Specificul de comunicare şi consiliere cu copii

Profesor V.Cucereavîi
Comunicarea este cheia spre lumea copilului și înțelegerea acesteia.
Prin comunicare înțelegi ce simte și ce gândește copilul. 
Cuvintele exprimate sau scrise cu căldură alină durerea și emoțiile
negative, cultivă curajul și optimismul, dezvoltă stima și încrederea.
Mai mult, comunicarea autentică cu copii contribuie la menținerea unei
relații de încredere, bazată pe înțelegere, stimă, onestitate și interes
reciproc, dezvoltă un respect de sine stătător, rezistență în fața
obstacolelor, autonomie și independență .
Multiplică obiceiurile pozitive în comunicarea cu copilul folosind cinci
verbe-cheie:
-a fi, a simți, a vedea, a vorbi și a asculta:
-Fii prezent și deschis
– Încearcă să fii atent doar la copil, fără a te sustrage la alte lucruri;
– Manifestă interes pentru ceea ce se întâmplă cu copilul și pentru ceea
ce își dorește acesta;
– Fii respectuos și răbdător;
- Fii înțelegător și receptiv
– Dă dovadă de atitudine grijulie, respectuoasă și iubitoare;
– Acceptă copilul, fără a-l judeca;
– Ai curajul de a accepta reacțiile și comportamentul copilului, chiar
dacă nu-ți plac. Fii observator
– Descoperă adevăratele emoții ale copilului care se ascund în spatele
celor povestite;
– Dacă ai descoperit ceva, nu fi insistentă;
– Fii atent la expresia și mimica feței, gesturile și privirea copilului.
Vorbește
– Exprimă clar gânduri și emoții prin intermediul cuvintelor;
– Adresează câte o întrebare și așteaptă răspuns;
–  Dacă ai mai mulți copii, acordă timp fiecărui copil în parte. Ascultă
– Încurajează, susține copilul prin vorbe și fapte;
– Ascultă-l cu atenție și memorează ceea ce îți spune;
– Adresează întrebări pentru a înțelege mai bine copilul. Totodată, evită
să utilizezi mijloacele de comunicare: ca metodă de a controla copilul;
pentru a aduce critici la adresa copilului; pentru a-ți exprima
nemulțumirea, supărarea, furia; pentru a-l face de rușine în „public”, cu
sau fără intenție.
Tehnici de comunicare

Tehnicile de comunicare ne pot face viata mai usoara, facilitand

intelegerea cu cei din jur si ajutandu-se astfel sa evitam conflicte sau
neintelegeri. Iata cateva recomandari pentru o comunicare eficienta, pe
care le poti aplica in relatia cu copilul, dar pe care le poti transmite si
acestuia, daca simti ca are nevoie sa isi imbunatateasca abilitatile de
comunicare.

Ce inseamna comunicarea stim cu totii: transmiterea unui mesaj prin

cuvinte, sunete, semne sau comportamente, pentru a impartasi celor din
jur informatii, idei, ganduri sau sentimente. Comunicarea eficienta
necesita abilitati verbale si nonverbale.
Abilitatile verbale se refera la felul in care comunicam prin grai viu.
Daca ceea ce transmiti verbal este inteles rapid de catre interlocutor,
inseamna ca esti un bun comunicator verbal.
Abilitatile nonverbale se refera la felul in care transmitem prinmiscarile
corpului si expresiile feteiemotiile, ideile si atitudinile noastre. Pentru a
face asta e nevoie ca interlocutorul sa cunoasca semnificatia miscarilor
si a expresiilor faciale. Deseori acestea difera de la o cultura sau de la o
tara, la alta. Spre exemplu, daca in tara noastra a misca in jos capul
inseamna aprobare, in Bulgaria acelasi semn se refera la refuz.
Iata cateva tehnici de comunicare eficienta:

Tacerea. In mod surprinzator, a ramane tacut este una din cele mai
eficiente strategii, daca iti doresti ca cel cu care vorbesti sa iti transmita
cat mai multa informatie. In loc sa raspunzi imediat ce partenerul tau a
vorbit sau sa il intrerupi, adopta tacerea pentru a lasa loc adaugarii de
informatii. Daca partenerul de discutie nu mai adauga nimic, il poti
incuraja apoi prin expresii precum: „Continua” sau „Si apoi?”. Desigur,
nu este recomandat sa folosesti aceasta tehnica in tot timpul conversatiei,
deoarece vei transmite mesajul opus (ca nu esti interesat de ce ti se
spune).
 Adreseaza intrebări. Exista insa doua tipuri de intrebari: deschise (prin
formularea carora se permite oferirea de raspunsuri complexe) si inchise
(la care raspunsurile sunt deseori „da” sau „nu”). Pentru o buna
comunicare se recomanda folosirea mai des a intrebarilor deschise.

Feedback-ul. Acesta este o parte importanta a comunicarii. Atunci cand

discutam cu cineva, modul in care transmitem informatia trebuie sa
permita oferirea de feedback. In plus, modul de transmitere a
informatiilor trebuie sa permita si adresarea de intrebari pentru clarificari
ulterioare. Cu cat insa comunicarea este mai simpla, cu atat si
feedbackul va fi mai bun.
Observatia. Aceasta este o buna tactica mai ales pentru cei care au
abilitati de comunicare verbale si nonverbale slabe. Ideal este in
observatie sa iti gasesti un loc cat mai bun intre oameni si sa incerci sa
fii atent la modul in care discuta, la informatiile pe care si le transmit.
Comunicarea nonviolenta presupune formularea mesajelor in situatii
care pot da nastere la conflict respectand urmatorii pasi:
 Observatia – spui ce observi in mod obiectiv, fara a fi agresiv (Este
dezordine in camera ta.)
 Emotia – spui ce simti fata de aceasta situatie (Acest lucru este
frustrant/obositor pentru mine.)
 Nevoia – care este nevoia ta, care sta la baza emotiei (Am nevoie sa nu
fiu singura care face ordine in casa.)
 Actiunea concreta – spui care este actiunea pe care ti-o doresti de la
celalalt (Vreau sa faci ordine in aceasta dupa-amiaza, pana vin
musafirii.)
Sunt evitate astfel acuzatiile la adresa celuilalt, critica, reprosurile sau
violenta verbala. Este nevoie insa de exercitiu pentru a reusi sa comunici
astfel in mod obisnuit.

Managementul stresului. Comunicarea poate fi foarte stresanta in

anumite situatii . Se recomanda ca in momentele stresante, sai ei o pauza
de cateva minute si sa iesi din contextul in carete afli. De cele mai multe
ori din cauza stresului se poate ajunge la mesaje eronate, la dezaprobari,
neintelegeri si certuri. Un pas in spate pentru relaxare poate fi de mare
ajutor.

Empatia. Empatia sau constientizarea emotionala este esentiala atunci

cand vrem sa transmitem informatii. Pentru a fi mai usor ascultati de
catre ceilalti, este important sa empatizam cu emotiile lor, mai ales in
situatii dureroase sau stresante. De exemplu, atunci cand copilul tau este
suparat pentru ca a luat o nota mica la un test, este bine sa ii intelegi
emotiile inainte de a-i spune ca trebuie sa depuna mai mult efort data
viitoare :).
Umorul. Chiar daca lucrurile nu merg asa cum ti-ai dorit, umorul poate
ajuta la cresterea optimismului si la punerea in perspectiva a problemei
cu care te confrunti. Rîsul ajuta la indepartarea stresului si la eliberarea
de endorfine, ceea ce poate ajuta la imbunatatirea conversatiei dintre
doua sau mai multe persoane.
Zambetul. Acesta este cea mai buna unealta de a face pe cineva sa
comunice. Pana si cele mai timide persoane incep sa vorbeasca atunci
cand se afla in fata unei persoane zambitoare si binedispuse.
Onestitatea. Atunci cand vorbim de cea mai eficienta metoda de a
sparge baierele in comunicare, vorbim de onestitate. O comunicare
eficienta se bazeaza pe adevar. E nevoie sa ai incredere in persoana cu
care vorbesti si sa oferi informatii corecte pentru a facilita intelegerea.
Comunicarea asertiva. Vorbeste cu cel de langa tine aratand respect
fata de el, dar si fata de tine, ramanand astfel departe de agresivitate, dar
si de permisivitate excesiva.
In comunicare, invatarea nu se opreste niciodata. Chiar si atunci cand ai
impresia ca esti cel mai bun in acest domeniu, vei intalni oameni cu care
lucrurile nu vor merge atat de usor. Asta inseamna ca mai ai de invatat.
Comunicarea este esentiala pentru ca oamenii sa se descurce si sa
convietuiasca.
Metode de comunicare eficientă cu copiii

Ți se întâmplă uneori să-i spui copilului ceva și el să se comporte ca și

cum nici nu ar auzi ceea ce-i spui?

Sunt convinsă că de multe ori ai ajuns să îți pui întrebări de genul:

„Ce se întâmplă cu copilul ?”
„De ce nu poate copilul să colaboreze cu mine?”
„De ce nu mă ascultă, când eu îi vreau doar binele?”
Cooperarea înseamnă să lucrăm împreună pentru un scop comun.
Este necesar să înveți cum să comunici cu copii.

 Metode de comunicare eficientă:

1. Descrie-i situația
Un lucru cert este că, un copil este mai dispus să se poarte într-un mod
responsabil atunci când adultul îi descrie problema, în loc să facă
acuzații, să folosească sarcasmul sau să îi dea ordine.
Exemple concrete
:
Așa DA – „Dragule, sunt niște pete de acuarelă pe jos.”
Așa NU – „Cât de neatent ești! Uite ce-ai făcut pe jos.”
 
2. Oferă-i informații
Atunci când adulții dau informații copilului, fără să-l învinuiască și fără
să-l insulte, e mult mai probabil ca acesta să-și schimbe comportamentul
și să încerce să se îndrepte.
Exemple concrete:

Așa DA – „Peretele nu este făcut ca să scrii pe el. Pentru asta ai

hârtie.”
Așa NU – „Cum poți să faci așa ceva? Cine ți-a dat voie să mâzgălești
peretele?”
Întrebarea „Cum poți să faci așa ceva?” declanșează instant o alarmă în
sufletul copiilor. Indiferent de felul cum va încerca să-și justifice faptele,
el va simți că adevăratul răspuns la întrebarea despre motivul „crimei”
săvârșite este un șir de autoînvinuiri. Încearcă să eviți asta!
 
3. Oferă-i întotdeauna o variantă
Amenințările și ordinele către copil , îl pot face să se simtă neajutorat
sau îndărătnic. Variantele pe care tu i le propui, îi vor conferi
posibilitatea de a face singur propriile alegeri.

Exemple concrete: – „Uite ce-am făcut eu!” – spune copilul bucuros.

Așa DA – „Ce turn înalt ai facut! Sunt convinsă că ți-ar plăcea să nu-l
dărâmi, dar te rog, pune cuburile la loc, în raft sau în cutie.”
Așa NU – „N-auzi ce îți spun eu? Să faci chiar acum ordine! Strânge
imediat cuburile alea!”
 
4. Exprimă-te printr-un cuvânt sau un gest
Copiilor nu le place să li se facă morală sau să asculte explicații lungi
interminabile. Pentru ei, un singur cuvânt sau gest este suficient pentru
a-i face să se gândească la situația creată și să își dea seama ce trebuie
făcut.
Exemple concrete:
Așa DA – „Dragule, ia-ți haina!”
Așa NU – „N-auzi? Unde pleci așa, fără haină? Afară e ger! Vrei să
răcești?”
 
5. Descrie ceea ce simți tu
Ca adult este important să înveți copilul să-și exprime sentimentele. Poți
face asta fiind tu primul care își descrie sentimentele și emoțiile, făra să-
ți ridiculizezi sau să „ataci” copilul. Astfel, vei observa că el te va
asculta și va reacționa cu responsabilitate.
Exemple concrete:
Așa DA – „Dragule, atunci când te agăți de mine, mă doare spatele.”
Așa NU – „Semăn cu un copac? Nu te mai cățăra așa pe mine! Ești o
pacoste!”
Prin vorbele tale, este necesar ca tu, ca adult, să-i acorzi respectul tău. O
atitudine plină de respect, menită să semnaleze:
 „Am încredere în capacitatea și judecata ta. În momentul în care eu îți
voi indica o situație, tu vei ști ce să faci.” îi conferă copilului
responsabilitatea acțiunilor sale.
Educația copilului înseamnă în primul rând educația ta ca adult.