ACTIVITATATEA DE CONSILIERE A

COPIILOR
GRUPA MICĂ C “ RAZELE DE SOARE”
AN ŞCOLAR 2020 – 2021

Prof. Stăncălie Ana Maria

Prof. Ștefan Maria Aurora
 Primii pași la grădiniță

Perioada copilăriei și cu precădere perioada primilor ani de viață are un impact

durabil asupra vieții adultului. Este perioada în care copilul își dezvoltă capacitatea de a
gândi, de a vorbi și de a raționa, iar totodata este perioada propice în care își fixează
baze solide ale sistemului de valori, de luare a deciziilor și de relaționare. Mergând
pe principiul imitării și al modelării comportamentelor dezirabile încă de la cele mai
fragede vârste, putem înțelege importanța și rolul grădiniței în această formare.
În cadrul organizat al grădiniței, copilul nu doar ia parte la o serie de activitati
specifice invatamantului prescolar, ci si intra in contact cu mediul extern; evenimentul
are un caracter predeterminat, ceea ce-l deosebeste de numerosii stimuli pe care copilul ii
recepteaza din jur. Cand intra la gradinita, copilul se afla in perioada celor mai importante
acumulari, care vor sta la baza personalitatii sale. Frecventarea gradinitei favorizeaza
conturarea unui autentic comportament interrelational. Structura formala si informala a
grupului de copii din gradinita genereaza un climat psihosocial in care fiecare copil este,
in acelasi timp, si actor, si spectator.
Educatorul il ghideaza pe copil in toate formele de invatare, fara a substitui propriul
nivel de intelegere celui al copilului, ci facandu-l pe acesta sa gandeasca singur, sa
exerseze singur diverse activitati, stimulandu-i interesul real pentru obiectele si oamenii
din jur. De-a lungul prescolaritatii, copiii castiga mult sub raport fizic, mental si
emotional; curiozitatea prescolarilor constituie baza invatarii si a educatiei din anii
urmatori. Pregatirea copilului pentru invatarea continua incepe de la gradinita; aici, el
dobandeste primele comportamente intelectuale, face cunostinta cu primele povestiri
fantastice, cu primele continuturi stiintifice.
Traversand perioada prescolaritatii, copilul ia contact cu mediul de gradinita, diferit
de cel familial si intersectat cu mediul social. In aceste conditii, se pun bazele
personalitatii copilului prin dezvoltarea capacitatilor de cunoastere, comunicare si
perceptiv-observative. Fluiditatea acestui plan de produse psihice alimenteaza imaginatia,
comportamentele si strategiile mentale, care sunt incarcate de o simbolistica ampla si de o
emotionalitate complexa.
 Deosebit de activa este formarea comportamentelor implicate in dezvoltarea
autonomiei, prin organizarea de deprinderi si obisnuinte. Copilul isi insuseste elementele
de baza ale fondului de adaptare culturala, amplu concentrate in asa-numitii „cei 7 ani de
acasa'.
Perioada prescolara poate fi impartita in trei subperioade:
1. Prescolaritatea mica (3-4 ani), caracterizata printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor
si a aptitudinilor implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului.
2. Prescolaritatea mijlocie (4-5 ani), cu procese de crestere pentru copil : se intensifica
dezvoltarea limbajului, jocul devine o activitate de baza, curiozitatea devine mai ampla si
abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene.
3. Prescolaritatea mare (5-6 ani), cand copilul manifesta o mai mare forta, agilitate,
inteligenta ; capacitatea de invatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere
(Schiopu, Verza, 1981).
La gradinita, copilul prezinta particularitati specifice, precum instabilitate
psihomotorie, capacitate limitata de concentrare a atentiei, gandire predominant intuitiva,
dar cu posibilitati de deschidere catre asimilarea structurilor operationale concrete.
Copilul gandeste contextual, iar invatarea se realizeaza preponderent pe baza de imagini
concret senzoriale, prin perceperea spontana sau dirijata verbal a obiectelor naturale si a
substitutelor lor; in acelasi timp, invatarea este orala si actionala, sub forma de joc, iar
evaluarea este tot orala, stimulativa si realizata pe baza de aprecieri verbale.
Drumul parcurs de copil traversand substadiile prescolaritatii este lung si bogat. Din
etapa in etapa, copilul iese din lumea lui confuza si se indreapta spre inceputul evolutiei
personalitatii sale. Este „o insiruire de metamorfoze, minunate si miscatoare pentru
adultul care le este martor, de victorii triumfatoare pentru copil, victorii ale activitatii, ale
sensibilitatii, ale imaginatiei'

Bibliografie

1. Crețu, Tinca, Psihologia Copilului, MEC 2005;

2. Golu, Mihai; Ticu, Aurel, Culoare și Comportament, Editura Științifică București
1972
 Râzi sau plângi la grădi? De ce?

Emoţiile sunt modalitatea noastră de adaptare la mediu.În funcţie de tipul de

emoţie trăită într-o anumită situaţie, copilul învaţă să-şi recunoască nevoile emoţionale şi
mentale şi să acţioneze în consecinţă.
Primii factori care pot intervenii reglator în acest proces sunt familia şi grădiniţa.
Reacţiile educatorilor la manifestările emoţionale ale copiilor reprezintă o sursă
importantă de învăţare despre emoţii. Utilizarea în diferite contexte a cuvintelor care
denumesc emoţii este o modalitate de a învăţa copiii să recunoască şi să denumească
emoţiile proprii sau ale celorlalţi devenind un model dar şi un antrenor pentru dezvoltarea
competenţelor emoţionale şi sociale.
Copiii învaţă ce sunt emoţiile şi cum să reacţioneze faţă de ele observând
comportamentul adultului. Dezvoltarea emoţională este influenţată de calitatea relaţiei lor
cu părinţii şi educatorii. Atunci când educatorul observă şi acordă atenţie emoţiilor
copilului îi transmite acestuia mesajul că emoţiile sunt sănătoase şi că ele sunt o sursă
importantă de adaptare la mediu. Modul în care părinţii şi educatorii răspund când copilul
trăieşte o emoţie îi modelează acestuia atitudinea faţă de emoţii. Când educatorul şi
părinţii exprimă emoţii şi îşi gestionează sănătos emoţiile, copilul învaţă cum să răspundă
emoţiilor. Copilul începe prin a identifica emoţia celorlalţi prin expresia facială sau tonul
vocii. Mai târziu învaţă să facă legătura între emoţie şi un comportament sau o situaţie,
cum ar fi” copilul este trist pentru că şi-a pierdut jucăria”.
Cum poate educatorul să sprijine dezvoltarea emoţională a copilului?
1. Acceptă şi remarcă emoţiile copilului.
2. Oferă copilului un mediu sigur de exprimare a emoţiilor.Exprimarea emoţiilor copiilor
nu trebuie ridiculizată, criticată, negată sau minimalizată.
3. Încurajează jocurile de tipul mimă sau teatru în care personajele exprimă emoţii pentru
a familiariza copilul cu exprimarea emoţiilor.
4. Încurajează copilul să exprime emoţiile în cuvinte.
5. Vorbeşte despre emoţiile celorlalţi. Asta îi ajută pe copii să-şi înţeleagă propriile
emoţii.
6. Recompensează copiii când răspund la o emoţie prin comportamente sănătoase.De
exemplu:stă şi se linişteşte când este furios, apoi revine la situaţia pe care trebuie să o
rezolve.
7.Sprijină copilul să facă diferenţa dintre emoţie şi comportament.”Înţeleg că eşti furios,
însă a lovi este un comportament nepermis”
Reacţia copiilor la situaţiile de zi cu zi diferă în funcţie de temperamentul pe care
îl au. În aceeaşi situaţie, doi copii pot reacţiona diferit sub aspectul intensităţii emoţiei,
duratei de manifestare a pragului de activare şi duratei de restabilire a stării de calm.
Copiii cu reactivitate emoţională crescută:
1.Manifestă în situaţiile zilnice emoţii intense pe o perioadă mai mare de timp, au
un prag scăzut de activare ( ex.:se supără cu uşurinţă de la lucruri neînsemnate), au
nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru a se linişti;
2.Au nevoie de un efort mai mare pentru a-şi inhiba un comportament atunci când
li se cere, depun un efort mai mare pentru a amâna dorinţa imediată de a face
activitatea preferată pentru a face acţiunea impusă de educatoare, dar nedorită de
ei;
3.Au nevoie de o structură şi de reguli clare care să le ghideze comportamentul
într-o situaţie socială;
Copiii cu reactivitate emoţională mai scăzută:
1.Îşi pot focaliza mai bine atenţia pe o sarcină şi sunt mai greu de distras într-o
situaţie;
2.Se pot conecta mai uşor cererilor adultului şi vor solicita un efort mai mic în
disciplinare;

BIBLIOGRAFIE:
Vernon,A., Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivă şi
comportamentală, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004.
Lespezeanu M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar Ed. Omfal Esenţial,
Bucureşti, 2007.
 Cum să ne ferim de răceală?

Odată cu începerea grădiniței, toți părinții se confruntă cu un val raceli și gripe.

Potrivit medicilor pediatri, este normal ca un copil sa aiba pana la 10 raceli pe an. Acest
lucru se datoreaza faptului ca cel mic intra in contact cu un mediu nou si este expus unor
agenti patogeni cu care nu este obisnuit din mediul familial.
Imunitatea se formeaza in ani de zile, timp in care cei mici se imbolnavesc mai des.
Raceala si gripa la copiii de gradinita reprezinta unul dintre modurile prin care
organismul devine mai puternic şi se pregateste sa faca fata virusurilor, bacteriilor si altor
agenti patogeni cu care se va confrunta pe parcursul vietii.
Diferența dintre răceală și gripă la copiii de grădiniță
Raceala este o boala contagioasa, care debuteaza cu nas infundat, stari de oboseala,
stranut, dureri de cap si de gat. In medie, un copil mic care abia a inceput gradinita poate
avea pana la 10 raceli pe an.
Gripa este de asemenea o boala contagioasa, care debuteaza brusc cu febra si
frisoane, stari de oboseala, tuse, dureri musculare, de cap si de gat. In cazurile mai grave,
apar si stari de greata, voma si probleme gastro-intestinale.
Părinţii trebuie să le asigure o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. Fructe şi legume
de sezon, carne, ouă şi lactate din surse sigure trebuie să constitue alimentaţia de zi cu zi.
A se evita mâncarea semipreparată, conservele, dulciurile concentrate în zahăr,
alimentele care conţin ingrediente artificiale, coloranţi chimici.
Somnul de calitate - un alt factor important care menţine sănătatea copiilor şi ajută
la refacerea organismului afectat de boală.
Vitamina C şi vitamina D sunt de ajutor copiilor mici pentru a fi mai rezistenţi în
faţa infecţiilor. Se găsesc în fructe şi legume proaspete . Pentru vitamina D, gălbenuşul de
ou din sursă ecologică, ficatul de vită, cerealele, nucile, mere, lactate, dar şi peşte precum
sardinele sunt recomandate.
Alte metode de a evita aparitia si raspandirea racelilor si a gripelor la gradinita
includ:
1. evitarea, pe cat posibil, a contactului cu copiii bolnavi,
2. evitarea spatiilor inchise si aglomerate,
3. spalarea cat mai des a mainilor cu apa si sapun,
4. pastrarea copilului bolnav acasa in perioada cu febra.

Bibliografie
1. Sîrbu, Marius, Cum să păstrăm sănătatea copiilor, Editura Științifică București,
2008.
 Ce efect au dulciurile consumate în cantitate mare

Din punct de vedere medical sunt enumerate multiple efecte negative ale consumului
de produse zaharoase. Datorita faptului ca aceste produse sunt consumate din cauza unui
apetit exagerat pentru dulciuri, uneori la copii existand tendinta de a refuza alte alimente in
favoarea consumului de dulciuri.
Unul dintre efectele consumului exagerat de dulciuri este cel cariogen, acesta
evidentiindu-se in urma a numeroase studii despre rolurile dulciurilor in producerea cariei
dentare.
Consumul in cantitati mari de produse zaharoase conduce la cresterea copilului in
greutate si instalarea obezitatii. Se stie ca celulele adipoase se formeaza in copilarie, iar
numarul lor ramane constant pe toata perioada vietii. Daca la adulti obezitatea apare din
cauza cresterii in volum a adipocitelor existente, la copii ele cresc numeric, copilul
supraponderal devenind mult mai usor un adult obez!
Produsele zaharoase conduc la modificarea profilului lipidic, avand rol in producerea
placilor de aterom, cresterea riscului de boala coronariana si o disfunctie a aparatului
cardiovascular. De asemenea, produc o cresterea rapida si puternica a glicemiei, urmata de
o secretie crescuta de insulina.
Consumate excesiv, dulciurile induc dezechilibre mineralo-vitaminice in organism –
prin scaderea absorbtiei intestinale a unor minerale pot conduce la deficiente de crom si
cupru. Cea mai importanta disfunctionalitate provocata de ingestia unor mari cantitati de
zahar este legata de metabolismul vitaminei B1 (tiamina). Dulciurile nu contin aceasta
vitamina, dar in metabolismul zaharului vitamina B1 este necesara. Astfel, un regim bogat
in glucide si sarac in tiamina poate induce forme de beri-beri. Acest efect este pronuntat la
copii, mai ales la cei care inlocuiesc celelalte alimente cu dulciuri, si este numit
dezechilibru tiamino-glucidic.
Produsele zaharoase consumate pe stomacul gol cresc secretia gastrica, aceasta fiind
nociva pentru copii. Ele ar trebui consumate dupa masa pentru ca acest efect sa nu afecteze
sanatatea copilului. Dulciurile au, de asemenea, efect laxativ prin atragerea apei in lumenul
intestinal, nefiind recomandat consumul lor in cantitate mare, putand produce diaree
cronica.
 Dulciurile care contin o concentratie mare de zahar, cum ar fi bomboanele simple, ar
trebui cel mai mult evitate. Acestea nu aduc beneficii decat in cazul copiilor care fac
sporturi de performanta, cand efortul foarte mare pe o perioada limitata de timp necesita o
cantitate mare de glucide simple.
Consumul moderat de dulciuri, in contextul practicarii activitatilor in aer liber si
exercitiilor fizice si al pastrarii unei igiene orale corespunzatoare, nu conduce la instalarea
supraponderalitatii si a obezitatii si nici la cresterea incidentei cariei dentare. La fel ca in
toate, moderatia este cuvantul de ordine.

Bibliografie
1. Lazăr, Ștefania, Zahărul. Prieten sau dușman?, Editura Delta, București, 2014.
 Gripa se întoarce....cum o ţinem la distanţă?

Gripa este o infectie a cailor respiratorii in principal, cantonandu-se in special la

nivelul nasului si gatului, insa se poate extinde si catre plaman. Copii sunt frecvent afectati
de aceste virusuri mai ales in sezonul rece, toamna tarziu pana in iarna.
In general, simptomele gripei dureaza 7-10 zile si includ febra, obstructie nazala,
stranut, dureri in gat, tuse, mialgii, cefalee. Spre ziua 3-5 aceste simptome se pot agrava,
insa vor disparea complet abia dupa 10-12 zile.
Specialistii recomanda parintilor cateva metode ce pot sa amelioreze simtitor starea de
sanatate a copiilor:
- repaus la pat
- consumarea unor cantitati crescute de lichide (tipul acestora variaza in functie de
preferintele copilului)
Tratarea cu grija a simptomelor:
Nas curgand (rinoree): acest simptom trebuie tratat cu foarte mare atentie deoarece
poate fi sursa unor complicatii serioase. Sugarii respire de obicei pe nas si nu pot respira pe
gura, aceasta fiind o problema cu care se confrunta chiar si copiii mai mari.
De aceea este foarte importanta permeabilizarea permanenta a cailor aeriene superioare, in
special a nasului, atat inainte de hranire cat si inainte de culcarea copilului. Cea mai
eficienta metoda de curatare a nasului este prin aspirare.
In cazul sugarilor se poate folosi o pompita de plastic special creata pentru a servi acestui
scop. Copiii mai mari pot sufla usor nasul in servetele de hartie cat mai moi (nu se
recomanda folosirea batistelor datorita impregnarii acestora cu germeni). Daca vor sufla cu
putere exista riscul de a impinge secretiile in sinusuri sau in conductele auditive.
Nas infundat sau congestionat: in general, principala cauza a nasului infundat o
constituie blocarea acestuia cu secretii uscate. In acest caz suflarea nasului nu amelioreaza
situatia.
Specialistii recomanda folosirea picaturilor nazale saline, acestea putand fluidiza
secretiile, facilitand astfel eliminarea lor. Astfel de picaturi sunt disponibile in farmacii si
nu necesita prescriptie medicala pentru a fi eliberate. Secretiile se pot aspira la aproximativ
1 minut dupa utilizarea picaturilor.
Alte sfaturi utile ce pot ameliora simptomatologia indusa de un nas curgand sau infundat:
- administrarea de vitamina C care actioneaza ca un decongestionanat natural; se
recomanda utilizarea vitaminei C special conceputa pentru uz pediatric
- umidificarea permanenta a aerului pentru a preveni uscarea suplimentara a mucoasei
nazale
- consumarea unor cantitati cat mai mari de lichide in vederea fluidizarii secretiilor.
Este interzisa administrarea medicatiei antihistaminice copiilor in absenta unui
consult medical de specialitate.
Tratarea corespunzatoare a simptomelor asociate gripei este foarte importanta
deoarece va asigura o stare de confort copilului.
Cele mai indicate metode indicate de catre specialisti includ: repausul la pat,
consumarea de lichide, scaderea febrei si diminuarea mialgiilor si umidifierea aerului,
astfel incat copilul sa poata respira cat mai bine.
Tratamentul cauzei este insa, la fel de important. Pentru aceasta insa, parintii sunt
sfatuiti sa consulte un medic pediatru, singurul in masura sa prescrie un tratament corect si
adaptat fiecarui pacient in parte (tinand seama de varsta, greutate, dar si ale probleme de
sanatate asociate).

Bibliografie
1. Sîrbu, Marius, Cum să păstrăm sănătatea copiilor, Editura Științifică București,
2008.
 Curaţi şi sănătoşi

„Sănătatea e starea de bine fizică, mentală şi socială.”

„Prima bogăție a omului este sănătatea.” (Ralph W. Emerson)

Sănătatea este în strânsă legătură cu educaţia. Preocuparea pentru sănătatea şi educaţia

copilului trebuie să ocupe un loc important atât la nivel de politici publice cât şi la nivel de
familie fiind bine ştiut că este mai uşor şi mai ieftin să previi decât să tratezi. Un individ
educat este mai preocupat de sănătatea sa. Dacă vom avea copii cu un trup sănătos vom
avea copii cu o minte sănătoasă, dar este la fel de valabil şi situaţia inversă: copiii bine
dezvoltaţi psihic se vor dezvolta bine şi fizic.

Reguli de baza care tin de igiena personala:

1. Spala-te o data pe zi pe tot corpul cu apa calda si sapun; sterge-te bine si imbraca
haine curate, proaspat spalate. Rufele murdare pune-le la spalat.
2. Spala-te pe maini inainte si dupa masa.
3. Spala-te pe maini dupa cumparaturi, dupa ce ai mangaiat animale, dupa ce ai folosit
toaleta, dupa ce te-ai jucat, dupa ce ai folosit batista pentru nas, te-ai pieptanat sau te-ai
incaltat, dar si dupa ce ai dus gunoiul.
4. Spala-te pe dinti dimineata, seara si dupa fiecare masa.
5. Mergi regulat la dentist.
6. Spala fructele si legumele inainte de a le consuma.
7. Aeriseste camera in care dormi.
8. Pastreaza-ti unghiile de la maini si picioare curate.
Încă de la vârste fragede copiii trebuie învățati că igiena personală joacă un rol deosebit
în păstrarea sănătății. Deprinderile de igienă personală la prescolari se formează prin jocuri
și activități specifice. Ei trebuie învățați să respecte cu strictețe regulile referitoare la igienă
pentru a putea avea un organism cât mai rezistent și mai ales pentru a preveni diverse boli
care pot apărea din cauza unei igiene precare.
 Bibliografie
1. Sîrbu, Marius, Cum să păstrăm sănătatea copiilor, Editura Științifică București,
2008.
 Copilul întreabă, medicul răspunde....de ce?

1. Ce știu copiii?
- Dimineața ne spălăm mâinile și fața;
- Ne spălăm mâinile înainte de fiecare masă;
- Dacă răcim, mergem la medic;
- Cunosc denumirea obiectelor de uz personal.

2. Ce nu știu și pot afla copiii?

- De ce ne îmbolnăvim?
- Cum putem fi mai curați și mai sănătoși;
- Ce sunt microbii?
- De unde apar microbii?
- Ce înseamnă o alimentație sănătoasă?
- De ce trebuie să ne îngrijim dinții?
- Norme de comportare civilizată în societate (la medic, stomatolog).
- Cum ne putem apăra de răceli?

Raceala este o boala contagioasa, care debuteaza cu nas infundat, stari de oboseala,
stranut, dureri de cap si de gat. In medie, un copil mic care abia a inceput gradinita poate
avea pana la 10 raceli pe an.
Gripa este de asemenea o boala contagioasa, care debuteaza brusc cu febra si
frisoane, stari de oboseala, tuse, dureri musculare, de cap si de gat. In cazurile mai grave,
apar si stari de greata, voma si probleme gastro-intestinale.
Părinţii trebuie să le asigure o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. Fructe şi legume
de sezon, carne, ouă şi lactate din surse sigure trebuie să constitue alimentaţia de zi cu zi. A
se evita mâncarea semipreparată, conservele, dulciurile concentrate în zahăr, alimentele
care conţin ingrediente artificiale, coloranţi chimici.
Somnul de calitate - un alt factor important care menţine sănătatea copiilor şi ajută
la refacerea organismului afectat de boală.
 Un copil politicos

Încă de la intrarea în grădiniţă încercăm să le formăm celor mici sentimente, idei,

acumularea unor impresii puternice care determină formarea deprinderilor de comportare
civilizată în societate. Aceste noţiuni sunt mai greu de înţeles de cei mici, de aceea ei
trebuie să fie implicaţi în acţiuni simple, potrivit particularităţilor de vârstă. Influenţaţi
fiind de atmosfera caldă, primitoare cu care se întâlnesc de când păşesc pragul grădiniţei,
copiii învaţă mai uşor să salute, să se comporte civilizat cu colegii, utilizând corect
formulele de politeţe.
Pentru fixarea acestor deprinderi incipiente, am învăţat cu copiii poezia „Bună ziua!
Te rog! Mulţumesc!” şi le-am spus povestea „Cuvântul fermecat” şi „Ce a uitat Fănucă să
spună?”. În timpul desfăşurării activităţilor pe centre de interes am reuşit cu succes să-i
obişnuim pe copii să se comporte civilizat în relaţiile cu colegii, solicitând jucăria dorită
prin intermediul cuvintelor „magice”, astfel încât în cadrul colectivului s-a instalat un
climat de înţelegere şi comuniune.
Dacă „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”, tot de atunci încep să se contureze şi
cerinţele comportării cuviincioase. În acest context, i-am învăţat pe copiii noştri cântecul
„Un copil politicos”, în urma căruia copiii au reţinut că „ e frumos şi bine” să salute în
orice împrejurare, să-şi ajute părinţii, să vorbească frumos şi politicos. Omul se schimbă zi
de zi. Îl modifică mediul în care trăieşte, experienţa acumulată, trăirile pe care le încearcă.
Trăind într-o familie în care tronează minciuna, un preşcolar recunoaşte destul de greu
când face o faptă rea. Pentru a preîntâmpina acest aspect, le-am povestit copiilor „Puf - Alb
şi Puf - Gri”, „Ionică mincinosul”şi am învăţat poezia „Adevărul” de Elena Dragoş. Astfel
ei au reuşit să conştientizeze faptul că „minciuna are picioare scurte şi întotdeauna o ajunge
din urmă adevărul” şi să-şi dorească să trăiască cinstit, să preţuiască adevărul.
Am constatat că, în general, copiii nu mint, le place mai mult să se laude cu faptele
pe care nu le-au făcut, dar pe care ar fi dorit să le facă. Întrebându-i „ce se înţelege prin
noţiunea de adevăr”, ei răspund „să spui când strici jucăria”. Noţiunea de curaj este
explicată astfel: „să nu ai teamă şi să nu te sperii noaptea”. Hărnicie –considerată „să ajuţi
pe mama la treburi”. Noţiunea de ascultător o explică astfel: „ cine stă cuminte la
activităţi”. Aceste răspunsuri cuprind note concrete. Nu toţi copiii au sesizat caracteristicile
esenţiale ale noţiunii morale. Exemplu : ”Adevăr e să spui drept, curaj – să nu-ţi fie teamă,
hărnicie – să munceşti cu spor”. Noţiunile morale nu determină întotdeauna activitatea de
conduită a preşcolarilor.
Ei au capacitatea destul de dezvoltată de a diferenţia caracterul pozitiv de cel negativ,
de conduită. Conştiinţa e mai largă. Ceea ce copilul şi-a însuşit din jurul său este
experienţa personală, ce se va transforma în noţiuni şi judecăţi morale. În felul acesta,
conştiinţa se îmbogăţeşte. Noţiunea morală numai atunci poate fi semnalizatorul unei
atitudini când se leagă de experienţele executărilor anterioare. Obişnuinţele se formează
numai prin repetarea frecventă a executării lor voluntare. Aşa că obişnuinţele şi
deprinderile se formează în activitate şi prin activitate. Realizarea unităţii între conştiinţa şi
conduita morală este un proces de lungă durată, care nu se produce spontan, ci sub
influenţa acţiunilor organizate în mod sistematic de către factorii educaţiei sub directa
îndrumare a educatoarei, învăţătoarei, profesorului.
Pentru a verifica însuşirea şi respectarea de către copii a normelor de comportare
civilizată, a comportamentului şi conduitei disciplinate, am desfăşurat convorbirea cu tema
„Cum ne comportăm?”, activitate în care am discutat despre modul de comportare în
familie, la grădiniţă, pe stradă, în societate. Prin fixarea noţiunilor morale în această
activitate, am reuşit să clădim premisele morale ale personalităţii lor şi am corectat unele
abateri de la aceste reguli de conduită. Din experienţa la catedră am constatat că există o
ruptură între conştiinţa civică şi conduita civică a preşcolarilor. Chiar dacă ştiu cum e bine
şi frumos, să se comporte, ştiu reguli, totuşi acestea rămân la nivelul cunoaşterii, fiind
aplicate mai rar. De ce oare? Am mizat noi, poate, doar pe exemplul personal?! Dar oare
acasă, în societate, copilul are un model? Are, şi va face ca el, deoarece puterea exemplului
e mare la această vârstă. Modele îi oferă strada, cartierul, emisiunile TV. Poţi să clădeşti
munţi de norme de conduită morală, să-l îmbraci pe copil cu ele până la sufocare, căci totul
va fi în zadar.
Convingerea o dă modelul… Factorul decisiv al alegerii tipului de model este
nivelul general al gândirii şi sentimentelor copilului. Copiii preşcolari îşi aleg ca model
educatoarea, părintele, un erou literar, un personaj T.V. Tipul modelului e legat de
aprecierile calităţilor acestuia. Copiii trăiesc cu impresia că educatoarea este un al doilea
părinte. Modelul acesteia, reacţia ei, cuvintele prietenoase sau urâte sunt foarte importante
pentru copil. În orice situaţie s-ar afla copiii, modelul educatoarei este hotărâtor. În unele
cazuri, punctul de vedere al educatoarei este singurul care are şansa să-l convingă pe cel
mic: „aşa a spus doamna!”. Spre exemplu, încă de la intrarea în grădiniţă, le-am pretins
copiilor să se adreseze în orice împrejurare cu „te rog frumos!”.
 Din discuţiile avute cu părinţii, am tras concluzia că şi acasă copiii s-au obişnuit să
folosească formulele de politeţe, mai mult, pretind şi adulţilor să le utilizeze. Astfel, o
mămică ne-a relatat că fiul ei a refuzat să o servească cu un pahar cu apă deoarece nu s-a
adresat „cum a spus doamna”. Trebuie să avem grijă să-i „contaminăm” pe copii prin
exemplul binelui şi să nu facem în faţa lor nimic din ceea ce nu vrem să facă ei mai târziu,
imitându-ne. Nu există şabloane pe care să le urmăm pentru a cultiva la copii un
comportament moralcivic. Modalităţile de realizare a acestui obiectiv, pe cât de greu, pe
atât de frumos, izvorăsc din dragostea pe care o purtăm copiilor, din pasiunea şi dăruirea
cu care muncim.
Dacă preşcolarii noştri vor şti să aplice la grădiniţă, în familie, pe stradă, în vacanţe,
la spectacol, la munte sau la mare toate normele de comportare învăţate la grădiniţă, ne
putem declara mulţumite de efortul depus.

BIBLIOGRAFIE
1.„Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Editura V&Integral
Bucureşti 2000 M.E.N.
2.Gheorghe, Alexandru, (1995) „Ce fel de copil eşti?” (Mic cod al manierelor elegante),
Editura Gheorghe Cârţu Alexandru, Craiova
3.Văideanu, George, (1988) „Educaţia la frontiera dintre milenii”,Colecţia „Idei
contemporane”, Bucureşti