Un studiu intercultural: Empatia si adoptarea perspectivei la copiii

brazilieni și americani

Sampaio, L.R. (2017). A cross-cultural study: Empathy and Role-taking in

Brazilian and American children, Universitas Psychologica, 16(1), 1-10.

Introducere teoretica:

Din perspectiva dezvoltarii, unii autori au sustinut ca dezvoltarea sociala ar

trebui studiata intr-un cadru in care cognitia (cunoasterea), afectiunea si
comportamentul sunt privite drept componente inseparabile ale vietii sociale
(Eisenberg, 2000; Hoffman, 1987; 1991; Kurtz și Eisenberg, 1983; Selman,
1971b). Astfel, din perspectiva dezvoltarii putem vorbi despre dezvoltarea
gandirii, dezvoltarea intelegerii morale si dezvoltarea cognitiei sociale.

1. Dezvoltarea gandirii: Teorii ale dezvoltarii, cu aplicatie in educatie

 Piaget: Teoria dezvoltarii cognitive: scheme, asimilarea, acomodarea,
echilibrarea, stadii de dezvoltare cognitiva. Caracteristicile acestor stadii
includ permanenta obiectului, conservarea invariantilor, egocentrismul si
incluziunea claselor (categorizarea).
 Vygotski: Teoria socioculturala a dezvoltarii: conceptul de ZUP (zona
proximei dezvoltari).
 Bruner: Teoria sistemelor de reprezentare mentala.
2. Dezvoltarea intelegerii morale:
 Kohlberg: Teoria dezvoltarii rationamentului moral, si/sau
 Eisenberg: Teoria rationamentului prosocial.
3. Dezvoltarea cognitiei sociale:
 Dezvoltarea sentimentului de sine al copilului: Teoria mintii (ToM),
include teoria mintii ca o explicatie pentru autism (persoanele cu autism
prezinta dificultati in adoptarea unei perspective); testul Sally-Anne.
 Dezvoltarea intelegerii copilului despre altii: Adoptarea unei
perspective (Selman).
 Explicatiile biologice ale cognitiei sociale: Sistemul neuronilor oglinda.

Dupa cum se poate observa, in cadrul cognitiei sociale (procesul cognitiv de

codificare si de decodificare a informatiilor despre viata sociala) regasim
conceptul de adoptare a unei perspective. Pe masura ce copiii isi imbunatatesc
capacitatea de „a se pune ei insisi in pantofii altuia”, ar trebui sa coordoneze si
sa distinga puncte de vedere diferite, folosind modele mai complexe de
rationament moral (Vaish, Carpenter, & Tomasello, 2009).

Teoreticienii clasici definesc adoptarea perspectivei drept o abilitate cognitiva

care face posibil sa putem privi o situatie sau o emotie din punctul de vedere al
altei persoane (Flavell, 1968; Selman & Byrne, 1974). Pe de alta parte, Cigala,
Mori & Fangareggi (2015) au considerat adoptarea perspectivei drept un
construct multidimensional, compus din trei componente diferite: cognitiva
(abilitatea de a intelege gandurile si credintele altei persoane), vizuala (abilitatea
de a discerne ceea ce vede o alta persoana) si afectiva (abilitatea de a recunoaste
si de a adopta perspectiva emotionala a unei alte persoane).

Pe de alta parte, Robert L. Selman considera adoptarea unei perspective

esentiala pentru dezvoltarea sociala a individului. Conform aceluiasi autor,
procesul de adoptare a perspectivei se desfasoara de-a lungul a doua fronturi:
conceptii de relatii sociale si conceptii de persoane (Selman, 1980).

Exista cateva concepte asociate in cazul adoptarii perspectivei:

 Empatia: Capacitatea de a intelege cum se simte o alta persoana. Ea

poate fi conceptualizata ca o constructie multidimensionala, aflata in
legatura cu diversele experiente aferente sentimentelor si gandurilor altor
persoane (Davis, 1983; Eisenberg, 2000; Hoffman, 2000). Desi termenului
de empatie i-au fost atribuite mai multe intelesuri (Batson, 2009),
majoritatea autorilor sunt de acord ca experientele empatice implica trei
componente: comportamentale, cognitive si afective. Potrivit lui
Hoffman (1991), empatia si adoptarea perspectivei sunt strans legate intre
ele, deoarece dezvoltarea sentimentelor empatice mai complexe depinde
de capacitatea individului de a-si diferentia sinele propriu de sinele
celorlalti si de a-si imagina situatia altei persoane dincolo de contextul
„aici si acum”. Aceasta idee a gasit un anumit sprijin empiric in studiile
recente (Chambers & Davis, 2012; Davis et al., 2004) si au consolidat
presupunerea ca empatia are un rol central in dezvoltarea sociala (Batson
et al., 2003; Garaigordobil & Galdeano, 2006; Knafo, Zahn-Waxler,
Hulle, Robinson, & Rhee, 2008). Cu toate acestea, dovezile empirice
referitoare la relatia specifica intre adoptarea perspectivei si empatie in
timpul copilariei sunt controversate, studiile neprezentand o parere
unanima in acest sens.
  Falsa credinta: Capacitatea de a intelege convingerile altei persoane care
nu sunt in concordanta cu realitatea.
 Egocentrismul: Incapacitatea de a adopta perspectiva altei persoane.
 Teoria mintii: Intelegerea faptului ca altii au credinte, dorinte si intentii
care sunt diferite de ale noastre.

Revenind la teoria lui Selman, studii anterioare au aratat ca exista performante

superioare in adoptarea perspectivei, pe masura ce copiii cresc (Castle &
Richards, 1979; Selman, 1971a; Urberg & Docherty, 1976).

Teoria lui Selman privind adoptarea perspectivei (1980): Tinand cont de

aceste schimbari, Selman propune 5 etape in cadrul procesului de dezvoltare in
adoptarea perspectivei.

Etapa Observatii
Punct de vedere egocentric (copii de varsta prescolara, 3 – 6 ani)
0
1 Asumarea unei perspective social-informationale (6 – 8 ani)
2 Asumarea unei perspective auto-reflexive (8 – 10 ani)
3 Asumarea perspectivei unei terte parti (adolescenta timpurie, 10 – 12 ani)
4 Asumarea unei perspective societale (adolescenta mijlocie, 12 – 15 ani)

La fel ca Kohlberg, Selman a folosit o dilema ipotetica pentru a ajuta la

intelegerea perspectivei.

 Holly este o fetita de 8 ani, careia ii place sa se urce in copaci. Este cel
mai bun catarator din cartier. Intr-o zi, in timp ce se urca intr-un copac, a
cazut de pe ramura cea mai de jos a copacului. Nu s-a ranit, dar tatal ei a
vazut-o cand a cazut si s-a suparat. El a rugat-o sa-i promita ca nu se mai
catara in copaci, iar Holly i-a promis.
 Putin mai tarziu, Holly si prietenii ei o intalnesc pe Sean. Pisoiul lui Sean
este prins intr-un copac si nu poate sa coboare. Trebuie facut ceva
imediat sau pisoiul poate cadea. Holly este singura care se poate catara cu
usurinta in copac pentru a ajunge la pisoi si a-l da jos, dar isi aminteste de
promisiunea facuta.
 Holly poate adopta perspective diferite, in functie de etapa de dezvoltare
in care se gaseste.
Etapa 0 (3 – 6 ani): Perspectiva nediferentiata (copiii pot face distinctie intre ei
si ceilalti, dar in mare parte adopta o abordare egocentrica).

 Holly va salva pisoiul, deoarece nu vrea sa se raneasca. Tatal ei va fi

fericit ca Sean si-a primit pisoiul inapoi.

Etapa 1 (6 – 8 ani): Perspectiva social-informationala (copiii sunt constienti ca

o alta persoana poate avea o perspectiva diferita de cea proprie, dar ei presupun
ca aceasta se datoreaza faptului ca ceilalti au informatii diferite).

 Tatal lui Holly ar putea sa se supere pe ea, pentru ca nu stie de ce Holly

s-a urcat in copac.

Etapa 2 (8 – 10 ani): Perspectiva auto-reflexiva (copiii devin capabili sa se

gandeasca la punctul de vedere al celuilalt; ei isi pot observa propriile ganduri si
sentimente din perspectiva altcuiva si pot intelege ca ceilalti fac la fel).

 Holly crede ca tatal ei va intelege decizia luata daca ii explica de ce s-a

urcat in copac.

Etapa 3 (10 – 12 ani): Perspectiva unei terte parti (copiii pot iesi din situatia de
doua persoane, imaginandu-si cum “Eul” si “Celalalt” sunt priviti din punctul de
vedere al unei a treia parti impartiale; ei pot lua in considerare doua puncte de
vedere simultan si, sistematic, isi pot compara punctul lor de vedere cu cel al
altor persoane).

 Tatal lui Holly n-ar putea sa se supere, pentru ca Holly a crezut ca ar

trebui s-o ajute pe Sean. Tatal ei ar putea sa se supere pe ea si s-o
pedepseasca doar daca ar crede ca Holly s-a urcat in copac pentru
distractie.

Etapa 4 (12 – 15 ani): Perspectiva societala (apare perspectiva sistemului social

ca intreg si deciziile personale tin cont de conventiile sociale).

 Tatal lui Holly n-ar putea sa se supere, pentru ca este important sa-i
ajutam pe ceilalti oameni, mai ales atunci cand acestia sunt mai tineri
decat noi.

Pentru a evalua teoria lui Selman au fost efectuate trei studii, care au confirmat
progresul capacitatii de adoptare a perspectivei.
1. Selman, R.L. (1971a). Taking another’s perspective: role-taking development
in early childhood. Child Development, 42(6), 1721-1734: In primul studiu,
Selman a folosit 60 de copii cu varste cuprinse intre 4 si 6 ani. In acest
experiment, copiilor li s-a cerut sa prezica si sa explice predictiile lor despre
comportamentul altui copil, intr-o anumita situatie. Copiilor participanti la
experiment li s-au oferit informatii situationale care nu erau disponibile pentru
copilul despre care faceau predictii comportamentale si cognitive. Rezultatele au
implicat o progresie in stadiu a capacitatii de adoptare a perspectivei in functie
de varsta, asa cum teoretizeaza Selman.

2. Selman, R.L., Byrne, D.F. (1974). A structural-developmental analysis of

levels of role taking in middle childhood. Child Development, 45(3),
803-806: In a doua evaluare a teoriei, Selman si Byrne au intervievat 40 de copii
de 4, 6, 8 si 10 ani, folosindu-se doua dileme socio-morale. Copiii au fost rugati
sa discute, tinand cont de perspectivele diferitelor personaje din fiecare dilema,
iar rezultatele au aratat din nou ca abilitatea de asumare a perspectivei a
progresat in etape, functie de varsta.

3. Gurucharri, C., Selman, R.L., (1982). The development of interpersonal

understanding during childhood, preasolescence, and adolescence: A
longitudinal follow-up study. Child Development, 53(4), 924-927: Al treilea
studiu care a evaluat teoria lui Selman a fost un studiu longitudinal de 5 ani, in
cadrul caruia au fost analizati 41 de copii (baieti), cu privire la capacitatea lor de
adoptare a perspectivei. Rezultatele au aratat ca 40 dintre cei 41 de copii
intervievati au urmat etapele descrise de Selman si niciunul nu a sarit peste o
etapa. Rezultatul obtinut sugereaza ca etapele stabilite de Selman in procesul de
adoptare a perspectivei reprezinta evolutii progresive legate de varsta, iar acest
lucru poate fi pus in legatura cu etapele stabilite de Piaget.

Important! Studiile realizate sugereaza ca adoptarea perspectivei poate fi

dobandita si imbunatatita prin experienta.

 Hoffman (1975) a sustinut ca dezvoltarea adoptarii perspectivei este in

legatura cu stilul parental adoptat. Unii parinti isi incurajeaza activ copiii
sa adopte perspectiva victimei.

 FitzGerald & White (2003) au examinat relatiile dintre disciplinarea

centrata pe victima (VCD, victim-centred discipline) si adoptarea
perspectivei intr-un esantion format din 93 de elevi din America de Nord.
Fiecare elev a completat un interviu pentru evaluarea stilului de
 disciplinare adoptat de parinti. Rezultatul studiului a aratat ca exista o
corelatie intre VCD si adoptarea perspectivei.

Teoria lui Selman: Aplicatii practice:

 Faptul ca adoptarea perspectivei poate fi dobandita si imbunatatita prin

experienta are implicatii importante in scoli si penitenciare (justitia
restaurativa: a vedea situatia din perspectiva victimei).

- Poate ajuta la dezvoltarea abilitatilor empatice.

 Programele de formare a abilitatilor sociale (SST) sunt utilizate in cazul

copiilor mai mari si in programe terapeutice pentru persoanele cu tulburari
mentale si probleme emotionale.

 Abilitatile de adoptare a perspectivei sunt esentiale in toate

comportamentele sociale. De exemplu, FitzGerald si White au constatat
ca maturitatea acestor abilitati a fost in legatura negativa cu agresivitatea
si in legatura pozitiva cu comportamentele pro-sociale. Intr-un alt studiu,
Selman et al. (1977) au aratat cum copiii care nu si-au dezvoltat abilitatile
de adoptare a perspectivei aveau mai multe dificultati in formarea si
mentinerea relatiilor sociale si erau mai putin populari. Observatie:
Corelatiile negative cu comportamentul anti-social nu inseamna ca
abilitatile de adoptare a perspectivei provoaca niveluri mai ridicate de
competenta sociala.

In concluzie, Selman sustine ca adoptarea perspectivei ar trebui sa reprezinte

unul dintre obiectivele esentiale in scolile primare (copiii ar trebui sa fie invatati
cum sa inteleaga perspectiva celorlalti).