GRADINITA HABENI

JUDETUL DAMBOVITA

   

CUNOASTEREA DE SINE CA
PRECONDITIE , CALE SI SCOP IN
EDUCATIE

Responsabil cerc: Educatoare:

Banu Daniela Patrascu Cristina

NOIEMBRIE
2016
1.CE INSEAMNA CONCEPTUL DE CUNOASTERE DE SINE LA VARSTA PRESCOLARA?

2.CUNOASTEREA PSIHOLOGICA A COPILULUI PRESCOLAR

3.METODE DE CUNOASTERE A COPILULUI PRESCOLAR

4.IMPORTANTA CUNOASTERII DE SINE LA NIVEL PRESCOLAR

5.APLICATII PRACTICE DESFASURATE CU COPIII

 
 “Nu încape nicio îndoială că orice cunoaştere a noastră începe cu experienţa; căci prin

ce altceva ar putea fi deşteptată spre funcţionare facultatea noastră de cunoaştere, dacă nu

prin obiecte care exercită influenţe asupra simţurilor noastre şi care, pe de o parte, produc ele

însele reprezentări, pe de altă parte, pun în mişcare activitatea noastră intelectuală, pentru a

le compara, a le lega sau a le separa, prelucrând astfel materialul brut al impresiilor sensibile

într-o cunoaştere a obiectelor care se numeşte experienţă? Astfel, cronologic, nicio

cunoaştere nu precede în noi experienţa, şi cu ea începe orice cunoaştere”.

Immanuel Kant
 CE INSEAMNA CONCEPTUL DE CUNOASTERE DE SINE LA VARSTA
PRESCOLARA?

“Cunoasterea de sine este un proces cognitiv, afectiv si motivational

individual ce suporta influente puternice de mediu”. 
Cunoasterea de sine reprezinta:
- variabile fundamentale în functionarea si adaptarea optima la mediu social, în
mentinerea sanatatii mentale si emotionale;
- se dezvolta odata cu vârsta si cu experientele prin care trecem.
Fiecare persoana este valoroasa în sine. Prin natura sa umana, are
capacitatea de a se dezvolta si de a-si alege propriul destin, de a-si valida calitatile si
caracteristicile pozitive în masura în care mediul îi creeaza conditiile de actualizare a
sinelui. Acceptarea neconditionata si gândirea pozitiva sunt atitudini care favorizeaza
dezvoltarea personala.
 Cum se formeaza imaginea de sine?

Imaginea de sine se refera la totalitatea perceptiilor privind abilitatile,

atitudinile si comportamentele personale.
Imaginea de sine:
- este un proces care dureaza o viata intrega;
- presupune "cine sunt eu" si "ceea ce pot sa fac eu“;
- poate fi înteleasa ca o reprezentare mentala a propriei persoane
- presupune o structura organizata de cunostinte declarative despre sine care ghideaza
comportamentul social.
- se caracterizeaza printr-un cumul de opinii si sentimente pe care le avem despre
propria persoana.
- influenteaza atât perceptia lumii cât si a propriilor comportamente;
 Imaginea de sine pozitiva se dezvolta prin:

- lauda, incurajarea, respecul si atentia din partea parintilor si a educatorilor;

- intretinerea unei relatii afective apropiate adult-copil il ajuta sa capete incredere si respect
fata de sine;
- majoritatea activitatilor pe care un copil le realizeaza impreuna cu un adult, cu parintii sau
cu educatoarea.
- activitati centrate pe efectele pozitive si pe laudele pe care le primeste in urma lor;
- evitarea activitatilor care pot avea si un final nefericit.
- atitudinea adultilor contribuie la crearea imaginii de sine a viitorului adult. .
 
 Cercetarile efectuate au demonstrat ca:

- experientele din copilarie care ii dezvolta viitorului adult o imagine de sine inalta
sunt: incurajarea, lauda, respectul, sa fie ascultat, sa i se acorde atentie, sa fie
imbratisat;
- adultii care reusesc sa construiasca o imagine de sine pozitiva au urmatoarele
trasaturi: optimisti, increzatori, stabili emotional, isi privesc copiii ca pe niste fiinte
importante, sunt perceputi de copiii lor ca fiind “corecti” ;
- experientele din copilarie care determina o imagine de sine scazuta sunt: critica,
ignorarea, ridiculizarea, standardele exagerate din partea parintilor, comparatiile
frecvente intre frati.
- adultii care reusesc sa construiasca o imagine de sine scazuta au urmatoarele
trasaturi:
utilizeaza critica, prefera pedeapsa recompensei, utilizeaza pedeapsa fizica, sunt
perceputi de proprii copii ca fiind “incorecti” ;
 CUNOASTEREA PSIHOLOGICA A COPILULUI PRESCOLAR

"Incepeti prin a va cunoaste mai bine elevii,caci cu siguranta nu-i cunoasteti deloc"- J. J. Rousseau

Preşcolaritatea aduce schimbări importante în viaţa copilului, atât în planul dezvoltării somatice cât şi
a celei psihice, dar şi în ceea ce priveşte planul raţional. ,,Motorul dezvoltării psihice îl constituie
adâncirea contradicţiilor dintre solicitările externe şi posibilităţile interne ale copilului, dintre dorinţele,
aspiraţiile, interesele copilului şi posibilităţile lui de a le satisface; dintre modul oarecum primitiv de
satisfacere a trebuinţelor şi modul civilizat de satisfacere a lor, în concordanţă cu anumite norme
comportamentale şi socioculturale” (Psihologia copilului, 1997, p. 93).

Pentru a putea realiza acest lucru cu succes este bine să se ţină cont de următoarele aspecte:

- „depăşirea mentalităţilor privind capacitatea cadrului didactic de a uza de cunoştinţele din domeniul
psihologiei dezvoltării;

- acceptarea premisei că procesul cunoaşterii psihologice este complex şi dificil;

- modalităţile de abordare psihologică a copilului să fie realiste” ( Păiş-Lăzărescu, Ezechil, 2002, p. 36)
 Cunoasterea psihologica a copiluui in gradinita se dezvolta prin toate activitatile pe care le
desfasuram deoarece copilul:
- descoperă existenţa unei realităţi externe care nu depinde de el şi de care trebuie să ţină cont
dacă vrea să-şi atingă scopurile.
- descoperă noua realitate în relaţiile cu obiectele şi cu persoanele, în activităţile sale concrete.

-recunoaste o individualitate proprie, ceea ce îl face să trăiască o experienţă tulburătoare: să fie

capabili de a-i iubi şi pe alţii, nu doar pe sine
- descoperă nu doar existenţa altora ci şi propria sa existenţă.
- percepe mai clar diferite părţi ale corpului, mai mult, el percepe diferenţele anatomice dintre
sexe,
Activitatea de cunoastere psiholoogica a copilului nu reprezinta un scop in sine, ci este
premisa desfasurarii cu cea mai mare eficienta a muncii instructiv-educative. Cunoscand copiii
educatoarea descopera inclinatiile, aptitudinile si motivatiile acestora, le dezvolta si sprijinindu-
se pe ele poate sa previna si sa inlature cu mai mult succes trasaturile si manifestarile lor
negative.
 Problema cunoasterii psihologice a personalitatii copiilor este de o importanta majora in
sarcina pe care o are gradinita de a dezvolta o personalitate armonioasa, si mai ales de a
realiza un invatamant individualizat si diferentiat. Aceste deosebiri individuale presupun
modalitati diferite de
actiune a educatoarei.
La nivelul invatamantului prescolar corespund mai multe substadii de dezvoltare personala,
ceea ce vizeaza doua grupe de varsta:
- nivelul de varsta cuprinsa intre 3-5 ani in care diferitele categorii de activitati desfasurate
cu copiii vizeaza socializarea copilului si obtinerea treptata a unei autonomii personale, printre
care si formarea unei stime de sine pozitiva;
- nivelul de varsta cuprins intre 5-7 ani, in care accentul cade pepregatirea pentru scoala si
pentru viata sociala a acestuia.
Cunoaşterea însuşirilor psihice ale personalităţii copiilor (interese, atitudini, însuşiri
intelectuale, structure temperamentale şi de comportament) contribuie la dirijarea unei învăţări
eficiente.
 Substadiile preşcolarităţii

Perioada de creştere şi dezvoltare cuprinsă între 3 ani şi 6/7 ani reprezintă pentru copil cea ma
autentică copilărie, perioada în care copilul suferă transformări semnificative în planul dezvoltării
somatice, psihice şi sociale, deoarece:
- grădiniţă oferă copilului posibilitatea de a relaţiona cu cei din jur să-şi lărgească orizontul de
cunoaştere,să-şi dezvolte procesele psihice pe baza contradicţiei dintre cerinţele şi solicitările
externe şi posibilităţile copilului.
-apare conştiinţa morală care este strâns legată de imaginea de sine a copilului.
-comportamentul prescolarului este caracterizat prin egocentrism;
-sporeste forta fizica a copilului;
-se imbunatatesc abilitatile fine si grosiere;
-independenta si autocontrolul se amplifica;
Familia este inca “centrul Universului” pentru copil dar tovarasii de joaca devin din ce in ce ma
importanti.
 Preşcolarul mic (3 ani – 4 ani)

- prescolarul mic are dificultăţi de adaptare la mediul grădiniţei;

- este instabil, foarte impresionabil, plange razand si trece usor de la o dispozitie la al

-trecerea de la centrarea activitatii organismului pe satisfacerea necesitatilor

imediate,adeseori dominant biologice spre activitati in care modalitatile de satisfacere a

unor trebuinte psihologice devin mai complicate;

-principala lui formă de activitate este jocul;

- predomină încă egocentrismul.

- preşcolarul mic este curios, atras de obiectele din jur, percepe ceea ce-i ,,sare în

ochi”,memorează relativ uşor, gândirea sa este subordonată acţiunii cu obiectele, limbajul

păstrează un caracter situativ, comunicările din timpul jocului sunt reduse
 Preşcolarul mijlociu (4 ani – 5 ani)

,,Preocupările preşcolarului mijlociu devin mai variate, jocul mai bogat în conţinut, activităţile
obligatorii mult mai solicitante. Realitatea externă începe să-l preocupe mai mult, întreaga
activitate psihică a copilului se va produce în ritm alert” (Psihologia copilului, 1997, p. 93).
Este perioada in care:
-se adaptează cu mai multă uşurinţă mediului grădiniţei;
-se intensifica dezvoltarea limbajului (intre 3 si 5 ani castiga cam 50 cuvinte pe luna);
-se dezvolta deprinderile de autonomie: alimentare, de imbracare,igienice;
-se intensifica dezvoltarea constiintei de sine;
- jocul devine o activitate de baza, curiozitate devine mai ampla;
-abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene,
- devine mai sensibil la semnificatia evenimentelor.
-se lărgesc interesele, se instalează mai evident unele trăsături caracteriale, care constituie
nucleul viitoarei personalităţi;
 Preşcolarul mare (5 ani – 6/7 ani)

,,La această vârstă, alături de joc, care continuă să rămână activitatea dominantă, îşi

fac loc din ce în ce mai mult şi activităţile de învăţare sistematică. La grădiniţă, programul

formativ este mai dens, activităţile obligatorii mai numeroase, cerinţele mai susţinute”.

(Psihologia copilului. 1997, P.93)

Prescolarul mare:

- se adaptează uşor, se ataşează repede, opoziţia faţă de adult oscilează cu tendinţa de

- reconciliere cu acesta;

- îşi va organiza mai bine propriile activităţi;

- limbajul capătă o structură mult mai închegată ;

- apar primele forme ale gândirii logice, orientate spre sistematizarea şi observarea

faptelor particulare;

- sunt utilizate unele procese de memorare;

- atenţia voluntară îşi prelungeşte durata.

 Conceptul de “sine” suferă modificări la rândul său. Copiii încep să se perceapă nu doar ca simplii
“actori” ai propriilor acţiuni, ci şi ca regizori ai acestora deoarece se construieşte în jurul sinelui un corpus
de evaluări pozitive sau negative, care constituie stima de sine.
Un alt aspect al conceptului de “sine” care se dezvoltă la această vârstă îl reprezintă “identitatea de
gen”. Conceptul de “gen” se exprimă atât în adoptarea unor comortamente specifice sexului căruia îi
aparţine şi în înţelegerea semnificaţiei faptului de a fi băiat sau fată, cât şi în înţelegerea constantei
genului în ciuda unor schimbări superficiale ale aspectului fizic.
 METODE DE CUNOASTERE A COPILULUI PRESCOLAR
Metoda reprezintă „o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod
comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar, eforturile profesorului şi ale elevilorsăi“

(I.Cerghit,2001,p.63).
Cunoaşterea particularităţilor psiho-individuale ale copiilor unei o putem realiza prin
intermediul mai multor metode, metode care stau la indemana cadrelor didactice din
gradinita, nu inainte de a face doua precizari necesare: calitatile si eficienta metodelor de
psihodiagnostic sunt functie de priceperea si valoarea personalitatii celui care le utilizeaza
precum si de faptul ca este absolut necesara corelarea, confruntarea si certificarea datelor
oferite de o anumita metoda cu cele obtinute prin alte metode de psihodiagnostic
 Observarea psihopedagogică

“Observaţia reprezintă urmărirea conştientă şi sistematică a reacţiilor, atitudinilor şi comportamentelor

unei persoane, în totalitatea lor, în cele mai variate situaţii, pe baza evidenţierii trăsăturilor caracteristice
fiecărui individ în parte” ( Gherguţ, 2005, p.100)
Aceasta metoda are urmatoarele caracteristici:
- urmareste, mai mult sau mai putin intentionat, manifestarile copiilor concomitent cu activitatea instructiva.
-reprezinta o metoda care ofera in activitatea zilnica o bogatie de date comportamentale;
- prin intermediul acesteia, educatoarea poale provoca situatii investigative, realizand mici experimente,
punand intrebari la timpul potrivit, integrate, pe cat pasibil in campul de activitati ce-i intereseaza pe copii.
În cadrul observării vom analiza:
-trăsăturile copilului ( din punct de vedere biologic şi fiziologic);
-atitudinea faţă de anumite norme de comportament în relaţiile stabilite;
-motricitatea acestuia şi senzorialitatea lui.
 În desfăşurarea unei observări trebuie să ţinem cont de:
-stabilirea scopului şi a obiectivelor;
-stabilirea mijloacelor şi metodelor necesare;
-elaborarea unui plan în prealabil stabilit pe baza datelor înregistrate;
-consemnarea imediată a celor observate pentru a nu risca să le uităm;
-recurgerea la diferite modalităţi de evaluare asupra celor observate şi comparate cu cele
obţinute prin intermediul altor metode;
-interpretarea rezultatelor prin diferite modalităţi de prelucrare;
-asigurarea unei discreţii maxime asupra celor constatate.
Toate aceste aspecte ale observării sunt efectuate pe parcursul activităţilor preşcolare
(răspunsurile acestora, calitatea lor, modul de angajare în rezolvarea sarcinilor, posibilităţile
lor de care dispun), dar şi în cadrul activităţilor extraşcolare (interesele şi preocupările pe care
le manifestă într-un anume domeniu pe care îl preferă).
 METODA CONVORBIRII
Convorbirea constă în stabilirea unui dialog direct cadru didactic- elev, pe baza unei suite de
întrebări şi pentru consemnarea răspunsurilor obţinute. Ea se desfăşoară după un anumit program,
în jurul întrebărilor dinainte elaborate. Dacă pe parcurs apar aspect interesante, care nu au fost
prevăzute cu anticipaţie, dialogul nu va urma în mod rigid chestionarul prestabilit, ci se va extinde
pentru a cuprinde şi aceste aspect” ( Păiş-Lăzărescu, Ezechil, 2002, p. 43)
Datele obţinute prin intermediul acestei metode sunt legate de:
- interesele şi motivele învăţării;
- posibilităţile pe care copilul le deţine (deprinderi intelectuale, respectarea unor reguli personale şi
de grup);
-modul de comportare în timpul desfăşurării activităţilor;
-aspecte legate de regulile de convieţuire ;
Este o metodă foarte des folosită deoarece într-un timp scurt se pot obţine numeroase date,
greu de obţinut prin intermediul altor metode.
 Etapele metodei convorbirii sunt urmatoarele:
1. Organizarea activitatii
2. Desfăşurarea convorbirii
-introducerea în activitate care se realizeaza prin intermediul unei ghicitori, unei surprize;
-convorbirea propriu-zisă se realizează pe baza succesiunii unor întrebări din partea
educatoarei şi a unor răspunsuri din partea copiilor .
3. Încheierea activităţii este inclusă în concluzii

 
 METODA BIOGRAFICĂ

Metoda biografică vizează obţinerea de informaţii care privesc aspect legate de mediul social,
pregătirea general, atitudini şi comportamente, planuri şi aspiraţii de viitor. Aceasta este important
deoarece prin intermediul ei se poate contura profilul personalităţii elevului respective.

METODA TESTELE ŞI PROBELE PSIHOLOGICE

Testele sunt probe standardizate, se aplică într-un mod strict iar rezultatele pot fi interpretate în
funcţie de anumite etaloane. Rezultatele obţinute indică posibilitatea stabilirii unui diagnostic asupra
dezvoltării caracteristicilor observate şi a unei prognoze despre evoluţia elevului pe viitor.
Testul psihologic este o metodă de investigare nefiind la îndemâna cadrului didactic, ci a
specialiştilor. Cadrul didactic apelează însă la probe psihologice.
 METODA CHESTIONARULUI
 
Chestionarul este o metodă prin intermediul căreia se investighează caracteristici ale personalităţi şi
constă intr-un set de întrebări la care se aşteapă răspunsuri, intrebările formulate în chestionar ţin de interesele,
opiniile, relaţiile, nivelul de însuşire al deprinderilor elevilor.
Chestionarele pot fi adresate în funcţie de nivelul de cunoştinţe, intelectual, creativ, personalitate,
sociabilitate.
Această metodă este foarte utilă şi las îndemâna oricărui cadru didactic.
 
 ANALIZA PRODUSELOR ACTIVITĂŢII
 
Acest tip de metodă oferă date “despre coerenţa proceselor mentale, amploarea intereselor,
calitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi aptitudinilor; despre stilul realizării acestor produse: personal sau
comun, obişnuit;despre nivelul dotării psihice: înalt, mediu, slab; despre progresele realizate la învăţare”
( Păiş-Lăzărescu, Ezechil, 2002, p.45)
Analiza activitatii unei persoane si a realizarilor obtinute prin aceasta activitate poate conduce cat
- constatarea nivelului normal de activitate sau pentru un anumit nivel de dezvoltare
- identificarea unor caracteristici specifice autorului lucrarii: caracteristici de personalitate, valoarea lor si
echilibru dintre ele.
 METODA STUDIULUI DE CAZ

Studiul de caz poate fi privită sub două aspecte: metodă de formare psihosocială dar
şi metodă de cunoaştere a personalităţii elevului. Acesta porneşte de la o descriere
amănunţită despre situaţii, întâmplări, opinii, concepute în aşa fei încât să ofere
posibilitatea de a cunoaşte, analiza şi rezolva problema întâmpinată.
Structura unui studiude caz este:
- identificarea cazului;
-informarea cadrului didactic despre problema supusă rezolvării;
- analiza problemei şi consultarea cu alţi factori educaţionali;
-stabilirea unor modalităţi adecvate pentru analizarea informaţiilor obţinute;
-alegerea modalităţilor corespunzătoare pentru soluţionarea problemei;
-extragerea concluziilor finale.
 Având toate informaţiile pe care le putem obţine prin intermediul acestor metode, îi
vom putea solicita să resolve anumite sarcini care să conducă la atingerea anumitor
performanţe, dar ne vom putea lăsa şi amprenta asupra dezvoltării personalităţii elevului.
“Cunoaşterea psihologică este necesară pentru a asigura caracterul diferenţiat al
instruirii şi educării personalităţii elevilor, proiectând metodele necesare” (Stoica, 2002,
235)
Cunoaşterea profilului psihologic al copilului de vârstă preşcolară este foarte
importantă pentru părinţi si cadre didactice pentru a putea evalua nivelul de dezvoltare,
nivelul psihointelectual,afectiv , si comportamental al copilului dar şi pentru proiectarea
strategiilor de acţiune pentru viitorul copilului.
 IMPORTANTA CUNOASTERII DE SINE LA NIVEL PRESCOLAR

Perioada prescolara este una din cele mai importante perioade din viata copilului.
Aceasta este foarte importanta pentru ca:
- reprezinta pentru copil cei "7 ani de-acasa"
- copilul invata sa relationeze intr-un spatiu educational nou;
- copilul invata sa aiba o conduita specifica scolarilor.
- se pun bazele unei imagini pozitive de sine datorita interactiunii educatoare-parinte;
- aprecierile persoanelor cu care intra in contact conteaza forte mult prin ceea ce va ajunge
sa gandeasca despre sine si activitatile sale viitoare.
 Prima imagine pe care şi-o formează la vârsta preşcolară nu le aparţine ci este a celor
din jur, de la care ei o preiau prin impresiile exprimate de cei din jur şi prin autoobservare,
copiii încep să îşi formeze o imagine de sine, care definitivată ulterior, va fi oglinda psihică pe
care o vor purta de-a lungul întregii lor vieţi.
De aceea trebuie sa tinem cont de faptul ca prescolarii:
- parcurg perioade de dezvoltare fizică şi mentală diferite;
- isi manifesta interes pentru invăţarea unor lucruri noi ;
- au nevoie să ştie cine sunt şi să-şi formeze o idee clară a propriei identităţi;
În acest sens, am învăţat copiii că înţelegerea propriei persoane, a felului propriu de a fi
are două componente:
-în afara mea- imaginea corpului fizic.
- înauntrul meu- sentimente, emoţii, plăceri sau neplăceri.
Construind în sala de grupă o atmosferă de siguranţă, întelegere, empatie, copiii pot fi
încurajaţi să vorbească despre ei înşişi, despre familiile lor, despre hobby-urile lor şi despre
petrecerea timpului liber.
 In functie de tema propusa copiii trebuie să se prezinte:
- să-şi spună numele;
- să spună ce îi place să facă;
- ce jocuri preferă; ce jucării preferate are;
- care sunt persoanele importante pentru el;
- să spună numele celui mai bun prieten;
Mai târziu, după ce s-au cunoscut, am cerut copiilor: să-si spună părerea unii despre alţii;
- să spună ce apreciază la colegul lor;
- să spună ce nu-i place.
 ACTIVITATII PE DOMENII EXPERIENTIALE

CUNOAŞTEREA MEDIULUI

In cadrul activitatii pe domenii experientiale putem dezvolta deprinderi de formare a unei

imagini de sine pozitive. La activitatea de cunoaşterea mediului, unde aveam de observat
“fata şi băiatul”, am cerut copiilor:
- sa se privească între ei,
- sa spuna componentele partilor corpului uman;
-să înţeleagă că oamenii sunt diferiţi ;
-le-am cerut copiilor să spună de ce sunt speciali, unici, importanţi:
Cum ţi-ar plăcea să fii?
Ce-ţi place la tine?
 EDUCATIE PENTRU SOCIETATE

In cadrul activitatilor de educatie pentru societate se urmareste:

- debutul vietii sociale a copilului prescolar;
- capacitatea acestuia de a stabili si mentine interactiuni cu adultii si copiii;
-exprimarea sentimentelor copiilor care se modifica odata cu cresterea lor;
“Dezvoltarea emotionala vizeaza indeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima
emotiile, de a intelege si raspunde emotiilor celorlalti, precum si dezvoltarea conceptului de sine
care dezvolta imaginea despre sine a copilului, si care influenteaza decisiv procesul de invatare”
(***, Curriculum pentru invatamantul prescolar, p.16)
Ne jucam, coloram, sentimente aratam!
 EDUCATIE PLASTICA
Si in cadrul activitatilor de educatie plastica copiii pot sa-si exprime anumite sentimente
si sa-si formeze o imagine de sine pozitiva. Acest lucru este posibil deoarece:
- aceste activitati un important mijloc de dinamizare a vietii psihice a copilului, a proceselor
sale intelectuale, afective, volitionale si motivationale;
- pe desenele, picturile si modelajele executate de copilul prescolar se poate studia profilul sau
psihologic.
- desenul copilului evolueaza odata cu varsta si indica astfel particularitatile evolutive individuale
si sufletesti.
“Perioada prescolara este prima inc are copilul devine abilitat, manifestand aptitudini.
Domeniul muzicii, al desenului, al picturii, modelajului etc. sunt abordate de copii cu succes“
Ursula Schiopu
Cu tact si rabdare, discutand cu prescolarul afla lucruri nebanuite care ar fi putut ramane
necunoscute la o examinare sumara, stricta de redare a formelor, liniilor, culorilor sau
compozitiei desenului.
 ACTIVITATI LIBER ALESE (ALA1+ ALA2)
In cadrul evaluarii proiectului tematic “Toamna”, copiii au finalizat prin activ desfasurate in cadrul
activitastilor liber alese- ALA1:
La sectorul “Joc de Rol “copiii au avut de pregatit salata de fructe;
La sectorul “Arta” copiii au avut de lipit pere.
La activitatle liber alese (ALA2) copiii au desfasurat concursul TIPTOP MINITOP
intrecandu-se in poezii, povesti , cantece.
 Inarmata cu suficiente cunostinte pedagogice si psihologice, cu multa rabdare, tact si mai
ales dragoste si respect fata de copii si de profesie, educatoarea are la indemana metode
variate de a cunoaste copilul prescolar. Procesul de predare-invatare-evaluare se imbunateste
considerabil cunoscand potentialul copiilor. Parintii sunt indrumati sa dezvolte si in afara
gradinitei unele aptitudini pe care le au copiii.
Datele observate si consemnate cu rigurozitate din pacate nu sunt interpretate de un
psiholog care are cunostinte abilitate sa faca acest lucru si care ar trebui sa fie angajat pentru
un anumit numar de grupe intr-o gradinita de copii. Din experienta didactica ne ferim in
interpretarea datelor de etichetari care stigmatizeaza copiii, dar experianta specialistului este
totusi indispensabila intr-un demers educational cu reusite depline. Pentru a putea constata
progresul copiilor in anumite domenii care privesc atat nivelul cunostinteleo intelectuale,
motorii, cognitive si socio-afective pe parcursul perioadei prescolare desfasuram anumite
probe in cadrul evaluarilor initiale, continue, finale. Analizand rezultatele obtinute, putem
imbunatatii cu ajutorul masurilor ameliorative, lacunele intampinate pe parcursul activitatilor
procesului de predare-invatare-evaluare.
 BIBLIOGRAFIE

 Psihologia copilului. (1997) Manual pentru clasa a XI-a. Bucureşti. Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A. pag. 93
 ***, Curriculum pentru invatamantul prescolar,
 Gherguţ, A.,( 2005), “Sinteze de psihopedagogie special- ghid pentru concursuri şi
examene de obţinere a gradelor didactice”, Bucureşti: Editura Polirom
 Păiş-Lăzărescu, M., Ezechil , L.,(2012), “Laborator preşcolar-ghid metodologic-
ediţia a –II-a”, Bucureşti: Editura V&Integral
 Lect.Dr.Claudia Vlaicu,Psihologia varstelor ,2011,Targoviste, Ed.Biblioteca .
 Atunci când ne descoperim natura esenţială şi aflăm cine suntem cu adevărat, noi ne
cunoaştem pe sine, iar această cunoaştere de sine reprezintă cheia împlinirii tuturor viselor,
căci Sinele este posibilitatea eternă, potenţialul nemăsurat al tuturor lucrurilor care au existat,
există şi vor exista vreodată.
Deepak Chopra