TEMA - „ STRATEGIA NATIONALA

DE EDUCATIE PARENTALA„
  Parentalitatea

Definirea educaţiei parentale trebuie privită prin prisma

a cinci dimensiuni care mobilizează competenţele
parentale:

Asigurarea nevoilor primare ale copilului

Educarea lui într-un climat familial afectiv
Participarea părinţilor la organizarea vieţii copilului în
mediu deschis
Alegerea celor mai potrivite căi şi soluţii pentru o
dezvoltare corespunzătoare a copilului
Realizarea unui echilibru între dreptul copilului la
participare şi necesitatea de autoritate a adultului faţă
de copil
 Parentalitatea poate fi definită diferit
în timp şi spaţiu

 Concepte sau practici parentale specifice unei anumite culturi sau unei
anumite perioade istorice nu pot fi preluate sau transferate automat în
alte culturi.

 Formarea şi dezvoltarea competenţelor parentale trebuie să pornească de

la respectarea modelelor familiale şi educaţionale existente în realitate.

 Fără a impune modele considerate ideale, părinţii trebuie încurajaţi să

analizeze, să înteleagă şi eventual sprijiniţi să adapteze aceste modele
conform nevoilor copilului şi ale familiei.
 Educarea copiilor poate fi o plăcere, dar poate fi şi
dificilă. Un părinte poate fi mai bun decât altul, dar toţi
părinţii au nevoie de sfaturi şi sprijin.

În unele cazuri părinţii ajung chiar să-şi urască copilul din cauza
comportamentului său inacceptabil. Dacă părintele îşi urăşte propriul copil,
atunci copilul se urăşte pe sine. Dacă părintele are o impresie negativă
despre copilul său şi spune ca nu se aşteaptă la “nimic bun” de la el, atunci
copilul îşi va crea aceeaşi impresie negativă despre sine şi într-adevăr nu
va ieşi nimic bun.

Astfel poate lua naştere o spirală negativă.

 SCOPUL CURSULUI “EDUCAŢI AŞA!”

Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” este un mod de informare

educaţională preventivă şi de sprijin acordat părinţilor.

Scopul educaţiei şi informaţiei preventive îl reprezinta, în general:

Realizarea unei bune relaţii între părinte şi copil, deoarece aceasta este
condiţia unei dezvoltări sănătoase şi armonioase a copilului;

Prevenirea unor probleme grave de educaţie. Prevenirea poate însemna

chiar şi consultarea unui specialist (psiholog, psihiatru) dacă este nevoie de
ajutorul acestuia atunci când relaţia părinte-copil este compromisă;

Prevenirea apariţiei unor pobleme în comportamentul copilului şi a

spiralei negative pe care o determină acestea (comportamentul negativ al
copilului, reacţia negativă a părintelui, comportament şi mai negativ al
copilului - respingerea mai profundă a părintelui, etc)
 OBIECTIVELE PROGRAMULUI “EDUCAŢI AŞA!”

Tema “Acordarea atenţiei”:

-să-i facă pe părinţi să înţeleagă că dacă acordă atenţie influenţează
comportamentul copilului
-părinţii să înveţe să acorde atenţie (pozitivă) în special dacă vor să
stimuleze comportamentul pozitiv al copilului

Tema “Aprecierea”:
-să îi stimuleze pe părinţi să-şi laude copilul pentru faptele bune pe
care le face acesta, fiindcă:.

- atmosfera din casă este mult mai plăcută

- oferă copilului o imagine pozitivă faţă de sine însuşi

 Tema “Stabilirea limitelor”
părinţii înţeleg că în orice situaţie există diverse modalităţi de a stabili
limite pentru comportamentul copilului şi că părinţii sunt aceia care vor
alege intotdeauna care este cea mai potrivită modalitate
părinţii înţeleg că tocmai în stabilirea limitelor este de o mare importanţă
să fie cât mai clari şi consecvenţi şi totodată atenţi la limbajul şi formularea
folosită

Tema “A spune NU şi a interzice”

-părinţii învaţă să fixeze limite verbal (limite între un comportament
acceptabil şi unul inacceptabil)
Tema “Ignorarea”
- părinţii înţeleg ce comportamente ale copiilor lor pot fi sau nu
ignorate şi ce efect are ignorarea, cum să ignore comportamentul
nedorit al copilului

Tema “Izolarea”
- părinţii înţeleg în care situaţii trebuie separat (izolat) copilul, care
sunt “regulile de joc” (printre altele, să izoleze copilul pentru 5
minute, să nu discute, să considere incidentul terminat odată cu
terminarea pedepsei)

Tema “Pedepsirea”
- părinţii învată “regulile jocului”: “să nu exagereze şi să nu se
gândească la pedepse nepotrivite care nu pot fi puse în
aplicare, să nu înspăimânte copiii”.
 ◦ CADRUL TEORETIC
Cadrul teoretic al metodei “Educaţi aşa!” este conceput conform teoriei
învăţării sociale şi se bazează pe comportamentul învăţat de copil. Comportamentul pe
care de obicei copiii îl descoperă şi şi-l însuşesc jucându-se, poate fi întărit sau slăbit de
reacţia pe care o au părinţii sau ceilalţi educatori. Reacţia poate fi diferită:
- o recompensă sau o apreciere pozitivă dacă este vorba de un comportament acceptabil
pentru părinte; există aprecieri non-verbale ca: a face cu ochiul, a mângâia pe cap, a ridica
degetul mare de la mână sau a oferi ceva drept recompensă
- o remarcă de reproş, o expresie supărată a feţei, o interdicţie dacă este vorba despre un
comportament inadmisibil (pentru părinţi). În aceasta se includ şi pedepsele: a-i lua jocul
care îi face plăcere, a-l izola pe copil. Comportamentul poate fi învăţat !

CONCEPTELE DE BAZA ALE TEORIEI ÎNVĂŢĂRII SOCIALE

Definirea comportamentelor
Comportamente dorite şi comportamente nedorite
Fixarea comportamentului
Procedee ale educaţiei: atenţia , ignorarea, recompense şi pedepse
Consecvenţa faţă de comportamentul copiilor
Atmosfera din casă
 CÂTEVA SFATURI PENTRU LUCRUL CU GRUPURI DE PĂRINŢI

 Creaţi o atmosferă destinsă

 Fiţi ospitalieri, purtaţi-vă ca o gazdă primitoare, uraţi-le bun venit participanţilor, spuneti ca
sunteţi bucuroşi ca au venit.

 Fiţi un adevărat conducător al discuţiilor

 Nu vorbiţi prea repede
 Dacă unul dintre participanţi vorbeşte prea mult timp, întrerupeţi-l în mod amical şi explicaţi-i
că toţi participanţii trebuie să-şi exprime punctul de vedere;
 Priviţi-l pe cel care vorbeşte şi urmăriţi-i din când în când cu privirea şi pe ceilalţi participanţi;
 În timpul şi la sfârşitul discuţiei faceţi un rezumat al celor spuse;
 Multumiţi-le participanţilor pentru intervenţia avută.

 Reacţionaţi la întrebări şi la critici

 Dacă părinţii vă pun o întrebare al cărei răspuns nu îl ştiţi, mărturisiţi acest lucru. Părinţii vor
aprecia onestitatea dvs. Adresaţi-le în mod regulat complimente participanţilor (“Ce bine că aţi
venit”, “Ce bine că putem începe la timp”etc).
 Ignoraţi pe cât posibil comportamentul inacceptabil în cadrul grupului (de exemplu şuşotitul
între membri).
 Dacă purtarea membrilor devine iritantă (de exemplu vorbesc tare unii cu ceilalţi), adresaţi-vă
personal şi explicaţi-le calm de ce nu e bine ceea ce fac. Evitaţi “judecăţile”, numiţi tipurile de
comportament indicat şi ascultaţi activ la eventualele reacţii de rezistenţă, dar aveţi grijă să fie
clar că vă deranjează.
 SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ

Invitaţi-i pe părinţi să se prezinte pe rând:

 numele; numărul de copii; vârsta copiilor; profesia / hobby-urile;
 ce îi place la copilul său;
 motivul pentru care participă la acest curs; ce aşteaptă de la acest curs?
(este bine sa scrieţi toate aceste lucruri pe un panou.)
Cereţi-le participanţilor să fie cât mai concişi. Daţi chiar dvs. un exemplu
în acest sens.
Prezentaţi-vă. Vorbiţi, atât cât este posibil, la persoana întâi (“Eu sunt….”
ş.a.m.d.)
De fiecare dată când un participant se prezintă, mulţumiţi-i şi repetaţi în
câteva cuvinte ceea ce a spus acesta.
După ce aţi făcut cunoştinţă cu toţii, repetaţi încă o dată numele tuturor
participanţilor: ”Eu sunt ..., lângă mine stă ...(1), lângă ...(1) stă ...(2), lângă
…(2) stă …(3) etc.
 Exerciţiu
 Instalaţi două panouri. Sus, pe primul panou, scrieţi: “Ce îmi place la copilul
meu”. Desenaţi dedesubt o figură zâmbitoare de la care se ridică un nor uriaş
(norul ocupă aproape toată suprafaţa panoului).
 Sus, pe cel de-al doilea panou, scrieţi: ”Ce nu îmi place la copilul meu”.
Desenaţi dedesubt o figură întristată / supărată şi un nor de dimensiuni mari.
Cereţi-le părinţilor să indice - în câteva cuvinte - câte un exemplu pentru fiecare
panou. Scrieţi răspunsurile părinţilor (rezumate în minimum de cuvinte şi de
preferinţă în termenii unui comportament observabil în mod obiectiv) în cei doi
“nori”.
 Acordarea atenţiei este extrem de importantă. Procedând astfel atunci când
copilul dvs se comportă bine, veţi vedea că îl veţi stimula să repete mai des acest
comportament. Puteţi acorda atenţie în mai multe feluri: lăudându-l, mângâindu-l
pe cap, făcându-i cu ochiul, arătându-i interes sau bătându-l pe umăr. Deci
acordaţi-i atenţie copilului dvs atunci când se comportă bine.
 LAUDA ŞI ACORDAREA ATENŢIEI
 OBSERVAŢI LUCRURILE BUNE PE CARE LE FACE COPILUL
ÎN FIECARE ZI !
 LĂUDAŢI-L IMEDIAT!
 NUMIŢI COMPORTAMENTUL PENTRU CARE ÎL LĂUDAŢI !
 EXERCIŢIUL “CUM SĂ NE LĂUDĂM COPIII”
 Scopul acestui exerciţiu este să exersăm comportamentul precizat.
 Împărţiţi plăcuţele cu situaţiile-model – vezi anexa 3.1.
 Fiecare părinte primeşte câte o plăcuţă. Plăcuţele rămase se pun deoparte.
 Părinţii citesc pe rând ceea ce scrie pe plăcuţe şi reacţionează cu o apreciere. Alţi
părinţi pot interveni şi ei cu o apreciere.

 Îndreptaţi-vă atenţia asupra numirii comportamentului (metoda video). Ajutaţi-i când

este cazul. De exemplu pronunţaţi prima propoziţie: ”Văd că ai strâns jocul de lego…”

Rolul părinţilor este foarte important. Ei pot influenţa

comportamentul copiilor lor astfel:
- reacţionând pozitiv la comportament pozitiv;
- fiind categoric ori de câte ori copilul face un lucru care nu este
acceptabil. Părinţii pot să interzică un asemenea comportament,
dar este o diferenţă între cazul în care dvs. interziceţi ceva
copilului şi cazul în care copilul şi-l interzice chiar el însuşi.
 REGULI ŞI LIMITE
Jocul „semaforul”
 Scopul acestui joc este să îi ajute pe părinţi să înţeleagă ce lucruri le plac sau nu la copiii
lor şi în plus, regulile diferă în funcţie de copil (vârstă), situaţie şi părinte.
Metoda de lucru:
 Împărţiţi plăcuţele colorate; fiecare părinte primeşte câte un set de cerculete cu cele
trei culori ale semaforului. Explicaţi care este intenţia jocului. Moderatorul cursului dă
exemple de lucruri pe care le fac copiii: cu ajutorul plăcuţelor, părinţii pot indica cum ar
reacţiona ei. Verde înseamnă: asta îmi place (nu foarte mult): aici nu intervin. Portocaliu
înseamnă: uneori îmi place, alteori nu. Roşu semnifică: nu îmi place, aici intervin.
Situaţiile – model: câteva exemple:
Copilul se ridică de la masă în timp ce mâncaţi.
Copilul sare pe canapea.
Copilul ia un măr fără să ceară voie.
Copilul nu îşi strânge jucăriile.
Copilul stropeşte cu apă (în baie, în cadă, în dormitor).
Copilul vrea să meargă singur la şcoală cu bicicleta.
Copilul ia jucăriile altor copii.
CONCLUZII - STABILIREA LIMITELOR
•SPUNETI “NU” ŞI STABILIŢI LIMITE CLARE. EXPLICAŢI-I COPILULUI CE NU ARE VOIE SĂ
FACĂ.
•SPUNEŢI-I COPILULUI DE CE NU ARE VOIE SĂ FACĂ LUCRUL RESPECTIV.
•FIŢI CONSECVENT. „NU” îNSEAMNĂ „NU”!
•NU STABILIŢI LIMITE EXCESIV DE DES.
 EXERCIŢIU - „Cum să spunem “nu”

 Exersaţi în grupuri de câte trei persoane cum să spuneţi “nu”.

 Împărţiţi-i pe participanţi în grupuri de câte trei (copil / părinte /
observator). Daţi fiecărui grup câteva plăcuţe cu situaţii-model
(vezi anexa 3.3).
 Explicaţi:
 “Copilul” îi cere ceva “părintelui”. “Părintele “ spune “nu” şi
explică de ce .”Copilul” nu trebuie să fie de acord, ci poate chiar
să opună rezistenţă. “Părintele” încearcă să nu cedeze.
Observatorii privesc şi dau indicaţii de câte ori este nevoie.
 Fiecare participant trebuie să ia cuvântul. În loc să îi puneţi pe
părinţi să citească situaţiile, puteţi face acest lucru chiar dvs.

IGNORAREA

NU REACŢIONAŢI CÂND COPILUL ÎNCEARCĂ SĂ VĂ ATRAGĂ ATENŢIA

ÎN MOD NEGATIV
EXPLICAŢI-I COPILULUI DE CE NU TREBUIE SĂ FACĂ ACEST LUCRU
NU-I ACORDAŢI NICIO ATENŢIE
Nu puteţi ignora un comportament periculos.
 IZOLAREA ŞI PEDEPSIREA
De multe ori pedeapsa nu merge, sau merge doar pentru o vreme.
Pedepsele au şi dezavantaje:
pedeapsa nu constituie o plăcere, nici pentru părinte, nici pentru copil;
pedeapsa are ca urmare faptul că, cel mai adesea, copiii continuă să facă ce
li s-a interzis în secret, pentru a evita pedeapsa;
multe pedepse îi pot face imuni pe copii;

Important: Copiii învaţă mai mult din recompense decît din pedepse.

Izolarea este o formă de pedeapsă extrem de puţin dăunătoare copilului

(dacă nu se întâmplă de prea multe ori). O altă formă de pedeapsă este
confiscarea unui lucru care îi place copilului. În cazul acestei forme de
pedeapsă este important:
să o aplicaţi imediat dupa ce aţi constatat fapta;
pedeapsa să se potrivească cu fapta;
să fiţi consecvent: faceţi ce spuneţi; spuneţi ce faceţi!
 EXERCIŢII DE IZOLARE
Cum am putea aplica metoda izolării?
Direcţii de orientare:
Alegeţi un loc nu prea plăcut (aveţi grijă să nu fie însă un loc de care copilului să
îi fie frică, de exemplu: un dulap întunecos)
Nu îl ţineţi izolat prea mult timp: aceasta înseamnă cel mult cinci minute.
Aveţi în vedere mai ales calităţile copilului dumneavoastră. Apreciaţi-le şi
acordaţi-le atenţie.
Sugestii:
Situaţiile-model în cazul izolării
1. Izolaţi-l pe un scaun sau pe hol. (“Radu, dacă îl
1 .Radu (3) îl loveşte pe Adrian. mai loveşti pe Adrian, te duci imediat în hol.”)
2. Andrei (8) şi Vlad (10) se bat. 2. Izolaţi-i pe amândoi, pe fiecare într-un alt loc. Nu
3. Elena strică jocul frăţiorului său încercaţi să stabiliţi un vinovat şi să îl pedepsiţi.
4. Daniela ţipă şi îi vorbeşte urât tatălui ei. Atunci când doi se bat, amândoi sunt vinovaţi.
5. Marian este furios. Urlă şi loveşte cu 3. Izolaţi-i sau încercaţi să-i împăcaţi.
piciorul în canapea. 4. Izolarea se poate dovedi foarte eficientă; la fel şi
6. Alina îi ia păpuşa surorii ei mai mici. ignorarea. Danielei nu i se acordă nici un pic de
atenţie pentru comportamentul ei.
5. Izolaţi-l (“Dacă strici lucrurile treci imediat pe
hol.”)
6. Izolaţi-o. În cazul în care păpuşa rămâne motivul
de ceartă dintre cei doi copii, o soluţie ar fi să le
luaţi păpuşa (să le luaţi ceva care le place): ”Dacă
nu vă puteţi juca împreună, vă iau păpuşa.”
 ANEXA 2.4
STABILIREA LIMITELOR

Avem patru modalităţi

1 cum să spunem nu / interdicţii
doriţi să îl lămuriţi pe copilul dvs. că nu vă place ceea ce face
2 Ignorarea
în cazul unui comportament inacceptabil menit să vă atragă atenţia
3 Izolarea
în cazul unui comportament inacceptabil, când nu vă mai puteţi
stăpâni controlul
4 Pedepsirea
în cazul unui comportament absolut inacceptabil şi când copilul nu
vrea să vă asculte
 ANEXA 3.1
 SituATiile-model “cum SA ne LAudAm copiii”!
 1. Adrian îşi strânge jucăriile care erau împrăştiate pe masă.
 2 .Daniel curăţă cutia hamsterului (pisicii etc).
 3 .Dorin vă aduce ceaiul la pat.
 4. Laura o ajută pe Sanda să-şi facă temele la matematică.
 5. Sabina vă ajută să turnaţi ceaiul în ceşti pentru musafiri
 6. Andrei merge cu bicicleta prin curte şi nu pe stradă.
 7. Elena îi dăruieşte tatălui său un desen făcut chiar de ea cu ocazia zilei lui de
naştere
 8 .Radu îşi pune bicicleta la locul ei.
 9. Mama pune masa, iar Anda aşează paharele.
 10. Monica îşi pune la uscat rufele.
 11. Sorin dă televizorul mai încet în timp ce dvs vorbiţi la telefon.
 12 .George vă arată carnetul de note. La trei obiecte a obţinut note din ce în ce
mai bune.
 Anexa 3.3
Situaţiile-model pentru exerciţiul “cum să spunem nu”
SITUATIA 1
Rolul copilului:
Radu 9 ani. Este ora 5. O întrebi pe mama dacă îţi dă voie să mergi afară să te joci.
Rolul părintelui:
Este ora 5. Peste jumătate de oră trebuie să mâncaţi.. Fiul dvs. Radu (9 ani) intră în bucătărie şi
vă întreabă…
SITUATIA 2
Rolul copilului:
Tamara 8 ani. Mâine este duminică şi vrei să mergi la înot. Îl întrebi pe tatăl tău dacă vă veţi
duce la ştrand.
Rolul mamei:
Mâine este duminică şi vreţi să mergeţi împreună cu copiii dvs Tamara şi Adrian la bunica,
fiindcă i-aţi promis acest lucru.
SITUATIA 3
Rolul copilului:
Sanda 12 ani. Este sâmbătă dimineaţă. Ai ajutat-o pe mama ta la făcut prăjituri deoarece
aşteaptă musafiri. După-amiază vrei să te duci în oraş cu o prietenă. Întrebi dacă se poate.
Rolul părintelui:
Este sâmbătă dimineaţă. Aşteptaţi musafiri. Sanda (12 ani) v-a ajutat la pregătiri. Aţi vrea să vă
ajute şi după-amiază, când vin musafirii.
SITUAŢIA 4
Rolul copilului:
Sorina 6 ani. Sunteţi la masă. Nu mai ai chef să mănânci. Ceilalţi au terminat
deja. Tu oftezi şi te joci cu mâncarea.
Rolul părintelui:
Sunteţi la masă. Toată lumea a terminat, în afară de Sanda (6 ani). Are farfuria
încă plină şi se joacă cu mâncarea. Acest lucru nu vă place deloc şi reacţionaţi
astfel:...............................
SITUAŢIA 5
Rolul copilului:
Bogdan 10 ani. Te uiţi la televizor şi muţi de pe un canal pe altul cu telecomanda.
Rolul părintelui:
Vreţi să vă uitaţi la televizor. Fiul dvs., Bogdan, se joacă cu telecomanda. Îl rugaţi
să se potolească, deoarece…
SITUAŢIA 6
Rolul copilului:
Corina 5 ani. Mergi împreună cu tatăl tău la cumpărături şi îl întrebi dacă vrea să-
ţi cumpere gumă de mestecat.
Rolul părintelui:
Mergeţi cu Corina (5 ani) la cumpărături şi…