Sunteți pe pagina 1din 15

Dezvoltarea gândirii la copiii preșcolari

UNIVERSITATEA „VALAHIA” TARGOVISTE


DEPARTAMENTUL DE INVATAMANT LA
DISTANTA SI FORMARE CONTINUA Student: PIPAN (HUIU) MIRELA
Anul I
Copiii dezvoltă abilități în același
mod în care o casă este construită.
Încep cu o fundație puternică. Tot ce
se construiește pe acea fundație în
diferite etape de dezvoltare determină
cum va arăta „casa” și
compartimentarea acesteia.

Să privești copiii
învățând este asemănător
cu sentimentul acela când
treci pe lângă o clădire în
procesul de construcție.
Deodată, ți se pare că
lucrările au avansat mai
repede decât te-ai fi
așteptat. Alteori, nu ți se
pare că se întâmplă foarte
multe lucruri. Totuși, o
mulțime de activități se
petrec în spatele cortinei.
Sprijinindu-ți copiii în procesul de dezvoltare a
gândirii contribuie la apariția multor oportunități de
învățare pe tot parcursul vieții lor.
Cu întrebările precum
„De ce nu mai sunt
frunze în copaci?” te-
ai confruntat și tu, cu
siguranță. Astfel de
întrebări reprezintă,
de fapt, simplul mod
prin care copiii
percep mediul
înconjurător. Este, de
asemenea,
reprezentația nevoii
de a descoperi mai
mult și de a absorbi
informația pe care o
primesc de la adulți.
Abilitatea lor de a observa ce se
întâmplă în jurul lor este un element
cheie al dezvoltării abilităților de
gândire care îi vor transforma în niște
învățăcei de succes.
Totul pornește, însă, din copilărie și din
modul în care copilul învață prima dată
să răspundă într-un mod rațional.
Acest proces de cultivare a gândirii începe din
primele clipe de viață. Este sprijinit de
dragostea, atenția și interesul pe care copilul le
primește din partea părinților săi. 
Copilul trăiește pentru prima dată participarea
la o conversație, ascultă prima dată un cântec
de leagăn și adoarme ascultând o poveste citită
de părinții săi. Aceste experiențe îi arată că
sentimentele și ideile sale sunt importante
pentru adulții din viața sa.
Din acest punct
înainte începe să
înțeleagă că lumea
înconjurătoare
funcționează într- Totuși, va
un anumit tipar la aștepta în
a cărui modelare continuare
poate contribui. validare din
Prin independența partea
câștigată treptat în părinților săi
primii ani de viață, (sau a altor
copilul va deveni adulți
mai încrezător în importanți din
sine pentru a lua viața sa).
propriile decizii și
a-și exprima
gândurile și
opiniile.
Copiii care se simt iubiți și prețuiți înfloresc în toate ariile de
dezvoltare. De exemplu, în dezvoltarea emoțională, copilul încrezător
în sine va începe să empatizeze cu ceilalți și să înțeleagă cum se simt
oamenii din jurul său.

În dezvoltarea cognitivă,
va începe să se „joace” cu
conceptul de simbolism,
realizând că un lucru
poate reprezenta altceva
în viziunea altei persoane
sau într-un joc. Acest
lucru deschide o întreagă
lume nouă pentru ei,
plină de posibilități, cum
ar fi înlocuirea întrebării
„Ce este x?” cu „Ce ar fi
dacă..?”. 
Obiceiuri pozitive

Acest tip de experiențe, la care copilul are nevoie să


primească acces pentru a încuraja crearea de obiceiuri
de învățare pozitive, este consacrat în fundația pe care
Cele mai eficiente moduri de învățare
pentru copii sunt:

• explorarea
• jucatul
• învățatul activ
• gândirea creativă și critică
Modurile de învățare se concentrează mai mult pe
procesul în sine decât pe rezultate.
Atitudinile care sugerează că cei mici merg în direcția
bună în procesul de învățare sunt, de obicei, concentrarea
intensă, persistența, curiozitatea, entuziasmul pentru a învăța,
dorința de a cere ajutor, abilitatea de a face față eșecului,
precum și cea de a planifica diferite activități.
Un mediu de învățare sănătos, în care copiii se simt
sprijiniți și înțeleși de adulți, este un spațiu incitant pentru toți
copiii aflați în plin proces de dezvoltare.
Atenția, în acest caz, nu se pune pe volumul de
informație, ci pe însușirea unui stil pozitiv de a învăța.
Altfel, copilul se poate descuraja repede și poate ajunge
să urască învățatul.
Intarzieri in dezvoltarea cognitiva:

• aversiunea fata de • incapacitatea de


interactiunile fizice recunoastere a
• intarzierea dezvoltarii sunetelor
limbajului • exploziile de furie
• depresia sau anxietatea • memorie scurta
• dificultatea de • dificultati de
concentrare si usurinta cu interpretare a
care copilul este distras de cerintelor
la ceea ce face senzoriale din
• dificultati de invatare mediu
• incapacitatea de a • dificultati in
exprima rapid gandurile si raspunsul dat
de a procesa informatia altora
• dificultati de
vorbire.
Modalitati de stimulare cognitiva

Principalul ingredient al dezvoltarii armonioase a copilului este


relatia pe care o are cu parintii. Cu cat relatia cu parintii este mai
buna, cu atat copilul poate sa se descurce mai bine in situatii
stresante si poate rezolva mai bine diverse probleme. O relatie
buna cu parintii implica insa ceea ce se numeste "atasament de
tip sigur": copilul nu este nici dependent de parinti, nici ignorat de
acestia. Ca urmare, incurajarea activitatilor de unul singur
promoveaza capacitatile cognitive ale copilului, in conditiile in
care copilul stie ca se poate baza pe parintii sai. O greseala
frecventa este cea in care parintii fac totul in locul copilului si nu il
lasa sa se descurce singur in variate situatii"
Cum poți ajuta copilul în procesul de dezvoltare a
gândirii:

• Stimulează-i creativitatea și abilitățile de gândire. Oferă-i copilului o varietate largă de subiecte


interesante. De exemplu, îndeamnă-l să compare mărgele de diferite mărimi și culori pentru a
crea propriul său model. Sau încurajează-l să participe la activitățile tale, precum gătitul.
• Oferă-i provocări de gândire în timpul zilei. În timp ce își strânge jucăriile, încurajează-l să le
clasifice după propriul sistem și să ți-l explice. Îndeamnă-l să te ajute și pe tine să organizezi
cămara, de exemplu, și să compare cantitatea alimentelor pe care le vede. 
• Permite-i să învețe în diverse moduri. Unii copii se implică direct într-o activitate, fără vreun plan
anume și nu învață foarte multe lucruri valoroase. Oferă-i multe oportunități pe care le poate
explora de unul singur, consolidându-i nevoia de independență. Alți copii se simt confortabil
observând pe altcineva făcând o activitate, pentru ca apoi să pună întrebări. Ai grijă, deci, să îi
explici clar ce ai făcut și să-i răspunzi la întrebările pe care ți le pune. Nu ezita să pornești o
dezbatere cu el. Astfel de activități îi cultivă abilitățile de comunicare și de gândire critică de care
va avea nevoie când va ajunge la școală. 
Așadar, „cei 7 ani de acasă” reprezintă, în esență, fundația peste care copiii își
consolidează abilitățile. Dacă pornești încă din primele clipe de viață cu o
atitudine pozitivă și încurajatoare, copilul va fi mult mai deschis la învățare. De
asemenea, nu uita că fiecare copil învață în propriul ritm și că cel mic va avea
tendința de a lua lucrurile în glumă din când în când. În astfel de momente, nu
este cazul să-ți pierzi răbdarea

S-ar putea să vă placă și