Sunteți pe pagina 1din 2

Matthew D.

Johnson – Mari mituri despre relațiile intime, București, Trei, 2018

129: „De multe ori când țin o prelegere – în fața unui public mai larg sau într-un grup
restrâns – despre subiectele pe care le voi discuta aici, apar manifestări emoționale foarte
puternice. Cei de față își exprimă păreri și impresii extrem de diverse, însă de care sunt foarte
atașați. Reacțiile publicului merg de la nivelul simplist la cel metafizic.”
131: genul persoanelor de care suntem atrași este stabil sau fluid?
132: „Trăsătura cheie a orientării sexuale este dorința de a avea o relație cu o persoană de
același sex sau de sex opus, ceea ce nu este același lucru cu atracția sau comportamentul sexual.”
132-133: „Identitatea sexuală are legătură cu orientarea sexuală, însă se referă la
etichetarea pe care o folosim pentru a ne descrie sexualitatea. De exemplu, cineva se poate
descrie ca fiind homosexual, lesbiană, heterosexual sau bisexual. Aceste etichetări tind să aibă un
înțeles social, politic și cultural. În plus, aceste etichetări nu reflectă neapărat și comportamentul
unei persoane. De exemplu, Peter Gomes, profesor de morală creștină la Harvard School of
Divinity și preot în cadrul bisericii Memorial Church de la University Harvard, se descria ca
fiind <<homosexual>> celibatar. Identitatea sexuală poate să exprime mai mult decât o orientare.
În fine, trebuie spus că unele persoane preferă să evite orice etichetare. Oricum ar fi, această
identitate – dacă există una – trebuie înțeleasă ca o formă de autodescriere.”
141: „Există dovezi că orientarea sexuală a bărbaților are o componentă genetică și că
provine din contribuția genetică a mamei, ceea ce ar explica felul în care această caracteristică se
poate transmite de la o generație la alta când aceste gene ar duce la un dezavantaj în privința
procreației. Deși interpretează aceste rezultate cu precauție, tot mai mulți oameni de știință au
început să adere la teoria naturii genetice a atracției sexuale resimțite de bărbați.”
142: „Comparând relațiile dintre persoanele de același sex și relațiile dintre persoane de
sex opus, atât cercetătorii, cât și publicul general sunt de cele mai multe ori de acord că aceste
două tipuri de relații sunt în esență similare. Până la urmă, două persoane îndrăgostite una de
cealaltă trec prin aceleași experiențe emoționale, indiferent de sexul partenerului. Această părere
aproape unanimă este reflectată de rezultatele sondajelor de opinie (Pew Reaserch Center, 2013),
precum și de modul în care dezbaterile privind căsătoriile între persoane de același sex au fost
prezentate în mass-media (Hitlin, Jurkowitz & Mitchell, 2013). Același lucru l-am observat și eu
în activitatea mea de psihoterapeut. Lucrez de mult timp cu cupluri formate atât din parteneri de
același sex, cât și din parteneri de sex opus. De cele mai multe ori, problemele sunt aceleași,
indiferent dacă e vorba de doi bărbați, două femei sau un bărbat și o femeie. Prin urmare, intuiam
deja că există mai multe asemănări decât deosebiri.”
144: „Prin urmare, există mai multe asemănări decât deosebiri. Există însă și deosebiri.”
146-147: „Cuplurile formate din doi bărbați au mai multă activitate sexuală decât alte
cupluri formate din persoane de același sex, iar cuplurile formate din două femei au mai puțină
activitate decât alte cupluri formate din persoane de același sex.„
147: „O ultimă diferență este că bărbații din cuplurile homosexuale sunt mai dispuși să
accepte sau să aibă o activitate sexuală și în afara relației principale în care se află.”
148: „unii cercetători au ajuns la concluzia că partenerii din relațiile de același sex se
despart mai des decât cei din cuplurile căsătorite, mai ales cuplurile căsătorite în care partenerii
au copii împreună.”
158: „Cu alte cuvinte, nu există practic nicio dovadă că părinții din cuplurile cu parteneri
de același sex nu ar fi la fel de buni precum părinții din cuplurile heterosexuale.”
Și apoi insistă 160: „Prin urmare, concluziile cercetătorilor științifice au rămas aceleași ca
până la publicarea studiului său: și anume, că nu există dovezi potrivit cărora copiii din familiile
formate din persoane de același sex au o viață mai puțin bună decât copiii din alte tipuri de
familii.”

S-ar putea să vă placă și