul, lucru esenţial în educare.
Metodele necorespunzătoare bazate pe autoritate excesivă, pe folosirea
pedepsei fizice, pe ignorarea personalităţii copilului determină apariţia
comportamentelor agresive, a unei imagini de sine deficitare. Perioada şcolară,
care va urma, va dezvolta multe din trăsturile de personalitate, care s-au format în
această perioadă.
 STUDIU DE CAZ

I. Date de identitate
Numele şi prenumele : S.G.
Data nasterii :16.03.2000
Vârsta: 7 ani
Sex: masculin
Clasa/ Grupa: pregătitoare

II. Definirea problemei

Gradul de manifestare al subiectului în activitatea cotidiană:
G. este veşnic agitat, atât în timpul activităţilor alese cât şi în timpul activităţilor
comune (se ridică în picioare atunci când nu-i convine ceva, deranjează colegii în
timpul lucrului, nu termină nici o lucrare începută. Vorbeşte neîntrebat mai tot
timpul, manifestă nerăbdare întrerupându-şi colegii. Răspunsurile sale sunt eliptice,
pripite, întrerupând şi invatatoarea.
Date familiale:
Numele şi prenumele părinţilor
tata S.C.
mama B.V.
Ocupaţia părinţilor
tata fara ocupatie
mama vopsitor la D.M.H.I
Bugetul familiei: mic
Structura familiei :o familie cu probleme cauzate de consumul de alcool de către
tatal copiilor.
Componenţa familiei: doi frati mai mari
Relaţii familiale : încordate, datorate consumului de alcool de către tata.

Date despre starea sănătăţii

Naştere : normală
Sarcina : fără probleme deosebite
Dezvoltare fizică : bună

Date privind dezvoltarea personalităţii

Percepţie : lacunară
Atenţie : instabilă, se concentrează mai greu în activitate
Memorie: predominant mecanică şi de scurtă durată; viteza de memorare lentă;
întipărirea slabă, durata păstrării scurtă.
Gândirea : concret- intuitivă, nu face abstractizări.
Limbaj şi comunicare :
Volum vocabular : sărac, concret- situativ
Tip de comunicare : verbală, mimico-gesticulară
Semantica : înţelege informaţia verbală în ritm lent după multe repetări
Structura gramaticală : construieşte propoziţii scurte, acordul gramatical nu este
bine format
Imaginaţie: săracă, îndreptată spre lumea desenelor animate pentru că urmăreşte
aceste programe la televizor
Afectivitate: emotivitate- instabil, imatur emoţional; reacţii emotive cu caracter
exploziv (ţipete, plâns, aruncarea jucăriilor)
Psihomotricitate : coordonare motrică generală- bună
Temperament : coleric
Mobilitate: lentă
Stabilitatea conduitei, echilibru: instabil
Intensitatea reacţiei: intensă, rapidă
Rezistenţă la dificultăţi: oboseşte uşor, se plictiseşte repede
Trăsături de caracter în devenire: neîncredere în sine, timiditate, nehotărâre,
nesiguranţă, egoism
Aptitudini: inteligenţă corporal- kinestezică, aptitudini pentru activităţile practice,
educaţie fizică
Creativitate: în activităţile practice
Relaţiile în grupul de elevi/ preşcolari:
În colectiv este sociabil, are o fire deschisă dar de cele mai multe ori el este
cel care provoacă neînţelegeri şi conflicte. Este impulsiv atunci când copiii nu-i dau
dreptate sau nu-l ascultă.
Stilul de învăţare:
Greoi, datorită faptului că nu se poare concentra mult timp şi se plictiseşte
repede.
Preferă activităţile practice şi educaţia fizică. Este dezinteresat de celelalte activităţi
din grădiniţă, are un stil de muncă încet, se plictiseşte uşor, nu rezistă la efort
intelectual susţinut şi nici la efort fizic.
Stil de muncă : sub supravegherea invatatoarei se mobilizează greu în activitate

III. Nevoi specifice:

În cadrul familiei:
Detensionarea relaţiei din familie, mama să se preocupe de educaţia
copilului, să-i asculte nevoile, să-l îndrume.
În cadrul şcolii:
- dezvoltarea în continuare a aptitudinilor pentru activităţile practice
- mobilizarea atenţiei şi a voinţei pentru a termina activitatea începută
- antrenarea în orice tip de activitate din grădiniţă
În cadrul grupului de prieteni
- realizarea unor sarcini în echipă
- acceptarea din partea grupului

IV. Obiective:
- conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea
copilului;
- modificarea atitudinilor părinţilor în raport cu copilul, folosirea de metode
nonagresive în educaţia lui;
- dezvoltarea încrederii în forţele proprii;
- realizarea unui program adecvat posibilităţilor lui, fără solicitări sau eforturi în
salt, cu sarcini precise şi bine definite;
- favorizarea integrării în grup;
-orientarea către şedinţe de psihoterapie;

V. Plan de acţiune:
- vizite la domiciliul copilului;
- participarea părinţilor la activităţile din scoala cu scopul de a observa copilul în
mediul educaţional;
- consilierea părinţilor în urma observării comportamentului copilului (în timpul
activităţilor alese copilul se joacă frecvent „ de-a barul”);
- oferirea unor exemple de bună practică (familii în care părinţii se ocupă de copii);
- desfăşurarea unor activităţi în echipă, în care copilul să ştie precis ce are de
realizat;
- realizarea de proiecte tematice în care să fie cooptaţi ambii părinţii;
- aprecieri din partea invatatoarei în cadrul colectivului atunci când realizează
sarcinile;
- acordarea de roluri în jocurile şi activităţile alese prin care să capete încredere în
forţele proprii, precum şi încrederea colegilor.
PLAN DE INTERVENTIE SPECIFIC PENTRU EDUCATIE

1. OBIECTIVELE PROGRAMULUI:
Pe termen lung:
 Descoperirea şi folosirea potenţialului psihic de învăţare ale
subiectului, a ritmului propriu de achiziţie, prin observarea zilnică şi prin
concentrarea tuturor informaţiilor din cadrul familiei;
 Dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a
semnificaţiilor structurilor gramaticale;
 Dezvoltarea expresivităţii şi creativităţii;
 Dezvoltarea motricităţii mâinilor, dar şi a altor părţi ale corpului;
Pe termen scurt:
 Formarea abilităţilor de comunicare;
 Formarea abilităţilor de participare la actvități;
 Dezvoltarea capacităţii de scriere;
 Partciparea la activităţi de grup;
 Participarea la activităţi specifice matematicii;

2. SCOPURILE PROGRAMULUI:
 Reducerea şi eliminarea lacunelor din cunoştinţele elevului;
  Educarea exprimării verbale corecte din punct de vedere fonetic,
lexical şi sintactic;
 Formarea capacităţii de a comunica folosind propozițiile;
 Formarea deprinderilor de scriere corectă a elementelor grafice;
 Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii;
 Dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare şi rezolvare de
probleme;
 Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul
matematic;

Domeniul de intervenţie: Educarea limbajului

Prescolarul nu pronunţă corect cuvintele și are un vocabular foarte sărac.

Răspunsurile sale sunt monosilabice sau în propoziţii incomplete. Nu reuşeşte să
povestească textele auzite în cadrul activităților ori întâmplări din viaţa personală,
pierde firul logic al acestora. Capacitate scăzută de organizare şi coordonare a
acţiunilor în conformitate cu comanda verbală. Scrie semne grafice cu trăsături
tremurate, fără a respecta spaţiul de scris.
Criterii
minimale Metode şi
Obiective Obiective
Activităţi de învăţare pentru instrumente
pe termen scurt operaţionale
evaluarea de evaluare
progresului
1. Dezvoltarea - să înţeleagă -exercitii de - înţelege
capacităţii de semnificaţia delimitare a cuvintelor semnificaţia Evaluarea
receptare a globală a in enunturi; globală a unui orală şi
mesajului oral mesajului oral; text scurt, după scrisă
-exercitii de stabilire a ascultarea
- să sesizeze pozitiei unui cuvant repetată a Aprecieri
intuitiv intr-o propozitie; acestuia, sau stimulative
corectitudinea după lămuriri
-jocuri de identificare Evaluare cu
unei propoziţii suplimentare;
a pozitiei silabelor in mai multe
 ascultate; cuvant; reveniri
- formulează
- să distingă -exercitii de distingere răspunsuri la
cuvintele dintr-o a sunetului initial, întrebările puse,
propoziţie dată, final sau din interiorul uneori cu
unei silabe sau al unui Evaluări
silabele dintr-un imprecizii,
cuvant; curente
cuvânt ; corectate la
formative
solicitarea
-identificarea
2. Dezvoltarea - să formuleze educatoarei; Probe scrise,
cuvintelor ce contin
capacităţii de clar şi corect fişe de lucru
sunetul învăţat si
exprimare enunţuri verbale - distinge şi
despartirea lor in
orală potrivite unor delimitează
silabe;
situaţii date; cuvintele în
-jocuri de punere in propoziţii de
- să integreze corespondenta a unui două cuvinte,
cuvintele noi în cuvant auzit cu rostite clar de
enunţuri; imaginea educatoare;
corespunzatoare;
- distinge, după
-exercitii de despartire auz, silabele şi
- să identifice a cuvintelor in silabe; sunetele, dintr-un
3. Dezvoltarea semne grafice și cuvânt dat, de 1-
capacităţii de desene care - exerciţii de trasare a 2 silabe;
receptare a transmit mesaje; elementelor grafice;
mesajului scris - exerciţii de adoptare - pronunţă
(citirea / - să sesizeze a poziţiei corecte si corect, cuvântul
lectura) legătura dintre comode pentru scris; integral şi pe
enunţuri şi silabe, cu
imaginile care - exerciţii de scriere a imprecizii
le însoţesc; unor elemente grafice corectate cu
pregătitoare, care sa sprijinul
- să desprindă faciliteze scrierea educatoarei;
semnificaţia literelor si scriere în
globală a unui duct continuu; - citeşte imagini
text ; fluent şi corect,
- să citească folosind enunţuri
după imagini clare;
- construieşte
propoziţii
formate din 2-3
cuvinte, cu mici
abateri corectate
la intervenţia
educatoarei ;
Domeniul de intervenţie: Matematică
Preșcolarul formează mulţimi, recunoaşte culorile, numără crescător până la
5, dar are probleme în ceea ce priveşte număratul până la 10 sau număratul
descrescător, chiar şi cu ajutorul obiectelor. Capacitate scăzută de organizare şi
coordonare a acţiunilor în conformitate cu comanda verbală. Scrie semne grafice cu
trăsături tremurate, fără a respecta spaţiul de scris, pierde rândul, mâzgăleşte foaia.
Criterii
minimale Metode şi
Obiective Obiective Activităţi de
pentru instrumente
pe termen lung de referinţă învăţare
evaluarea de evaluare
progresului
1. Cunoaşterea şi - să recunoască - exerciţii de - asociază
utilizarea conceptelor numerele naturale numărare cu mulţimi Evaluarea
specifice matematicii de la 0 la 10; obiecte de la 0 la (alcătuite din orală şi
10; obiecte scrisă
- să compare două identice, uşor
mulțimi de - exerciţii de citire de numărat), cu
elemente; şi de recunoaștere numărul lor
a numerelor Aprecieri
(cardinalul
naturale de la 0 la verbale
- să completeze un mulţimii);
şir de numere 10; -numără corect,
crescator; crescător şi
- compararea
descrescător,
mulțimilor;
- să scrie vecinii din 1 în 1, în
numerelor; - exerciţii concentrul 0-
compunere şi 10;
- copiază, Evaluări
descompunere cu
2. Dezvoltarea transcrie şi curente
numere naturale
capacităţilor de de la 0 la 10; scrie după
explorare/investigare - să exploreze dictare cifrele;
şi rezolvare de modalităţi variate - rezolvarea de -efectuează
probleme de compunere şi probleme cu adunări şi
descompunere a obiecte sau cu scăderi în Probe scrise,
numerelor, în desene simple: concentrul 0- fişe de lucru
3. Formarea şi concentrul 0 – 10 puncte, cerculeţe, 10, utilizând
dezvoltarea capacităţii cu suport intuitiv; linii etc.. simbolurile +,
de a comunica -, = ;
utilizând limbajul - să efectueze -ex. de - descompune
matematic operaţii de descompunere a numerele
 adunare şi de numerelor naturale (1-
scădere cu numere naturale; 10)utilizând
naturale obiecte;
-ex. de adunare şi -rezolvă
scădere cu 1-2 probleme cu
elemente ; date numerice
şi enunţ
-ex. – joc pentru
sintetic, care
verbalizarea
presupun o
etapelor de calcul
singură
-ex. de comparare operaţie, cu
a numerelor numere mai
folosind diferite mici decât 10;
reprezentări ale
acestora

Prin acest program am urmărit:

 recuperarea laturilor disfuncţionale;
 consilierea comportamentală;
 antrenarea școlarului în activităţi plăcute pentru a-l stimula;
 antrenarea preșcolarului în activităţi extracurriculare;
 dezvoltarea motricităţii generale şi a finei motricităţi;
 dezvoltarea abilităţilor de numeraţie şi calcul matematic;
 formarea deprinderilor de scriere corectă şi respectare a spaţiului de scris;
 îmbogăţirea, precizarea şi activizarea vocabularului;
 dezvoltarea autonomiei personale şi sociale;
 dezvoltarea capacităţii de orientare şi adaptare la mediu;
 dezvoltarea atitudinilor pozitive de relaţionare în grup;