Sunteți pe pagina 1din 4

FORMULAR DE ÎNSCRIERE

SIMPOZIONUL „O INTEGRARE ŞCOLARĂ DE SUCCES”

Numele şi prenumele cadrului didactic participant: Sirghi Gabriela Raluca

Specialitatea: profesor pentru inv. prescolar si primar

Telefon: 0744679724

Adresă de e-mail: sirghi.gabriela@yahoo.com

Numele şi prenumele cadrului didactic participant: Ghenea Aurelia

Specialitatea: Educatoare

Telefon: 0764138207

Adresă de e-mail: aura_angels2006@yahoo.com

Titlul lucrării: “Integrarea copilului in gradinita”

Secţiunea: 3. Integrarea in gradinita/scoala a copiilor - exemple de bune practici.


Unitatea de învăţământ: Gradinita cu pp. “Codruta” Galati

Adresa pentru expediere: Galati, Str, Costache Conachi, nr.1


GRADINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT „CODRUȚA” GALAȚI

AUTORI:

Profesor inv. preșcolar: Sîrghi Gabriela Raluca

Educatoare: Ghenea Aurelia

SECŢIUNEA 3: Integrarea în grădiniță/școală a copiilor -


exemple de bune practici.
După familie, grădiniţa reprezinta prima experienţă de viaţă a copilului în societate. În
cadrul grădiniței, el trăieşte prima incercare a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât
familia. Aici, copilul ia cunoştinţă cu activitatea şi obiectele care-i stimulează gustul pentru
investigaţie şi acţiune, îl provoacă să se exprime şi îi propune angajarea în relaţiile sociale de
grup. De la intrarea în grădiniţă, copilul realizează o adaptare la un anumit ritm al vieţii
cotidiene. Adaptarea la noul mediu şi la grup este un proces de durată, cu progrese şi regrese,
ce presupune eforturi perseverente şi regulate.
Grădiniţa introduce copilul într-o colectivitate care începe prin a fi un grup
neorganizat şi are menirea de a contribui la dezvoltarea lui psihică şi mai ales la dezvoltarea
identităţii şi a identificării cu modele socio-comportamentale complexe şi mai ales,
socializate.
Există cel puţin trei planuri ale conduitei, în care este solicitată adaptarea preşcolarului
în mod diferit: planul deservirii, cel al prezenţei regimului de activităţi din grădiniţă prin
solicitarea intensivă a atenției, a memoriei, a activităților intelectuale şi planul integrării în
colectivitate, în activităţile ce o caracterizează.
În urma observărilor întreprinse, am evidenţiat şase tipuri de adaptare la mediul
grădiniţei:
Se ştie că pentru un copil de 2-3 ani, ieşirea din mediul familial pe care îl cunoaşte
foarte bine şi acceptarea petrecerii unei perioade de timp în noul cadru, poate fi o încercare
dificilă. În astfel de situaţii, reactiile copiilor sunt foarte diferite, în funcţie de climatul
familial, care dacă este supraprotector, îngreunează şi mai mult acest proces, la fel şi
nepregătirea prescolarului pentru acest eveniment.
Adaptarea copilului la mediul gradinitei, presupune doua etape:

a) Colectarea și utilizarea informațiilor legate de copil:


• Vârsta cronologică a copilului şi gradul său de dezvoltare;
• Obişnuinţele copilului (ore de somn, tip de alimentaţie, obiceiuri legate de igienă, ritualuri
legate de aceste momente, dacă îl linişteşte să i se cânte, să fie mângâiat pe spate etc.);
b) Colectarea și utilizarea informațiilor legate de părinte:
• Aşteptări în ceea ce priveşte educarea şi îngrijirea copilului său;
• Timp disponibil pentru a-l petrece împreună cu copilul în grădiniţă;
• Disponibilitate de relaţionare cu profesioniştii din grădiniţă.

Mulţi copii de 3 ani atunci când vin pentru prima dată în grădiniţă, sunt foarte repede
atraşi de universul deosebit de aici, cu spaţii mobilate corespunzător, cu multe jucării, cu
scene din poveşti şi uită de cel care l-a adus. Alţii însă, acceptă greu să se desprindă de mediul
familial şi trăiesc tensionat acest moment. Noi, educatoarele, trebuie să fim primele care să-l
înţelegem pe copil şi să-l convingem că dacă a venit, nu trebuie neapărat să rămână, dacă nu
vrea, dar înainte de a pleca, poate să viziteze grupa si grădiniţa împreună cu părintele său.
De obicei, atracţia pentru jucării este mai puternică, copilul se apropie, le manipulează
fără a pierde din atenţie pe însoţitorul său, dar cu răbdare, efectul va fi cel aşteptat. S-ar putea
ca totul să se repete a doua zi, iar dorinţa de a rămâne în spaţiul grădiniţei nu va mai întârzia
sa apara.
Asigurând astfel, un contact iniţial agreabil cu mediul grădiniţei se creează premisele
necesare tuturor celorlalte procese de socializare. Grădiniţa va deveni pentru copil, locul în
care îl aşteaptă zilnic surprize şi bucurii, locul în care se simte liber, unde îşi găseşte parteneri
de joacă, îşi satisface setea de cunoaştere. Aici, îşi va identifica mai real şi mai clar ,,locul său
în familie, în grădiniţă, în grupele de copii” şi îşi va ,,câştiga autonomia în activităţile zilnice”.
Referindu-se la rolul grădiniţei, R. Vincent, afirma: ,,Copilul găseşte o lume pe măsura
lui, înconjurat de cei de o seamă cu el, se simte totdeauna liber şi mai puternic în faţa
adultului ”. Acest efect este cu atât mai mare, cu cât în mediul familial comportamentul lui
este prea strâns controlat. Învăţând în acest spaţiu, să se descurce din ce în ce mai bine,
cucereşte propria autonomie şi se eliberează de anxietatea depărtării de adultul din familie.
Integrarea socială nu înseamnă numai adaptarea formală la colectiv, adică nu vom
putea face afirmaţia ,,copilul X este adaptat, pentru că nu plânge când vine la grădiniţă şi nu
se ceartă cu ceilalţi”, ci vizează si gradul de dezvoltare socioafectivă a copilului şi aceasta se
traduce prin:
- educarea sentimentelor estetice si morale;
- posibilitatea de a rezolva unele sarcini care necesită efort, cooperare, voinţă, perseverenţă;
- respectarea intereselor şi a muncii celor din jur;
- formarea atitudinii pozitive faţă de muncă;
Fiecare copil are dreptul şi privilegiul de a se dezvolta în limita şi capacităţile sale.
Responsabilitatea părinţilor, a educatorilor, a medicilor este de a asigura copilului cele mai
bune condiţii pentru a-şi fructifica din plin acest drept şi privilegiu.
Noi, adulţii, nu trebuie să uităm niciodată că şi noi am fost cândva copii si să ne
amintim întotdeauna cuvintele lui Giacomo Leopardi: „Copiii invață totul din nimic.”