Dislexia  

este o tulburare la citit manifestată prin

modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc. Este un deficit de un anume
grad, în recunoașterea și înțelegerea textelor scrise de mână sau tipărite.
Totodată prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în
citire. Această deficiență poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani, când
apare de asemenea și însușirea cititului. Copilul evită lecturarea și ezită să
citească cu voce tare. Dislexia este o deficiență de învățare frecventă care
împiedică dezvoltarea capacității de a citi. Cititul nu este un act primordial la
om. El trebuie învățat. Pacienții cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de
inteligență și nu învață mai greu alte lucruri în afară de citit. Totuși,
incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de
urmat.
Sinonime pentru dislexie sunt: deficiență de citire, incapacitate de
citire.
Cititul este un proces cognitiv complex. Copiii învață să citească prin
"traducerea" sau decodificarea sunetelor ce formează un cuvânt (foneme). De
exemplu, cuvântul "pat" are trei foneme, adică sunetele P, A și T. Combinația
între aceste sunete formează cuvântul "pat". Pe măsură ce copilul începe să
recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat. Pentru copiii cu
dislexie, citirea se face altfel; aceștia au probleme în a decoda fonemele și au
deci probleme în învățarea cititului și a scrisului ortografic. Pot avea
probleme în reținerea fonemelor și a cuvintelor, cititul devenind încetinit și
inexact. Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronunțarea corectă a
cuvintelor, scrierea de mână, planificarea și organizarea, operațiile
matematice.1

 Avantajul.. de a fi dislexic
Totodata, dislexia are si o serie de avantaje: acesti oameni de obicei
sunt mai creativi decat altii, sunt inventivi, gasesc cu usurinta niste rezolvari
aparte la diferite probleme, abordeaza problemele in ansamblu si gasesc

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dislexie
solutii rapide, negandite de altii, au o gandire vizuala. Unii dintre ei sunt
talentati in arte plastice sau in muzica, altii au o gandire in spatiu foarte buna.
Printre artisti, scriitori, oameni politici, inventatori, oameni de stiinta, actori
sau oameni de afaceri se reagasesc foarte multi dislexici.
In cartea lor "The Dyslexic Advantage", medicii Fernette si Brock Eide
vorbesc foarte pe larg despre punctele forte pe care mintea unei persoane cu
dislexie le are.
Dislexici celebri: Winston Churchill, Walt Disney, Albert Einstein, si
Thomas Edison. Artistii Tom Cruise, Dustin Hoffmann, Jack Nickolson, Cher
si Whoopi Goldberg, sportivii Nolan Ryan si Bruce Jenner, scriitorii Agatha
Cristie, Hans Christian Anderson si Jules Verne. Chiar daca un copil are
dislexie, aceasta nu inseamna ca parintii sau educatorii lui trebuie sa se
astepte la mai putin din partea lui. Dislexia este o tulburare ce nu trebuie
ignorata, dar nu reprezinta nici un obstacol de netrecut. Artistii, atletii,
oamenii de stiinta, politicienii mentionati aici au fost cu totii capabili de
lucruri marete in ciuda problemelor pe care le-au avut.
Copilul dislexic care rămâne în urmă simte că are deficiențe față de
colegii săi. Nu înțelege ce se întâmplă cu el, suferă având sentimentul că
pentru el este inaccesibil și imposibil ceea ce pentru colegii lui este natural. Îl
apasă sentimentul nerealizării așteptărilor părinților și ale profesorilor și îl
macină neîncrederea în sine pe zi ce trece. În plus, din cauza necunoașterii
dislexiei, în majoritatea cazurilor, cei din jurul lui explică greutățile copilului
prin lene, neatenție, lipsă de caracter, prostie.
Dislexia este o tulburare de învăţare care are la bază o disfuncţie
neurologică ce împiedică dezvoltarea capacităţii de a citi. Confundarea
literelor, citirea lentă, citirea silabelor în sens invers, dificultăţile în
înţelegerea textului citit sunt doar câteva dintre manifestări. Copiii dislexici
nu pot însuşi citit-scrisul cu metodele de predare obişnuite, având nevoie de
metode şi de terapii specifice. Deşi tulburările de învăţare NU se pot vindeca,
dislexia, netratată în mod adecvat, poate avea urmări grave în ceea ce priveşte
dezvoltarea emoţională, conducând la tulburări în dezvoltarea personalităţii şi
dificultăţi de integrare socială
Depistarea, examinarea copiilor care prezintă simptome privind predispoziţia
spre dislexie sau tulburarea lexico- grafică intră în aria competenţei
logopezilor. Părinţii, educatoarele, învăţătoarele sunt însă acele persoane care
petrec cel mai mult timp cu copiii, ei având şansa să observe cel mai bine
comportamentul şi performanţele copiilor. Fiind în cunoştinţă de cauză, ei pot
apela foarte repede la ajutorul logopedului, contribuind astfel la depistarea
timpurie şi la asigurarea intervenţiei terapeutice potrivite copilului.
Simptomele predispoziţiei spre dislexie pot fi observate încă din
perioada preşcolară în vorbire, mişcare, orientare în spaţiu, atenţie, percepţie
sau memorie. În unele cazuri sunt observabile mai multe simptome, în altele
numărul simptomelor este mai mic dar gravitatea lor este considerabil mai
mare.
Există diferiţi factori de risc:
 există şi alţi membri ai familiei care au avut probleme cu citirea,
scrierea corectă, matematica, învăţarea unor limbi straine;
 se poate presupune existenţa unor leziuni mărunte ale sistemului
nervos, datorate problemelor din timpul sarcinii, naşterii premature,
unor leziuni suferite în timpul naşterii, unor complicaţii la naştere (ex.
lipsă de oxigen), unor leziuni din perioada copilăriei mici sau unor boli
însoţite de temperatură ridicată;
 obligarea copilului stângaci să folosească mâna dreaptă.

Existenţa unora din simptomele enumerate mai sus nu înseamnă

neapărat că acel copil va fi cu siguranţă dislexic! Aceste simptome sunt
indicii care ne semnalează că există riscul de formare a dislexiei.
În cazul în care pedagogul sau părintele observă prezenţa simultană a
mai multor simptome ale predispoziţiei spre dislexie este importantă
orientarea copilului spre logoped şi examinarea lui logopedică complexă,
pentru a stabili diagnosticul şi planul individualizat de dezvoltare.
 Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un
nivel de inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare. Explicaţia acestui
lucru este slaba dezvoltare sau tulburarea unor capacităţi parţiale. Tulburările
pot apărea la nivelul dezvoltării slabe a motricităţii, echilibrului
şi orientării în spaţiu, la nivelul schemei corporale, la nivelul percepţiei
vizuale, auditive şi tactile, la nivelul memoriei precum şi din pricina
deficienţei în prelucrarea secvenţială a informaţiei. Nu există doi copii
dislexici cu simptome identice, deoarece tulburările capacităţilor parţiale apar
în combinaţii variate şi grade de dezvoltare diferite.
Simptomele care indică predispoziţia spre dislexie în perioada
preşcolară (5-6 ani):
 Semne care pot fi observate în vorbire Semne observabile în percepţia
vizuală Semne observabile la nivelul mişcărilor
 Semne observabile în schema corporală, orientarea spaţială
 Semne observabile în atenţie Semne observabile în memorie Semne
observabile în scriere
 Semne observabile în comportament2

Dislexia la copii:

Dislexia este o dificultate de invăţare a citirii în condiţiile unei

inteligenţeadecvate –un Q.I. normal- şi a unei instruiri de tip clasic. În termeni
mai precişi dislexia este considerată ca o tulburare specifică a lecturii,
tulburare care are un caracter izolat:reuşita în cadrul altor discipline şcolare
nu este alterată decât în măsuraîn care se bazează cu precadere pe limbajul
scris. Este o tulburare intrinsecă; deficitele senzoriale, retardul mintal,
tulburările psiho–afective primare ,tulburările neurologice grave trebuie
eliminate ca şi cauze posibile. Astfel, tratarea cauzei va fi suficientă pentru
ameliorarea capacităţilor lexice.

Simptomatomatologia prezentată de copiii cu dificultăţi de citire

sereferă la:

2
Peterson, RL; Pennington, BF (26 mai 2012). „Developmental dyslexia”
a) Un câmp atenţional îngust, abilităţi de discriminare reduse, memorie slabă,
dificultăţi de asocoiere a ceea ce este tipărit cu sunetul;

b) Prformanţe semnificativ mai slabe la srcinile de vigilenţă;

c) Performanţe semnificativ mai slabe la sarcinile care presupun folosirea

abilităţilor de procesare rapidă a informaţiilor;

d) Abilităţi slabe de decodare, citire cuvânt cu cuvânt, depunerea întregii

energii în încercarea decodării cuvintelor;

e) Dificultăţi de aplicare a indicilor contextuali pentru identificarea

cuvintelor necunoscute;

f) Dificultăţi de înţelegere a citirii;

g) Neplăcerea de a citi ,neiniţierea acţiunilor spontane de citire;

h) Deficite metacognitive - în contrast cu cititorii obişnuiţi, lipsa cunoştinţelor

legate de scopul citirii, nu utilizează învăţarea strategic şi nu îşi
imonitorizează progresele.

Clasificarea dilexiei

a) După tipul de inabilităţi:

Dislexia fonematică caracterizată printr-o extrem de slabă dezvoltare a

auzuluifonematic.Copiii nu pot face corect analiza si sinteza auditivă a
cuvintelor sipropoziţiilor. Percepţiile auditive sunt fie deformate, fie
incomplete dislexia optică caracterizată prin nerecunoaşterea literelor ca
semne graficealefonemelor respective( se referă la tulburările structurilor
perceptive vizuale).
Dislexia literală manifestată prin nerecunoaşterea literelor izolate deşi
copilul le poatecopia.
Dislexia verbală manifestată prin incapacitatea copilului de a efectua
operaţii de analiză şi sinteză literală sau silabiala a cuvântului,
forma frecventă în şcoală.

b) După criteriul genetic:

-Dislexia constituţională este cea mai gravă şi mai putin curabilă, asociată cu
olateralizare rău structurată si cu tulburări de limbaj. Predomină în tulburările
grave.
-Dislexia de evoluţie prezentă in perioada primelor exerciţii şcolare ca urmare
a uneistângăcii nedetectate, a unei orientări labile sau a unei metode
neadecvate de învătare. Este mai putin gravă in simptomatologie.
-Dislexia afectivă se caracterizează, in afară de tulburările de limbaj, de
structurare spaţio-temporală şi ca o reacţie de eşec seminificativă, printr-o
inhibiţie psihogenetică

c) După etiologie se consider dislexiile ca:

-Dislexia adevarată sau instrumentală (C. Chassagny) ca urmare a tulburărilor

infuncţiile perceptive.
-Dislexia falsă (sau afectivă) ca urmare a carenţelor afective, a dezinteresului
familial.
-Paradislexia caracterizată prin dificulţăti de exprimare orală, vocabular sarac,
stilinfantil, confuzii semantice, lipsa de apetit pentru citit, ortografie
fantezistă, inabilităţi saudizarmonie în sfera psihomotorie, instabilitate etc.
Dislexia pură, care apare la copii cu inteligenţă normală,
comportamentnormal, fără tulburări de lateralitate, de schema corporală, în
organizarea şi structurarea spatio-temporală şi care totuşi prezintă fenomene
dislexice.

d) După criteriul prognozei,avem:

-Dislexia evolutivă (de evoluţie, de dezvoltare S.T.Orton).

-Dislexia constitutională care este sinonimă cu cecitatea verbală congenitală;
are odeterminare genetică şi e mai frecventă la baieţi decât la fete. Este foarte
gravă şi puţin curabilă, asociată cu o lateralitate rău structurată şi cu tulburări
de limbaj.

e) După criteriul gradului de deficienţă dislexia poate fii considerată: lejeră,

medie,gravă si foarte gravă sau minoră ,medie, majoră (Mucchielli,Bourcier).

Dezvoltarea abilităţilor de înţelegere a citirii se poate realiza prin următoarele

proceduri:

a) Întelegerea citirii orale. Poveştile sunt citite de către profesor sau de către
elevi individual sau in grup, materialul fiind discutat la niveluri diferite de
intelegere a citirii, implicând cât mai multe abilităţi individuale.

b) Înţelegerea citirii in gând. Poveştile sunt citite de către elevi şi

sunturmate,în general,de exerciţii de înţelegere. Aceasta implică varietate
mare demateriale didactice si de activităţi; se citesc materiale de ficţiune,
fapte si informaţii, ziare si reviste. Aceste materiale pot varia în privinţa
nivelurilor de complexitate şi dificultate, putând include un singur paragraf,
mini-poveşti (4-5paragrafe), poveşti scurte (10-12 paragrafe), pasaje selectate
din literatură.
c) Dramatizare si piese. Integrarea înţelegerii citirii cu limbajul oral si
participarea activă se realizează prin implicarea elevilor in diverse piese
organizate incadrul grupului clasei.

d) Prezentarea unor mijloace audio video si discutarea lor. Vizionarea unor

filme si/sau spectacole televizate, ascultarea unor poveşti pe casete sau la
radio urmate de discuţii facilitează înţelegerea unor episoade ale poveştilor,
dezvoltarea proceselor secvenţiale de gândire si a gândirii critice.

e) Activităţi de gândire critică: determinarea unor relaţii analoage, înţelegerea

semnificaţiilor multiple, organizarea, segmentarea ideilor, găsirea relaţiilor
cauză-efect.

Factorii asociaţi dislexiei

O caracteristică a numeroşi dislexici este punerea în pagină şi scris

defectuos. Literele se ondulează de o parte şi de alta a liniei care ea însă şi
oscilează pe foaie. Scrisul este dezordonat, neregulat, cu numeroase ştersături.
Frecvent, dezordine grafică este o tactică de “camuflaj”şi sabotaj. Copilul,
puţin sigur pe el, disimulează ezitările sale sub acoperirea “picioruşelor de
muscă”(scris foarte întortocheat) sau , complet dezgustat de scris, copilul
face fără să-i pese cum. Câteodată un scris defectuos poate semnala probleme
motorii asociate dislexiei.
Tulburări ale literalizării: stângăcia şi mai ales literalizarea defectuoasă,
atât vizuală, cât şi auditivă, au fost frecvent invocate la originea dislexiei. În
privinţa procentelor, se poate spune că printer copiii dislexici 30/50 % sunt
stângaci sau cu lateralitate defectuoasă. “Stângăcia contrariată” a fost
considerată responsabilă de unele tulburări;climatul afectiv al acestei
constrângeri a putut fi, la un moment dat, unfactor favorizant.
Tulburări de organizare spaţio-temporală: confuziile între literele cu
formeidentice, dar inversate în spaţiu (p/q, b/d), dificultăţile de sesizare a
ritmuluispontan al frazei au fost la originea unei ipoteze legate de perturbarea
organizării spaţiului şi timpului la copiii dislexici. S-a descris, astfel,
incapacitatea acestora de a reproduce structuri ritmice percepute auditiv si
erorile foartefrecvente de orientare stânga/dreapta.

Strategii de citire orală

Citirea orală, prin intonaţie, accentuare şi ritm, conferă soluţii

suplimentare de semnificaţie, pe care citirea în gând nu le oferă. La copiii cu
dificultăţi de învăţare, citirea orală poate avea efect favorizant sau inhibitor,
depinzând de situaţia în care este aplicată.
Elementul cheie al procesului de îmbunătăţire a citirii la copiii cu
dificultăţi de învăţare este corelarea abilităţilor de recunoaştere a cuvintelor
cu capacitatea de înţelegere a citirii în cadrul unor activităţi în care elevii
citesc, scriu, vorbesc şi ascultă.
Materialele didactice trebui să fie diverse şi să includă citirea
informativă ,ficţiunea,poezia,teatrul.
Ţinând cont de nivelurile de decodare şi înţelegere a elevilor,
profesorul trebuie să iniţieze activităţi independente, ca citirea silenţioasă, în
gând, citirea şi discuţia în grup, audierea unor selecţii din literatură.
Activitătile se potrealiza prin parcurgerea mai multor niveluri:

• Unul sau mai multe paragrafe-accentul este pus în acest caz pe întelegerea
ideilor principale şi pe memorarea detaliilor;

• Poveşti scurte constând din cinci sau mai multe paragrafe–este importantă
deoarece copiii cu dificultăţi de învăţare prezintă numeroase probleme legate
de memorarea unei poveşti întregi în manieră secvenţială;

• Citirea literaturii : romane,piese;

• Citirea ca distracţie –materialul selectat de copii pe baza propriilor interese
si din plăcere.

În plus activităţile de recunoştere trebuie să includă analiza fonetică,

structurală şi contextuală întarită de materiale şi mijloace audio-video,
eventual programe pe calculator.
Nu există metodă şi procedeu unic care să dea rezultate la toţi copiii.
Acelaşi procedeu, aplicat la copii diferiţi, dă rezultate diferite. Trebuie găsite
cât mai multe metode şi ales procedeul eficient pentru fiecare caz în parte.