Ministerul Educației și Cercetării al Republicii

Moldova
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ,,ION CREANGĂ”DIN CHIȘINĂU

Adaptarea
copilului în gradiniță

A realizat: Mihalache Tatiana

Cei care educa copii sunt mai demni de mai multa onoare decit cei care le dau
viata, deaceea pe linga viata daruiti copilului si arta de a trai bine educâdu-i .
. (Aristotel)

Adaptarea – Separarea copilului de părinți la intrarea în cresa sau gradînita, este

o problema pentru copii, îndeosebi la începutul frecventarii.Diferentele dintre
mediul familial si mediul gradinitei sînt resimtite de copii în mod diferit.Plecarea
copilului mic este un eveniment de amploare care în orice familie este trait diferit
cu implicarea tuturor membrilor familiei si care este însotit de mari emotii.

Adaptrea poate fi:

● Adaptarea usoara dureaza 10- 20 zile.

● Adaptarea încordata 20-30zile.

● Adaptarea patologica sau grea dureaza60-70zile.

În cazurile de excepție poate dura si pîna la 6 luni.

Adaptarea copilului se face dupa fisa de adaptare

Ce simte copilul cînd se desparte de parînti.

Orice pierdere este urmata de durere,care se manifesta diferit la fiecare dintre

noi.Copilul traieste o stare de pierdere,atunci cind sunt separati de parinti,copii
percep separarea ca pe o abandonare .Pentru unii copii poate avea impact
puternic ,incit pot chiar intirzia dezvoltarea lor.

Educatorul care se ocupa de copii de la cresa trebuie sa cuprinda 2 elemente

esentiale; tratare si ingrijire(schimbat hranit)In contextul virstei si dezvoltarii
psihologice,rolul educatorului este de a oferi acestor copii capacitatea de a
incerca si singuri,de a participa si capata încredere în ei.O autoritate exesiva va
crea copilului deznadejde neîncredere.

Pregatirea copilului pentru intrarea în cresa este foarte importanta,copilul are

nevoie sa I se vorbeasca de ceea ce va urma sa se întimple cu el,sa i se explice
unde va fi dus,si de schimbarile care vor avea loc.

Siguranța copilului este o condiție obligatorie, pentru acomodarea în grădinița

Educatorul este persoana cea mai îndicata, care sustine momentul separarii a
copilului de la parintii sai, dificil atit pentru copii cit si pentru parinți.Educătorul
este pilonul principal al adaptarii copilului. Rolul educatorului în grupa este sa
asigure copilului un sentiment continuu de existenta,baza dezvoltarii, sa reduca
sentimentul de anxietate datorita mediului necunoscut.Copilul va accepta
educatorul ca fiind prietenul parintilor care I va permite ca:

Copilul să cunoască mediul nou;

Parintelui sa depașească sentimentele de stres și anxietate;

Procesul de adaptare cere timp, rabdare și daruire.

Pentru asigurarea unei adaptari mai putin traumatizante pentru copil este
binevenit ca acesta sa se dezvolte în citeva etape:

Primul pas-Parintii trebuie sa vorbeasca și sa i explice copilului unde merge.

Pasul 2 –Familiarizarea copilului cu mediul, este bine ca copilul sa viziteteze

spatiul și sa faca cunostinta cu el, înainte de venirea în grădiniță.

Primele 2-3 zile copilul va veni pentru 1-2 ore.

A 4-5 zi va veni 3 și mai multe ore daca nu va plînge.

A 6-7 zi va ramîne,în dependenta de starea lui emotionala.

Sunt copii care o perioada de timp nu plîng, pentru ca nu înteleg unde sunt aduși.

Peste un timp cînd ei înteleg ca grădiniță nu este un mediu doar de joaca,atunci ei

pot refuza,deorece aici trebuie sa urmeze niste reguli care nu coincid cu cele din
mediul familial.În perioada de adaptare apare și fluxul mare de intrebari ale
parintilor referitor la copilul sau.Copilul va veni de acasa cu jucaria lui
preferata,nepermiterea jucariilor aduse de acasa pot avea impact negativ asupra
copilului deoarece:

Copilul nu va stabili niste reguli,ca de exemplu:

El nu va accepta alte jucarii din grupa.

Nu corespund igienei.

Nu va învata sa imparta jucariile cu ceilalti copii.

Deprinderea jucariei de acasa poate dura și mai multi ani,ceea ce va forma o

bariera atit pentru el ,cit și pentru cei din jur.
Aici educatorul va explica copilului sa-și lase jucaria în dulapiorul din vestiar,sub
diferite explicatii la nivelul lor de întelegere.

Sugestiile educatorului pentru integrarea copilului în grădiniță este:

Întilnirea copilului cu zimbet,blîndete în voce,luat de minuta, dar nu luat în brate.

La virsta de 2 ani copii tind sa contacteze cu alte persoane sa se joace cu alti

copii.La virsta de 3 ani trece prin criza numita ‘’Eu singur’’care manifesta
negativism ,opozitionism,lipsa de a accepta reguli impuse.Încurajeaza copilul sa
faca singur lucrurile pe care le poate face ,dar nu lasa copilul sa fie
independent,acest lucru se face treptat.

Atasamentul- Relatiile de atasament a copilului se formeaza cu persoana care

traieste momente de interactiune afectiva cu copilul, cum ar fi; imbratisarea
disponibilitatea de a fi alaturi la nevoie.

Indiferent de mediu în care se desfasoara activitatea în cadrul relatiei de îngrijire,

crestere și educare, a copilului de 0-3 ani ne aflam într o pozitie de receptor,
initiator al interactiunii cu copilul preluînd într o masura actiunile parentale .
Copilul mic are posibilitatea de a investi afectiv și în alte persoane decit
parintii.Trebuie sa fim pregatiti sa facem fata acestui rol.

Este adevarat ca persoana de referinta administrativ, nu coincide tot timpul cu

persoana de refererinta, care raspunde nevoilor afective ale copilului,însa un
astfel de rol este util deoarece:presupune o relatie de atasament.

Efectele atasarii serveste copiilor pentru:

Stabilirea mentinerii relatiei sanatoase cu alti copii ,adulti,solicitarea ajutorului

cînd au nevoie.

Dezvoltarea încrederii în sine,a primi, a oferi afectiune.

Cum putem dezvolta asta?

Sa fim prezenti lînga el

Sa respectam copilul

Sa fim pozitivi.

Sa –l ajutam sa se simta bine in pielea sa.

Jocul și mediu:

Este forte important sa coborim la nivelul lor. Cea mai buna tehnica este jocul.Prin
joc la copil se dezvolta o alta dimensiune a relatiei cu adultul, care nu mai este
mama sau tata.Copilul începe sa iși stabilizeze imagini despre sine, sa perceapa și
sa accepte alte opinii, Copii care încep grădiniță mai timpuriu, devin mult mai
sociabili și fac progrese mai mari la nivelul prescolar.Jocul reprezinta pentru copii
o modalitate de a și exprima propria capacitate ,descopera lumea în care
traieste.Se spune ca jocul este munca copilului,ei capata încredere în sine se
integreaza în societate,se dezvolta și învata. Copilul percepe și reflecteaza despre
lume diferit de adult.Implicarea jocului în dezvoltarea copiilor este raspunzator în
mod direct de urmatorul tip de dezvoltare:

Dezvoltarea senzitiva:Copilul începe sa vada lumea prin intermediul simtului și a

perceptiei.

Dezvoltarea psihomotorii:La baza sta coordonarea și controlul general al

miscarilor.

Dezvoltarea cognitiva: Organizarea spatiu- timp, exprimare, comunicare atentie.

Dezvoltarea afectiva:Jocul este activitatea pe care pe lînga placere aduce bucurie,

satisfactie și I permite copilului sa se exprime.

Dezvoltarea sociala: Exemplu; joc de grup; sau de rol; unde este calea invatarii a
regulilor sociale, faciliteaza procesul de socializare și de adaptare.

Toate activitatile de joc trebuie sa aiba loc în prezenta unor adulti calmi și
responsabili. De exemplu:într-un desen vom formula .Vrei sa-mi vorbesti despre
desenul tau? Daca ne vom adresa .Ce ai vrut sa desenezi aici?atunci înhibam
copilul.Observatia se face fara a l critica.Copii manifesta și un interes mare pentru
jocuri ce implica exercitiile fizice.Spre virsta de 3ani încep sa initieze jocuri de
rol,sa și asume diverse roluri și integrarea în diverse situatii.Copilul stie ce doreste
și ce poate.Începe sa înteleaga care sunt regulile, dar repede le uita.

Jucariile se igienizeaza pentru prevenirea bolilor,conform instuctiunilor sanitare.

De ce se igienizeaza?pentru ca jucaria este luata în mai multe miîni.

.Spre exemplu,copii sunt curioși la virsta aceasta nu numai sa pipai ,dar și le

atinga cu papilele gustative.
Toate acestea dezvolta microbi, în care copilul mic fiind mai vulnerabil se poate
imbolnavi mai repede.

Un aspect foarte important este expunerea jucariilor în masura egala indiferent

de gen,fata sau baiat.Copilul baiat va experimenta papusa iar copilul fata va
experimenta mașina.

Jucariile și materialele trebuie asezate la nivelul copiilor,astfel încit sa poata vedea

sa aleaga, și sa le aseze la locul lor .

Procesul de învatare:

Orientarea planificarea se fac din cartile de specialitate conform virstei.

La aceasta virsta copii încep sa manifeste initiativa și independeta.

Formeaza deprinderi,identifica,aplica deseneaza pe suprafete mari,nerespectînd

conturul.

În luna septembrie se vor planifica doar activitati de adaptare rutine,tranzitii

activitati liber alese de copii.

Chiar daca copii cresc și se dezvolta trecînd prin stadii similare, fiecare copil este
un individ unic, care se dezvolta în ritm propriu.

Copii mici au nevoie sa fie expuși,stimulati în toate domeniile de dezvoltare în

mod simultan, ei învata holistic.Copii nu fac diferenta între joc și învatare.Primii
ani de viata sînt ca fiînd cei mai importanti pentru evolutia ulterioara .O alta
caracteristica a învatarii copilului mic consta în reluari,repetari pîna se rafîneaza și
se perfectioneaza.Orientarea atentiei: la aceasta virsta se face de catre
adult.Copilul nu întelege instructiunile generale ale adultului de aceea sunt
necesare adresarile personale.Dezvoltarea atentiei și perceptiei se face prin
însarcinari simple,realizarea carora cere alegerea unui obiect dintre cele
asemanatoare.Trenul de plimbare ,sala de grupa pun la dispozitie posibilitati
variate de organizare a jocurilor simple pentru dezvoltarea atentiei și perceperii
vizuale.Exemlu:Gaseste perechea;se începe de la obiecte mari, care se vad bine
apoi se trec la mici.
Parteneriatul cu familia:

Un aspect primordial la venirea copilului în grădiniță este foarte important si lucru

cu parintii.În aceasta perioda trebuie sa tinem cont de anxietatea si stresul
parintilor.Datorita emotiilor pe care le manifesta ei, pun întrebari spontane,
uneori nu tin de competenta educatorului.Este bine ca atunci în cazul cînd nu
cunoastem raspunsurile, le comunicam .O sa ma informez concret, de la
persoanele ce tin de domeniul acestei întrebari,si mai apoi revin cu raspunsul.Un
raspuns incorect poate duce la neîncredere a parintelui fata de cadrul didactic.
La întrebarile ce tin de dezvoltarea personala a copilului.

Raspunsurile educatorului catre parinti trebuie sa fie clare si calitative cu ton

expresiv-moale.

Le raspundem la întrebare conform documentatiei ghidului, curiculum, în

dependenta din care domeniu face parte întrebarea.

Documentația se întocmește de catre specialiști din domeniu.

Educătorul este pilonul principal pentru organizarea parintilor .

Parintii trebuie sa cunoasca, si sa fie adus la cunostinta de catre educător despre

regulile grupei,gradinitei.Despre ceea ce trebuie sa cunoasca copilul,si despre
progresul sau regresul copilului.Conform documentului ‘’Ocrotirea vietii si
sanatatii copilului ,parintele va fi adus la cunostinta în mod direct ,citind regulile.

Educatorul trebuie sa tina la curent parintele despre orice schimbare a copillui ,si
sa solutioneze impreuna ,daca este nevoie.Despre ceea ce tine de tehnologiile
moderne este bine ca în cazul asta sa fie informati despre pozitivul si negativul
acestui dispozitiv.Educatorul terbuie sa fie mereu în corelare cu parintele.