PSihologia copilului - Dezvoltarea gndirii n stadiul scolaritatii mici n acest stadiu cea mai importanta schimbare n gndirea copilului

consta n trecerea ei, n jurul vrstei de 7 ani, de la stadiul preoperational la stadiul operatiilor concrete care va dura pna la aproximativ 12 ani. Specificul gndirii n acest nou stadiu este dat de: - aparitia conceptelor ca un nou tip de instrumente cu care opereaza gndirea; - transformarea actiunilor mentale specifice stadiului anterior n operatii ale gndirii, care n acest stadiu sunt operatii concrete. Conceptele sunt instrumente mentale care integreaza informatii despre nsusirile generale si esentiale ale unei clase de obiecte, fenomene sau relatii. Fiind un integrator categorial, conceptul este ntotdeauna general chiar daca se situeaza la diverse niveluri de generalitate. Desi primele concepte aparute n stadiul scolaritatii mici au un nivel scazut de generalitate, ele condenseaza n structura lor ceea ce este comun mai multor obiecte, fenomene sau relatii, nemaifiind circumscrise faptului singular. n perioada scolara mica au loc numeroase achizitii conceptuale din diferite domenii. Se formeaza concepte fizice (de substanta, greutate, volum), concepte aritmetice (de numar, adunare, scadere, multime, multime vida.), concepte gramaticale (de substantiv, verb, adjectiv, punct, virgula.), concepte de cauzalitate simpla (cauzalitate biologica, fizica, mecanica). Operatiile gndirii sunt relatiile pe care gndirea le stabileste ntre concepte si pe pe baza carora ea si desfasoara demersurile sale specifice judecati, rationamente, teorii. Gndirea adultului va dispune de operatii formale (analiza si sinteza superioara, comparatia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea, particularizarea, inductia si deductia) care vor coordona, adica pune n relatie, concepte cu un nivel maxim de generalitate si judecati, n cadrul unor unitati mai mari rationamente si teorii. Gndirea aflata n stadiul operatiilor concrete abia pregateste viitoarele operatii formale. Operatiilor concrete pun n relatie concepte concrete, care au un grad relativ de generalitate si care se numesc concrete pentru ca s-au format pe baza unor obiecte si situatii perceptibile prin simturi. Operatiile concrete ale gndirii sunt: ordonarea, clasificarea, numeratia si calculul, manipularile spatio-temporale. De exemplu, pentru a se forma conceptul de masina copilul va sesiza mai nti ca masinile sunt de diferite marimi, ca au diferite ntrebuintari etc. si n consecinta le va ordona dupa marime (de la mic la mare sau invers), dupa ntrebuintare (de la masini care duc greutati mici la care duc greutati tot mai mari); ca urmare a primei operatii, le va clasifica n masini mici si mari sau n masini de forta redusa si masini puternice; conceptul se va extinde (generaliza) prin numarare si calcul masini mai multe sau mai putine, 5 masini + 3 masini = 8 masini; generalizarea se extinde n continuare prin manipularea spatiala a conceptului aflata n doua spatii diferite (stnd n garaj sau circulnd pe strada) masina si pastreaza aceleasi caracteristici; conceptul va fi apoi manipulat temporal masinile de demult desi aveau cu totul alte forme, intra n aceiasi categorie cu cele de azi pentru ca ambele se pot deplasa datorita unui motor. Se observa ca prin toate aceste operatii copilul desprinde treptat notele esentiale ale obiectului numit masina, le identifica dincolo de caracteristicile particulare ale diferitelor tipuri de masini, astfel nct ceea ce initial era un preconcept (masina ca un caz particular de exemplu, masina lui personala) devine un concept propriu-zis, cu un anumit grad de generalitate. Dintre operatiile concrete clasificarea este operatia principala pentru ca sta la baza transformarii colectiilor de obiecte care corespundeau preconceptelor, n categorii logice (clase) corespunzatoare conceptelor, fie ele concrete (n aceasta etapa) sau formale (ulterior).

Operatiile concrete ale gndirii si n special clasificarea, sunt sprijinite de dobndirea conceptului de invarianta. Invarianta consta n ntelegerea a ceea ce este constant si identic n lucruri si ea este o conditie pentru a face generalizari, adica pentru formarea conceptelor. Invariantii de orice fel se constituie la rndul lor datorita reversi ilitatii care este capacitatea mintii omenesti ajunsa la un anumit nivel de dezvoltare, de a e!ecuta o actiune n doua sensuri de parcurs " nainte si napoi. n cadrul acestei executii individul este constient de suprapunerea celor doua drumuri parcurse si de faptul ca dincolo de ele se afla invariantul din lucruri. n exemplul cu masinile, copilul face diversele operatii pe baza a ceea ce este invariant si constituie caracteristica definitorie a masinii (faptul ca ea se poate deplasa actionata de un motor). Invariantul la rndul sau este pus n evidenta de reversibilitatea gndirii. De exemplu, n operatia de ordonare daca gndirea ar opera liniar si ordonnd progresiv masinile de la mici la mari s-ar opri acolo fara putinta de ntoarcere, masinile mici si mari ar fi ntelese ca doua capete distincte ale drumului parcurs, deci ca obiecte apartinnd unor categorii distincte. (Un exemplu de fenomen liniar si de consecintele lui este viata individului uman, care progreseaza ireversibil si ca urmare obiectul final (batrnul) este cu totul altceva dect obiectul initial (copilul). Datorita reversibilitatii operatiilor sale, gndirea reface drumul napoi ordonnd masinile si de la mare la mic. Acest parcurs nainte-napoi reluat de nenumarate ori face ca gndirea sa sesizeze invariantul din lucruri deoarece: - ea regaseste la fiecare revenire aceiasi realitate de la care a plecat; - ea sesizeaza ca obiectele plasate la extremele drumului au ceva identic (apartin deci aceleiasi categorii) tocmai pentru ca ntre ele exista o legatura; o dovada a acestei legaturi este nsusi drumul pe care ea l poate parcurge de la unele la celelalte. n stadiul operatiilor concrete gndirea copilului dispune de o reversi ilitate prin inversiune (masinile mari sunt inversul celor mici si reciproc, masinile care merg sunt inversul celor care stau si reciproc, sau scaderea este inversul adunarii si reciproc, asocierea obiectelor este inversul disocierii si reciproc.). nca din acest stadiu de dezvoltare se constata ca pentru rezolvarea anumitor categorii de probleme, gndirea si poate derula operatiile intelectuale n baza unor ansambluri de reguli precis formulate, adica ea poate functiona n baza unor algoritimi. #lgoritmul este o structura operationala standardizata, adica o serie strict ordonata de operatii mentale ce intervin succesiv n rezolvarea unei probleme. Algoritmii se nsusesc prin nvatare si exercitiu, si o data nsusiti permit rezolvarea rapida si cu minimum de efort a problemelor pentru care ei au fost elaborati. S-au elaborat algoritmi n cele mai diverse domenii ale cunoasterii (aritmetica, geometrie, geografie, stiintele naturii etc.). n caz de neutilizare sau de neconsolidare suficienta prin exercitiu, algoritmii se uita. Algoritmii nsusiti n perioada micii scolaritati, legati de alfabetizare si de operatiile aritmetice elementare sunt foarte stabili, spre deosebire de cei care se vor nsusi n perioadele ulterioare de dezvoltare intelectuala. Majoritatea lor nu se sting n decursul vietii, fiind implicati n formele de baza ale instruirii si ntretinuti de ansamblul vietii socio-culturale. nca din stadiul scolaritatii mici, apar trei fenomene de activare a gndirii care se vor manifesta de-a lungul ntregii vieti. 1. Incertitudinea rezolvarii unei probleme problemele care nu pot fi rezolvate prin mijloace cunoscute la un moment dat genereaza o stare de incertitudine intelectuala specifica, iar aceasta la rndul ei stimuleaza demersurile gndirii pentru gasirea unor noi solutii de rezolvare. 2. Fenomenul Zeigarnik o activitate intelectuala ntrerupta nainte de rezolvarea completa a problemei lasa n urma ei o stare de tensiune psihica motivational-afectiva care

mentine treaz interesul pentru ea. Spre deosebire de tensiunea intelectuala generata de incertitudine, fenomenul Zeigarnik pune n evidenta tensiunea psihica generala care nsoteste activitatea intelectuala. 3. Disonanta cognitiva lipsa de concordanta dintre cunostintele deja achizitionate si cele integrate la un moment dat este traita ca o stare confuza, de disconfort psihic ce genereaza nevoia de reducere a tensiunii psihice. Disonanta motiveaza individul n directia reducerii tensiunii si realizarii consonantei (concordantei ntre cunostinte) si pentru aceasta el va ncerca sa-si elaboreze noi strategii operationale.