Factori și cauze.

Prevenție timpurie
 Deficiența de auz-considerații generale
 Deficiența auditivă afectează comunicarea în funcție de
gradul surdității și de momentul când apare.
 Deficiența auditivă la adult -afectarea comunicării dar se
păstrează limbajul
 Hipoacuzia congenitală sau perinatală la copil- nu poate
dezvolta limbaj deloc, ori achiziționează puține cuvinte, cu
tulburări importante de dicție.
 Hipoacuzia congenitală- deficitul senzorial cel mai frecvent
întâlnit la om: afectează 8 – 10 % din populaţie şi aproximativ 1
din 1000 nou-născuţi
 Datele OMS susţin că în România există aproximativ 1 milion
de hipoacuzici.
 Frecvența deficiențelor de auz diferă în
funcție de factori
geografici  alcoolism
 ereditari  iradieri
 familiali  malnutriție
 medicali  munca într-un
 epidemii mediu poluat fonic
 accidente
 Clasificări ale surdității
Pe baza unor criterii etiologice și temporale.
 Surdități ereditare și dobândite;
 Surdități clasificate după momentul apariției:
a) prenatale; b) perinatale (neonatale); c) postnatale;
 Surdități în raport cu locul instalării traumei (urechea
medie, internă, nerv auditiv, sistemul nervos
central);
 Surdități pre- și post- lingvistice
 Cauzele surdității la copil
Surditățile ereditare:
 produse prin lezarea celulelor senzoriale
 a canalului cohlear
 prin atrofia nervului cohlear
 transmise genetic de la unul dintre părinți.

Tipuri de Surdități ereditare :

 tipul Sibenmann - presupune lezarea capsulei si leziuni
secundare ale celulelor si fibrelor nervoase;
 tipul Sheibe - presupune atrofierea nicovalei, saculei,
organului Corti;
 tipul Mandini, cu leziuni ale ultimelor spirale ale melcului,
atrofierea organului Corti, a nervului Cohlear si a ganglionilor.
 Surditățile dobândite

Pot fi de trei tipuri:

 congenitale (prenatale),
 neonatale
 postnatale.
 I. Surditățile prenatale
Pot fi embrionare, dar uneori și fetale, pot fi cauzate de:
Virusi ai rubeolei, oreionului, hepatitei, pojarului,
paludismului matern (boli ale mamei) etc.
Infectii bacteriene și protozoare: tuberculoza, sifilisul
Medicamente: tranchilizante (morfina, cocaina,
heroina, marijuana) etc.
Substante chimice și hormonale: chinina, ergotina,
apa de plumb etc.
Iradierea mamei cu raze X în timpul cât este
însărcinată.
Alcoolismul.
Diabetul.
Factori endocrini și metabolici cu
complicații în funcționarea unor glande.
Toxemia gravidică.
Tulburări ale circulației sangvine în
placentă (neoxigenarea fetusului).
Hipotiroidismul familial.
Traumatisme în timpul gravidității
(gestației).
Incompatibilitate sangvina intre mama si
fetus (factori R.H. - Resus).
 II. Cauze neonatale (perinatale)
 Traumatismul obstretical
 Prematuritatea fătului,
 Bolile mamei, administrarea de medicamente ototoxice
(gentamicina, neomicina, kanamicina, streptomicina)
 Compresiunea cordonului ombilical
 Aplicarea forcepsului.
 Anoxia sau asfixia albastra-neoxigenarea fetusului în
timpul travaliului (răsucirea cordonului ombilical,
nașteri laborioase, provoacă leziuni
anatomopatologice - hemoragie în urechea internă,
hemoragie meningiană sau cerebro-meningiană
 Icterul nuclear - bilirubinemia.
 III. Cauze postnatale ale surdității
De natură traumatica sau toxică
 meningita bacteriană
 oreionul, (este afectată o singură ureche sau
doar frecvențele acute)
 otitele suportate în copilărie
 antibioticele ototoxice
 traumatismele acustice provocate de unele
jucării sonore
 traumatismele cotidiene.
 Cauze ale disfunctiei auditive

La nivelul urechii externe, medii sau interne, nerv auditiv

a. La nivelul urechii externe: malformații ale pavilionului

urechii, absența pavilionului, obstrucționarea canalului
conductor, ceara, excrescențe osoase etc.
b. La nivelul urechii medii: inflamarea trompei lui
Eustache; otite, mastoidite, corpi străini; perforarea
membranei timpanului, cleiul, leziuni sau malformații ale
oscioarelor (ciocan, nicovală, scăriță), otoscleroza etc.
c. La nivelul urechii interne (senzoro-neurale):
leziuni sau deformări ale labirintului
membranos sau osos, ale canalelor
semicirculare, ale utriculei sau saculei sau
membranei tectoria, leziunile organului Corti și
ale membranei bazilare
d. Leziuni ale traiectului nervos auditiv sau a
zonei auditive din scoarță. Dacă leziunea se
află în creier, surditatea este mult mai gravă și
poartă denumirea de surditate corticală.
 Cauzele enumerate - apariția handicapului
de auz, parțial (hipoacuzie) sau total
(surditate).
 Surditatea din primii ani de viață (înaintea
însușirii limbajului)-surdo-muțenie,
hipoacuzie parțială- vorbit cu dificultăți
 Tratamentul - profilactic, prin combaterea
cauzelor care pot provoca hipoacuzia.
 Cunoașterea etiologiei surdității la copil -
depistarea ei precoce- măsuri pentru a
asigura dezvoltarea individului
 MĂSURI ȘI RECOMANDĂRI
PRIVIND PREVENIREA ȘI
DIMINUAREA CONSECINȚELOR SURDITĂȚII

 depistarea și diagnosticarea precoce a deficienței de

auz (sceeningul audiologic al nou-născutului);
 protezarea auditivă timpurie și verificarea
permanentă a eficacității aparatelor auditive;
 intervenția pedagogică imediată în cazul deficienței
de auz în scopul formării întregii personalități a
copilului;
 dezvoltarea auzului și formarea comunicării verbale.
 Screening-ul neonatal
Screeningul auditiv efectuat imediat după naștere-
detectarea timpurie a deficiențelor de auz congenitale -
măsuri recuperatorii și corectarea lor.
Copiii care prezintă factori de risc pentru apariția
surdității- testare audiologică în mod automat, iar
testarea lor se face periodic, până după vârsta de 1 an
Standardul de aur stabilit prin convenții internaționale-
diagnosticarea surdității congenitale până la vârsta de 3-
4 luni, protezarea auditivă până la 6 luni și implantarea
cohleară, acolo unde este necesară, în jurul vârstei de 1
an.
 Măsuri socio-psiho-pedagogice

Campanii permanente pentru:

 prevenirea hipoacuziilor prin diagnosticare şi
intervenţie din timp (Screening-ul în masă a nou
născuților și a copiilor de vârstă mică;
 conștientizarea nevoilor copiilor hipoacuzici și a
cauzelor generatoare de hipoacuzii, în școli;
Identificarea şi indicarea personalului specializat și a
soluțiilor şi metodelor de corectare sau învăţare
pentru diversele afecţiuni psiho-logopedice.
Pregătirea și sprijinirea familiei în a oferi suportul și
cadrul propice dezvoltării copilului cu deficiență de
auz.
 Profilaxie privind pierderea/diminuarea capacității auditive
de-a lungul vieții
Scăderea riscul de surditate indusă de expunerea la zgomot
- evitarea zgomotelor dăunătoare
- folosirea căștilor de protecție;
- controlul volumului
Scădera riscul indus de traumatisme, medicamente ototoxice și a
alte cauze. Evitarea: bețișoarelor de urechi, agrafelor de păr sau
a altor obiecte pentru scoaterea dopurilor de ceară dar și a
medicamentelor ototoxice
- Suflarea corectă a nasului
- Înghițirea și căscarea frecventă la aterizarea cu avionul
- Exersarea sub supraveghere a tehnicilor de scufundare;
- Purtarea centurii de siguranță
- Purtarea căștii de protecție pentru : bicicleta, schi , role
 Bibliografie minimală
 STĂNICĂ I, POPA MARIANA, POPOVICI D.V , ANCA ROZOREA, IONEL
MUȘU-”PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ- DEFICIENȚE SENZORIALE”, ED.
PRO HUMANITATE, 1997
 POPA MARIANA- „COMUNICARE ŞI PERSONALITATE LA
DEFICIENTUL DE AUZ”, BUCUREŞTI, ED. FUNDAŢIEI HUMANITAS,
2001
 PUFAN C.,- „PROBLEME DE SURDOPSIHOLOGIE”, VOL.I ŞI II ,
BUCUREŞTI E.D.P., 1972 ŞI 1982
 ROZOREA, ANCA, - „PSIHOPEDAGOGIA DEFICIENŢILOR DE AUZ ÎN
DEFICIENŢELE SENZORIALE DIN PERSPECTIVA PSIHOPEDAGOGIEI
SPECIALE Partea a II-a”, E.D. EX PONTO, CONSTANŢA, 2003
 STĂNICĂ I, POPA MARIANA, POPOVICI D.V.,- „PSIHOPEDAGOGIE
SPECIALĂ- DEFICIENŢA DE AUZ”, BUCUREŞTI, ED. PRO-HUMANITATE,
2001
 VERZA E.F.- „INTRODUCERE ÎN PSIHOPEDAGOGIA SPECIALĂŞI ÎN
ASISTENŢA SOCIALĂ”, BUCUREŞTI, ED. FUNDAŢIEI HUMANITAS, 2002