Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce este dislexia?
Dislexia reprezintă o tulburare de învăţare care constă în dificultatea de a citi corect şi
fluent. Deşi este o afecţiune comună, numărul real al copiilor şi adulţilor care se
confruntă cu ea nu este momentan cunoscut. Unii experţi consideră că aproximativ
17% din adulţi şi copii prezintă semne ale dislexiei. Pe lângă dificultatea de a citi,
persoanele dislexice pot avea probleme cu scrisul sau rezolvarea problemelor la
matematică, precum şi dificultăţi de înţelegere a unui text.
Dislexia nu este o tulburare vizuală, aşa cum multă lume crede, iar persoanele
diagnosticate cu această problemă nu sunt mai puţin inteligente decât cele normale.
Există numeroşi actori, antreprenori şi politicieni diagnosticaţi cu dislexie care nu au
lăsat această problemă să stea în calea succesului lor.
Dislexia = tulburare de invatare
Dacă dislexia se manifestă pentru prima dată la vârsta adultă, cauza poate fi
reprezentată de o leziune cerebrală traumatică, un accident vascular sau
demenţă. S-a observat că dislexia apare la aproximativ 40% dintre persoanele cu
tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD), aşa că şi acesta poate fi
considerat un factor de risc.
Alţi factori de risc în apariţia dislexiei sunt: greutatea mică la naştere sau naşterea
prematură, consumul de droguri, alcool sau tutun în timpul sarcinii.
Diagnostic
Diagnosticul de dislexie se stabileşte pe baza unor examene complexe, realizate de echipe multidiscipinare
de medici (psiholog, neuropsiholog, logoped, psihopedagog, psihomotrician, terapeut ocupaţional etc.).
Aceştia vor efectua diverse teste pentru excluderea altor tulburări care prezintă simptome similare,
precum autism, ADHD, anxietate, depresie, epilepsie etc. În funcţie de rezultatele acestor evaluări –
Weschler Intelligence Scale for Children, Woodcock-Johnson Psychoeducational Battery-Revised, Kaufman
Assesment Battery for Children – se va stabili diagnosticul diferenţial.
De asemenea, specialiştii vor realiza o serie de explorări în vederea stabilirii diagnosticului de dislexie:
determinarea capacităţii de învăţare a copilului, de asimilare a informaţiilor furnizate pe cale auditivă,
vizuală sau kinestezică (practică), evaluarea performanţelor copilului când trebuie să reproducă oral o
informaţie etc.
Testele special pentru copii:
• Dintre testele speciale pentru acesti copii, amintim:
- Wechsler Intelligence Scale for Children, Third Edition (WISC-III),
care evalueaza inteligenta pe cale verbala, fara a fi nevoie sa citeasca
sau sa scrie;
- Woodcock-Johnson Psychoeducational Battery-Revised, pentru
capacitatile cognitive;
- Kaufman Assessment Battery for Children (K-ABC), care masoara
inteligenta si capacitatea de citire.
Tratamentul dislexiei
Simptomele dislexiei pot fi ameliorate atât la copii, cât şi la vârsta adultă, cu ajutor din
partea specialiştilor.
Un profesor particular sau/şi un logoped va şti să adapteze metoda de învăţare – care
implică auzul, văzul, vorbitul şi lucratul în paralel (Metoda Orton–Gillingham/ Metoda
Slingerland) – la nevoile speciale ale copilului cu dislexie. De asemenea, un psiholog îl
poate ajuta să îşi depăşească anxietatea de a vorbi în public, dar şi să îşi recapete
încrederea în sine.
Foarte important este şi sprijinul părinţilor, care trebuie să îl încurajeze pe copil şi să îi
aprecieze progresele.
• Disfuncţia de integrare senzorială este o tulburare neurologică provenită din incapacitatea creierului de a integra anumite
informaţii primite de la cele cinci sisteme senzoriale principale ale corpului. Aceste sisteme senzoriale sunt responsabile pentru
detectarea semnalelor vizuale, a sunetelor, mirosurilor, gusturilor, temperaturilor, durerii, poziţiei şi mişcării corpului.
• Integrarea senzorială oferă un fundament important pentru învăţarea complexă şi comportamentul adecvat. Procesul integrării
senzoriale se petrece automat şi fără eforturi pentru majoritatea copiilor, dar la unii nu funcţionează în mod normal.
• Metoda Ayres, elaborată de către Anna Jean Ayres, cercetătoare şi psiholog din California, încearcă să amelioreze disfuncţia de
integrare senzorială prin diferite stimulări ale copiilor. Prin impulsuri senzoriale variate se dezvoltă sistemul de echilibru, reflexele
primitive dispar, mişcările ochilor devin normale, se organizează mai bine integrarea celor două părţi ale corpului, adică se
maturizează sistemul nervos. Această terapie este folosită şi pentru tratarea tulburărilor de învăţare.
• Atmosfera orelor este agreabilă, copiii sunt atraşi de instrumentele de lucru folosite, dezvoltarea copiilor se face într-un cadru
plăcut, prin jocuri atrăgătoare. Terapeutul are o atitudine nondirectivă, lăsând copilul dislexic să aleagă acele jocuri care
reprezintă o provocare pentru el şi îi oferă succesul. De obicei, aceste jocuri asigură exersarea unei capacităţi nedezvoltate în
totalitate la copil. După un timp, copilul va alege un alt joc, puţin mai greu, care va reprezenta o nouă provocare pentru el. În
acest mod natural, prin autoasigurarea succesului, copilul se va dezvolta treptat printr-un proces de autovindecare.
• Terapia necesită o examinare prealabilă, care identifică capacităţile deficitare ale copiilor. Astfel, cunoscând nivelul de dezvoltare,
terapeutul va şti ce set de jocuri trebuie să ofere copilului.
• Instrumentele de lucru specifice, folosite în acestă terapie sunt: diverse leagăne din diferite materiale, mingi uriaşe, cercuri
hulahoop, spaliere, oglinzi mari, plase suspendate, disc rulant, etc.
Kinetoterapia
• La majoritatea copiilor predispuşi spre dislexie sau copii dislexici se poate observa o rămânere în urmă în
coordonarea mişcărilor, în dezvoltarea echilibrului, tulburări în schema corporală şi în orientarea în spaţiu,
o dominanţă nedezvoltată sau încrucişată. Dislexia poate fi cauzată de tulburările în dezvoltarea mişcărilor
în perioada copilăriei mici.
• Mai mulţi autori subliniază că dezvoltarea mişcărilor are un rol hotărâtor în dezvoltarea sistemului nervos.
Kinetoterapia ajută la formarea capacităţilor de învăţare prin dezvoltarea şi formarea mişcărilor
elementare, prin formarea echilibrului static şi dinamic, prin cunoaşterea organizării schemei corporale,
prin exersarea şi formarea dominanţei laterale, prin dezvoltarea capacităţii de orientare spaţio-temporală.
De asemenea, contribuie şi prin dezvoltarea percepţiei auditive, vizuale şi tactile, dezvoltarea memoriei
auditive, vizuale şi a serialităţii, precum şi prin dezvoltarea coordonării mişcărilor fine ale mâinilor.
• Kinetoterapia contribuie la funcţionarea armonioasă a sistemului nervos. Prin kinetoterapia începută în
grădiniţă se pot dezvolta aptitudinile necesare în procesul educaţional ca: atenţia distributivă,
concentrarea, perseverenţa în muncă, aptitudinile de diferenţiere, gândirea logică.
• Este foarte important ca în terapia copilului dislexic să fie prevăzut şi un program de kinetoterapie
intensivă zilnică pe toată durata anilor de şcolarizare.
Psihoterapia
• Terapia copiilor dislexici nu se rezumă doar la dezvoltarea abilităţilor de scris-citit sau la dezvoltarea capacităţilor cognitive
deficitare. Ei necesită consiliere psihologică sau în unele cazuri psihoterapie.
• Pe parcursul anilor şcolari copiii dislexici se confruntă cu tulburări emoţionale şi de dezvoltare a personalităţii, din ce în ce
mai grave. Eşecul şcolar poate cauza o stimă de sine scăzută, complex de inferioritate, sentimentul inutilităţii, anxietate,
tulburări psihosomatice, nevrotice sau tulburări de comportament. Integrarea în colectivul clasei de multe ori devine
deficitară. Ei au nevoie de un sprijin psihologic permanent pentru a face faţă mai uşor problemelor cu care se confruntă.
• În activităţile terapeutice individuale sau de grup este preferabilă abordarea pozitivă, valorizarea şi încurajarea copilului.
Scopul intervenţiilor psihologice este dezvoltarea unei imagini de sine reale, autoacceptarea, creşterea încrederii de sine,
creşterea motivaţiei faţă de învăţătură, prelucrarea frustrărilor, creşterea rezilienţei, reducerea problemelor emoţionale
sau de comportament ale copilului, îmbunătăţirea adaptării la şcoală, dezvoltarea capacităţii de a se integra în colectiv,
formarea unui reţele de sprijin în jurul copiilor, alcătuită din colegi şi adulţi.
• Se folosesc mai multe metode: metoda jocurilor structurate, psihodramă pentru copii, psihoterapia experienţială,
artterapia, metoda VIT, terapia cognitiv-comportamentală, etc. Au un efect benefic şi diferitele activităţi şi programe cu
scopul integrării copiilor dislexici în societate.
• Mai mulţi autori subliniează importanţa educării mediului social în care trăieşte copilul dislexic. Consilierea parentală şi
consilierea/supervizarea pedagogilor va contribui la diminuarea problemelor emoţionale, pe care le întâmpină copiii şi
astfel se va ajunge la dezvoltarea unei personalităţi armonioase.
Avantajul.. de a fi dislexic
Totodata, dislexia are si o serie de avantaje: acesti oameni de obicei sunt mai
creativi decat altii, sunt inventivi, gasesc cu usurinta niste rezolvari aparte la diferite
probleme, abordeaza problemele in ansamblu si gasesc solutii rapide, negandite de
altii,au o gandire vizuala.
Unii dintre ei sunt talentati inarte plastice sau in muzica, altii au o gandire in spatiu
foarte buna.
Printre artisti, scriitori, oameni politici, inventatori, oameni de stiinta, actori sau
oameni de afaceri se reagasesc foarte multi dislexici.
Încercaţi să nu deveniţi un om
de succes, ci mai degrabă unul
de valoare.
Dislexici celebri
(Albert Einstein)
Ca dovada ca dislexia nu este un deficit de inteligenta ci dimpotriva, iata o serie de personalitati care
au/avut dislexie:
Inventatorul Thomas Edison, pictorul Leonardo Da Vinci, Pablo Picasso, Alexander Graham Bell, Albert
Einstein, George Washington, Thomas Jefferson, Winston Churchill, Steve Jobs sunt doar o parte dintre
geniile care au suferit de dislexie şi pe care aceasta boala nu i-a împiedicat să rămână în istorie.
Printre dislexicii ajunşi foarte bogaţi se numără Ted Turner, fondatorul CNN, Richard Branson,
fondatorul Virgin Group, sau Henry Ford, cel care a pus pe picioare grupul auto cu acelaşi nume. De
dislexie au suferit şi scriitorii Hans Christian Andersen, Agatha Christie, Jules Verne şi Gustave Flaubert.
Actori cunoscuţi precum Dustin Hoffmann, Jack Nickolson, Cher Tom Cruise, Whoopi Goldberg, Keanu
Reeves sau Robin Williams.
• Avramescu, Monica Delicia (2014), Defectologie si logopedie, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
• Soescu, Sorina (2011), Dislexia - Cum sa ajutam copiii cu dificultati de
invatare, Ed. Eikon, Bucuresti