Descrierea si analiza etapei de varsta a prescolaritatii

Perioada prescolara este impartita in trei subperioade: 1. Perioada prescolara mica, 3-4 ani, perioada in care copilul este instabil, foarte impresionabil, plange razand, si trece usor de la o dispozitie la alta train exploziv si total evenimente care il impresioneaza. Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor si dorintelor implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului. Integrarea in gradinita se face cu oarecare dificultate dat fiind dependenta fata de adult cu atat mai dificila daca copilul prezinta o instabilitate psihomotorie si greutati in exprimarea clara ori intelegerea celor cu care comunica. Jean Piaget vorbea in aceasta perioada de fenomenul de egocentrism ce se caracterizeaza prin existenta unor limite clare intre realitatea perosonala si realitatea obiectiva favorizand dilatarea realitatii obiective in realitate subiectiva. 2. Prescolaritatea de varsta mijlocie, 4-5 ani , perioada in care se fac progrese pe linia motricitatii (miscarile devin mai precise iar mersul mai sigur) ; , perceptia se imbogateste si alimenteaza material intuitive cu care opereaza gandirea in aprecierea situatiilor care nu cad nemijlocit sub incidenta cunoasterii, limbajul apare cu noi forme, copilul devine mai sensibil la sentimentele din jurul sau si este capabil sa faca aprecieri relative corecte fata de comportamentul altora. Prin vointa se poate antrena in activitati de mai lunga durata si se straduieste sa-i fie de folos adultului.

3. Perioada prescolara mare, 5-6-7 ani, perioada in care manifesta o mai mare adaptare si independenta, traieste stari de penibilitate ca urmare a intelegerii a situatiilor mai adecvate si a rapoartelor de cauzalitate in producerea evenimentelor. Isi adapteaza mai evident conduitele fata de diferite persoane fapt ce se reflecta atat in cadrul familiei cat si in gradinita. Apare dorinta copilului de a fi de folos adultului, imita discret conduitele adulte si participa la activitati ocupationale ale acestuia, este creator in activitati pe care il intereseaza (desen, muzica, serbari, teatru, etc.) si in genere pentru organizarea de activitati/actiuni appreciate de catre adult.

Pentru a surprinde cat mai bine dezvoltarea psihica a prescolarului mic ma voi referi incontinuare la intelect, limbaj, motricitate si la caracterul jocului. Pornind de la definitia gandirii care este o manipulare sau un set de operatii asupra cunostintelor din sistemul cognitive dezvoltarea gandirii la copilul prescolar are un character intuitive astfel incat ea ramane legata de obiecte, imagini precum si de demersurile individuale. Gandirea este egocentrica si se caracterizeaza prin incapacitatea de a distinge sufficient de clar realitatea obiectiva personala, astfel incat copilul se crede a fi centrul universului atribuindu-si o mare forta cu ajutorul caruia poate crea orice. Gandirea este una magica si animista (copilul considera lumea insufletita si-i atribuie propriile insusiri si calitati. Gandirea este una artificiala in care copilul crede ca toate lucrurile sunt fabricate de catre om. Conform spuselor lui Jean Piaget, inteligenta parcurge perioada preoperatorie caracterizata prin absenta conservarii substantei, greutatii si volumului pe de-o parte iar pe de alta parte are dificultati in surpinderea relatiilor de permanenta si reversibilitate. Limbajul este activitatea individuala de comunicare prin intermediul limbii,ori comunicarea ( transmitera de informatii ) presupune vehicularea unor semnificatii intr-un "emitator" si un "receptor ", ceea ce nu se poate realiza decat priun utilizarea unor "coduri" care sa permita,materializarea acestor " mesaje" ,codurile putand fi semnele ( cuvintele ) diferitelor limbi naturale sau limbajul mimicogesticular ( specific surdo-mutilor), sau alfabetul Morse,etc. Pornind de la aceasta definetie , limbajul prescolarului se imbogateste sub aspect cantitativ de la 800-1000 de cuvinte la varsta de 3-4 ani ajungand pana la 3500 de cuvinte la varsta de 6 ani care i permite formularea unor propoziii clare, corecte. Exprimarea sa oral capt deja expresivitate, devenind capabil s transmit emoiile, impresiile, gndurile i ideile pe care copilul vrea s le comunice. De asemenea se dezvolta coerenta limbajului, caracterul lui fiind inchegat si structurat. Propozitiile devin pe masura parcurgerii subperioadelor (3,4,5,6 ani) mai lungi si complexe. Conduita nonverbaladevine mai diferentiata si mai adaptata in context. n ceea ce privete structura gramatical a vorbirii se face trecerea la forme mai complexe i mai concrete. Copilul precolar construiete propoziii simple apoi dezvoltate i fraze. Referitor la expresivitatea limbajului, copilul utilizeaz gestul, mimica pentru a-i nuana exprimarea. Aadar, perfecionarea limbajului oral se desfoar n sensul compoziiei fonetice, lexico semantice i gramaticale.

Are loc trecerea de la limbajul situativ (dialogul are un character foarte concret, fiind legat de situatii si imprejurarile la care participa copilul) la limbajul contextual care ia forma monologului (copilul povesteste ceea ce a vazut sau auzit fara ca ascultatorii sa cunoasca situatia despre care se vorbeste) Apare treptat limbajul interior, se dezvolta latura fonetica, dar pronuntia nu este inca perfecta astfel incat se pot produce omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete. La aceasta varsta, pot aparea defectele de vorbire de tipul dislalia, bradilalia (vorbeste foarte rar) tahilalia (vorbeste foarte repede). Caracterul jocului la prescolari. De retinut este ca in aceasta perioada activitatea fundamentala este jocul. Prin caracterul, coninutul i structura lor, jocurile sunt foarte numeroase i variate. innd seama de sarcinile educaiei precolarului i de influena formativ a jocului asupra copilului, pedagogia precolar clasific jocurile n: jocuri de creaie, jocuri de construcie, jocuri didactice, jocuri logice, jocuri de micare, jocuri distractive. Jean Chateau sustinea ca jocul ca activitatea la varsta prescolara se realizeaza in afara unui scop clar ca placere gratuit, insa cu timpul capata contur si devine mai organizat. La 3 ani jocul este inca legat de obiecte si cuprinde elemente numeroase de normalitate active. Copilul incepe sa decupeze din conduitele umane, momente, situatii si sa le reproduca. Apare jocul cu subiect de rol (copilul devine in joc medic, vanzator, etc), in jocul cu papusa, prescolarul o detaseaza ca pe un personaj ; in jocul cu familia/scoala, teatrul indeplineste functa mai multor personaje in schimb rolul copilului capata contur, profilul se diferentiaza ca atare, de exemplu in rolul de doctor/parinte se integreaza intrun subiect (vizita medicala la policlinica, in gradinita sau familie, etc). La desen mana nu este apta de a reda intentiile, copilul trage linii la intamplare conferindu-le apoi valoare si semnificatie, copilul foloseste deobicei o singura culoare, cu ajutorul degetelor (dactilopictura). La 4 ani jocul numai este izolat, in genere se joaca mult mai bine cu un copil mai mare/mic caruia ii spune adeseori ce sa faca asumandu-si rolul de animator. Desenul incepe sa capete organizare lineara iar diferite obiecte incep sa fie redate prin contururi care au functii de simboluri si sunt incarcate proiectiv. Exista in acest proces de detasare a formei o tendinta de stereotipizare din care motiv copilul utilizeaza acproximativ aceeasi forma (cliseu in desen) paleta coloristica devine generoasa si originala. La varsta de 5 ani copilului ii plac jocurile de constructie in care reproduce cu mijloace scopuri lucide unele construcii sau obiecte din mediul nconjurtor, nva s realizeze treptat diferite modele, fie din imaginaie, fie dup o tem dat.

Astfel, ei construiesc diferite maini, roboi, avioane. Materialul folosit este divers: cuburi, rotodiscuri, leggo, materiale plastice i din natur. Apare jocul cu reguli (cand un copil o incalca, acela nu mai este acceptata in jocurile viitoare), desenul se debaraseaza in mare masura de suplimentele decorative. Jocul cu subiect de rol atinge un important subiect de dezvoltare iar posibilitatiile de rol ale partenerului sunt evidente ca si capacitatea de a alimenta subiectul, acesta are o forta atat de active incat adeseori se joaca cu partenerii imaginari. Jocul de alianta in care copilul sustine cateva roluri din dorinta de a crea subiecte. Este interesant faptul ca rolurile se individualizeaza uneori cu temperament, stil de relationare si chiar varsta. La varsta de 6 ani prezinta o mare atractie spre jocurile de apa si pamant concretizate prin constructia de tunele, turnuri, mingea ramane pe primul plan dar creste atentia fata de coarda, cerc. Multe jocuri se desfasoara pe baza de imitatie avand un rol creator (jocurile de constructie dar si papusile , carucioarele) Jocurile de reguli, sunt jocurile didactice ceea ce face sa se poata vorbi de reguli de miscare (fizice) si reguli in care domina strategii intelectuale (jocul de-a v-ati ascunselea), alt tip de joc cu regula este numaratoarea ce presupune fictiuni si folclor infantile gen incantatii verbale (Ala Bala Portocala, Cioc! Cioc! Treci la loc!) La 4-5 ani copilul mic a atins un grad de dezvoltare motorie care-i permite executarea de miscari izolate, cu diferite segmente ale corpului, independent (de exemplu, mersul pe tricicleta). Isi propune singur miscari cu dificultate crescanda: sarituri, catarat, balans etc. Treptat, apare si capacitatea de a sta linistit pentru a colora, a modela din plastilina, a asculta povesti, a privi poze, a urmari televizorul. La sfarsitul perioadei de copil mic a deprins indemanari ca: folosirea periutei de dinti, a pieptenului, a ustensilelor pentru cusut. Majoritatea copiilor apuca si manuiesc bine un creion; liniile si figurile desenate sunt tot mai bine facute. Este capabil sa taie cu foarfeca urmand o linie dreapta. La 3 ani, copilul urca scarile alternand picioarele; la 4 ani face acelasi lucru si la coborare. La 3 ani, numai o parte dintre copii pot sta un timp scurt intr-un picior; de abia la 5 ani reusesc sa sara intr-un picior si sa sara coarda. Nevoia de miscare este mare, copilul este in vesnica miscare, alearga, face zgomot, este "neastamparat". Ii place uneori sa faca treburi care-i solicita puterea si este foarte incantat cand ridica sau poarta un obiect mai greu.

Pentru urmarirea motricitatii, intre 3 si 6 ani parintii pot supune pe copii, sub forma de joc, la probe ca: a) motricitate generala: aruncarea unei mingi, prinderea unei mingi n miscare, daca si ct se poate tine pe un picior, sare intr-un picior, merge pe calcaie sau pe varfuri inainte si inapoi, urca si coboara scarile etc.; b) motricitatea fina: face un turn din 8 cuburi, face un pod din 3 cuburi, trage o linie verticala, copiaza un cerc, copiaza o cruce, copiaza un patrat, deseneaza un omulet din 3 parti, deseneaza un omulet din 6 parti, se spala pe dinti, poate turna apa intr-un pahar.

Bibiografie: Tinca Cretu - Psihologie generala Emil Verza Psihologia copilului Ursula Schiopu-Psihologia copilului