Referat - Harap Alb

Basmul începe prin prezentarea unei situații de început:

Un crai avea trei feciori, iar într-o țară foarte îndepărtată, fratele acestuia, Verde-Împărat, avea
trei fete. Armonia se rupe odată cu sosirea unei scrisori provenite de la Împăratul Verde, în care
acesta mărturisește fratelui nevoia unui moștenitor de linie masculină și îi cere să-i trimită cel
mai vrednic dintre nepoți, ca să îi urmeze la tron. Odată cu prezentarea acestui motiv al
împăratului fără urmaș, desfășurarea acțiunii (căutarea eroului), se concretizează prin probe,
cărora cei trei feciori de crai sunt supuși de tată. Acesta, deghizat sub o piele de urs le iese în față
sub un pod; înspăimântați, primii doi feciori renunță la misiune și astfel ne apare motivul
superiorității mezinului, fiul cel mic fiind singurul care reușește să treacă proba, ajutat de Sfânta
Duminică care îl pregătește la inițiere poruncindu-i să pornească la drum cu hainele, armele și
calul din tinerețe a tatălui său, repetând astfel condițiile inițierii acestuia. Calul, deși la început
apare ca fiind un biet animal slab și bătrân, se demonstrează a fi unul înzestrat cu puteri
supranaturale și va deveni tovărașul și sfătuitorul tânărului.

Întrucât podul simbolizează trecerea de la o etapă a vieții la alta, tatăl îi dăruiește fiului pielea de
urs și primele indicații despre noua lume: să se ferească de Omul Roș și de Omul Spân. Pe drum,
rătăcindu-se în pădure, fiul de crai se întâlnește cu Omul Spân, care în a treia apariție reușește să
îl determine pe fecior să încalce sfatul părintesc; acesta crezând că se află în „țara spânilor” și
având nevoie de ajutor pentru a ieși din pădurea labirint îl ia pe Spân ca slugă, încălcând astfel
recomandarea tatălui.
Cei doi pornesc la drum iar prin înșelătorie, Spânul îl convinge pe crai să coboare într-o fântână
pentru a se răcori; feciorul, încă „boboc în felul lui la trebi de aieste” coboară în fântână unde
este imprizonat de Spân și obligat să îi mărturisească informațiile relative propriei identități și
obiectivele călătoriei sale. Naivitatea feciorului este sancționată prin pierderea identității și a
dreptului de a deveni împărat. Spânul, furându-i identitatea îl transformă în slugă și îi dă numele
de Harap-Alb, spunându-i că pentru a-și redobândi orginile trebuie să moară și să învie. Astfel
omul Spân se dovedește a fi un rău necesar, un inițiator care îl va pune pe Harap-Alb în situații
dificile, contribuind la dezvoltarea unor capacități morale necesare atunci când va deveni „mare
și tare”………………………………………………………………………………………………
Aceste încercări echivalează cu diverse probe ale ascultării, curajului și milosteniei. Harap-Alb
va trebui să aducă salăți din Grădina Ursului, pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului
solomonit și fata Împăratului Roș. Această ultimă probă presupune o serie de alte probe prin care
Împăratul Roș incearcă să îndepărteze pețitorii (proba casei de aramă, ospățul, alegera macului
de nisip) dar și o serie de probe care o vizează direct pe fată (fuga nocturnă a fetei, transformată
în pasăre, proba ghicitului și proba impusă de fată). Trecerea acestor încercări va fi realizată cu
ajutorul unor personaje cu puteri supranaturale care îl vor ajuta pe Harap-Alb: Gerilă, Setilă,
Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, calul, furnicile, Sfânta Duminică și Crăiasa albinelor.

Punctul culminant este atins o dată cu sfârșitul ultimei probe, când Harap-Alb se întoarce la
curtea Împăratului Verde cu fata Împăratului Roș, care dezvăluind adevărata lui identitate
demaschează răufăcătorul, recunoscând adevăratul erou. Urmează tentativa Spânului de a-l ucide
pe Harap-Alb, tăindu-i capul, dar acesta va fi înviat de fata Împăratului Roș cu o serie de obiecte
magice aduse de cal la sfârșitul ultimei probe[1]. Între timp, Omul Spân este ucis de calul lui
Harap-Alb ce „îl înșfacă cu dinții” zburând cu dânsul până în înaltul cerului de unde îi dă
drumul, făcând din acesta „praf și pulbere”[2]
Harap-Alb reintră în posesia propriei identități, primind drept recompensă fata Împăratului Roș și
împărăția unchiului, ceea ce confirmă maturizarea eroului care, prin moartea și învierea sa cu
conotații inițiatice, trece de la o etapă existențială la alta, devenind împărat.

Deznodământul constă în refacerea armoniei prin încheierea conflictului cu victoria binelui

asupra răului, răsplata și nunta celor doi feciori.