Decembrie

2022

Profilul Neuro-Psihologic si
Comportamental al Copiilor cu
Sindromul Down
STUDIU DE ANALIZA
VLAD LEGENDI – STUDEN AN II - ID
Introducere
In acest proiect se va prezenta o scurta sinteză a literaturii de specialitate care se axează pe
trăsăturile lingvistice, neuro-psihologice, motorii si comportamentale a copiilor care prezintă
sindromul Down. Obiectivul este de a face o scurta trecere in revista a rezultatelor
cercetărilor efectuate asupra diferitor aspecte ale copiilor cu sindrom Down in vederea
formarii unui profil Neuro-psihologic al acestora. Se vor prezenta pe rând diferite studii si
descoperirile acestora, urmând cu o scurta concluzie a acestei cercetări si implicit cu privire
la un profil generic neuro-psihologic la copii înnăscuți cu sindromul Down.

Profilul Neuro-Psihologic si Comportamental

Burgoyne (2016) a efectuat un studiu de caz pentru a cerceta importanta capacitaților bilingve
la copii care cresc cu două limbi si respectivi doua alfabete in paralel. Acesta susține ca
aspectul de a fi bilingv este favorizant dezvoltării capacităților cognitive si creative. Acestea
fiind spuse, se cunoaște despre sindromul Down ca prezinta deficiente de dezvoltare a
limbajului verbal, in special memoria de scurta durata a limbajului verbal. Cu toate acestea
copii cu Sindromul Down pot sa-si dezvolte capacitatea de a citi destul de bine având vedere
că aceștia au dificultăți cu identificarea literelor si fonemelor in izolare. Așadar problema se
pune la reținerea cuvintelor in memoria verbala pentru a își îmbunătății capacitățile
lingvistice. Studiul de caz al lui Burgoyne (2016), prezintă un copil care prezinta sindromul
Down si învață Rusa si Engleză, ca limbă secundară, in același timp, respectiv doua alfabete
separate concomitent. Aceasta fetită cu toate ca a prezentat capacitați fonetice in limbajul
non-verbal mai bune in comparație cu copii care se dezvolta monolingv, ea nu a excelat in
tetele de înțelegere a textului, de citire si de gramatica fata de grupul de control. Astfel studiul
nu a putut oferii date concludente ca aceasta capacitate fonetică îmbunătățită se datorează
într-adevăr aspectului bilingv.
Barr (2011) a efectuat un studiu pentru a identifica factorii favorabili si cei nefavorabili
implicării copiilor, intre 2 si 17 ani cu sindrom Down, in activități sportive. Este important de
punctat ca in acest studiu, atât factorii favorabili cât si cei nefavorabili sunt in deosebi factori
externi, care țin de familia copilului si cum ii facilitează acestui accesul la mediul de
dezvoltare fizica. Pentru interesul acestui studiu ne vom focusa doar pe factorii interni, care
țin de capacitățile proprii ale copiilor, respectiv limitările acestora care reprezintă bariere. In
ceea ce privește factori favorizanți, Barr (2011) susține ca motivația copilului este
determinanta pentru implicarea acestuia in activități fizice. Astfel ca un copil cu sindrom
Down poate percepe o activitate si sa o analizeze daca ii place sau nu cu scopul de a se angaja
si mai mult in exercitarea acestei activități fizice. In ceea ce privește limitările acestora,
aceste pot fi de pildă hipotonia, adică deficienta tonusului muscular, obezitate, defecte
cardiace congenitale si deficientele de comunicare. Defectele congenitale ale inimii au fost
identificate in special la copii mici, dar cu toate acestea, s-a observat o îmbunătățire a
nivelului de efort după ce aceste probleme cardiace au fost tratate in prealabil. Alte condiții
de sănătate prohibitorii au fost citate de părinți, cum ar fi, astm, infecții in piept si urechi,
deficienta de vedere si de auz, continenta, artrita, leucemie si probleme de coloana.
Dykens (2002), im studiul sau, a fost interesat sa identifice tiparele comportamental la copii
cu sindrom Down in grupuri de vârste diferite. Acesta s-a focusat in special pe aspect de
introvertire (retras, anxios, depresiv) si extravertire (comportament agresiv si delicvent).
Acesta a observat ca comportamentul de extravertire este mult mai mic pentru toate clasele de
vârstă al copiilor, pe când comportamentul de introvertire era mai crescut la adolescenți cu
vârsta intre 14 si 19 ani.
Ferreira-Vasques (2015) in studiul sau de cercetare a vrut sa arate diferențele la nivel de
neuro – lingvistic, motoriu, personal si social intre copii mici care cresc cu sindrom Down si
copii normali care se dezvoltă sun circumstanțe normale. In acest studiu cercetătorii au
eliminat variabilele confundate cum ar fi cele de factori socioeconomic, sex sau statut social.
Astfel a putut sa le permită examinarea strict a dezvoltării capacitaților motorii si lingvistice
la copii cu sindrom Down in comparație cu cei care erau sănătoși. Ferreira-Vasques (2015) a
observat ca din acest studiu, copii cu sindrom Down au aveau carente semnificative la nivelul
motor, si mai ales in mișcările de finețe ale sistemului motor, in comparație cu grupul de
copii sănătoși.
Cercetătorii au observat ca existe la nivelul sistemului cognitivi deficiențe care fac sa apară
aceste lacune la nivel motoriu si astfel copii cu sindrom Down sa fie subdezvoltați. Mai mult,
cercetătorii au constatat de asemene o diferența statistica considerabila la nivel lingvistic, si
anume ca aceștia au avut o performanta mult mai scăzută in teste de exprimare lingvistică in
comparație cu copii sănătoși. Cercetătorii au observat deficiente la nivel de exprimare si de
memorare ale formelor de exprimare in limbajul curent verbal. Cu toate acestea, la nivel
personal si social, cercetătorii nu au găsit diferențe semnificativ statistic care sa ii departajeze
pe copii cu sindrom Down fata de cei sănătoși, cum ca ar întâmpina dificultăți sociale sau ca
ar avea deficite in personalitate. Aceștia au descoperit ca si copii cu sindrom Down sunt
foarte empatici si drăgăstoși, cu sentimente puternice de afecțiune, la fel ca si copii sănătoși.
Concluzii
Din cazul lui Burgoyne (2016) putem definii niște trăsături al profilului Neuro-psihologic si
anume, capacități reduse de citire, dificultăți in identificarea literelor, memorie redusa in
limbajul verbal, dar capacități fonetice de pronunție bune. Ferreira-Vasques (2015) a
demonstrat in studiul sau acest lucru, spunând ca exista carente la nivel lingvistic pentru copii
cu sindrom Down si ca aceasta le limitează capacitatea de dezvoltarea si gradul de dezvoltare
in comparație cu copii sănătoși. Astfel se poate spune ca parte din profilul lingvistic al
copiilor cu sindrom Down este deficienta lingvistica, care le limitează acestora capacitatea de
comunicare. Din punct de vedere motoriu si fizic, Barr (2011) conchide ca majoritatea
copiilor din studiu se confruntau cu probleme fizice si motorii, dar si cu deficiențe cognitive
pentru a se putea alătura celorlalți copii in efectuarea exercițiilor fizice, dar cu ajutorul
factorilor externi si motivației intrinseci aceștia puteau depășii aceste barierele, ceea ce
denota ca aceștia au o capacitate de autosugestie puternica de a face un exercițiu fizic, chiar
daca nu sunt apți. Totodată, daca aplicam si descoperirile lui Dykens (2002), si anume ca un
comportament introvertit este mai prevalent la adolescenții intre 14 si 19 ani, putem înțelege
de ce Barr (2011) a descoperit ca factorii externi sunt de mare importanta in implicare
copiilor si adolescenților cu sindrom Down in activități fizice cu mai mulți copii. După cum
s-a dovedit copii cu sindrom Down au o afinitate de înțelegere foarte ridicată a situații lor, iar
la vârsta adolescentei aceștia devin mult mai conștienți de ei însuși si văd diferențe mai mari
intre ei si restul societății, urmând ca aceștia sa se închidă in ei si sa dezvolte comportamente
introvertite. De aceea familia este foarte importanta in susținerea acestora de-a-lungul
traversării perioadei de adolescentă. Ferreira-Vasques (2015) continuă spunând ca la nivel
motoriu, copii cu sindrom Down au deficiente in mișcările de finețe, aceștia prezentând astfel
limite cognitiv-motorii in dezvoltarea lor neuronala, limitând-le acestora capacitățile si rata
de dezvoltare in comparație cu copii de aceeași vârstă, dar sănătoși. In plus, potrivit Ferreira-
Vasques (2015), copii pana in adolescență au caracter si personalitate asemănătoare cu copii
sănătoși si ca aceștia sunt foarte afectuoși, grijulii si emotivi. In concluzie putem spune ca
parte din profilul neuro-lingvistic si comportamental al copiilor cu sindrom Down sunt: 1.
deficiențe la nivel lingvistic si la nivel de lizibilitate, mai ales a literelor; 2. deficit al
capacităților de exprimare verbală si astfel a comunicării cu alți copii sau familia sa; 3.
deficiențe la nivel motoriu si la capacitățile de mișcare de finețe; 4. prezenta afectivității si
emoțiilor la capacitate normal pana la adolescenta; 5. capacitatea de a conștientiza starea de
sine si de a o diferenția fata cea a altora in adolescență; 6. predispunere către comportament
introvertit o data cu atingerea vârstei adolescentei.

Bibliografie

1. Barr, M., and N. Shields. “Identifying the Barriers and Facilitators to Participation in
Physical Activity for Children with Down Syndrome: Physical Activity in Down
Syndrome.” Journal of intellectual disability research 55.11 (2011): 1020–1033. Web.

2. Burgoyne, Kelly et al. “Bilingualism and Biliteracy in Down Syndrome: Insights From a
Case Study.” Language learning 66.4 (2016): 945–971. Web.

3. Dykens, E. M. et al. “Maladaptive Behaviour in Children and Adolescents with Down’s

Syndrome.” Journal of intellectual disability research 46.6 (2002): 484–492. Web.

4. Ferreira-Vasques, Amanda Tragueta, and Dionísia Aparecida Cusin Lamônica. “Motor,

Linguistic, Personal and Social Aspects of Children with Down Syndrome.” Journal of
applied oral science 23.4 (2015): 424–430. Web.