Perioada prescolara (a doua copilarie 3-6/7ani) - psihologia varstelor

Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o dezvoltare complexa si interesanta cu influente

asupra evolutiei biopsihice ulterioare. Expresia celor 7 ani (6 ani) de acasa pe care "omul ii are
sau nu ii are" reflecta tocmai importanta constituirii bazelor activitatii psihice si conturarea
trasaturilor de permeabilitatea ce isi pun pecetea pe comportamentele viitoare.
Copilul prescolar traverseaza etapa cunoasterii prin largirea comportamenului cu mediul
social si cultural din care asimileaza modele de viata ce determina o integrare tot mai activa la
conditia umana.
Mediul solicita copilului nu numai adaptari ale comportamentului la sisteme diferite de
cerinte in conditii de tutela, protectie si afectiune, dar creeaza in acelasi timp o mai mare sesizare
a diversitatii lumii si vietii, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor, curiozitatii, trairilor
interne la situatii numeroase si inedite. Concomitent se dezvolta bazele personalitatii copilului,
capacitatile de cunoastere, comunicare, expresia si emanciparea comportamentelor ce ating grade
de complexitate raportate la caracteristicile de varsta si dezvoltare psihofizica.
DEZVOLTAREA PSIHOFIZICA SI CONSOLIDAREA AUTONOMIEI
Odata cu dezolvarea capacitatilor senzoriale si perceptive se structureaza noi forme printre
care reprezentarile memoriei si imaginatiei dau dimensiuni complexe ale trairilor anticipative si
fantastice. Percepera realitatii este incarcata emotional si alimenteaza imaginatia,
comportamentele si strategiile mintale ce utilizeaza o simbolistica ampla ancorata situational in
realitatea inconjuratoare imprimand perioadei prescolare acea unicita si minunatie ce fac din ea
varsta de aur a copilariei.
Tipul fundamental de activitate este jocul cu semnificatia decentrarii psihicului de pe
activitatea de percepere, pe activitatea de implantatie in viata cultural-sociala. Jocul faciliteaza
ripuri de relatii ce se nuanteaza si diversifica, amplificandu-se conduitele din contextul
colectivelor de copii si o mai fina deferentiere a conduitelor fata de alte persoane.
Din punct de vedere fizic dezvoltarea este evidenta in perioada prescolara. Intre 3 si 6
ani are loc cresterea de la +/- 92cm la +/-116 cm ca statura si o crestere de la +/-14kg la +/-22kg
ponderal. Concomitent are loc o schimbare si dezvoltare a structurii muschilor, descreste
ponderea tesutului adipos, pielea devine mai elastica, mai densa, procesul de osificare este intens
la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice si claviculare, dantura provizorie incepe sa se
deterioreze si mugurii danturii definitive se inaresc. Organismul in intregime devine mai elastic,
iar miscarile mai suple si sigure.
Inca din aceasta perioada apar o serie de diferente intre fete si baieti. Se poate observa o
agitatie mai mare la baieti, o cooperare mai dezvoltata la fete insotita de o activate verbala mai
bogata, o tendinta de izolare a baietilor in activatii de constructii, etc.
Caracteristic pentru comportamentele alimentare este culturalizarea lor intensa. Ca
atare, alimentatia nu se reduce numai la satisfacerea unei trebuinte vitale, ci este impregnata de o
serie de ritualuri cu respectarea unor interese realtiv precise. Dar si mai important este modul
cum se realizeaza alimentatia. Astfel, pe copil il intereseaza asezarea si tinuta la masa, utilizarea
tacamurilor (lingurita, furculita, cutitul, etc), corelarea cu cei din jur si respectarea regulilor de

igiena.
Intra 4-5 ani copilul trece printr-o diminuare a poftei de mancare, adesea determinata de
de lipsa de varietate a regimului alimentar sau de tensiuni afective. Disconfortul afective
influenteaza apetitul alimentar si particuparea copilului la servirea mesei.
Modificari progresive se manifesta si in domeniul culturalizarii legate de imbracare,
igiena si toaleta. Aceste conduite implica numeroase deprinderi, dar si competente implicate in
decizia de a alege imbradamintea in functie de o serie de factori, de a pastra curat, de a se spala si
folosi toaleta. Pana la sfarsitul perioadei prescolare, copilul se poate adapta eficient prin
constituirea unor seturi de deprinderi adecvate.
Igiena alimentara, de spalare a mainilor, pieptanarea parului, spalarea dintilor oglindesc
gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice si formarea imaginii de sine.
Semnificative sunt si aspectele legate de somn. Copilul se opune sa mearga la culcare caci il
intereseaza spectacolul relationarii cu ceilalti, devine receptiv la ce fac adultii ca si la trairea
placerii jocului. Protestul fata de mersul la culcare poate fi verbal, evaziv, de tergiversare,
incarcat de tot felul de tranzactii ca si de necesitatea de a ave un fetis, prezenta unei persoane(mai
ales mama), a unei surse de lumina, cu liniste totala sau cu muzica, etc. La 6 ani copilul exprima
inca astfel de probleme, inclusiv anxietatea si frustratia. Actioneaza aici aspecte legate de
temperament.
DEZVOLTAREA PSIHICA SI CONTURAREA INSUSIRILOR DE PERSONALITATE
Perioada prescolara este una din etapele de intensa dezvoltare psihica. Aceasta are loc sub
presiunea structurilor sociale, culturale, prin influentele mass-mediei si frecventarea institutiilor
prescolare unde copilul ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si adaptarea la mediul de
viata.
In multe situatii apar diferente de cerinta in gradinita comparativ cu cele din familie, ceea
ce presupune o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradictiile dintre solicitarile externe
si posibilitatile interne devin mai active. Pot apare si contradictii cum ar fi contradictia dintre
cerintele interne, dorintele, aspiratiile, interesele copilului si posibilitatile de a fi satisfacute. Pe
acest plan se dezvolta negativismul infantil, dar si o concepere mai profunda, de fond a intregii
activitati psihice, asimilarea si intelegerea a ceea ce e permis si a ceea ce nu este permis, a ceea ce
este posibil si a ceea ce nu este posibil, a ceea ce este bun si ce este rau.
In aceeasi ordine sunt si contradictiile legate de modalitati mai simple si primitive de
satisfacere a trebuintelor si cerintelor implicate in trebuinte noi, complexe si civilizate. Astfel
apar conduitele de pe axa ordonat-dezordonat, conduite civilizate-conduite infantile.
Exista si o alta categorie de contradictii specifice ce se constituie in planul cunoasterii.
Dezvoltarea imaginatiei ii permite copilului sa descopere faptul ca imaginar el poate sa se
transpuna in orice situatie, chiar si fantastica, dar in realitate situatiile de viata sunt mai restranse
si nu au semnificatia banuita. In raport cu contradictia respectiva se dezvolta si dorinta de a crea,
schimba si transforma viata.
Prescolarul mic (3-4ani) este instabil, foarte impresionaibl, plange razand si trece usor de
la dispozitie la alta traind exploziv si total evenimentele ce il impresioneaza. Totusi copilul
devine mai insensibil la semnificatia evenimentelor si adopta conduite mai adecvate la
convergentele sociale pe un fond de fragilitate afectiva cu unele manifestari ale crizelor de
prestigiu.

Prescolarul mijlociu (4-5 ani) devine mai sensibil la evenimentele din jurul sau si este
capabil sa faca aprecieri, relativ corecte, fara de comportamentul altora. Prin structurarea unor
trasaturi volitionale, copilul se poate antrena in activitati de mai lunga durata si se straduieste sa-i
fie de folos adultului.
Prescolarul mare (5-6/7ani) manifesta in ansamblu o mai mare adaptare si inteligenta,
reticenta in situatii usor penibile ca urmare a intelegerii mai adecvate a situatiilor si a raporturilor
de cauzalitate in producerea evenimentelor. Copilul mentine o oarecare opozitie fata de adult,
opozitie ce se manifesta spontan, dar urmata de dorinte vadite de reconciliere. Se manifesta
evident dorinta copilului de a fi de folos adultilor. Devine mai atent, imita discret conduitele
adulte si participa la activitatile ocupationale ale adultului. Capacitatea de invatare devine activa
si este dublata de interese de cunoastere unde sunt prezente forme mai evoluate de simbolizare in
care actioneaza integratori verbali.
O dezvoltare spectaculoasa priveste planul senzorio-perceptiv. Perceptia devine
observatie perceptiva si este implicata in toate formele de invatare. Copilul prescolar este
preocupat de cunoasterea interiorului si exteriorului locuintei si al gradinitei, al strazii, al
magazinului, al mobilierului si sa identifice locul diferitelor obiecte. Este atent la caracteristicile
fiecarui membru al familiei, la identitatea acestora si comportarea lor precum si la conditiile de
viata in activitatile, profesiunile umane. Incep sa se consolideze generalizari cantitative, logica
practica a relatiilor, marimea (lung, lat, inalt), cantitatea (mult, putin, deloc), succesiunea si
simultaneitatea (acum, dupa aceea, intai, dupa, deodata), comparatia (la fel, tot atat), etc.
Se dezvolta diferite forme ale reprezentarilor dintre care cele mai importante sunt ale
memoriei si ale imaginatiei. Memoria capata caracteristici psihice si sociale importante, mai cu
seama datorita vorbirii. Imaginatia contribuie la constructorii posibilului, la intelegerea vietii
interioare. La randul ei atentia este importanta in asigurarea desfasurarii oricarei activitati
focalizand si centrand energia psihicului. Atentia volutara este alimentata de dorintele si intentiile
copilului de a finaliza activitatea.
Dezvoltarea inteligentei intra intr-o noua etapa. De la faza simbolica, dupa 3 ani,
inteligenta parcurge o etapa de inventivitate ce pregateste gandirea operativa complexa.
Gandirea inregistreaza totusi progrese evidente. Ca forma intuitiva, ea opereaza cu ajutorul
reprezentarilor si perceptiilor. Intrebarile frecvente DE CE? sunt destinate cunoasterii si
sesizarii relatiilor dintre obiecte sau situatii.
Ca fenomen al vietii de relatie dezvoltarea afectivitatii trebuie raportata in aceasta
perioada, la procesul identificarii care trece prin cateva faze. La 3 ani identificarea se manifesta
prin cresterea starilor afective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, dupa
care manifesta o retinere vinovata, iar la 4-5 ani identificarea devine mai avansata. Identificarea
se realizeaza cu modelele umane cele mai apropiate, modele parentale. Conditia de identificare
parcurge 4 cai. Prima se realizeaza pe seama perceperii unor similitudini de infatisare cu modele
parentale (parul, ochii), a doua pe seama perceperii unor similitudini de caracteristici psihice (este
tot asa de inteligent ca tata sau tot atat de frumos ca mama), a treia se realizeaza prin adoptarea de
conduite, atribute si gesturi ale modelelor, iar ultima prin insusirea de conduite, gesturi si atribute
din ceea ce spun altii ca seamana copilul cu modelul. In mod obisnuit identificarea mai activa
este cu parintele de acelasi sex.

Arta de a trai
Implicati in procesul creatiei in arta (sub toate formele de exprimare artistica), copiii invata ca pot
observa, organiza si interpreta propriile experiente. Astfel, ei pot lua decizii, pot actiona si monitoriza
actiunile lor. Desenul, pictura, sculptura, muzica teatrul, dansul sunt, in plus, mijloace de comunicare si
interactiune intre copii si adulti.
O educatie eficienta a copilului este cea care ii ofera acestuia multe oportunitati sa initieze diferite
actiuni, sa faca propriile alegeri si sa constate consecintele acestora. Experientele artistice sunt mijoace
ideale de a oferi cadrul prielnic de dezvoltare armonioasa a copilului. Improvizatia si spontaneitatea sunt
parte a procesului artistic si beneficiile lor se vad rapid in modalitatea de gandire si actiune a copilului.
In primii trei ani de viata, desenele simple, cunoasterea obiectelor din jur, stimularea senzoriala si
dezvoltarea limbajului trebuie sa constituie prioritati. Intre 3 si 6 ani, jocul de rol, jocurile in grupul de egali,
povestirile, pictura sunt mijloace de cunoastere si interactiune cu lumea care favorizeaza dezvoltarea
cognitiva si afectiva a copilului. Intre 6 si 8 ani, copilul trebuie sa aiba oportunitati de expresie si explorare
a lumii si trebuie incurajat sa-si faca cunoscute realizarile artistice oricui doreste. Viziunea lui despre lume
trebuie testata, confruntata cu lumea insasi.
In urmatorul tabel sunt surprinse cateva dintre activitatile artistice care pot fi abordate in familie
impreuna cu copiii:
VARSTA

EXPERIENTE

0 - 3 LUNI 1. Mergeti in natura cu copilul si faceti-l atent la sunetele din

jur.
2. Cititi-i copilului mici povestiri in ritmul si intonatia potrivita
actiunii.
3. Atarnati jucarii de diverse culori si care scot sunete
deasupra patului copilului.
3 - 8 LUNI 1. Puneti diverse obiecte in mainile copilului si lasati-l sa le
exploreze tactil si sa se uite la ele.
2. Incurajati copilul sa imite diverse sunete auzite.
3. Stimulati copilul sa-si miste mainile si picioarele, faceti cu el
diferite exercitii motorii.
8 - 18
LUNI

1. Duceti copilul sa se joace in cat mai multe locuri (parcuri,

natura, in vizita la alti copii).
2. In timp ce ascultati muzica, dansati impreuna cu copilul.
3. Aratati-i copilului fotografii si descrieti-i obiectele/fiintele din
imagini.
4. Dati-i copilului in mana un creion si lasati-l sa mazgaleasca
pe o coala de hartie. Intrebati-l ce a desenat.
5. Cititi-i cat mai multe povesti.

18 - 24
LUNI

1. Dati-i copilului in mana o pensula si folositi acuarele care

nu sunt toxice. Incurajati-l sa picteze pe o coala de hartie.
Intrebati-l ce a pictat.
2. Povestiti impreuna cu copilul si ajutandu-l cu intrebari,
intamplari/evenimente la care ati participat cu el in zilele
anterioare.
3. Mergeti cu copilul la plimbare prin librarii. Lasati-l sa se uite
la carti si sa exploreze imaginile din interiorul acestora.
4. Inventati povesti impreuna cu copilul pe baza unor imagini

din carti.
5. Invatati-l pe copil cateva versuri de poezii si cum sa le
recite adecvat.
6. Organizati acasa pentru copil si cativa prieteni un teatru de
papusi. Daca copilul doreste sa participe, incurajati-l sa o
faca.
7. Vizitati impreuna cu copilul expozitiile de arta organizate
pentru copii.
3 - 4 ANI

1. Copilul trebuie incurajat sa se joace cat mai mult cu copii

de aceeasi varsta cu el.
2. Cumparati plastilina sau lut si invatati-l sa sculpteze diferite
obiecte/fiinte.
3. Invatati-l un rol intr-o piesa si organizati o reprezentatie cu
prietenii copilului.
4. Decupati impreuna cu copilul diverse imagini din reviste si
alcatuiti o poveste folosind aceste decupaje lipindu-le pe coli
de hartie.
5. In timp ce danseaza sau recita o poezie (sau un rol) punetil pe copil sa se observe in oglinda.
6. Imitati (prin pantomima) diferite personaje din povesti si
puneti-l pe copil sa ghiceasca personajul imitat.
7. Puneti-l pe copil sa imite miscarile facute de oameni in
diferite contexte - cand conduc masina, cand sterg praful etc.

4 - 5 ANI

1. Invatati-l pe copil sa deseneze si sa recunoasca figurile

geometrice (cerc, patrat, dreptunghi, triunghi, romb).
2. Prezentati copilul desene imcomplete. Rugati-l sa va spuna
ce lipseste din desen.
3. Invatati-l pe copil sa coloreze folosind adecvat culorile.
4. Creati o melodie impreuna cu copilul utilizand de exemplu
sticle de plastic umplute cu fasole sau orez.
5. Decupati fasii de material si incercati sa croiti o bluza sau o
fusta.
6. Dupa ce ii cititi un basm, desenati impreuna imagini pentru
a ilustra povestea.
7. Dansati cantand impreuna o melodie, deci fara sa o
ascultati la casetofon sau la televizor.

5 - 8 ANI

1. Incurajati-l sa inventeze singur povesti si dvs. i le scrieti (la

7 - 8 ani le poate scrie si copilul).
2. Invatati-l sa mearga pe bicicleta sau/si cu carturile.
3. Incurajati-l sa va povesteasca diverse intamplari folosind
pantomimica, desenul si muzica.
4. Discutati cu copilul despre performantele artistice ale altora
si incurajati-l sa-si exprime opinia despre realizarile artistice
ale acestora.
5. Lasati-l pe copil sa participe la treburile casnice. In timpul
acestor activitati (gatit, curatenie, punerea/strangerea mesei
etc.), ascultati muzica sau cantati.
6. Puneti, la vedere, in casa desene sau alte lucrari artistice
ale copilului si lasati-l pe copil sa discute cu cei care va
viziteaza despre acestea.
7. Cumparati copilului un aparat de fotografiat si alcatuiti un
album de fotografii facute doar de el.

Toate activitatile precizate la varste mici, trebuie continuate si perfectionate la varste mai mari, in nici un
caz nu trebuie abandonate. Activitatile de pictura, dans, desen, vizitare de expozitii si librarii etc. trebuie sa
faca parte constant si alternativ din programul copilului. In tot acest timp, incurajati-l pe copil sa va puna
intrebari, sa incerce sa caute raspuns singur la unele dintre ele si sa gaseasca alternative de solutionare
la unele probleme. El trebuie sa invete, in plus, sa aleaga, sa fie selectiv.
Arta, prin toate modalitatile de exprimare pe care le ofera, este esentiala pentru a-i invata pe copii
urmatoarele lucruri:
* lumea poate fi perceputa si interpretata in mai multe moduri;
* experienta creatiei in arta este irepetabila;
* raspunsurile la multe intrebari despre secretele vietii se gasesc in trairea sentimentului estetic;
* orice problema are o multitudine de alternative de solutionare si acestea trebuie aplicate in funtie de
contextul in care se traiesc experientele de viata;
* abilitatile de a face fata situatiilor neprevazute se dobandeste si ca urmare a exersarii diferitelor forme de
arta;
* dincolo de granitele impuse de limbaj exista un univers minunat;
* micile diferente schimba lumea.