Particularităţi ale limbajului şi comunicării la copiii cu sindrom Down

Particularităţi ale limbajului şi comunicării la copiii cu sindrom Down.

Copiii cu Sindrom Down (după Buckley, 2000) sunt în marea lor majoritate comunicativi. Ei doresc
să interacţioneze social încă din copilaria mică dar ei trebuie să se bazeze pe abilităţi neverbale ca de
exemplu gesturile, pe o perioadă mult mai mare de timp decât copiii care obișnuiți şi asta datorită
întârzierii în achiziţia şi producţia limbajului. Odată ce încep să vorbească, îşi folosesc abilităţile de
vorbire ca orice copil în special dacă a fost stimulat senzitiv de către familie, şcoală şi comunitate. Cu
toate astea copiii cu sindrom Down au dificultăţi specifice în învăţarea gramaticii şi în dezvoltarea vorbirii
clare, a inteligibilităţii. Unele dintre motivele pentru care acesti copii au dificultăţi în achiziţia limbajului
sunt cunoscute şi astfel s-au putut dezvolta strategii de intervenţie. Cercetatorii şi practicienii din
întreaga lume au căzut de acord asupra principiilor de intervenţie efectivă. Din moment ce vorbirea şi
limbajul au fost consideraţi factori centrali ai dezvoltării abilităţilor mentale ca de exemplu: gândirea,
cauzalitatea, memoria, ca şi ai incluziunii sociale, acestea au devenit esentiale atât pentru părinţi cât
şi pentru terapeuti, profesori, încă din prima copilărie şi până la viaţa adultă.

Comunicarea primară.
Copiii cu sindrom Down sunt mai înceti în mişcări şi în explorări fizice ale mediului înconjurător,
atât vizual cât şi în înteracţiunea cu obiectele sau jucăriile. Sunt de asemenea mai înceţi în a iniţia astfel
de interacţiuni şi în a menţine atenţia la acelaşi obiect ca şi interlocutorul.

S-a dovedit că este mult mai greu să menţii atenţia la o jucărie sau o activitate şi de a schimba
atenţia de la o jucărie sau activitate la alta. Este foarte important să se urmărească şi să se vorbească
despre acelaşi lucru la care este atent copilul cu sindrom Down. Pentru copiii cu sindrom Down este
important ca mama să urmeze activitatea copilului şi să nu încerce să îi schimbe atenţia către altceva.
La aceştia s-a dovedit că vocabularul este mai bogat când sunt mai mari.

Referitor la gesturi, copiii cu sindrom Down comunică mai bine, uneori chiar mai bine decât copiii
valizi la acelaşi nivel cognitiv. Multi copii cu sindrom Down sunt frustraţi de întârzierea şi dificultatea de
a produce cuvinte clare şi sunt capabili de a învăţa semne specifice pentru a le folosi în locul cuvintelor.
Aceasta s-a observat în intervalul de vârsta 2-4 ani.

Limbajul la copiii cu sindrom Down (Buckley, 1993) este în majoritatea cazurilor întârziat. În
ciuda unei mari diferenţe individuale, majoritatea copiilor întârzie în a spune primele cuvinte,
vocabularul creşte mult mai încet decât a celorlalţi copii precum şi folosirea a două cuvinte legate.

Copiii cu sindrom Down prezintă întârzieri cognitive, sunt mai înceţi în dezvoltarea cunostinţelor
şi întelegerea lumii, sunt mai înceţi în descoperirea cauzelor şi motivelor dar şi în reamintirea lor.
 Acesti copii au dificultăţi în însuşirea regulilor de vorbire, în a construi propoziţii corecte din
punct de vedere gramatical. Acestea conduc la o vorbire restrictivă, telegrafică chiar şi la adolescenţii
şi adulţii cu sindrom Down.

De asemenea întâmpină dificultăţi în pronunţarea clară a cuvintelor.

Acest efect al combinaţiei (Buckley, 1993) între vorbirea telegrafică prin “ Utterance” (ex. “Tata
mers înot” în loc de “Am fost aseară cu tata să înotăm”) şi pronunţarea precară face ca persoanele cu
sindrom Down să fie dificil de înteles, în special atunci când vorbesc cu persoane străine celor familiare
de acasă sau şcoală.

Unele studii au arătat că pot răspunde mai bine sarcinilor care le permit răspunsuri manuale,
prin gesturi, arătând, indicând, decât sarcinilor care solicită răspunsuri verbale. Cu alte cuvinte, vorbirea
lor nu reflectă obiectiv nivelul lor de înţelegere, iar abilităţile lor pot fi subestimate datorită
dificultăţilor care apar în organizarea şi oferirea unor răspunsuri verbale, chiar şi atunci când înţeleg
bine întrebările şi soluţiile unor sarcini.

Bibliografie:
Buckley, S., (1993). Language development in children with Down’s syndrome. Down syndrome
Research and Practice. 1, 3-9,
Buckley, S.J., (2000). Speech, language and communication for individuals with Down syndrome–An
overview. Down Syndrome Issues and Information. 5/03/2009.
Disponibil: http://www.down-syndrome.org/information/language/overview/

Dezvoltarea limbajului

Dezvoltarea limbajului la copiii cu sindrom Down Copiii cu sindrom Down manifestări deficienței
intelectuale variază foarte mult. Totul depinde de individ, factorii înnăscuți, dar, de asemenea, a fost
inițiată pe când de formare pentru o procedură specială. Acești copii cu sindromul Down depind de
succesul de formare și caracterul adecvat al metodologiei precum profesorul și implicarea părinților. În
prezent, am dezvoltat mai multe tehnici diferite, care să permită să se dezvolte și de tren Copiii cu
Sindrom Down. Cu toate acestea, tot acest proces este destul de dificil și necesită mult timp, spre
deosebire de abilități de mastering, cum ar fi copiii obișnuiți. Acesta se referă inclusiv de vorbire.
Exercițiile anterioare au început cu copilul, cu atat mai probabil ca formarea va avea succes. Acești copii
cu sindrom Down ajustat lent constant ocupat. Dezvoltarea și discursul de dezvoltare a copiilor cu
sindrom Down Baza principiului învățării - este implicarea diferitelor canale de percepție, și, prin urmare,
diferite sensuri. În primul rând oferă o învățare vizuală, apoi conectați auz, tactil și de vorbire. Procesul
de asimilare a cunoștințelor dobândite este lent, astfel încât este defalcare adecvată a sarcinilor în părți
mai mici. Toate realizările copilului, chiar și cele mai mici, lauda marcate. Vorbire la copiii cu sindrom
Down Ea vine destul de târziu și nu este încă pe deplin dezvoltat pe tot parcursul vieții. înțelegerea
vorbirii în același timp, nu este suficient, iar vocabularul este destul de slabă, foarte adesea găsit sub
formă de dislalie zvukoproiznosheniya și dizartrie. copii bolnavi este deosebit de decalaj notabil în
dezvoltarea abilităților de vorbire și motorii, dar la vârsta de trei copii, de obicei, devin mai active,
deoarece la început să se deplaseze independent. Este în acest stadiu de dezvoltare a limbajului a
 copiilor cu sindromul Down progresează, cu ajutorul ei începe să arate dragostea pentru părinții lor. Cu
toate acestea, acest lucru are loc cu mare dificultate, deoarece tulburările de vorbire sunt asociate nu
numai cu caracteristici inteligente, dar, de asemenea, cu deficiențe de auz. Efectuarea de studii privind
dezvoltarea vorbirii Clasele sunt deținute în mod exclusiv sub forma unui joc cu utilizarea unor tehnici
specifice de mobilizare a activității de voce și atenție. În timpul ocupării forței de muncă de planificare ar
trebui să ia în considerare faptul că dezvoltarea vorbirii la copiii cu sindrom Down este lent, deci ai
nevoie de o mulțime de repetiții ale aceluiași exercițiu. clasa corespunzătoare stârnească întotdeauna
interesul pentru copii, ajutându-le să învețe calitativ noi competențe și cunoștințe. Există unele
caracteristici în desfășurarea clase. La începutul fiecărei clase utilizate de joc didactic, provocator
activitatea de vorbire. materiale gramaticală și lexicală se repetă în clasă, și în diverse activități. Sarcinile
care se potrivesc cu subiecții au crescut în mod semnificativ eficacitatea. Partea finală a fiecărei sesiuni
ar trebui să includă jocul pe dezvoltarea memoriei, atenției și auz. Toate jocurile stimulează dezvoltarea
limbajului copiilor cu sindrom Down, cum ar fi copilul, se lasă să se familiarizeze cu împrejurimile, evoca
un sentiment de concurență și să contribuie la angajamentul de a studiilor în curs de desfășurare. Copiii
care au absolvit cu succes de formare în anii preșcolari, a obține de multe ori rezultate bune și poate fi
instruiți în clase incluzive de la oricare dintre școlile secundare.

Sursă: http://rum.prosimptomsx.ru/miscelaneu/articole-%C3%AEn-medicin%C4%83/19848-dezvoltarea-
limbajului-la-copiii-cu-sindrom-down.html

Particularitati ale copiilor cu sindrom Down

Sindromul Down este una dintre putinele situatii asociate cu dizabilitate mintala ce poate fi
imediat dupa nastere diagnosticata, deoarece noul nascut prezinta cateva semnalmente fizice
caracteristice sindromului: profil facial plat, ochi mongoloizi, gat scurt, urechi cu forma anormala,
palme si limba cu santuri profunde, piele foarte uscata, tonus muscular scazut, laxitate
ligamentara (parca sunt din plastilina), maini si picioare mici. Exista si o gama de alte probleme
de sanatate cu care se confrunta persoanele cu sindrom Down: boli cardiace congenitale,
probleme de auz, probleme de digestie, probleme vizuale, precum: cataracta, nistagmus,
strabism, disfunctii ale tiroidei, probleme osoase. Ca orice alt copil, un copil cu sindrom Down
dezvolta o serie de abilitati. Cu o educatie adecvata si cu multa dragoste si incurajare din partea
educatorilor si tuturor celor implicati in viata lor, acestia pot invata mult mai multe decat se crede
in general, daca se intervine de timpuriu.
Acesti copii au nevoie de mai multa atentie in ceea ce priveste solicitarile vietii zilnice si
scolii, probleme cu care ceilalti covarstnici nu se confrunta. Progresul majoritatii copiilor cu
sindrom Down este influentat de stimularea si dragostea oferite in familie, de felul in care il
includem in viata sociala prin educatie. Desi fiecare copil are calitati individuale, exista un profil
de puncte tari si puncte slabe:
· Dezvoltarea sociala si invatarea sociala, incepand din copilarie, sunt puncte forte. Copii se bucura
si invata din interactiunile sociale cu ceilalti copii si cu adultii din anturajul lor.
· Un punct slab este dezvoltarea psihomotorie intarziata care poate incetini progresul in ceea ce
priveste abilitatile de autonomie personala, de a tine obiectele pe parcursul jocului, de a tine
creionul in mana in timpul scrierii;
· Dezvoltarea limbajului si a vorbirii este de obicei domeniul in care copilul cu sindrom Down
manifesta o intarziere majora-este mult mai intarziata decat dezvoltarea abilitatilor non-verbale.
Cei mai multi copii inteleg mult mai mult decat spune si utilizarea semnelor este un pas important
catre vorbire.Dezvoltarea limbajului si a vorbirii sunt intarziate si de incidenta mare a deficientelor
de auz;
· Dezvoltarea memoriei de scurta durata este in mod specific intarziata datorita abilitatilor de
comunicare slabe- in special componenta verbala a memoriei pe termen scurt - asa incat
invatarea prin ascultare este foarte dificila pentru copii. Memoria de lucru sprijina de asemenea
gandirea, rezolvarea problemelor si capacitatea de a rationa. Punctele tari care ajuta copilul sa
treaca peste intelegerea limbajului sunt: intelegerea vizuala si spatiala, memoria vizuala.Este
foarte important de stiut ca acesti copii invata eficient din informatiile vizuale, este un vizual prin
excelenta.
· Comportamentul social al copilului cu Down este un alt punct forte care poate constitui ancora
in educatia lui. Abilitatile sociale, intelegerea sociala buna si empatia ii conduc spre utilizarea
rapida de semnale emotionale non-verbale, cum sunt cele de anxietate sau dezaprobare. De
aceea sunt sensibili la esec si pot folosi nenumarate strategii de evitare a situatiilor pe care le
considera ei dificile (pot negocia o sarcina simpla, dar care in mintea lui este dificila, minute in sir
ca pana la urma sa o rezolve in 3-5 minute).
In ceea ce priveste invatarea structurala a copiilor cu dificultati de invatare si dezvoltare
intarziata exista mai multa moduri in care acestia pot fi ajutati sa invete:
· Asocierea repetata inainte de a invata sau exersa o sarcina;
· Oferirea de experiente de invatare suplimentare in cadrul activitatilor zilnice, mai ales sub forma
de joc
· Combinarea abordarilor naturale de invatare cu altele structurate;
· Folosirea de toti cei care vin in contact cu copiii( profesori, parinti, frati, surori,bunici) a modelarii,
imitarea, jocurile de constructie pentru a le arata acestora cum sa procedeaze;
· Cititul cartilor impreuna este un procedeu ideal pentru invatarea de concepte si cuvinte noi;
· Sarcini pe masura intelegerii lor,invatarea cu pasi mici si corecti ii faciliteaza copilului inelegerea
si succesul;
· Indrumarea permanenta si incurajarea asigura de asemenea succesul in invatare.
Exersarea este de asemenea importanta pentru formarea si consolidarea abilitatilor. In
formarea abilitatilor motorii, se aplica si in formarea si dezvoltarea abilitatilor mentale. Exersarea
duce la automatizarea abilitatilor, la fixarea lor in minte ceea ce duce la accesul mai usor la un
concept.

NTERVENTIA TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR DIAGNOSTICATI CU

SINDROMUL DOWN : LOGOPEDIE (2)
BY: CABINET PSIHOLOGIC BUCURESTI

ON: AUGUST 19, 2015

IN: PSIHOLOG RADU LECA

INTERVENTIA TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR
DIAGNOSTICATI CU SINDROMUL DOWN : LOGOPEDIE
(2)
In fiecare zi descoperim noutati in domeniile ce ne intereseaza. Daca ne intereseaza un singur
domeniu, avem surpriza, ca doar uneori sa primim vesti deosebite despre descoperiri si evolutie. Pe
mine, Radu Leca, ma intereseaza de 10 ani, Sindromul Down. Cred in existenta unei terapii
experimentale ce transforma pozitiv copii si adolescentii cu Sindrom Down, aducandu-i aproape de
realitate. In urmatorul articol, colega si prietena mea dna Psihoterapeut Elena Carmen Tuca,
concretizeaza informatia referitoare la “INTERVENTIA TIMPURIE IN RANDUL COPIILOR
DIAGNOSTICATI CU SINDROMUL DOWN“.

Elena Carmen Tuca

Cuvintele inseamna cunoastere si cu cat un copil invata repede cat mai multe cuvinte, cu atat creste
si volumul informatiilor despre lume. Numarul cuvintelor pe care le stie inainte ca sa intre la scoala,
influenteaza semnificativ progresul ulterior.

Creierul uman a dezvoltata o remarcabila abilitate pentru ca persoana sa poata invata sa vorbeasca,
pentru ca apoi sa foloseasca aceasta limba vorbita pentru diferite activitati mentale. Ganditul,
rememoratul sunt activtati ce tin de sfera “a vorbi in gand”. Avand in vedere toate acestea, un copil cu
sindormul Down ce are o intarziere semnificativa a dezvoltarii limbajului, va avea, implicit, si o
intarziere in a-si folosi procesele cognitive.
Limbajul este si modul prin care se comunica si care ajuta la dezvoltarea sociala. Prin limbaj, un copil
invata sa spuna ce vrea, ce gandeste, ce are nevoie, ce simte. Mai tarziu, va putea folosi vorbirea in
gand pentru a-si controla comportamentele..
Cu cat copilul cu sindromul Down invata sa vorbeasca mai repede, cu atat progresul in sfera cognitiva
si sociala va fi mai mare.

Profilul limbajului si vorbirii asociat cu sindormul Down

Copii cu sindorm Down nu au aceleasi intarzieri in toare zonele de dezvoltare importante: social,
cognitiv si al limbajului, profilul lor de dezvoltare avand deopotriva slabiciuni si puncte tari.
Cei mai multi copii cu Sindrom Down emit vocalele, insa consoanele dificile sunt omise sau inlocuite,
grupurile de consoane fiind inlocuite cu altele mai usor de pronuntat, diftongii sunt redusi la o vocală,
silabele reducandu-se spre sfarsitul cuvantului. Aparitia cuvintelor are loc dupa 2 ani si jumatate-3 ani,
vocabularul fiind format din cel mult 20 de cuvinte (uneori si aceatea pronunţate incorect si
neinteligibil). Copilul nu formeaza propozitii, nu diferentiaza sunetele in cuvinte, are dificultati la
trecerea limbajului intern spre cel extern, nu cunoaste semnificazia multipl a cuvintelor.

Cauze ale intarzierii dezvoltarii abilitatilor de limbaj

Principalele cauze ale intarzierii dezvoltarii abilitatilor de limbaj sunt:

Memoria de lucru
Copii cu sindromul Down au un deficit la bucla fonologica, care este o componenta a memoriei de
lucru. Memoria de lucru este capacitatea sistemului cognitiv uman de a stoca pe o durată scurtă de
timp informatii relevante si de a opera cu acestea in paralel.

Bucla fonologica joaca un rol critic in invatarea unei limbi vorbite, Depozitul fonologic actionează ca o
“ureche interne”, amintindu-si sunetele in ordinea in care s-au produs. In schimb, procesul articulator
actioneaza ca o “voce interioara” si repeta seria de cuvinte (sau alte elemente de vorbire) pentru a
preveni descompunerea acestora,

Deficitul buclei fonologice afecteaza, de asemenea, invatarea vocabularului si gramaticii.

Auzul
Marea majoritate a copiilor cu sindromul Down (80-90%) au deficiente de auz, ceea ce duce la un
dificultati in ceea ce priveste limbajul si pronuntia de cuvinte,

Aparatului fono-articulator
Deficientele aparstului fono-articular sunt legate de dificultatile motrice ale copiilor cu sindromul Down,
dificultati care sunt vizibile inca din primul an de viata si care afecteaza hranirea si mestecarea.
Cu alte cuvinte, rostirea timpuirie a cuvintelor este influentata de articulatiile existente si de aparatul
fono-articular si nu invers.
Interventia timpurie: logopedie
Auzul, deficientele buclei fonologice si a aparatului fono-articulator ii fac diferiti pe copii cu sindormul
Down. Iar programul de intreventie trebuie particularizat in functie de nevoile specifice ale fiecarui copil
ce are aceasta afectiune..

Interventia logopedica timpurie are ca obiective:

• dezvoltarii motricitatii aparatului fono-articulator (musculatura obrajilor, buzelor, limbii),
• restabilirea echilibrului inspir-expir
• dezvoltarea percepţiei auditive şi auzului fonematic
• stimularea si promovarea limbajului.

Urmarirea obiectivelor interventiei logopedice timpurii il va ajuta pe copil sa emits unele sunete si ss
articuleze cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a musculaturii si deficitul de auz fonematic le
impiedicau.
De asemenea, intervenţia timpurie este extrem de importanta in cazurilor de bâlbâiala primară, care
apar deseori la copiii cu Sindrom Down.

Ca urmare a cercetarilor facute in randul copiilor cu sindromul Down, s-au evidentiat urmatoarele
principii de interventie, de care este preferat sa se tina cont:
1. Se lucreaza pe cele patru domenii ale vorbirii si limbajului: comunicare, vocabular, gramatica si
vorbire/pronuntarea propriu-zisa de cuvinte.
2. Se tine cont, pentru domeniile vocabular si gramatica, de intelegerea sensului cuvintelor si de
producerea de cuvinte. Folosirea citirii are o foarte mare importanta in invatarea limbii vorbite. In
particular, pentru prescolari, o activitate explicita pentru dezvoltarea limbajului este recunoasterea
cuvintelor.
3 Se implica parintii in dezvoltarea limbajului copiilor cu sindromul Down, dat fiind faptul ca invatarea
limbajului se face clipa de clipa, ceea ce implica relationarea cu familia si cu cei apropiati.

In continuare, prezint si cateva exercitii, sub forma unor jocuri pe care parintii le pot face acasa cu
micutii lor (0-2 ani):

1. Asculta-ma
Antreneaza-ti copilul sa deosebeasca devreme sunetele, spune Sue Buckley, om de stiinta la Down
Syndrom Education International, Tine copilul in asa fel incat sa iti vada fata, sprijinindu-i capul si usor,
emite sunete precum”a-ah” and “oo-oo înainte de a trece la consoane timpurii, cum ar fi “ddd” și
“mmm”. Foloseste miscari exagerate ale buzelor. Cel mic va incerca sa te imite.

2. Arata, Spune
Amintirea informatiilor verbale este mai dificila de facut in cazul personelor diagnosticate cu sindromul
Down.. Ajuta copilul sa invete numele obiectelor familiare cu ajutorul gesturi simple, asociind de-o-
potriva si cuvinte, spune Buckley, co-autor al cartii “Vorbirea si dezvoltare kimbajului pentru copii cu
sindromul Down (de la 0 la 5 ani)”.
De exemplu, pune mana la ureche cand suna telefonul si spune “telefon” sau pretinde să bea dintr-o
sticla sau o cana timp in care spui spune “bautura”.

3. Impreuna, tu si eu
Atrage atenția copilului cu un obiect precum o zornaitoare, jucarie preferata sau imagine și încurajeza-
l să se uite la ea, timp in care ii vorbesti despre obiectul pe care il priveste. Treptat, creste durata de
timp in care se uita cu interes la acel obiect, iar tu ii povestesti despre el. Acest exercitiu, confrom lui
, Buckley “, ajuta copiii sa invețe limba mai repede si sa isi îmbunatateasca atentia.”

4. Cate unul, pe rand

In cartea sa “Abilitati de comunicare timpurii pentru copiii cu sindromul Down”, Libby Kumin prezinta
un exercitiu simplu: . Impinge mingea inainte si inapoi, iar atunci cand o impingi spui “E randul lui mami
sau tati”, iar cand micutul o atinge “E randul (numele copilului)”.
Insa dupa joaca, e randul pauzei,,,

In articolul ce urmeaza, voi continua sa prezint metode de interventie in ceea ce priveste dezvoltarea
limbajului si vorbirii la copii cu sindromul Down.
Elena-Carmen Tuca
Psihoterapeut integrative
Sursa:
http://ultrapsihologie.ro/2015/08/19/interventia-timpurie-in-randul-copiilor-diagnosticati-cu-
sindromul-down-logopedie-2/

. Dezvoltare psihica.

Se cere o atentie deosebia in ocrotirea sanatatii psihice a copilului cu sindrom Down, varsta frageda
a copilariei fiind considerata una decisiva si totodata critica in dezvoltarea psihica a fiecarui individ.

Particularitatile neuropsihice la aceasta etapa, lipsa unei stimulari precoce, a unor modele psihice
corectionale si a metodologiilor psihoeducatioanale bine determinate pentru indrumarea parintilor
influenteaza direct dezvoltarea subiectilor cu sindromul Down.

Imaturitatea sistemului nervos central al copilului de pana la 3 ani poate constituii o premisa
importanta in vederea unei stimulari psihocomportamentale adecvate.

S-a aratat ca, in comparativ cu copilul normal, cel cu deficiente urmeaza un ritm propriu, individual
care difera de etapele stadiale caracteristice dezvoltarii.

Rezultatele investigatiilor demonstreaza ca la copiii cu sindrom Down toate tipurile de comportamente

psihice de baza: psiho-motor, socio afectiv si cognitive-verbal se dezvolta cu intarziere.

La sfarsitul varstei de 3 ani, copilul poseda o diferentiere senzoriala a formei, marimii, culorii, sunetelor
inconjuratoare si intonatiei vorbirii. Putin mai tarziu, sub influenta diverselor actiuni instructive-
educative se acumuleaza reprezentari si impresii mai partiale despre calitatea obiectelor.

Cel mai afecat si mai dificil de ameliorat comportament este cel cognitive-verbal, urmat de psiho-
motor si socio-afectiv. Nedezvoltarea intelectuala se datoreaza ritmului incetinit de dezvoltare a
functiilor cognitive, retardul mental manifestandu-se in primul rand prin modificarea si intarzierea
reflexelor anlizatorilor vizuali si auditivi, imaturitatea functiior responsabile de afirmare si negare,
manifestari emotionale neadecvate la actiunile mediului extern. In functie de gradul de dezvoltarea al
fiecarui copil, incep sa prinda forma unele tipuri ale gandirii: intuitiv-practica, intuitiv-plastica si
instrumentala.

Invatarea este conditionata in mare masura de integritatea si functionarea organelor de simt,

cunoscut fiind faptul ca se inregistreaza o incidenta mare a afectiunilor oculare si hipoacuzie. Este cu
predilectie bazata pe repetitie si operatii concrete.

Cei mai multi copii raman la stadiul preoperational sau, eventual, de operatii concrete. Un alt factor
implicat in dificultatile de invatare il constituie tulburarile de limbaj, in special cele legate de achizitie.
 Dereglarile de limbaj ocupa un loc aparte in structura nedezvoltarii psihice a copilului cu sindrom
Down, ele refecteaza profunzimea deficientei. Cele mai frecvente sunt tulburarile globale de limbaj
caracterizate prin lipsa vorbirii frazeologice la finalul varstei fragede, defecte de pronuntie si de formarea
a fonemelor structurii silabice a cuvintelor. Mai sunt intalnite tulburari de articulatie, de ritm si fluenta
a vorbirii (balbaiala, logoneuroza, tahilalia, bradilalia), tulburari de pronuntie (dizartrie), tulburari
plimorfe (afazie, alalie).

Comunicarea sufera enorm, pentru ca limbajul se dezvolta cu intarziere iar gramatica se insuseste
greu, primele cuvinte apar la varsta de 2 ani si primele fraze la 3 ani. Comunicarea ramane astfel la
nivel emotional, caracteristic pentru copii cu sindrom Down fiind imaturitatea afectiva, labilitatea
emotionala, exprimari explosive si haotice ale trairilor exagerat de puternice. Emotiile elementare pot fi
relative pastrate, in timp ce emotiile superioare sunt nedezvoltate si putin diferentiate, insa nici o
manifestare nu poate fi controlata.

Astfel, cea mai importanta particularitate psihica a acestor persoane, este afectivitatea deoarece isi
exprima nestingheriti emotiile. Sunt persoane in general vesele, optimiste si manifesta afectiune fata
de orice persoana cu care intra in contact un timp mai indelungat si in care capata incredere incepand
de la pubertate si adolescenta, cand imaginea de sine se formeaza (constiinta ca sunt „altfel”), pot
manifesta reactii negative fata de grupurile de copii cand acestia ii resping de la jocuri sau cand li se
adreseaza diverse adjective pe care le resimt ca frustrante. Dezvolta preferinta pentru unul din parinti,
de obicei pentru mama, de care este in mare masura dependent.

Atentia, in special cea concentrata, este deficitara, fapt pentru care copiii cu Sindrom Down trebuie
sa aibe planuri speciale de invatare.

Dereglarile activitatii volative evidentiaza diminuarea sau lipsa initiativei, a independentei,

ceea ce afecteaza negative procesul de cunoastere. Aceasta activitate se desfasoara cu greutate
deoarece este dirijata in primul rand de instinctele primare, de trebuintele si interesele momentane,
astfel ca intr-un climat psihoemotional confortabil ei prefera sa efectueze activitati usoare.

Memoria este legata in special de evenimentele relationate cu propria persoana. In general, memoria
lor este infidela si incompleta. Prezinta memorie mecanica a materialelor de divertisment (povesti,
ilustratii, desene animate), care le sunt prezentate repetat.

Imaginatia este reproductiva, in general saraca. Pot insa petrece mult timp jucandu-se cu personaje
imaginare sau personificand diferite jucarii sau obiecte. Perioada jucariilor de tranzitie este mai lunga,
ajungand pana la pubertate sau chiar maturitate.

Inteligenta este afectata in masura foarte diferita de la un caz la altul. Intervalul de valori IQ in care
se regasesc aceste persoane este relativ mare, putand merge de la intelect de limita (in jurul valorii de
68 – 70), pana la intarziere mintala severa (valoriale IQ sub 25).

Profilul psihologic al acestor persoane poate fi descris ca: instabil, imatur, primitiv,
cooperant social.

Personalitatea copiilor cu sindrom Down apare ca o dimensiune supra ordonata insotita de tulburari
de comportament afectiv, social, verbal, motor etc.,de dereglari ale functiilor cognitive, intelectuale si
integrative-adaptative. Actiunile simbolice si imitative lipses, jocul cu obiectele sau jocul in
comun este dificil din cauza nedezvoltarii comportamentului psihomotor.