Seria de conferințe „ReCreația conștientǎ” (realizator: Pop Steluța-Zvetlana)

Conferința nr. 1: „Despre evoluție, altfel...” (iulie 2020)

Prima zi

Bine ați venit la prima noastrǎ ȋntȃlnire!

,,Despre evoluție, altfel…”

Gȃndul bun de ȋnceput...

,,O clipǎ nu a fost atentǎ natura și a zǎmislit

omul; o clipǎ sǎ nu fie atent omul și natura ȋși
reparǎ greșeala” (Voltaire).

https://www.facebook.com/watch/?v=3625432837484776 The stages of human development

1
Bunǎ ziua, bine ne-am gǎsit și bine ne-am regǎsit, la prima noastrǎ ȋntȃlnire serioasǎ. Sǎptǎmȃna
aceasta vom vorbi despre evoluție. Nu va fi o prezentare obișnuitǎ: nu mi-am propus sǎ vǎ
determin sǎ credeți ȋn ceva anume, ci doar sǎ vǎ ofer cȃt mai multe informații, sǎ vǎ conving cǎ
trebuie sǎ vǎ puneți ȋntrebǎri. Cum ,,adevǎrul se aflǎ dincolo de noi”, tot ceea ce vom descoperi
ȋmpreunǎ nu se ȋncadreazǎ neapǎrat ȋn standardele clasice de gȃndire, iar voi trebuie sǎ luați doar
ceea ce rezoneazǎ cu ȋnțelegerea voastrǎ!

Vom ȋncerca, ȋmpreunǎ, sǎ descoperim

rǎspunsuri la cȃteva ȋntrebǎri:
 Ce este ,,rezistența la antibiotice”?

 Care sunt proprietǎțile unui sistem viu?

 Care sunt teoriile acceptate ȋn evoluție?

 S-ar putea ca virușii sǎ ne ajute ȋn evoluție?

 Suntem oare martorii evoluției speciei noastre?

 Existǎ percepții-mit care trebuie schimbate?

o Ce este ,,rezistența la antibiotice”?

Cu mai mulți ani ȋn urmǎ, unul dintre copii mi-a pus o ȋntrebare: ,,Dacǎ evoluția poate fi foarte
rapidǎ, de ce uneori lucrurile nu se schimbǎ timp de sute de milioane de ani?” Sincer? Atunci
n-am prea știut ce sǎ-i rǎspund! Adevǎrul este cǎ se ȋntȃmplǎ ambele fenomene: nu se evolueazǎ
mult timp, sau se evolueazǎ foarte repede. Haideți sǎ vǎ dau un exemplu de evoluție rapidǎ, care
se ȋntȃmplǎ chiar sub ochii noștri. Ați auzit despre rezistența la antibiotice? Bǎnuiesc cǎ da, mai
ales ȋn aceastǎ perioadǎ! Ei bine, rezistenţa la antibiotice reprezintǎ capacitatea bacteriilor de a
rezista la acţiunea unui antibiotic. Interesant este cǎ atunci cȃnd oamenii vorbesc despre acest
subiect, ȋn ziare sau la televizor, spun cǎ ,,apare” sau ,,se dezvoltǎ”. În realitate, rezistența la
antibiotice este exponentul evoluției rapide. În acest caz, prin rǎspuns evolutiv rapid se
ȋnțelege cǎ dacǎ aveți ȋn corp o populație bacterianǎ de mǎrime normalǎ și medicul vǎ
prescrie un tratament cu antibiotice, pe care voi decideți sǎ nu-l respectați, este posibil ca
ȋntr-o sǎptǎmȃnǎ sau douǎ sǎ aveți ȋn corp bacterii mai rezistente.
În general, rezistenţa antimicrobiană reprezintǎ capacitatea unui microorganism (de exemplu o
bacterie, un virus sau un parazit) de a rezista acţiunii unui agent antimicrobian.

 Este o adaptare a microorganismului la mediu.

2
  Orice utilizare a unei substanţe antimicrobiene forţează microorganismele să se adapteze
sau să moară.
 Microorganismele care colonizează şi, uneori, infectează persoanele şi animalele sunt
cele care devin rezistente la antimicrobiene. Oamenii şi animalele nu devin rezistenţi la
tratamente antimicrobiene, dar bacteriile şi alte microorganisme pot deveni rezistente.
 Rezistenţa antimicrobiană duce la reducerea sau pierderea eficienţei agentului
antimicrobian în vindecarea sau prevenirea infecţiei cauzate de acest microorganism.

Majoritatea bacteriilor rezistente se gǎsesc ȋn spitale, pentru cǎ acolo se folosesc cele mai multe
antibiotice. Totuși, dacǎ citiți ȋn ziare despre stafilococul auriu cu rezistențǎ multiplǎ, MRSA,
veți descoperi cǎ acesta nu se mai limiteazǎ la secțiile de urgențǎ și terapie intensivǎ din spitale,
ci a ȋnceput sǎ se rǎspȃndeascǎ ȋn societate. Dacǎ stafilococul auriu ar dobȃndi rezistențǎ la
vancomicinǎ/teicoplaninǎ, chirurgilor le-ar fi foarte greu sǎ opereze și sǎ ȋși menținǎ pacienții ȋn
viațǎ. În plus, evoluția rezistenței la antibiotice implicǎ costuri uriașe.

Glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) sunt antistafilococice de rezervă, cu eficiență

confirmată de o experiență clinică bogată.

 Vancomicina este preferată în infecțiile severe.

 Teicoplanina este de preferat în infecțiile care nu pun în pericol imediat viața pacientului
și în care este necesar tratament de lungă durată.
 Teicoplanina este de preferat vancomicinei la pacienții cu funcție renală alterată.
 Vancomicina este singurul glicopeptid utilizat în infecțiile meningiene.

Profesorul Stephen C. Stearns (Universitatea Yale) preciza, ȋn cadrul unui curs ținut de domnia
sa cu cȃțiva ani buni ȋn urmǎ: ,,Dacǎ producem un medicament nou și ȋl distribuim ȋn Marea
Britanie ȋn 2009, ȋn spitale vor evolua tulpini bacteriene rezistente ȋn șase luni. Acele tulpini
rezistente vor fi observate ȋn spitalele din Hong Kong ȋn doi ani. Bacteriile se deplaseazǎ pe
Pǎmȃnt odatǎ cu oamenii. Industria medicamentelor se aflǎ ȋntr-o ,cursǎ a ȋnarmǎrilor’ pentru a
ține pasul cu bacteriile care evolueazǎ rezistențǎ, iar noi pierdem treptat aceastǎ cursǎ”. Dupǎ
cum vedeți, informațiile privind evoluția rapidǎ ȋn cazul bacteriilor ne ajutǎ sǎ ȋnțelegem
de ce nu trebuie sǎ luǎm antibiotice din proprie inițiativǎ, dar și cȃt de important este sǎ
respectǎm tratamentul, odatǎ ce l-am ȋnceput!
Important!
 Luați antibiotice doar la indicația medicului.
 Odatǎ ȋnceput, terminați-vǎ tratamentul cu antibiotice, nu vǎ opriți niciodatǎ la mijloc și
respectați cu strictețe orarul de administrare (de preferat, luați antibioticul cu 5 minute
ȋnainte de ora stabilitǎ!), ca sǎ nu le oferiți micuțelor bacterii ocazia sǎ devinǎ dușmanii
voștri.

o Care sunt proprietǎțile unui sistem viu?

Vreți sǎ vǎ spun un secret? Iubesc mult oamenii, mi se par niște ființe extrem de interesante și
inventive. Dar cum am ajuns sǎ fim așa? Cum a ȋnceput totul? Cum am reușit sǎ facem pasul de

3
la non-viațǎ la viațǎ? Haideți sǎ stabilim, mai ȋntȃi, caracteristicile sistemelor vii, sǎ vedem prin
ce se deosebește viața de non-viațǎ. Dupǎ cum vedeți, sistemele vii posedǎ un corp, un
metabolism și o informație ereditarǎ, care se transmite din generație ȋn generație. Primele douǎ
componente formeazǎ un sistem care se deplaseazǎ și se reproduce. Însǎ doar ȋmpreunǎ cu
informația ereditarǎ, acest sistem devine capabil de ,,evoluție”.

Non-viațǎ Viațǎ

PROTOCELULE
AUTO-ASAMBLARE
FLUX INIȚIAL DE ENERGIE

EVOLUȚIE ÎN
CORP MIȘCARE VARIANTE DIN
METABOLISM REPRODUCERE CE ÎN CE MAI
PERFECȚIONATE
INFORMAȚIA
EREDITARǍ

Caracteristicile sistemelor vii

Evoluția este fenomenul prin care o populație de organisme vii își transformǎ treptat caracterele
fizice și comportamentul, pierzând anumite caractere și obiceiuri sau căpătând caractere și
obiceiuri noi, ceea ce modifică specia, și uneori creează, dintr-o populație unică, două populații
diferite.
Metabolismul se referǎ la procesul de a converti/transforma alimentele ȋn energie, iar aceastǎ
energie ȋi permite corpului sǎ funcționeze.
Și totuși, suntem la o conferințǎ ȋn care orice este posibil! Ce-ar fi sǎ descoperim cǎ singuri am
trasat un hotar imaginar ȋntre așa-zisa ,,non-viațǎ” și ,,viațǎ”? La aceastǎ ȋntrebare, știința
modernǎ ne oferǎ un rǎspuns neașteptat, cu ajutorul protocelulelor, niște celule artificiale, care
se comportǎ asemǎnǎtor celulelor vii. Hocus-pocus! Amestecȃnd ȋn laborator cȃteva ingrediente
,,lipsite de viațǎ”, care nu au creier sau sistem nervos, se pot crea, prin auto-asamblare, structuri
noi, din ce ȋn ce mai mari, unele dintre acestea prezentȃnd caracteristicile structurilor vii. Cu alte
cuvinte, au corp, se pot folosi de energie, sunt mobile, pot percepe mediul ȋnconjurǎtor, pot gǎsi
resurse ȋn mediu pentru a se ȋntreține, au comportamente colective asemǎnǎtoare organismelor,
se unesc și cresc, chiar se reproduc. Este foarte important sǎ ȋnțelegem cǎ nu noi intervenim, ci
totul se desfǎșoarǎ din voința acestor elemente - de fapt, avem de-a face cu un anumit nivel de

4
conștiințǎ, ceea ce este greu de acceptat pentru noi. Pentru ca magia sǎ funcționeze, avem nevoie
doar de un flux inițial de energie, care sǎ strǎbatǎ sistemul.
Cu toate că acest experiment foloseşte un număr limitat de substanţe, în natură lucrurile fiind
mult mai complexe, avem de-a face cu un posibil indiciu despre modul ȋn care viața ar fi putut
apǎrea pe Pământ. În aceste condiții, dacă am merge pe o altă planetă şi am bănui că acolo este
viaţă, am putea să o recunoaştem? S-ar pǎrea cǎ da! În acest sens ne ajutǎ un raport din 2007 al
Consiliului Naţional de Cercetare din Statele Unite, ȋn care sunt schițate trei criterii foarte generale:
(1) sistemul trebuie să fie în non-echilibru, adicǎ sistemul nu poate sǎ fie mort; ȋn principiu, aceasta
înseamnă că existǎ un impuls de energie în sistem, pe care viaţa îl poate folosi şi exploata pentru a se
întreţine; (2) pentru cǎ viaţa ȋnseamnǎ mișcare, ea trebuie să aibă formă lichidă; (3) trebuie sǎ
putem face și desface legǎturi chimice, adicǎ sǎ ne jucǎm, experimentȃnd. Ultimul criteriu este
foarte important, pentru că viaţa transformă resursele din mediu în ,,pereţi” construiţi pentru a se
întreţine.

Care sunt proprietǎțile unui

sistem viu?
Sistemul este ȋn non-echilibru: Existǎ un
impuls de ENERGIE!
Viața are formǎ lichidǎ.
Putem face și desface legǎturi chimice.
De reținut!
Hotarul dintre non-viațǎ și viațǎ se
redeseneazǎ sub ochii noștri.

În concluzie, ceea ce dǎ viațǎ vieții este acel impuls inițial și permanent de energie, pe care noi
nu-l vedem cu ajutorul simțurilor fizice, dar care existǎ. Iar atunci cȃnd nu mai existǎ, viața
dispare. Atunci, ce este viața? Încǎ nu știm cu certitudine! Un singur lucru este acum cert: granița
dintre non-viațǎ și viațǎ devine din ce ȋn ce mai ștearsǎ, de fapt, s-ar pǎrea cǎ este posibil să existe
un oarecare continuum între cele douǎ. De exemplu, pentru cǎ tot e la modǎ acest subiect anul
acesta, un virus reprezintǎ un sistem natural foarte simplu, care nu satisface chiar toate cerinţele unui
sistem animat şi este, de fapt, un parazit al altor sisteme animate capabile să se reproducă şi să
evolueze.
Este momentul sǎ vǎ las ȋmpreunǎ cu biologul Martin Hanczyc, care are o poveste interesantǎ de
spus despre cȃteva protocelule ciudate, ce satisfac cerinţele generale ale sistemelor animate. Nu uitați,
suntem ȋn anul 2011! Oare ce a mai descoperit Martin Hanczyc ȋn laboratorul sǎu misterios pȃnǎ

5
acum? S-ar putea sǎ aflǎm ȋn curȃnd. Pȃnǎ atunci, vǎ doresc vizionare plǎcutǎ, iar noi ne
revedem mȃine, pentru a discuta despre cele mai interesante teorii acceptate ȋn evoluție.
http://www.ted.com/talks/martin_hanczyc_the_line_between_life_and_not_life?language=ro
Martin Hanczyc: Hotarul dintre viațǎ și ne-viațǎ

Ziua a 2-a
o Care sunt teoriile acceptate ȋn evoluție?
https://www.facebook.com/watch/?v=993208110811447 Patterns in Nature

Poveste de ȋnceput: ,,Cu ce seamǎnǎ

elefantul?”

Sǎ ne continuǎm cǎlǎtoria noastrǎ! Va plac poveștile? Mie, da. Se spune cǎ odatǎ, demult, un om
mergea pe un elefant cǎtre oraș. Pe drum a ȋntȃlnit cinci cerșetori, care veneau ȋn ȋntȃmpinarea
elefantului și nu se abǎteau din drum. ,,La o parte!” - le-a strigat omul nostru supǎrat. ,,Oare nu
vedeți cǎ ȋnaintea voastrǎ aveți un elefant? Îndatǎ vǎ calcǎ-n picioare!” Cerșetorii s-au dat
degrabǎ din drumul elefantului și unul dintre ei a spus: ,,De unde sǎ știm noi cǎ avem ȋn fața
noastrǎ un elefant? Cu toții suntem orbi din nǎscare! Dar tare am vrea sǎ știm cu ce seamǎnǎ
elefantul!” ,,Apropiați-vǎ și pipǎiți-l”, i-a ȋndemnat stǎpȃnul elefantului. Zis și facut! Orbii s-au
apropiat și au ȋnceput sǎ-l pipǎie. Unul i-a atins vȃrful cozii, altul un picior, al treilea o ureche, al
patrulea trompa și al cincilea coastele. Omul care pipǎise vȃrful cozii a spus: ,,Vezi, niciodatǎ nu
mi-aș fi ȋnchipuit cǎ elefantul seamǎnǎ cu o mǎturǎ!” ,,Ce vorbești?!” - s-a mirat cel care pipǎise
piciorul - ,,seamǎnǎ cu un stȃlp”. ,,Spuneți neadevǎruri! Aduce a ditamai frunza de lotus” – grǎi
cel ce pipǎise urechea elefantului. ,,Prostii!”, a strigat al patrulea, cel care atinsese trompa
elefantului. ,,Seamǎnǎ cu o frȃnghie groasǎ.” Al cincilea orb, care pipǎise coastele, a ȋnceput sǎ
rȃdǎ: ,,Atȃt de strașnic v-ați speriat de elefant pare-mi-se, ȋncȃt nici nu v-ați apropiat de el! Aflați
cǎ elefantul seamǎnǎ cu un zid de cetate”. Omul cu elefantul plecase demult, dar orbii din
povestea noastrǎ nu terminaserǎ gȃlceava lor. Se zice cǎ pȃnǎ și-n ziua de azi mai stau ȋn praful

6
drumului, tot sfǎdindu-se din pricina elefantului. La fel ca ȋn povestea noastrǎ, ,,adevǎrul” asupra
vieții are multe fațete, dar existǎ o singurǎ imagine de ansamblu. Așa se face cǎ oamenii de
științǎ reușesc sǎ interpreteze ȋntr-un mod foarte personal dovezile științifice, iar noi suntem ȋn
situația rabinului care dǎdea dreptate tuturor. Este momentul sǎ trecem ȋn revistǎ teoriile care au
stat la baza explicǎrii evoluției speciilor!

Teoria creaționistǎ
,,Creaționismul”: Credința cǎ Dumnezeu sau altǎ formǎ de
inteligențǎ extraterestrǎ a creat ȋn mod miraculos formele
fundamentale de viațǎ. Nu este științǎ!

Forme principale:
 Creaționismul biblic (,,Geneza”:
Dumnezeu creeazǎ totul ȋn 6 zile);
 Creaționismul științific (poate
respinge teza creației ȋn 6 zile).

,,Biblia”: ,,Instrucțiuni de bazǎ

ȋnainte de pǎrǎsirea Pǎmȃntului”

Prima teorie acceptatǎ a fost teoria creaționistǎ. Cuvȃntul ,,creaționism” vine din limba latinǎ
(,,creation”, ,,creationis”) și ȋnseamnǎ ,,creație”. Deoarece creaționiștii nu adoptǎ ipoteza prin
metode științifice, creaționismul nu este o științǎ și reprezintǎ credința cǎ Dumnezeu sau altǎ
formǎ de inteligențǎ extraterestrǎ a creat ȋn mod miraculos formele fundamentale de viațǎ,
ȋncepȃnd cu Universul și culminȃnd cu apariția omului. Într-o formǎ sau alta, creaționismul este
un concept comun tuturor religiilor vechi, apǎrȃnd și ȋn majoritatea religiilor noi, iar ortodoxia
definește foarte detaliat creația. Existǎ douǎ forme principale de creaționism: biblic și științific.
Apropo, știți ce-ar putea sǎ reprezinte ,,Biblia”? O serie de ,,instrucțiuni de bazǎ ȋnainte de
pǎrǎsirea Pǎmȃntului”! Cu alte cuvinte, dacǎ știm sǎ citim printre rȃnduri, avem la dispoziție un
adevǎrat manual al propriei noastre evoluții! O sǎ revenim la acest subiect ȋn cadrul conferințelor
urmǎtoare!
Creaționiștii biblici acceptǎ relatarea din ,,Cartea Facerii” (,,Geneza”), potrivit cǎreia
Dumnezeu creeazǎ totul ȋn 6 zile. La rȃndul lor, adepții creaționismului științific cred cǎ un
Creator a fǎcut tot ceea ce existǎ, dar pot sǎ respingǎ teza creației ȋn 6 zile. Deși ȋn ultima
vreme creaționismul a ȋnceput sǎ piardǎ teren, susținǎtorii lui sunt ȋncǎ foarte activi. În
continuare, vǎ invit sǎ urmǎriți o conferințǎ ținutǎ de cǎtre dr. Kent Hovind, intitulatǎ: ,,Vȃrsta
Pǎmȃntului” (dacǎ nu aveți rǎbdarea necesarǎ, vǎ recomand o singurǎ secvențǎ, de la minutul
1:21:24 la minutul 1:36:04). V-aș sfǎtui sǎ fiți atenți la modul de argumentare, ca sǎ ȋnțelegeți

7
de ce nu trebuie sǎ ȋncercați sǎ schimbați opinia celor care gȃndesc altfel decȃt voi. Dupǎ ce veți
asculta toate argumentele prezentate ȋn cadrul acestei conferințe s-ar putea sǎ concluzionați, așa
cum am fǎcut și eu: ,,Ciudat, se pare cǎ are dreptate, iar Pǎmȃntul s-a ,nǎscut’ acum 6000 de
ani!”

https://www.youtube.com/watch?v=oztsDTgOnnI Vârsta Pământului - Kent Hovind 1

,,Teoria evoluției”, descrisǎ oficial

ca ,,teoria Darwin-Wallace”

Alfred Russel Wallace: ,,Cu privire

Charles Darwin la tendința varietǎților de a se ȋndepǎrta
indefinit de tipul inițial”.

Am ajuns la teoria evoluției. Esența acestei teorii se poate traduce astfel: dacǎ transformǎm un
broscoi ȋn prinț foarte repede avem o poveste, dar dacǎ transformarea se petrece lent și
intervine factorul timp, avem de-a face cu teoria evoluției. Totul a ȋnceput ȋn anul 1831,
atunci cȃnd tȃnǎrul Charles Darwin, ȋn vȃrstǎ de 22 de ani, ȋncepe o cǎlǎtorie de cercetare pentru
Imperiul Britanic. Astfel, ajunge și ȋn lanțul de insule vulcanice numit Galapagos. În acest
arhipelag, situat la 600 mile de coasta Ecuadorului, a ȋntȃlnit o varietate incredibilǎ de pǎsǎri,
reptile și mamifere, cum nu mai vǎzuse ȋn viața lui. Mai mult de o lunǎ a studiat viața plantelor și
animalelor, a luat notițe amǎnunțite și a adunat materiale. În luna iunie 1858, Darwin a primit de
la Alfred Russel Wallace copia unui manuscris cu titlul: ,,Cu privire la tendința varietǎților de a
se ȋndepǎrta indefinit de tipul inițial”. Deși Wallace avea o teorie scrisǎ și complet definitivatǎ,
iar Darwin avea doar o idee ȋndelung elaboratǎ, la o lunǎ dupǎ acest incident, ,,teoria evoluției”,
descrisǎ oficial ca ,,teoria Darwin-Wallace”, a fost prezentatǎ formal la Linnean Society of
London. La un an dupǎ acest aranjament discret, Wallace a dispǎrut din atenția publicului, ȋn
timp ce Darwin a cǎpǎtat recunoașterea mondialǎ, odatǎ cu publicarea, ȋn anul 1859, a cǎrții sale
intitulatǎ: ,,Originea speciilor prin selecție naturalǎ, sau pǎstrarea raselor favorizate, ȋn lupta
pentru existențǎ”. Cartea, care a popularizat conceptele de evoluție și selecție naturalǎ, ne
ȋnvațǎ cǎ evoluția rezultǎ din voința de a supraviețui proprie celui mai bine adaptat. Astfel,
importante sunt competiția și lupta de a ne dobȃndi statutul de cel mai bun, iar noi ne-am
ales cu un pahar pe jumǎtate gol, nu pe jumǎtate plin.

8
Trebuie sǎ reținem faptul cǎ Charles Darwin nu a fost primul care a propus o teorie a evoluției,
dar a fost primul care a oferit un mecanism naturalistic plauzibil, prin care se produceau
schimbǎri biologice de-a lungul unor perioade mari de timp, iar teoria lui marcheazǎ un moment
important ȋn evoluția omenirii: ȋnceputul materialismului științific. În acel moment, ȋntrebarea
,,Cum am ajuns aici?” avea un rǎspuns: ,,Noi am evoluat!”. Darwin susținea cǎ toate formele de
viațǎ sunt produsul unor forțe nedirecționate ale naturii: timpul, ȋntȃmplarea și ,,selecția
naturalǎ”, un proces natural, care presupune cǎ variațiile fizice care se dovedesc avantajoase
sunt asimilate de cǎtre generațiile viitoare. Practic, prin acest proces, populațiile se vor altera și
dupǎ un timp, fǎrǎ niciun fel de ȋndrumare inteligentǎ, vor ,,apǎrea” organisme fundamental
diferite. Si așa, ,,selecția naturalǎ” a devenit un fel de ȋnlocuitor pentru ,,Creator”, adicǎ avem un
alt fel de creaționism: cel evolutiv! Pentru cei care doresc sǎ descopere mai multe informații
despre acest subiect, le recomand un documentar interesant: „The genius of Charles Darwin.
Evoluția prin selecție naturalǎ”, pe care ȋl gǎsiți aici: https://www.trezireainteligentei.ro/the-
genius-of-charles-darwin-evolutia-prin-selectie-naturala/.
 Apariția de specii noi este mai ușor observabilǎ la organismele care se reproduc
des (de exemplu, ,,flavobacterium” - o bacterie gǎsitǎ ȋn reziduurile de lȃngǎ o
fabricǎ japonezǎ, care consumǎ nylon; dar nylon-ul a fost inventat ȋn anul 1935,
este sintetic și nu poate fi digerat de alte bacterii!).
 În cadrul dovezilor care au fǎcut ca teoria evoluției sǎ fie acceptatǎ de cǎtre
oamenii de științǎ gǎsim și genele latente (de exemplu, gǎinile nu au dinți, cu
toate cǎ strǎmoșii lor aveau, iar codul se gǎsește ȋn ADN-ul lor!).

Dovezi ȋn favoarea teoriei

evoluției:
Înregistrǎrile fosile
Morfologia schimbǎtoare
Morfologia moștenitǎ
Apariția de noi specii (de exemplu,
,,Flavobacterium” – consumǎ nylon)
Similaritǎți ȋn ADN
Genele latente

Urmǎtoarea ȋntrebare la care știința trebuia sǎ ofere un rǎspuns convingǎtor a fost dacǎ teoria
evoluției funcționeazǎ și ȋn cazul oamenilor. S-a ȋnceput astfel cǎutarea așa-zisei ,,verigǎ lipsǎ”
(fosila jumǎtate-om, jumǎtate-maimuțǎ). Prima dovadǎ apare cu 3 ani ȋnainte ca Darwin sǎ
publice ,,Originea speciilor”. În Valea Neander, din Germania, a fost descoperit scheletul omului
de Neanderthal, care nu era veriga lipsǎ, dar pǎrea unul dintre strǎmoșii noștri foarte ȋndepǎrtați.
Un ajutor nesperat a venit odatǎ cu descoperirea ADN-ului, care nu contrazice dovezile fosile și

9
ȋmpreunǎ ne dau imaginea de ansamblu a originilor noastre. Concluzia? Darwin s-ar pǎrea cǎ are
dreptate!

Holismul: Tendința naturii de a ajunge la echilibru și armonie!

Noțiunea creaționistǎ a unui tipar pre-existent și teoria

evoluționistǎ a modului ȋn care acest tipar se manifestǎ ȋn timp
aproximeazǎ realitatea!

Nu ne-a mai rǎmas decȃt o singurǎ posibilitate. Sǎ uitǎm de varianta ,,sau-sau” și sǎ ne ȋndreptǎm
atenția spre variant ,,și-și”. Suntem la teoria denumitǎ ,,holism”, care ne vorbește despre tendința
naturii de a ajunge la echilibru și armonie. Adevǎrul este cǎ cele douǎ teorii prezentate anterior
sunt corecte și formeazǎ un sistem unitar. Holismul recunoaște cǎ putem aproxima realitatea doar
dacǎ noțiunea creaționistǎ a unui tipar pre-existent și teoria evoluționistǎ a modului ȋn care acest
tipar se manifestǎ ȋn timp, funcționeazǎ ȋmpreunǎ. Vom urmǎri ȋn continuare un documentar de
excepție: ,,Descifrȃnd misterul vieții. Teoria designului inteligent”.

,,Mașini moleculare”
Complexitate ireductibilǎ
Teoria co-opțiunii
Transcripție

Flagelul bacteriei:
Un minuscul și performant motor!

10
Vom face o incursiune ȋntr-o o lume fantasticǎ.
fantastic Ca sǎ ȋnțelegeți despre ce vorbim, un degetar plin
de lichid cu culturi biologice poate conține
con mai mult de 4 miliarde de bacterii unicelulare, fiecare
echipatǎǎ cu circuite, linii de asamblare și mașini miniaturale de o complexitate greu de imaginat.
Vom vizita o adevǎratǎ ,,uzinǎ” și vom afla cum are loc procesul denumit ,,transcrip
,,transcripție”, ȋn care
facem cunoștințǎ cu ARN-ul, ul, pentru a afla
a detaliile unui ȋntreg sistem de procesare a informației
genetice. Vom face cunoștințǎ șii cu micuțul ,,flagel bacterian”, partea care antreneaz
antreneazǎ bacteria
și ȋi permite sǎ se miștește prin mediul ȋnconjurǎtor. Surprizǎ! Avem ȋn fațǎ o adevǎratǎ ,,,,mașinǎ
molecularǎ”, care seamǎnǎ cu un minuscul și performant motor de barcǎ, cu ppǎrți mecanice
aranjate foarte precis: are un stator - una din pǎrțile fixe ale ansamblului -,, un rotor conectat la
arborele
ele central, un fel de garniturǎ
garnitur alcǎtuitǎ din douǎ inele distincte, un tub ȋndoit
ndoit la 90 de grad
grade
și apoi flagelul propriu-zis.. Este o adevǎratǎ
adevǎratǎ minune inginereascǎ, la o scarǎ miniaturalǎ
miniaturalǎ, care se
rotește foarte repede, la 100.000 rotații
rota pe minut, dar se poate opri instantaneu! N Nu ȋi trebuie
decȃt ¼ dintr-o rotațieție ca sǎ opreascǎ și sǎ se roteascǎ cu 100.000 rotații ii pe minut ȋn direcția
opusǎ.
Vom afla despre termenul de ,,complexitate ireductibil ȋnsușire a mașinilor moleculare, care
complexitate ireductibilǎ”,
spune cǎǎ dacǎ o singurǎ componentǎ este defectǎ/lipsește,
defectǎ/lipse sistemul ȋși pierde
rde func
funcționalitatea.
Înțelegeți
țelegeți despre ce precizie de funcționare
funcțion vorbim ȋn cazul micuței bacterii? Vom ȋnvǎța și
despre ,,teoria co-opțiunii”, ”, care ne spune cǎ c evoluția/selecția
ția/selecția naturalǎ a fost capabilǎ sǎ
ȋmprumute componente de la altǎ mașinǎrie molecularǎ
molecu și sǎǎ construiascǎ o nouǎ ma
mașinǎrie cu
aceste componente. Se pare cǎǎ toate aceste minunǎții
minunǎ ,,tehnice” poartǎǎ amprenta designului
inteligent, iar adepții
ii holismului au și ei dreptate!
De data aceasta, ne reȋntoarcem
ȋntoarcem la tema creaționismului, avȃnd de partea noastr noastrǎ experiența,
ȋnțelegerea și cunoașterea oferite de cǎtre științǎ.
științǎ Toate aceste mașini
șini moleculare șși procese
incredibil de complexe ne aratǎǎ cǎ ȋn spatele lor este un plan (scop), ), iar noi am eliminat ppȃnǎ
acum din construcția
ția științificǎ singura
singu cauzǎ care poate sǎ ne ofere o soluție: ție: inteligența. Și
totuși, recunoaștem
m opera unor agenți
agenți inteligenți, iar oamenii de științǎ pot stabili cu ușurințǎ
dacǎ ceva este proiectat: e nevoie de improbabilitate, specificitate, un anumit gen de tipar
obiectiv.

11
,,Probabilitatea micǎ” ȋmpreunǎ cu ,,specificitatea” ne conduc cǎtre ,,informație”. Dar informația
nu este prezentǎ doar ȋn fotografii, texte scrise, secvențe numerice; o regǎsim codatǎ și ȋn
software, semnale radio, iar ȋn secolul nostru, oamenii de științǎ au descoperit o abundențǎ de
informație ȋn interiorul nucleului fiecǎrei celule vii. O secvențǎ completǎ de ADN omenesc are
ȋn ea 3,2 miliarde de caractere individuale. Bill Gates a spus cǎ ADN-ul e ca un program de
computer, numai cǎ este cu mult mai complex decȃt oricare altul pe care am fost capabili sǎ-l
dezvoltǎm pȃnǎ acum.
Adevǎratul mister este sursa informațiilor biologice stocate ȋn ADN. Selecția naturalǎ nu
putea funcționa ȋnainte de existența primei celule vii, iar molecula ADN poate fi explicatǎ doar
prin design inteligent. Implicațiile acestui adevǎr sunt profunde! Universul ȋn care trǎim pare a fi
rațional, inteligibil, predefinit de o inteligențǎ supremǎ, care a fǎcut aceastǎ lume astfel ȋncȃt sǎ
fie ȋnțeleasǎ. Acceptȃnd acest adevǎr, lumea capǎtǎ sens și ȋnceteazǎ sǎ fie o asamblare haoticǎ.
Este momentul sǎ se facǎ pace: ȋntre științǎ și religie, ȋntre Materie și Spirit, dar mai ales ȋntre
,,eu” și ,,ceilalți”. Asta ȋnseamnǎ cǎ am ajuns la momentul cȃnd trebuie sǎ nu mai alegem
varianta ,,sau/sau”, ci sǎ mergem pe drumul evoluției, alegȃnd varianta ,,și/și”.

Pe care drum alegi sǎ mergi ?

SAU/SAU ȘI/ȘI
Stagnare !!! Evoluție !

Altfel, urmǎtoarea conferințǎ despre evoluție ar putea arǎta așa!

Posibilǎ conferințǎ
despre evoluție ?!!!

12
Depinde de noi cȃt de ȋnțelepți suntem. Vǎ doresc vizionare plǎcutǎ, iar noi ne revedem mȃine,
cȃnd v-am pregǎtit un material interesant despre rolul virușilor ȋn propria noastrǎ evoluție.
https://www.trezireainteligentei.ro/descifrand-misterul-vietii-teoria-designului-inteligent/

Ziua a 3-a

o S-ar putea ca virușii sǎ ne ajute ȋn evoluție?

https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/744021622396765/ Bioluminescent
creatures

Relație simbioticǎ ȋntre un virus

și pǎduchele de mazǎre

Relație simbioticǎ ȋntre un

virus și viespea parazitoidǎ

Adevǎr! Trǎim ȋntr-un „ocean” plin cu viruși.

2007: O echipǎ internaționalǎ de cercetǎtori a ȋnființat un centru de cercetare ȋn Munții Sierra
Nevada din Spania, pentru a colecta date despre bacteriile cǎzute pe Pǎmȃnt din spațiu.
Cantitatea totalǎ de virusuri cǎzute pe Pǎmȃnt a fost undeva la 800 de milioane de viruși
individuali pe metru pǎtrat! Concluzia la care s-a ajuns a fost cǎ erau virusuri ridicate pȃnǎ la
nori de pe suprafața Pǎmȃntului, și apoi aduse ȋnapoi.
https://www.nature.com/articles/s41396-017-0042-4
https://www.facebook.com/watch/?v=1329826967149558 Trillions of Viruses Fall from the Sky
Each Day

 Posibil! Aceste 800 de milioane de virusuri pe metru pǎtrat cǎzute pe Pǎmȃnt s-ar putea
sǎ includǎ și virusuri care vin din afara spațiului terestru!
13
Adevǎr! Cu toate cǎ acum avem alte posibilitǎți de informare, istoria se poate repeta.
26 august 1976: Micul sat Yambuku din Zaire este lovit de o boalǎ mortalǎ, care provoacǎ
victimelor hemoragii din toate orificiile. Numele bolii: „Ebola”, o febrǎ hemoragicǎ viralǎ
contractatǎ de oameni și alte primate, care provoacǎ sȃngerǎri masive interne și adesea moartea,
ȋn peste 50% din cazuri! Presupusǎ inițial o boalǎ nouǎ, istoricii vigilenți au recunoscut
simptomele Ebola ca fiind identice cu cele ale unei epidemii care a devastat Imperiul Roman
acum aproape 2000 de ani.
 În anul 250 d.Hr., „Ciuma lui Ciprian” a lovit cetatea Cartaginei din Africa de Nord.
Incredibil de contagioasǎ, a provocat victimelor infectate hemoragii prin toate orificiile,
la fel ca virusul Ebola, și a ucis jumǎtate din populație. Dar la fel de repede cum a apǎrut,
ciuma a pǎrut sǎ disparǎ complet de pe planetǎ!
 A fost virusul pe care ȋl cunoaștem ca „Ebola” latent timp de aproape 20 de secole? Și
dacǎ da, care sunt condițiile favorizante prezente ȋn ambele situații?
Adevǎr! Existǎ viruși care trǎiesc ȋntr-o o relație simbioticǎ cu insecta-gazdǎ.
2019: Revista științificǎ „Current Biology” relateazǎ cǎ biologii de la Universitatea din
Rochester au rezolvat misterul pǎduchelui de mazǎre (o insectǎ minusculǎ care suge seva
plantei), ȋn mod normal fǎrǎ aripi, dar care dezvoltǎ periodic aripi atunci cȃnd trebuie sǎ caute
plante noi de colonizat. Cercetǎtorii au descoperit cǎ genele care formeazǎ declanșatorul de
creștere al aripilor aparțin unui virus, al cǎrui genom a devenit complet ȋncorporat ȋn cel al
gazdei sale. Cercetǎtorii sugereazǎ cǎ ȋn timp ce acest lucru e benefic pǎduchelui, virusul este de
fapt cel care induce dezvoltarea aripilor, pentru a-și mǎri aria de rǎspȃndire.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0960982219306116
2017: Viespile parazitoide (ȋși depun ouǎle ȋn alte insecte vii) și virușii formeazǎ adesea alianțe
simbiotice ȋmpotriva gazdelor lor insecte. Cercetǎtorii au vrut sǎ afle dacǎ aceastǎ „alianțǎ”
aduce și alte avantaje viespilor. Se pare cǎ da! În laborator, viespile infectate cu virusul
respectiv au trǎit cu aproximativ o treime mai mult decȃt viespile neinfectate. Dacǎ acest
efect se menține și ȋn afara laboratorului, s-ar pǎrea cǎ avem dovada unei strategii evolutive din
partea ambilor parteneri: cu cȃt viespea-gazdǎ trǎiește mai mult, cu atȃt este mai mare
posibilitatea de a rǎspȃndi virusul!
https://journals.plos.org/plospathogens/article?id=10.1371/journal.ppat.1006201

*****
Dupǎ cum v-ați dat seama, dragii mei prieteni, ȋn centrul poveștii noastre de astǎzi se aflǎ niște
creaturi microscopice bizare: virusurile. Într-un fel, acestea au depǎșit conceptele noastre despre
ce este viu și ce nu e viu, pentru cǎ ele au nevoie de o gazdǎ pentru a se reproduce și, de
asemenea, pentru a executa orice funcție vitalǎ. Cu alte cuvinte, de unul singur, un virus este
inert, ȋnsǎ el capǎtǎ viațǎ și este capabil sǎ se reproducǎ, odatǎ ce intrǎ ȋn contact cu o gazdǎ.
Singura lui „armǎ” este o secvențǎ de cod genetic, injectatǎ ȋn celulǎ! Odatǎ ajuns ȋnǎuntru,
codul virusului distruge rapid ADN-ul celulei și preia controlul. Celula este forțatǎ sǎ creeze noi
viruși și, ȋn cele din urmǎ „explodeazǎ”, eliberȃnd un nou detașament de viruși replicați.

14
Oamenii se tem de ei, pentru cǎ știu cǎ sunt agenți infecțioși care ȋi pot ȋmbolnǎvi, prin urmare,
sunt de evitat și de temut. Cu toate acestea, fiecare organism este infectat cu cel puțin o formǎ
unicǎ de virus! Totuși, ȋn povestea noastrǎ virușii par sǎ fie avangarda evoluției. Pentru
Luis P. Villarreal și pentru mulți alți cercetǎtori, virușii nu sunt simpli paraziți. Da, ei pot aduce
boala și chiar moartea. Dar ideea cǎ virușii sunt exclusiv periculoși este absurdǎ. Dacǎ am avea o
baghetǎ magicǎ pentru a elimina toți virușii de pe planetǎ, cei care-i studiazǎ cred cǎ lumea ar
frȃna brusc, pentru cǎ virușii au avut un rol fundamental ȋn evoluția noastrǎ.

Sometimes, can help us!

Existǎ viruși care au puterea de a rearanja tiparul de bazǎ al vieții (ADN-ul)!

Adevǎr! 17 mai 2016: Un studiu al Universitǎții Stanford, publicat ȋn revista eLife, dezvǎluie o
descoperire remarcabilǎ care schimbǎ dramatic percepția noastrǎ asupra evoluției umane. Studiul
constatǎ cǎ ȋncǎ de la apariția omului modern din primatele timpurii, aproximativ o treime din
mutațiile evolutive au fost cauzate nu prin mijloace ale selecției naturale, ci prin virusuri.
Avem gene ȋn propriul nostru genom care sunt derivate dintr-un retrovirus la un moment dat din
trecut, iar unele dintre acestea au funcții importante ȋn dezvoltarea noastrǎ ca oameni. Asta
sugereazǎ cǎ a existat un fel de relație simbioticǎ cu virusurile chiar de la ȋnceputul vieții
ȋnsǎși. Cu alte cuvinte, uneori, virusurile au ajutat evoluția umanǎ!
https://petrov.stanford.edu/pdfs/0124.pdf
Desigur, pentru mulți viruși scopul lor principal este anihilarea ADN-ului celulei, ȋnainte ca
aceasta sǎ explodeze. Cu toate acestea, existǎ viruși care se bazeazǎ pe o tacticǎ diferitǎ. Ei se
numesc „retroviruși”. Este interesant, fiindcǎ retrovirușii, pentru a avea un ciclu complet,
trebuie sǎ se integreze ȋn diversitatea geneticǎ a gazdelor. Dupǎ ce intrǎ ȋn celulǎ, preiau
informația geneticǎ, devenind parte a acestei informații genetice ȋn celula-gazdǎ. Acea celulǎ și
toate urmașele ei vor fi definitiv modificate. Mai mult, dacǎ un retrovirus se integreazǎ ȋntr-un

15
spermatozoid sau un ovul, modificǎrile genetice pot deveni permanente, transmițȃndu-se de
la o generație la alta. Practic, dacǎ o astfel de integrare are loc ȋn mod repetat, pe parcursul
evoluției, tiparul nostru (ADN-ul!) se modificǎ radical, iar, la un moment dat, virusul și celula
se contopesc.
 Se naște o ȋntrebare provocatoare. Dacǎ retrovirușii ne pot altera codul genetic și ajung sǎ
facǎ parte din structura noastrǎ geneticǎ, cum ne-a afectat deja aceastǎ transformare
specia?
1. Retrovirușii pot explica evoluția primatelor ȋn ființe umane.
Adevǎr! Analizȃnd ADN-ul cimpanzeilor și pe cel al oamenilor, genele noastre sunt identice ȋn
proporție de 99%. Atunci, unde sunt instrucțiunile care ne conferǎ unicitatea? Controversatul om
de științǎ Luis P. Villarreal este convins cǎ retrovirușii dețin rǎspunsul la aceastǎ ȋntrebare.
Adevǎr! Decodificarea genomului uman a oferit o mare surprizǎ. 93%-95% din ADN-ul uman
era „ADN inutil”, care, ȋn mare parte, sunt resturi genetice ale retrovirușilor primordiali!
http://www.somosbacteriasyvirus.com/canviruses.pdf

 Villarreal presupune cǎ atunci cȃnd virușii s-au integrat ȋn ADN-ul primatelor, au ȋnceput
sǎ le reconfigureze genomul. În timp, unele transformǎri s-au dovedit benefice pentru
supraviețuire. Pe mǎsurǎ ce acestea s-au acumulat, din primate s-a ivit o nouǎ specie:
oamenii. Diferența dintre evoluția noastrǎ și cea a cimpanzeilor e marcatǎ de virușii care
colonizeazǎ fiecare genom ȋn parte. Ei sunt implicați ȋn diferențierea rasei umane de cea a
cimpanzeilor. În acest caz, nu e vorba de inutilitate, ci de identitatea noastrǎ ca specie!
2. Se pare cǎ virușii sunt implicați ȋn toate tranzițiile evoluționiste majore.
 Unii oameni de științǎ cred cǎ anumite gene virale au fost la fel de importante pentru
evoluția umanǎ ca și selecția naturalǎ. S-ar pǎrea cǎ transferul de gene pe orizontalǎ
(efectuat de cǎtre virusuri sau bacterii) a fost, probabil, mecanismul primar prin care s-au
produs modificǎri de specii și schimbǎri majore ȋn interiorul unei specii.
 Deși teoria evoluționistǎ nu ia ȋn seamǎ consecințele produse de viruși, mai ales de cei
care persistǎ și colonizeazǎ, ȋn viziunea lui Villarreal evoluția a pornit de la un virus. O
descoperire recentǎ ȋi susține teoria!
Adevǎr! 2003: Într-un laborator din Franța, Bernard La Scola studiazǎ o mostrǎ veche de
bacterie din arhive și constatǎ cǎ proba era etichetatǎ greșit! Nu era o bacterie, ci un virus
neobișnuit, numit mai tȃrziu „Mimivirus”, din „familia Mimiviridae”. Mult timp s-a crezut cǎ
toți virușii sunt mici, lipsiți de viațǎ și cǎ au nevoie de celule pentru a se ȋnmulți. Mimi a
schimbat complet aceastǎ imagine convenționalǎ. În primul rȃnd, era imens! Pȃnǎ la Mimi, toți
virusologii erau convinși cǎ virușii trebuie sǎ fie mai mici decȃt celulele. Mimi ne-a arǎtat cǎ
aceștia pot fi mai mari ca celulele, atȃt fizic, cȃt și ca bagaj genetic. Mimi era gigantic, pentru cǎ
are ȋn componențǎ gene capabile de procesele oricǎrui organism viu!
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12663918/

16
  Deși pare o teorie controversatǎ, este posibil ca un virus primordial precum Mimi sǎ fi
conceput instrucțiunile pentru evoluția complexǎ a vieții și apoi sǎ le fi inserat ȋn celulele
primitive!
 Argument viabil! În toate laboratoarele lumii, multe dintre atributele descoperite la
celulele de astǎzi au origini simple, virale.
 Concluzie posibilǎ! Viața pe aceastǎ planetǎ nu ar fi existat fǎrǎ viruși, pentru cǎ un
virus primordial este precursorul vieții pe care o vedem ȋn prezent.
3. O descoperire accidentalǎ face legǎtura dintre viruși și nașterea copiilor.
Conform unui studiu, o adaptare umanǎ importantǎ rezultatǎ dintr-un virus este un strat special al
placentei umane, care previne respingerea fǎtului de cǎtre corpul mamei. Genele care au creat
acest țesut se numesc „sincitine” și nu se gǎseau inițial la strǎmoșii umani. Au fost dobȃndite ȋn
momente diferite din istoria noastrǎ, ȋntre 25 și 40 de milioane de ani ȋn urmǎ, fiind importante
pentru relația dintre mamǎ și fǎt.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3758191/
 Placenta multor mamifere, inclusiv cea umanǎ, poate fi legatǎ de invazia viralǎ.
Retrovirușii endogeni specifici, considerați cȃndva „ADN inutil”, au jucat un rol biologic
ȋn dezvoltarea placentei. Ce se ȋntȃmplǎ dacǎ virușii sunt inactivați?
Rǎspunsul vine de la Tom Spencer, un biolog care cerceteazǎ misterul nașterii studiind oile:
„Voiam sǎ vedem dacǎ prin injectarea unui fragment de ADN care sǎ inactiveze retrovirusul
procesul de gestație va continua”. Dupǎ dezactivarea retrovirușilor din embrionii de oaie, nu se
mai observǎ dezvoltarea celulelor specializate ale placentei, de care embrionul are nevoie pentru
a se insera ȋn uter. În lipsa lor, procesul de gestație eșueazǎ. Fǎrǎ aportul virușilor, creșterea
embrionului e blocatǎ, celulele specializate nu se formeazǎ și gestația se oprește!
https://www.pnas.org/content/103/39/14390
4. Un virus ar putea să explice fizicul masculilor.
Sincitina, proteina virală care permite formarea placentei, ajută, de asemenea, la creșterea masei
musculare la șoarecii masculi. Aceste rezultate ar putea explica, parțial, un mister persistent în
biologie: de ce masculii multor specii de mamifere tind să fie mai musculoși decât femelele.

https://journals.plos.org/plosgenetics/article?id=10.1371/journal.pgen.1006289
5. Virușii sunt implicați direct ȋn dezvoltarea și evoluția creierului uman.
 Apariția placentei a fost o cotiturǎ majorǎ ȋn evoluție. Fǎrǎ ea, pur și simplu nu am exista.
Ea a pregǎtit terenul pentru un alt mare salt evoluționist.
Placenta mamiferelor, catalizatǎ de viruși, este o centralǎ energeticǎ, iar 70% din energia sa
alimenteazǎ dezvoltarea unui organ remarcabil: creierul! Virușii au stimulat dezvoltarea
creierului și au creat mecanismul dependenței. Tot ei au avut un rol important ȋn evoluția
ȋnvǎțǎrii și a limbajului. Mai mult, un virus primordial ar putea sǎ fie responsabil pentru apariția
conștiinței umane!

17
https://www.livescience.com/61627-ancient-virus-brain.html
https://www.facebook.com/watch/?v=1269182263214029 An ancient virus could be
responsible for human consciousness

6. Virușii au contribuit la apariția celui mai intens sentiment: dragostea.

 Cercetǎtorii au identificat peste 4500 de specii de mamifere, dar mai puțin de 5% dintre
acestea leagǎ relații pe viațǎ.
Biologul Larry Young bǎnuiește cǎ toate sentimentele complexe asociate cu dragostea ȋși au
rǎdǎcina ȋntr-o chimie elementarǎ, legatǎ și de viruși. Young crede cǎ ȋn timpul sexului sunt
eliberate 3 substanțe de bazǎ responsabile cu formarea cuplurilor. Prima este dopamina, care ne
oferǎ sentimentul de plǎcere și euforie. Celelalte douǎ substanțe, ocitocina și vasopresina,
sporesc percepțiile senzoriale, asociind plǎcerea cu partenerul, dar acționeazǎ doar dacǎ existǎ
suficienți receptori pentru ele. În experimentele sale, Young a folosit douǎ specii de șoareci,
dintre care una se caracterizeazǎ prin relații monogame. În urma analizelor efectuate, s-a
observat un aspect interesant. Ambele specii eliberau același „cocktail amoros” ca la oameni, dar
numai creierul șoarecilor monogami avea suficienți receptori care sǎ capteze substanțele. Ca
sǎ-și demonstreze teoria, Young a injectat ȋn creierul unui șoarece „ușuratic” un virus, care a
inserat instrucțiuni pentru crearea de receptori suplimentari. Rezultatul? „Ușuraticul” șoricel a
„ales” sǎ devinǎ atașat doar de prima lui partenerǎ! Cu alte cuvinte, un virus care a modificat o
singurǎ genǎ, a schimbat radical comportamentul!
https://www.nationalgeographic.com/science/phenomena/2004/06/16/love-is-a-virus/
 Consecințele sunt provocatoare! Poate cǎ un virus primordial, cu mult timp ȋn urmǎ, a
pǎtruns ȋn noi și ne-a reprogramat pentru monogamie (s-au produs modificǎri de
comportament, evoluția relațiilor sociale, monogamie, poate chiar ceea ce noi numim
iubire).

*****
Și lista noastrǎ ar putea continua, pentru cǎ virușii ne-au modificat genomul și ȋncǎ n-au terminat
cu noi. Cu certitudine, virușii au avut un impact major ȋn apariția, evoluția și diversificarea vieții
de pe planeta noastrǎ. Prin urmare, nu e greu de postulat cǎ acest fenomen poate continua,
ducȃnd la apariția unei noi (sub)specii de oameni. Cum anume ne vor reproiecta virușii? Cum
vor arǎta noii oameni? Cum ȋși vor construi aceștia societǎțile, cultura, arta? Posibile rǎspunsuri
ȋn urmǎtoarea noastrǎ ȋntȃlnire . Pȃnǎ atunci, vǎ invit sǎ urmǎriți un documentar interesant,
intitulat „Vȃnǎtorii de viruși”, ȋn care puteți face cunoștințǎ cu Villarreal și ideile sale inovatoare:
https://www.trezireainteligentei.ro/vanatorii-de-virusi/.

Ziua a 4-a, prima parte

o Suntem oare martorii evoluției speciei noastre?
https://www.facebook.com/oceanplanetsoul/videos/666871530506441/?v=666871530506441
Octopus of depths greater than 1000 mts. Credit: Paul Hafe

18
  Ar putea ființele umane sǎ fie subiectul unui ingenios proiect de
bioinginerie realizat de cǎtre extratereștri?

Oameni și extratereștri sau

doar NOI !?!

Pentru unii dintre voi, pare un subiect SF, nu-i așa? Cu toate acestea, oamenii creeazǎ deja, ȋn
laboratoare performante, o mulțime de viruși.
 Adevǎr! Cancerul și viroterapia: Viroterapia este un tratament care utilizează
biotehnologia pentru a transforma anumite virusuri în agenți anti-boală. De exemplu,
virușii oncolitici infectează și distrug doar celulele canceroase. Astfel, virusul Seneca
Valley (SVV) este un virus oncolitic care ar putea fi noua terapie de distrugere a
cancerului.

https://www.pnas.org/content/115/46/E10934

https://www.facebook.com/watch/?v=1150614705070786 Genetically engineered

viruses successfully destroy tumors
 Posibil! Sensibilitatea la radiații ar putea fi rezolvatǎ prin viroterapie extinsǎ. Un prim
pas a fost deja fǎcut! Proteinele care blocheazǎ radiațiile luate din ADN-ul „urșilor de
apǎ” au fost ȋncorporate ȋn celulele umane, ceea ce a sporit cu 40% protecția ADN-ului
uman ȋmpotriva efectelor negative provocate de razele X.

https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/1059293674202890/ Tardigrade
proteins protect human DNA against radiation.

În plus, viața extraterestrǎ este la fel de posibilǎ ca și viața terestrǎ. De ce sǎ nu acceptǎm ideea
cǎ o altǎ civilizație, de data aceasta una extraterestrǎ, s-a dezvoltat cu mult ȋnaintea oamenilor și

19
a ajuns sǎ stǎpȃneascǎ forța ingineriei genetice? Atunci cȃnd vine vorba despre acest subiect,
opiniile oamenilor de științǎ sunt diferite, ȋn acest moment conturȃndu-se douǎ teorii interesante:

 „Panspermia”: viața pe Pǎmȃnt s-a dezvoltat ȋn mod „natural”, și ȋși are originea ȋn
microbii aduși de comete;
 „Panspermia dirijatǎ”: aceste comete nu au ajuns aici ȋntȃmplǎtor, ci ȋn mod deliberat,
pentru a modifica evoluția umanǎ.

Prima ȋntrebare! Ar putea virusurile supraviețui ȋn vidul ȋnghețat al spațiului?

Pȃnǎ recent se credea cǎ radiațiile, temperaturile extreme și vidul spațial, cu alte cuvinte, absența
oxigenului, ar ucide orice formǎ de viațǎ. Cu toate acestea, dovezile științifice ne aratǎ altceva. În
ultimii 20 de ani, s-a demonstrat cǎ microbii sunt cǎlǎtori spațiali ȋnnǎscuți!
 20 aprilie 1967: Modulul NASA fǎrǎ echipaj, Surveyor 3, a aterizat pe Lunǎ și și-a
ȋnceput misiunea de colectare a solului de pe suprafața lunarǎ. Doi ani mai tȃrziu,
astronauții din misiunea Apollo 12 au recuperat pǎrți din Surveyor 3 și le-au adus pe
Pǎmȃnt. Spre uimirea oamenilor de științǎ, pe sondǎ sunt descoperite bacterii
streptococice vii.
 Într-o serie de experimente, microorganismele aflate pe Stația Spațialǎ Internaționalǎ au
fost expuse la condițiile vidului spațial, la radiații și la schimbǎrile de temperaturǎ din
spațiul cosmic. Incredibil, dar multe dintre aceste organisme au supraviețuit, iar cȃteva
tipuri de bacterii au prosperat pe Pǎmȃnt, dupǎ ce au petrecut doi ani ȋn exteriorul Stației
Spațiale Internaționale.
 Acest grad de rezistențǎ la condițiile extreme nu este rezervat doar organismelor
unicelulare. În septembrie 2007, o rachetǎ ruseascǎ Soyuz a transportat ȋn spațiu
minuscule animǎluțe numite tardigrade („urși de apǎ”), pentru a le testa legendara
abilitate de a prospera ȋn medii extreme. În cadrul experimentelor realizate pe Stația
Spațialǎ Internaționalǎ s-a descoperit cǎ micuțele tardigrade supraviețuiesc expunerii ȋn
condițiile mediului cosmic. Mai mult, dupǎ ce au fost aduse ȋnapoi pe Pǎmȃnt, cȃteva
tardigrade erau ȋncǎ ȋn viațǎ.

https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/1263451510453771/ Tardigrades:
The Toughest Creatures on Earth
De asemenea, s-a stabilit cǎ microorganismele pot supraviețui foarte ușor pe corpuri precum
cometele. Dr. Richard Hoover și-a petrecut cea mai mare parte din carierǎ studiind fosile ȋn
cǎutarea semnelor de viațǎ microscopicǎ extraterestrǎ, și este un susținǎtor principal al teoriei
panspermiei. Dupǎ cum indicǎ cercetǎrile sale, cometele ȋnghețate sunt incubatoarele ideale
pentru viața extraterestrǎ.
https://www.space.com/11049-alien-life-meteorites-skepticism.html
 Argument posibil! Microorganismele de pe Pǎmȃnt pot trǎi ȋn gheațǎ, iar gheața este
componenta dominantǎ a cometelor. Prin analogie, organismele pot rǎmȃne ȋn viațǎ,
fiind protejate de materialul ȋnghețat al cometei, pȃnǎ la intrarea ȋntr-un alt sistem solar,
acolo unde ar putea sǎ gǎseascǎ o planetǎ „ospitalierǎ”. Dacǎ virusurile extraterestre
ajung pe Pǎmȃnt, Dr. Hoover sugereazǎ cǎ cele care nu gǎsesc o gazdǎ ar putea
20
 supraviețui ȋntr-un mediu „de gheațǎ”, pentru lungi perioade de timp. Astfel, cometele au
devenit, ȋn opinia sa, un loc absolut potrivit pentru originea vieții.
A doua ȋntrebare! Este posibil ca istoria epidemiilor de pe planeta noastrǎ sǎ nu fie doar o
poveste umanǎ, ci și una extraterestrǎ?
Adevǎr! Existǎ un eveniment curios ȋn istoria evoluției noastre: momentul ȋn care rasa umanǎ
aproape cǎ a dispǎrut. Acum aproximativ 75.000 de ani, a avut loc un blocaj ȋn evoluția umanǎ.
Se afirmǎ cǎ populația umanǎ a scǎzut efectiv de la cȃteva milioane pȃnǎ la doar cȃteva mii!
 O teorie controversatǎ afirmǎ cǎ motivul acestui moment de rǎscruce este un virus care a
fost adus pe Pǎmȃnt de cǎtre o cometǎ. Conform acestei teorii, o cometǎ s-a prǎbușit pe
planetǎ cu o forțǎ atȃt de devastatoare, ȋncȃt a creat o iarnǎ nuclearǎ, ucigȃnd aproape
toatǎ populația umanǎ de pe Pǎmȃnt. Cei care au reușit sǎ supraviețuiascǎ, atȃt iernii
nucleare, cȃt și virusului extraterestru, au apǎrut ca o specie profund modificatǎ și
ȋmbunǎtǎțitǎ. Imediat dupǎ acest eveniment, oamenii au ȋnceput, pentru prima datǎ, sǎ
lase dovezi de gȃndire simbolicǎ, artǎ, muzicǎ și limbaj avansat. Cumva, ființele umane
au atins un alt nivel al evoluției, și s-a produs transformarea creierului uman!
Adevǎr! Epidemia de gripǎ spaniolǎ din anul 1918 este probabil cea mai gravǎ epidemie din
istoria noastrǎ consemnatǎ pȃnǎ acum. Istoricii medicali estimeazǎ cǎ pȃnǎ la 20 de milioane de
victime au murit ȋn timpul acelei epidemii.
 Interesant, marea epidemie de gripǎ a izbucnit ȋn aceeași zi, ȋn douǎ locuri diferite: ȋn
Boston (Massachusetts, S.U.A.) și ȋn cealaltǎ parte a lumii, ȋn Bombay (India)! Ne putem
ȋntreba cum a putut sǎ aparǎ, ȋn mai puțin de 24 de ore, un focar al aceluiași virus ȋn
locuri atȃt de ȋndepǎrtate unul de celǎlalt ȋn anul 1918, atunci cȃnd cǎlǎtoriile aerine nu
existau.
 Rǎspuns posibil! Poate cǎ Pǎmȃntul a fost atins de coada unei comete, și de aceea a
izbucnit epidemia ȋn pǎrți opuse ale planetei. În mod ironic, cei care au supraviețuit au
dezvoltat sisteme imunitare mult mai puternice!
Adevǎr! Sussex, Anglia, 1992: Vitele sunt sacrificate cu miile pe mǎsurǎ ce oficialii
guvernamentali ȋncearcǎ sǎ previnǎ rǎspȃndirea unei noi epidemii, numitǎ „boala vacilor
nebune”, care pare sǎ fi apǎrut pe neașteptate și s-a rǎspȃndit la scarǎ largǎ.
 „Boala vacilor nebune” e o provocare a conceptelor tradiționale de cauzalitate a
bolii, ȋn sensul cǎ nu e o bacterie și nu este un virus. Este un tip total nou de boalǎ,
cauzatǎ de niște proteine bizare numite „prioni”, care nu se ȋmperecheazǎ corect
și transmit aceste informații altor proteine, ceea ce le face și pe acestea,
disfuncționale.
 Interesant, unele dintre microorganismele gǎsite ȋn resturile de comete au structuri
chimice foarte asemǎnǎtoare cu cele ale prionilor!
Adevǎr! Paris, Franța, iulie 2013: Oamenii de științǎ au anunțat descoperirea unei clase cu totul
noi de microbi extrem de mari, numiți „Pandoravirusuri”. Pȃnǎ la 94% din genomul
„Pandoravirușilor” nu are nimic ȋn comun cu orice altǎ formǎ de viațǎ de pe Pǎmȃnt! Cu alte
cuvinte, aceste virusuri au o mare proporție de gene care nu corespund nici unei alte gene din

21
organismele cunoscute de noi. Cu toatǎ aparența extraterestrǎ, „Pandoravirusurile” au ceva ȋn
comun cu viața de pe Pǎmȃnt: ADN-ul!
https://health.wusf.usf.edu/post/worlds-biggest-virus-may-have-ancient-roots#stream/0
 Cei care susțin panspermia spun cǎ aceastǎ descoperire științificǎ sprijinǎ o parte
esențialǎ a ipotezei lor: toatǎ viața din univers se bazeazǎ pe ADN, iar viața de pe Pǎmȃnt
este strȃns ȋnruditǎ cu viața de pretutindeni. Mai mult, dacǎ ADN-ul este prezent peste tot
ȋn spațiu și toate speciile din galaxie sunt un produs al ADN-ului respectiv, am putea
presupune cǎ existǎ un fel de relație simbioticǎ ȋntre noi toți.
 Dacǎ extratereștrii folosesc acești microbi pentru a ne face mai asemǎnǎtori cu ei, vom
ȋncepe sǎ arǎtǎm semne de evoluție fizicǎ geneticǎ: (1) nivelul nostru de testosteron ar
trebui sǎ coboare; (2) vom deveni mai „fragili” (nu mai „sensibili” sau „vulnerabili”!);
(3) probabil vom deveni mai androgini; (4) ni se va dezvolta inteligența. Unii teoreticieni
subliniazǎ cǎ astfel de tendințe sunt deja prezente ȋn evoluția ființelor umane. De
exemplu, numǎrul spermatozoizilor scade, ȋn timp ce populația lumii a atins cifre record,
fapt care poate conduce la realizarea unui nou echilibru!
 Unii adepți ai teoriei extraterestre cred cǎ acest proces, uneori dificil pentru noi, este de
fapt ȋn beneficiul umanitǎții. Dar ei ne avertizeazǎ și cǎ extratereștrii ar putea avea o altǎ
agendǎ, una care nu ne avantajeazǎ (doar) pe noi, ci (și) pe ei.

Dupǎ cum vedeți, informațiile care vin spre noi sunt foarte interesante și genereazǎ o mulțime de
ȋntrebǎri. Este momentul sǎ primiți cȃteva confirmǎri, așa cǎ vǎ invit la film! V-am pregǎtit, ȋn
prima parte a prezentǎrii noastre, documentarul „The Alien Infection” („Infecția extraterestrǎ”).
Noi ne revedem mȃine, cu partea a doua a acestei prezentǎri, pentru a vǎ povesti cum am realizat
eu cǎ „procesul ȋnǎlțǎrii” („trezirii spirituale”) vine la pachet cu... un posibil retrovirus.

Sfat! Nu intrați ȋn panicǎ și lǎsați filmul sǎ se ȋncarce, ca sǎ-l puteți viziona !

https://mega.nz/#!JFtiCYaa!vHIT9s1XWxH5Br-TSOUwn9dMCncKql_IJbX0LGTBw54

*****

Ziua a 4-a, partea a 2-a

o Suntem oare martorii evoluției speciei noastre?
https://www.facebook.com/oceanplanetsoul/videos/190439415623069/ ▪ Eagle rays feed on
mollusks and crustaceans, crushing their shells with their

 Cum am realizat eu cǎ „procesul ȋnǎlțǎrii” („trezirii spirituale”) vine la

pachet cu... un posibil retrovirus?

22
„Bine ne-am regǎsit, mǎ numesc Epstein-Barr. Sunt un virus simpatic și nu-mi place
singurǎtatea. De aceea ȋmi fac ușor prieteni. De exemplu, bacteria numitǎ ‚Streptococ’! Îmi plac
stresul (adrenalina este alimentul meu preferat), mercurul, dioxinele și alte toxine cu care mǎ
hrǎnesc. Dupǎ cum vezi, tu ești prietenul meu cel mai bun. De altfel, după infecția primarǎ rămân
în organismul tǎu pe tot parcursul vieții, într-o stare latentă. Dar... devin foarte activ atunci cȃnd
sistemul tǎu imunitar este dat peste cap!”

 Virusul Epstein-Barr afecteazǎ mai mult de 90% din populația lumii, ȋnainte de vȃrsta de
20 de ani. Deși la origini nu este un virus „rǎu”, chiar ne-a ajutat sǎ metabolizǎm
metalele grele din organism, virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor
herpetice, este foarte ușor de luat (se transmite prin fluidele din corp, ȋn principal prin
intermediul salivei), dar foarte greu de detectat, producȃnd o gamǎ largǎ de simptome
misterioase, și nu existǎ tratament specific pentru infecția cu EBV. Primele versiuni
ale EBV - care continuǎ sǎ existe pe Pǎmȃnt - acționeazǎ relativ lent și de multe ori nu
dau naștere unor simptome notabile decȃt peste foarte mulți ani. Chiar și atunci, aceste
simptome sunt relativ ușor de suportat. Cu toate acestea, EBV a suferit mutații de-a
lungul deceniilor și fiecare nouǎ generație a virusului a devenit din ce ȋn ce mai
„periculoasǎ”.

De ce s-a ȋntȃmplat așa? S-a schimbat cumva mediul nostru de viațǎ? S-ar putea ca micuții viruși
sǎ fie printre primii „locatari” ai corpului uman care „au ales” sǎ se adapteze la noile condiții?
Virusul Epstein-Barr ne ajutǎ sau ne face „rǎu”? Haideți sǎ detaliem puțin aceste aspecte,
urmǎrind cele patru etape ȋn care virusul Epstein-Barr evolueazǎ.

23
Etapa ȋntȃi: „Nu mǎ grǎbesc niciodatǎ, aștept ocazia favorabilǎ!”

Pur și simplu, la ȋnceputul infectǎrii cu EBV, virusul trece printr-o perioadǎ inițialǎ latentǎ, ȋn
care nu face altceva decȃt sǎ se ȋnmulțeascǎ prin divizare, așteptȃnd ocazia pentru a lansa o
infectare mai directǎ. Spre exemplu, dacǎ te epuizezi fizic timp de sǎptǎmȃni la rȃnd și nu ȋți
acorzi șansa de a te recupera pe deplin, dacǎ ȋți privezi organismul de unele substanțe nutritive
esențiale (cum ar fi zincul sau vitamina B12), dacǎ treci printr-o experiențǎ emoționalǎ
traumaticǎ (o despǎrțire sau moartea unei persoane dragi, etc.), ori atunci cȃnd ai un accident (de
pildǎ, de mașinǎ), virusul va detecta hormonii stresului secretați de organismul tǎu și va profita
pentru a prelua controlul asupra acestuia. De asemenea, EBV acționeazǎ adeseori atunci cȃnd
treci printr-o schimbare hormonalǎ majorǎ, cum ar fi pubertatea, sarcina sau menopauza. În acest
caz, EBV nu ȋți exploateazǎ slǎbiciunea, ci starea hormonalǎ, cǎci hormonii reprezintǎ una din
principalele sale surse de hranǎ, astfel ȋncȃt abundența lor acționeazǎ ca un factor declanșator.

Etapa a doua: „Sunt pregǎtit sǎ acționez!”

Aceasta este perioada ȋn care virusul este cel mai contagios. Totodatǎ, este prima etapǎ ȋn care
EBV ȋși face cunoscutǎ prezența ȋn organism, prin transformarea ȋn mononucleozǎ („boala
sǎrutului”). În timpul acestei etape, sistemul tǎu imunitar declarǎ „rǎzboi” virusului. Severitatea
acestei „bǎtǎlii” depinde de fiecare om ȋn parte, dar și de tulpina sau varietatea de EBV cu care
este infectatǎ persoana. Este posibil sǎ nu ai mononucleozǎ decȃt o sǎptǎmȃnǎ sau douǎ, ȋn care
sǎ ȋți simți gȃtul iritat și sǎ fii obosit. Alternativ, poți avea stǎri de obosealǎ, dureri severe de gȃt,
febrǎ, dureri de cap, urticarii și alte simptome, care dureazǎ luni la rȃnd. În timpul acestei etape,
EBV ȋși cautǎ un cǎmin pe termen lung, atacȃndu-ți unul sau mai multe organe majore, de regulǎ
ficatul și/sau splina, pe care le adorǎ, pentru cǎ aici se acumuleazǎ de obicei mercurul,
dioxinele și alte toxine care ȋl hrǎnesc. Un alt secret legat de EBV constǎ ȋn faptul cǎ acesta are
o prietenǎ foarte bunǎ: o bacterie numitǎ „streptococ”. În timpul etapei a doua a EBV,
streptococul poate cǎlǎtori atȃt ascendent (dȃnd naștere unor dureri de gȃt și/sau infectȃnd
sinusurile, nasul sau gura), cȃt și descendent (creȃnd infecții vaginale, ale tractului urinar, la
nivelul rinichilor sau vezicii, dar mai ales… cistitǎ).

Etapa a treia: „În sfȃrșit, am cǎsuța mea!”

De ȋndatǎ ce virusul se instaleazǎ ȋn ficat, splinǎ și/sau alte organe, el rǎmȃne aici. Începȃnd din
acest moment, atunci cȃnd un medic face un test pentru Epstein-Barr, el gǎsește anticorpi. Dacǎ
ai o varietate obișnuitǎ, EBV ar putea rǎmȃne ȋn stare latentǎ ȋn organele tale ani la rȃnd, poate
chiar decenii, fǎrǎ sǎ ȋți dai seama. Totuși, dacǎ ai o varietate extrem de agresivǎ, el poate crea
probleme serioase chiar ȋn aceastǎ etapǎ. Virusul așteaptǎ cu rǎbdare pȃnǎ cȃnd percepe
hormonii asociați cu stresul, care ȋi spun cǎ te afli ȋntr-o stare extrem de vulnerabilǎ, sau cȃnd
treci prin transformǎri hormonale. În timp ce sistemul tǎu imunitar este dat peste cap, EBV
profitǎ de haosul creat și pǎrǎsește organele ȋn care și-a fǎcut cuib, instalȃndu-se ȋntr-un alt organ
major sau ȋntr-o glandǎ, de pildǎ ȋn tiroidǎ! Virusul Epstein-Barr invadeazǎ tiroida dintr-un
motiv strategic: el ȋncearcǎ sǎ inducǎ astfel o stare de confuzie și de stres ȋntregului sistem
endocrin. Presiunea asupra glandelor suprarenale produce o creștere a secreției de adrenalinǎ -
alimentul favorit al EBV - care ȋl ȋntǎrește pe acesta, fǎcȃndu-l capabil sǎ atace ținta sa supremǎ:
sistemul nervos.

24
Etapa a patra: „Ura, am reușit!”

Scopul suprem al virusului Epstein-Barr este sǎ pǎrǎseascǎ tiroida și sǎ inflameze sistemul

nervos central. În mod normal, sistemul imunitar nu ar lǎsa acest lucru sǎ se ȋntȃmple, dar dacǎ
EBV a reușit cu succes sǎ te epuizeze complet ȋn timpul etapei a treia, prin pǎtrunderea ȋn tiroidǎ,
și dacǎ suferi subit de o ranǎ fizicǎ sau emoționalǎ severǎ, virusul va profita imediat de
vulnerabilitatea ta, provocȃnd o multitudine de simptome ciudate.

Printre simptomele generate de aceastǎ inflamație viralǎ se numǎrǎ: durerile musculare,

durerile de ȋncheieturi, apariția unor zone sensibile și dureroase, durerile de spate, furnicǎturile
și/sau amorțirea palmelor și tǎlpilor, migrenele, anxietatea, „gheara” și durerile ȋn zona pieptului,
spasmele esofagului, palpitațiile la inimǎ, oboseala continuǎ, amețelile, acufena sau țiuitul ȋn
urechi, punctele care plutesc ȋn fața ochilor, insomnia, somnul neodihnitor, „bufeurile” puternice,
crizele de „astm”, transpirațiile nocturne. În astfel de cazuri, pacienții primesc deseori tratamente
greșite, care nu vizeazǎ adevǎratul vinovat, cǎci aceste boli misterioase nu sunt altceva decȃt
etapa a patra a virusului Epstein-Barr.

Abia acum informațiile pe care vi le-am prezentat devin interesante, dar trebuie sǎ vǎ mai pun o
ȋntrebare. Ați auzit despre „simptomele ȋnǎlțǎrii” („trezirii spirituale”)? Cu siguranțǎ, pentru cǎ
mulți dintre voi le-ați parcurs sau ȋncǎ le parcurgeți . Pentru cei care nu știu despre ce este
vorba, informațiile de clarificare vor veni odatǎ cu conferința despre conștiințǎ. Ei bine, și eu am
trecut prin aceastǎ perioadǎ, dar atunci, fiind foarte „prinsǎ” de propria mea experiențǎ,
n-am putut sǎ fac legǎtura cu EBV. Am fǎcut aceastǎ legǎturǎ mult mai tȃrziu, și vǎ voi povesti
cum anume.

Martie, 2016: Am primit la cabinet vizita unei asistente medicale, trimisǎ la mine pentru cele
trei ședințe de Vindecare Reconectivǎ, de un prieten comun. Lucrȃnd ȋn zona medicalǎ, mi-a
fǎcut rapid o trecere ȋn revistǎ a stǎrii de sǎnǎtate și a simptomelor care deveniserǎ deranjante ȋn
ultima perioadǎ. Sǎ le luǎm pe rȃnd!

 Afecțiuni: esofagitǎ de reflux; varice la ambele picioare; toxoplasmozǎ.

 Operații efectuate: de tiroidǎ și de apendicită.
 Simptome prezente: stare de obosealǎ; leșin; arsuri și dureri sternale; dureri ȋn jurul
genunchilor; inflamarea ganglionilor limfatici; tulburǎri respiratorii; rǎgușealǎ;
usturimi la nivelul mușchilor, pielii și canalelor lacrimale; urinare frecventǎ; apariția unei
erupții herpetice ȋn jurul nasului; frisoane; creșterea tensiunii; scǎderea pulsului și a
temperaturii (34,7 - 35°C!); dureri de oase și de cap; „apariția” unor puncte pe coloana
vertebralǎ și pe stern din care pornește o senzație de arsurǎ.

În anul 2016 nu citisem nimic despre viruși! Cu toate acestea, dupǎ prima ședințǎ de Vindecare
Reconectivǎ, aveam ȋn minte un singur cuvȃnt, care se repeta obsedant: „virus”. Așa cǎ am venit
acasǎ, am deschis calculatorul și am ȋnceput sǎ caut un virus care sǎ prezinte o simptomatologie
asemǎnǎtoare cu simptomele prezentate de prietena mea. În momentul ȋn care am gǎsit informații
despre virusul Epstein-Barr, m-am oprit. Asemǎnarea era șocantǎ! A doua zi, i-am sugerat
prietenei mele cȃteva analize pe zona de virusologie. Într-adevǎr, analizele au indicat prezența
virusului Epstein-Barr și o infecție streptococicǎ, care a putut fi tratatǎ cu antibiotice. În plus,

25
prietena mea a profitat de cele cȃteva zile de concediu medical, s-a odihnit și s-a hidratat
corespunzǎtor. Adevǎrul este cǎ simptomele au diminuat mult! În acel moment am devenit
curioasǎ, mai ales cǎ, ani de zile (ați citit bine!) am avut simptome asemǎnǎtoare. Interesant,
atunci cȃnd, la rȃndul meu, mi-am fǎcut analizele, anticorpii erau prezenți, adicǎ virusul era cel
puțin ȋn cea de-a treia etapǎ de evoluție! Totuși, ca sǎ fiu cinstitǎ cu voi, simptomele mele au
avut și cȃteva variațiuni interesante, mai ales dupǎ Reconectare, care aratǎ cǎ se produceau
anumite modificǎri la nivel neurologic! Ca sǎ vǎ demonstrez cǎ am dreptate, am ales cȃteva
pasaje din „Jurnal”.

23.10.2010: „Când am mers la bucătărie, fereastra mea a devenit magică. Era o noapte cu lună
plină, deosebit de frumoasă. Însă pentru mine luna căpătase o proiecţie triplă. Era mult mai
aproape şi foarte strălucitoare. Şi totuşi, sunt inginer...”

25.10.2010: „Dimineața m-am ȋmbrǎcat și am ieșit din bloc. Totul era ciudat. Simțeam altfel
decȃt pȃnǎ acum. Simțeam foarte puternic mirosul de noxe și mǎ deranja. Distingeam mirosul
fiecǎrui copac, de la distanțǎ de cȃțiva zeci de metri. Și fiecare copac mirosea altfel. Era pentru
prima oarǎ cȃnd realizam acest lucru.”

31.10.2010: „Senzațiile de arsurǎ puternicǎ au fost mai ales ȋn zona inimii, apoi s-au ȋntins spre
tiroidǎ.”

7.11.2010: „Astǎzi am avut gustul modificat. Simt altfel tot ceea ce beau sau mǎnȃnc.”

8.11.2010: „Seara, a trebuit să merg până la farmacie. În apropierea blocului în care locuiesc, a
apărut o formă alburie, ca un nor. Plutea foarte jos şi am avut impresia că, dacă vreau, pot
chiar să o ating... Am ajuns la farmacie şi norul de ceaţă albă m-a însoţit până acolo. Am intrat,
am cumpărat ce-mi propusesem şi am pornit din nou spre casă. De data aceasta, am mers pe
strada principală, care este paralelă cu cea pe care venisem iniţial. M-am uitat în urma mea.
Norul meu mergea din nou în spatele meu. Însă acum, în sens invers... Pur şi simplu mergea cu
mine şi nu era nici cea mai mică urmă de vânt. Când am ajuns la intersecţia care duce spre blocul
în care locuiesc, a dispărut. Dintr-o dată, nu l-am mai văzut. Am cotit la stânga, spre casă. Ceva
m-a făcut să-mi întorc privirea. Norul meu era din nou în dreptul intersecţiei. Brusc, s-a despărţit
în trei sau patru bucăţi mai mici.”

29.12.2010: „Am simţit cum înaintez în corp. Respiram altfel... Ca şi cum n-aş mai fi avut
nevoie. Şi totul a devenit linişte. Zgomotele care veneau din afara camerei de baie au devenit
foarte puternice şi le-am perceput cumva în interiorul meu.”
3.01.2011: „Noaptea trecută, imediat după ce m-am aşezat în pat, am auzit nişte sunete de
frecvenţă foarte ridicată şi am simţit o apăsare puternică în mijlocul frunţii, cumva în interiorul
meu. Şi, imediat după asta, pur şi simplu am izbucnit în culoare. Eram culoare în interiorul şi în
exteriorul meu. Eram o culoare strălucitoare, aurie, nepământeană. Auriul avea nişte irizări de
sfere mici, foarte strălucitoare. Totul era ca dintr-o altă lume. N-a durat prea mult.”
11.03.2011: „În aceeaşi clipă, mi-am revenit şi primul gest a fost să-mi pun termometrul, care s-a
încăpăţânat să arate 34,1°C! Picioarele şi mâinile erau încă reci, dar eu mă simţeam bine şi ştiam
că nu am de ce să-mi fac griji.”

26
Dupǎ cum vedeți, sunt cȃteva simptome neurologice interesante, care mergeau de la
modificarea simțurilor (miros, gust, auz), la dureri de natură nervoasă, respirație schimbatǎ și
stare de confuzie importantǎ, care m-a fǎcut sǎ „ȋmpletesc” realitatea cu starea de conștiințǎ
modificatǎ. Interesant, la fel ca la prietena mea, temperatura corpului era ȋn acele momente sub
35°C! Un lucru foarte important! În timp, fǎrǎ niciun fel de tratament, toate simptomele
deranjante (de exemplu, dureri puternice) au diminuat și au dispǎrut. În schimb, pentru cǎ relația
simbioticǎ s-ar pǎrea cǎ funcționeazǎ ȋn cazul meu, organismul a ȋnceput sǎ se comporte cumva
diferit!
25.10.2010: „Am observat ceva nou. Nu mai obosesc când urc scările. De obicei, trebuia să fac
‚haltă’ la etajul doi. Acum am urcat foarte repede, fără să obosesc sau să respir greu. Mă simt
uşoară, ca şi cum aş pluti. Mi-am dat seama de asta, abia când am ajuns în faţa uşii de la intrarea
în apartament.”
Practic, ȋn toatǎ aceastǎ perioadǎ a trebuit sǎ mǎ reobișnuiesc sǎ funcționez „normal” ȋn noile
condiții, ȋnvǎțȃnd „de la zero” multe lucruri. Ce s-a schimbat? Aproape totul! Modelul de
gȃndire, modul ȋn care vǎd și aud, programul de somn, cantitatea de hranǎ de care am nevoie,
stilul de ȋnvǎțare și abilitǎțile de memorare, capacitatea de „vindecare” a corpului... Și lista ar
putea continua! Este momentul sǎ vǎ invit sǎ urmǎriți un scurt documentar despre Coronavirus,
care aratǎ cǎ... virusul afecteazǎ creierul! Dar voi știți deja cǎ aceste informații s-ar putea sǎ
lucreze ȋn favoarea, nu ȋn defavoarea noastrǎ . Depinde de noi dacǎ privim un pahar pe
jumǎtate plin... sau pe jumǎtate gol, nu-i așa ?
https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/724626721631321/ Coronavirus can
damage the brain

S-ar putea sǎ fie doar o coincidențǎ, desigur, dar ce-ar fi sǎ descoperim cǎ virușii din aceastǎ
perioadǎ sunt de fapt prietenii noștri? S-ar putea ca proprii noștri viruși sǎ se adapteze mult
mai ușor la noul mediu de viațǎ creat (poate) ȋn mod inconștient de cǎtre noi? Dar dacǎ ei se
re-adapteazǎ, ȋnseamnǎ cǎ și ființa umanǎ se poate re-adapta! Suntem la o conferințǎ ȋn cadrul
cǎreia putem pune orice ȋntrebare! Totuși, la acea datǎ analiza mea nu era completǎ, pentru cǎ
m-am oprit la virusul Epstein-Barr. Acum, analizȃnd cu mai multǎ atenție informațiile de care
dispunem, aș putea adǎuga cȃteva ȋntrebǎri .

Prima ȋntrebare! S-ar putea ca virușii sǎ fie „personalizați” pentru „inamic”, și sǎ se atașeze
exclusiv doar de celulele care au o anumitǎ secvențǎ ADN? Cu alte cuvinte, doar anumite
persoane ar fi predispuse sǎ contracteze un tip de virus, sau sǎ dezvolte o formǎ mai gravǎ a unei
boli, iar purtǎtorul nu riscǎ infectarea cȃt timp nu ȋmpǎrtǎșește tiparul ADN al „victimei”. În
aceste condiții, este puțin probabil sǎ vorbim despre un virus natural, ci despre virusuri sau
bacterii „proiectate”, care sunt trimise aici pentru a „ucide” oamenii cu anumite slǎbiciuni
genetice și pentru a face restul bazinului genetic mult mai puternic.
Exemplu posibil! O genă de acum 60.000 de ani îi pune în pericol pe pacienții cu Covid-19. Respectiva
secvențǎ de ADN crește riscul unei îmbolnăviri grave pentru pacienții care contractează noul
coronavirus. Această bucată a genomului, care se întinde pe șase gene de pe cromozomul 3, este ȋn
prezent comună în Bangladesh, unde 63% din oameni au cel puțin o copie, iar în toată Asia de Sud
a fost moștenită de aproape o treime din populație. Comparativ, doar 8% din europeni poartă

27
această secvență de ADN. Ea este prezentă la 4% din locuitorii Asiei de Est, iar în Africa este
absentă.
 Informația prezentatǎ trebuie tratatǎ cu prudențǎ, pentru cǎ cercetarea nu a apărut încă
într-o publicație științifică, ci pe site-ul web BioRxiv.

https://www.biorxiv.org/content/10.1101/2020.07.03.186296v1.full.pdf

Alte ȋntrebǎri! S-ar putea ca virușii sǎ nu vinǎ din exteriorul nostru? Și dacǎ da, este posibil ca
unele persoane sǎ reușeascǎ sǎ-și activeze singure anumite retrovirusuri din „ADN-ul inutil”?
Sau poate cǎ trǎim momentul cȃnd propriile noastre retrovirusuri endogene (ERV) se
reactiveazǎ, conform unui program prestabilit, pentru a ne ajuta sǎ mai facem un salt
evoluționist major? Și mai ales, ce-ar fi dacǎ acești viruși, odatǎ reactivați, vor reuși sǎ ne
protejeze de virușii „ucigași” de astǎzi?

Adevǎr! Potențialul de protejare a retrovirusurilor endogene (ERV) împotriva virușilor ar putea

genera noi modalități de a trata infecțiile virale!
 Tom Spencer spune că niciunul dintre retrovirusurile „adoptate” de genomul uman nu are
vreun omolog infecțios supraviețuitor, sugerând astfel că virușii noștri adoptați au
„câștigat” bătălia pentru noi și au șters deja virușii care au fost anterior infecțioși. Cu alte
cuvinte, în anii următori, vom fi protejați de virușii ucigași de astăzi, precum HIV și
virusurile hepatitei, chiar de versiunile endogene care și-au stabilit rezidența în ADN-ul
nostru! https://www.newscientist.com/article/dn10054-why-viral-stowaways-are-a-
babys-best-friend/#ixzz6TC5cB2Pr
 O opinie similarǎ o regǎsim ȋn studiul realizat de Edward Chuong și colaboratorii sǎi ȋn
anul 2016, care ne vorbește despre evoluția reglatoare a imunității înnăscute prin
integrarea retrovirusurilor endogene ȋn structura noastrǎ geneticǎ. Dupǎ cum vedeți,
deși credem că virușii ne îmbolnăvesc, unii dintre ei au contribuit (și contribuie) la
evoluția propriului nostru sistem imunitar, iar tocmai acest aspect este menit să ne ajute
sǎ nu ne îmbolnăvim! https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26941318/

Poveste fǎrǎ sfȃrșit!

Cum apare evoluția?

Prin intenție sau din
ȋntȃmplare?
Rǎspunsul este: intenția și
ȋntȃmplarea par sǎ funcționeze
simultan.

28
Dupǎ cum v-ați dat seama, ȋn varianta mea nu doar cǎ suntem spectatori la acest proces magnific,
dar unii dintre noi sunt actorii principali din filmul „evoluția ȋn direct”. În realitate, cu toții
parcurgem o „evoluție adaptivǎ”, ȋn care nu vorbim despre „un proces ȋntȃmplǎtor, ci unul voit,
ȋn care organismele individuale supraviețuiesc prin adaptare și se dezvoltǎ devenind membrii
unei comunitǎți mai mari. Fiecare participant este un membru interdependent al comunitǎții,
aducȃndu-și contribuția la ȋntreg și beneficiind, astfel, la rȃndul sǎu” (Lipton & Bhaerman,
2010). Cu alte cuvinte, evoluția pe care o experimentǎm acum este un proces natural, dar și o
evoluție a conștiinței noastre. Fizic, s-ar putea sǎ rǎmȃnem la fel... sau poate cǎ nu . În fond, la
nivel de conștiințǎ liberul arbitru chiar funcționeazǎ!
https://www.youtube.com/watch?v=rZ8Nj_ayBq0&feature=share Bruce Lipton - Evolutia este o
evolutie a constiintei

Civilizația noastrǎ și calea evoluției:

Povestea pǎsǎrii ,,Phoenix”!
Etape parcurse: Orice civilizație se
comportǎ ca un
 Nașterea organism viu!
 Evoluția
În timp, apare rigiditatea
tiparelor comportamentale
ale societǎții ↔ Probleme!
 Declinul rapid pentru
societatea ȋmbǎtrȃnitǎ →
Închiderea ciclului vechi și
ȋnceputul unui ciclu nou!
Timp

Mai mult, existǎ o analogie, la nivel de comportament, ȋntre civilizația noastrǎ și orice organism
viu. Orice civilizație parcurge 3 etape: nașterea, evoluția și declinul rapid al societǎții
ȋmbǎtrȃnite! Dacǎ ȋn perioada de dezvoltare, ideile culturale noi sunt aduse la cunoștința
publicului larg, pe mǎsurǎ ce societatea se maturizeazǎ, apare o rigiditate a tiparelor
comportamentale ale societǎții. Cu timpul, apar probleme irezolvabile, datoritǎ inflexibilitǎții și a
rezistenței la schimbare. La sfȃrșit, societatea veche moare, ciclul de viațǎ s-a ȋnchis, iar noua
civilizație renaște din cenușa vechii civilizații. Aceasta este pe scurt povestea pǎsǎrii Phoenix! O
poveste care ne aduce ȋn dar o veste bunǎ și una rea: civilizația, așa cum o știm noi, este pe cale
sǎ disparǎ ! Important este ce alegem sǎ punem ȋn loc. Este momentul sǎ vǎ las sǎ visați la
noua lume pe care o creǎm ȋmpreunǎ, iar noi ne revedem mȃine, ca sǎ vǎ povestesc despre
percepțiile-mit care trebuie schimbate.
https://www.trezireainteligentei.ro/cum-ar-arata-o-lume-ideala/ GLOBAL ONENESS PROJECT
- CUM AR ARATA O LUME IDEALA?

29
Ziua a 5-a

o Existǎ percepții-mit care trebuie schimbate?

https://www.facebook.com/watch/?v=327443455313436 Dragontail butterfly

Percepții-mit vechi Schimbare!

Doar materia conteazǎ, iar corpul fizic
funcționeazǎ ca o simplǎ mașinǎ!
Conteazǎ supraviețuirea celor mai bine
adaptați și lupta pentru supraviețuire!
Zestrea geneticǎ este determinantǎ, iar
noi suntem slabi, vulnerabili, avem
nevoie de ajutor din exteriorul nostru!
,,Cȃmpul este singura realitate”
(Einstein) și existǎ un „șofer” care
conduce „mașina”!
Conteazǎ supraviețuirea celor mai
potriviți pentru a asigura echilibrul
mediului natural ȋn care trǎim și
cooperarea ȋntre noi!
Mintea este determinantǎ și asta
ȋnseamnǎ cǎ suntem puternici, pentru
cǎ ajutorul este ȋn interiorul nostru!

Evoluția este un proces ȋntȃmplǎtor! Evoluția este intenționatǎ!

Sǎ mergem mai departe, ca sǎ vedem ce percepții-mit trebuie sǎ schimbǎm.

1. Doar materia conteazǎ, iar corpul fizic funcționeazǎ ca o simplǎ mașinǎ!

V-ați gȃndit vreodatǎ care este adevǎrata semnificație a ecuației lui Einstein?

 E = mc², unde E = energia; m = masa; c = viteza luminii

Ei bine, aceastǎ ecuație stabilește raportul dintre masǎ și energie, cu alte cuvinte, recunoaște
unificarea energiei și materiei. Cu aceasta, Einstein a arǎtat cǎ atomii nu sunt alcǎtuiți din
materie, ci din energie nematerialǎ. Interesant, studenții de la facultatea de medicinǎ ȋnvațǎ timp
de 6 ani cǎ suntem energie (reacțiile chimice din organism ȋnseamnǎ energie!), pentru ca ȋn
practica lor sǎ uite ceea ce au ȋnvǎțat. Ca sǎ vǎ demonstrez cǎ „nevǎzutul” existǎ am nevoie de
ajutorul vostru. Imaginați-vǎ cǎ avem o foaie de hȃrtie, piliturǎ de fier și un magnet foarte
puternic. Dacǎ vom presǎra pilitura de fier pe foaia de hȃrtie, obținem o distribuție aleatorie! Dar
dacǎ punem magnetul sub hȃrtie, pilitura de fier s-a aranjat conform unui tipar bine definit, care
reflectǎ forma cȃmpului magnetic invizibil. Dacǎ nu cunoșteați caracteristicile magnetului sau
rolul cȃmpurilor invizibile, explicația noastrǎ nu ar prezenta ȋntregul adevǎr, doar o parte din el.

30
Prin cunoaștere, acest lucru a cǎpǎtat sens. Și astfel, prima percepție-mit devine, prin
transformare:

 ,,Cȃmpul este singura realitate” (Einstein) și existǎ un „șofer” care conduce

„mașina”!

2. Conteazǎ supraviețuirea celor mai bine adaptați și lupta pentru supraviețuire!

Ceea ce conteazǎ!
Adaptat = ,,Capabil sǎ supraviețuiascǎ”

A te ȋntrece = ,,A te strǎdui ȋmpreunǎ” Aport personal >

• Știm cȃt de mult conteazǎ aportul

fiecǎruia dintre noi la binele Experiența > Concurența
ȋntregului!
• Cǎpǎtǎm experiențǎ ȋmpreunǎ!
• Conștientizǎm cȃt de important
este pentru noi mediul natural ȋn
care trǎim!

Participarea la competiție = ,,A cǎpǎta

experiențǎ”
Balanța
Rezultatul competiției = ,,Concurențǎ”
profitabilitǎții
pentru ȋntreg

Aici este ușor de schimbat. Existǎ și o glumǎ drǎguțǎ pe aceastǎ temǎ! Doi excursioniști, plecați
cu cortul ȋn pǎdure, se trezesc cu un urs ȋn tabǎrǎ. Unul ȋși pune repede ghetele. ,,De ce ți le pui?
Nu poți fugi mai repede decȃt ursul!” ,,Dar cine spune cǎ trebuie sǎ fug mai repede decȃt el?
Trebuie doar sǎ fug mai repede decȃt tine!” - spune acesta și o ia repede la sǎnǎtoasa. Adicǎ,
pentru a fi capabil sǎ supraviețuiești, nu este nevoie sǎ fii cel mai bine adaptat, ci doar adaptat.
Este momentul sǎ renunțǎm la noțiunea de competiție ca mijloc de supraviețuire, sǎ reȋnvǎțǎm sǎ
folosim energia performanțelor celorlalți pentru propria noastrǎ ȋmbunǎtǎțire, sǎ ȋnțelegem cȃt de
important este aportul fiecǎruia dintre noi la binele ȋntregii societǎți.

 În greacǎ, ,,a te ȋntrece” ȋnseamnǎ ,,a te strǎdui ȋmpreunǎ”!

De fapt, participarea la competiție, care ȋnseamnǎ ,,a cǎpǎta experiențǎ”, este mai profitabilǎ
pentru ȋntreg decȃt rezultatul competiției, care ȋnseamnǎ ,,concurențǎ”. Alegȃnd cooperarea, nu
lupta, ȋnseamnǎ sǎ alegem exprimarea maximǎ pentru individ și beneficiul maxim pentru
ȋntreg. În acest moment, trebuie sǎ mai conștientizǎm ceva: cǎ evoluția noastrǎ are loc ȋn
contextul unui mediu, nu separat de el, iar mediul natural este cel care cautǎ permanent sǎ se
echilibreze. Pǎmȃntul ȋnsuși este o entitate vie, care se folosește de evoluție pentru a-și regla
31
propriul metabolism extrem de complex, iar adevǎratul principiu evoluționist ȋnseamnǎ
,,progresul celor potriviți”. Vǎ propun sǎ vizionǎm un fragment dintr-un film documentar, ȋn
care ni se vorbește despre Midway, o insulǎ mirificǎ și izolatǎ din mijlocul Pacificului. O insulǎ
de o frumusețe desǎvȃrșitǎ, cu o faunǎ bogatǎ, unde albatroșii sunt la ei acasǎ, iar oamenii n-au
distrus ȋncǎ ecosistemul natural. Oare chiar așa sǎ fie? Haideți sǎ ne uitǎm ȋmpreunǎ.

https://www.youtube.com/watch?v=lcJPNpGMvCU MIDWAY - a film by Chris Jordan

(subtitrare RO)

Aceasta este ceea ce pot face oamenii, dacǎ nu sunt conștienți de propria lor activitate! Trebuie
sǎ avem curajul sǎ ne vedem așa cum suntem și sǎ ȋnțelegem propria noastrǎ responsabilitate.
Care este viitorul nostru dacǎ Pǎmȃntul se sufocǎ de propriile noastre gunoaie și uitǎ sǎ respire?
Este momentul sǎ realegem viața și sǎ readucem echilibrul și armonia ȋn propria noastrǎ lume, ȋn
propria noastrǎ casǎ. Altfel, natura va alege sǎ se „rǎzbune” pe noi, și deja ne aratǎ cǎ poate sǎ o
facǎ. Așadar, a doua percepție-mit devine, prin transformare:

 Conteazǎ supraviețuirea celor mai potriviți pentru a asigura echilibrul mediului

natural ȋn care trǎim și cooperarea ȋntre noi!

3. Zestrea geneticǎ este determinantǎ, iar noi suntem slabi, vulnerabili, avem nevoie de
ajutor din exteriorul nostru!

Așa am fost ȋnvǎțați sǎ credem! Și totuși… În 1990 a fost lansat „Proiectul Genomului Uman”,
iar rezultatele au fost publicate ȋn anul 2003. Toatǎ lumea științificǎ se aștepta ca organismele
complexe sǎ posede un numǎr mai mare de gene: ȋn cazul oamenilor, se estimaserǎ peste 100.000
de gene! Și totuși, noi, ființe complexe din punct de vedere biologic, cu cele peste 50 de trilioane
de celule ale noastre, avem aproximativ 23.000 de gene, asemǎnǎtor cu modestul vierme rotund,
care are doar 1271 de celule. Aceste rezultate conduc spre o concluzie șocantǎ. Zestrea geneticǎ
nu este determinantǎ și nu suntem atȃt de slabi și vulnerabili pe cȃt am fost ȋnvǎțați sǎ credem.
Dar cine sau ce se aflǎ ȋn spatele genelor? Membrana celulei funcționeazǎ asemǎnǎtor unui cip
de computer, iar asta ȋnseamnǎ cǎ și celulele noastre pot fi programate. În ambele cazuri,
calculator și celulǎ, programatorul este ȋn afara mecanismului. Ei bine, acest șofer invizibil este
modul nostru de gȃndire. Pentru a ilustra puterea invizibilǎ a minții noastre, vǎ invit sǎ facem
cunoștințǎ cu Nick Vujicic. Dacǎ pȃnǎ acum ați crezut cǎ sunteți sǎraci, singuri, nedreptǎțiți,
bolnavi, nefericiți sau disperați, este momentul sǎ vǎ revizuiți atitudinea și sǎ vǎ schimbați
propriul mod de gȃndire. Prin acceptarea momentului pe care-l parcurgem devenim mult mai
puternici și mai ȋnțelepți!

https://www.facebook.com/294436607607006/videos/288600409133047/?v=288600409133047
-- Ridică-te de fiecare dată! -- Nick Vujicic

32
Așadar, a treia percepție-mit devine, prin transformare:

 Mintea este determinantǎ și asta ȋnseamnǎ cǎ suntem puternici, pentru cǎ ajutorul

este ȋn interiorul nostru!

4. Evoluția este un proces ȋntȃmplǎtor!

 „Adaptarea la mediu este prima necesitate. Fară electricitate? Nici o problemǎ! Copilul
cântă la lumina lumânărilor” (Maria Montessori).

Relația dintre organisme și mediul

ȋnconjurǎtor
Frigul arctic Cǎldura de la tropice

Biologul francez Jean Baptiste Lamark

(1744-1829)

Ați auzit de biologul francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829)? Ei bine, multǎ vreme, știința
l-a uitat pe nedrept. Lamarck a sugerat cǎ evoluția este rezultatul dobȃndirii și transmiterii
adaptǎrilor induse de mediu. În traducere liberǎ, urșii polari nu trǎiesc la tropice, iar orhideele
nu cresc ȋn frigul arctic! Pe de altǎ parte, Charles Darwin susținea cǎ ,,mutațiile ereditare apar ȋn
mod aleatoriu”. Cum atenția oamenilor de științǎ era ȋndreptatǎ spre un joc al hazardului, scris cu
ajutorul genelor, știința a concluzionat: evoluția apǎrutǎ ȋntȃmplǎtor nu are niciun scop, deci
omul nu este decȃt rodul unei ȋntȃmplǎri. Dar oare așa sǎ fie?

În anul 1988, geneticianul John Cairns a pus la ȋndoialǎ evoluția ȋntȃmplǎtoare. Pentru studiul
sǎu intitulat ,,Originea mutanților” (publicat ȋn revista britanicǎ ,,Nature”), Cairns a ales bacterii
cu o genǎ defectǎ, care producea o versiune imperfectǎ a enzimei numitǎ lactazǎ, necesarǎ pentru
digerarea lactozei, un produs zaharos prezent ȋn lapte.

33
  Enzimǎ: compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care catalizează
procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și
microorganismelor, producând și păstrând energie.

Bacteriile au fost inoculate ȋn culturi unde singurul nutrient era lactoza. Cairns a ȋnfometat astfel
lent bacteriile și a dat suficient timp acestora pentru a-și activa mecanismele proprii producǎtoare
de mutații, ȋn scopul supraviețuirii. Interesant este cǎ studiile ulterioare au arǎtat cǎ numai
genele asociate cu metabolismul lactozei erau afectate. În plus, toate bacteriile care au
supraviețuit au manifestat exact același tip de mutație.

Cu alte cuvinte, bacteriile s-au adaptat la mediu, ȋntr-un mod voit și conștient, așa cum
anticipase Lamarck. Cairns a numit acest nou mecanism descoperit: ,,mutație dirijatǎ”. Ideea cǎ
stimulii din mediu ar putea sǎ transmitǎ informații organismului și sǎ dirijeze rescrierea
informațiilor genetice era de neacceptat la acel moment. Astfel, geneticieni de renume au
redenumit ,,mutația dirijatǎ” ȋn ,,mutație de adaptare”, apoi ȋn ,,mutație beneficǎ”.

 În mod limitat, medicina a coordonat deja evoluția ȋn ultimii o sutǎ de ani: cu orice
vaccin, oamenii de științǎ induc ȋn mod voit mutația genei unui anticorp și controleazǎ
evoluția sistemului imunitar.

 Tehnologiile profitǎ și ele din plin de acest mecanism al mutațiilor: bacteriile au ȋnvǎțat
sǎ digere deversǎrile petroliere sau sǎ extragǎ anumite minerale din minereurile brute.

https://www.facebook.com/watch/?v=1133617877012345 Bacteria that eat metal have

been discovered in dirty glassware.

 Dezavantajul este cǎ același mecanism genetic permite microbilor sǎ ȋnvețe sǎ devinǎ

rezistenți la cele mai puternice antibiotice.

Totuși, cum apare evoluția? Prin intenție sau din ȋntȃmplare? Rǎspunsul este cǎ intenția și
ȋntȃmplarea par sǎ funcționeze simultan. La nivel celular, mecanismul de supraviețuire poate
declanșa o cascadǎ de mutații ȋntȃmplǎtoare, pȃnǎ cȃnd una se dovedește a fi cea mai potrivitǎ.
Chiar dacǎ cercetǎtorii nu au descoperit ȋncǎ ȋn șirul ADN un anumit tipar al mutațiilor reușite,
procesul nu este deloc ȋntȃmplǎtor. Procesul hipermutației seamǎnǎ cu o ședințǎ de
brainstorming, cȃnd ideile sunt emise la ȋntȃmplare și ȋnregistrate, fǎrǎ a fi redactate sau
evaluate. Procesul presupune multe rǎspunsuri greșite ȋnainte de gǎsirea unuia care rezoneazǎ cu
toți participanții, dar ȋn final se obține cea mai bunǎ rezolvare. La fel, atunci cȃnd se gǎsește
mutația adaptativǎ potrivitǎ, procesul se oprește. Și astfel, evoluția conține atȃt idei darwiniste,
cȃt și lamarkiste, iar credința cǎ la originea vieții stǎ o simplǎ ȋntȃmplare are logicǎ doar ȋntr-o
lume pur materialǎ. Amintiți-vǎ de pilitura de fier și foaia de hȃrtie! Așadar, a patra percepție-mit
devine, prin transformare:

34
  Evoluția este intenționatǎ (este un proces aleatoriu, dar caracterul ȋntȃmplǎtor pare sǎ
aibǎ o destinație precisǎ)!

Care este efectul schimbǎrii celor patru percepții-mit?

1. ,,Trǎim ȋntr-o lume ȋn care banul este rege” devine ,,alegem sǎ trǎim ȋntr-o lume a
colaborǎrii”.
2. ,,Trǎim ȋntr-o lume a non-valorii” devine ,,alegem sǎ trǎim ȋntr-o lume a valorii”.
3. ,,Trǎim ȋntr-o lume ȋn care sistemul de sǎnǎtate este nesǎnǎtos” devine ,,alegem sǎ trǎim
ȋntr-o lume ȋn care noi deținem puterea de auto-vindecare”.
4. ,,Trǎim ȋntr-o lume a fricii și a manipulǎrii” devine ,,alegem din nou bucuria vieții”.

Percepții-mit vechi versus

schimbare: Efecte!
Percepții-mit vechi
Schimbare!
Trǎim ȋntr-o lume ȋn care banul Alegem sǎ trǎim ȋntr-o lume a
este rege. colaborǎrii!
Trǎim ȋntr-o lume a non-valorii. Alegem sǎ trǎim ȋntr-o lume a
valorii!
Trǎim ȋntr-o lume ȋn care Alegem sǎ trǎim ȋntr-o lume ȋn
sistemul de sǎnǎtate este care noi deținem puterea de
nesǎnǎtos. auto-vindecare!
Trǎim ȋntr-o lume a fricii și a Alegem din nou bucuria vieții!
manipulǎrii.

Vedeți cǎ am scris de fiecare datǎ cuvȃntul ,,alegem”. Asta ȋnseamnǎ cǎ schimbarea noastrǎ nu
vine din afarǎ, ci este autoimpusǎ. Noi suntem cei care alegem sǎ trǎim altfel și care avem
puterea sǎ facem acest lucru. Altfel spus, credințele personale ne influențeazǎ viața, iar cele
colective modeleazǎ soarta unei civilizații!

Important!
Credințele personale ne
influențeazǎ biologia!
Credințele colective
modeleazǎ soarta unei
civilizații!

35
Și așa, am ajuns la concluziile finale.

Concluzii finale! Evoluția!

 Evoluția noastrǎ poate ȋncepe cu schimbarea
percepțiilor-mit care au funcționat pȃnǎ acum!
 Este momentul sǎ ȋnvǎțǎm sǎ funcționǎm ca
un ȋntreg!

 Cine suntem noi? Niște ființe extraordinare, care trebuie sǎ se redescopere. Și mai
trebuie sǎ ȋnțelegem ceva! Fiecare dintre noi este ca o celulǎ cu conștiințǎ proprie, ȋntr-un
corp mult mai mare, denumit ,,omenire”, care are propria conștiințǎ unitarǎ.
 Ce este evoluția? Cel mai ușor este sǎ vǎ imaginați evoluția ca pe o crizantemǎ ȋnfloritǎ!
Speciile evolueazǎ ȋn toate direcțiile, stimulate de impulsul ȋnnǎscut de a se rǎspȃndi ȋn
nișele de mediu disponibile. Evoluția are multe aspecte (cosmicǎ, chimicǎ, stelarǎ,
organicǎ, etc.) și poate fi de la non-viațǎ la viațǎ sau de la cele mai simple, la cele mai
complexe forme de viațǎ.
 Ce ȋnseamnǎ evoluția speciei noastre? Evoluția noastrǎ ȋnseamnǎ, de fapt, schimbarea
percepțiilor-mit care au funcționat pȃnǎ acum!
 Putem rata propria noastrǎ evoluție? Nu, pentru cǎ existǎ un imperativ evoluționist
care ne ȋmpinge cǎtre o cunoaștere și o experiențǎ mai mare, cu accent pe perpetuarea
vieții!

Gata, am ajuns la sfȃrșitul cǎlǎtoriei ȋn lumea magicǎ a evoluției. Nu-mi rǎmȃne decȃt sǎ vǎ invit
la film. De data aceasta, am ales un documentar interesant, care ne vorbește despre civilizațiile
misterioase care au existat pe Pǎmȃnt. Ghidul nostru ȋn aceastǎ aventurǎ este arheologul Klaus
Dona, care ȋncearcǎ sǎ ne demonstreze cȃt de puțin cunoaștem despre adevǎrata noastrǎ istorie.

https://www.trezireainteligentei.ro/klaus-dona-istoria-ascunsa-a-rasei-umane/ KLAUS DONA –

ISTORIA ASCUNSA A RASEI UMANE

36
 Nu uitați!
Pǎstrați-vǎ inocența copilǎriei!
Puneți ȋntrebǎri și cǎutați
rǎspunsuri!
Pentru cǎ…
Adevǎrul și realitatea nu sunt
ȋntotdeauna ceea ce par a fi!

Sǎptǎmȃna viitoare vom ȋnvǎța cǎ anatomia poate deveni o joacǎ! Credeți-mǎ, va fi o prezentare
foarte drǎguțǎ, cu multe informații interesante! Și nu uitați: aceste prezentǎri nu sunt lecții
obișnuite. În cadrul lor reȋnvǎțǎm sǎ ne jucǎm, sǎ cǎutǎm și sǎ punem ȋntrebǎri. Vǎ mulțumesc cǎ
ați fost astǎzi ȋmpreunǎ cu mine și vǎ doresc o sǎptǎmȃnǎ superbǎ, cu mult soare afarǎ și liniște
ȋn suflet. La revedere!

La revedere!

37
Cǎrți recomandate:

 Lipton, B. H., & Bhaerman, S. (2010). Evoluție spontanǎ. București: Editura For You.
 Villarreal, L. P. (2005). Viruses And The Evolution Of Life. Washington DC, USA: ASM
Press.
https://www.amazon.com/Viruses-Evolution-Life-Hb-VILLARREAL/dp/1555813097
 William, A. (2016). Medium medical. Secretele din spatele bolilor cronice și misterioase
și cum te poți vindeca ȋn sfȃrșit. Brașov: Editura Adevǎr Divin.

Referințe:

1. Stephen C. Stearns. Principiile evoluției, ecologiei și comportamentului (Universitatea Yale:

Cursurile Open Yale). http://oyc.yale.edu.

2. Chuong, E. B., Elde, N. C., Feschotte, C. et al. (2016). Regulatory evolution of innate
immunity through co-option of endogenous retroviruses. Science, 351(6277), 1083-1087.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26941318/

3. Coghlan, A. (2006). Why viral stowaways are a baby's best friend. NewScientist.
https://www.newscientist.com/article/dn10054-why-viral-stowaways-are-a-babys-best-
friend/#ixzz6TC5cB2Pr

4. Dunlap, K. A., Palmarini, M., Varela, M., Burghardt, R. C., Hayashi, K., Farmer, J.L., &
Spencer, T. E. (2006). Endogenous retroviruses regulate periimplantation placental growth and
differentiation. PNAS, 103(39), 14390-14395. https://www.pnas.org/content/103/39/14390

5. Enard, D., Cai, L., Gwennap, C., & Petrov, D. A. (2016). Viruses are a dominant driver of
protein adaptation in mammals. eLife, 5: e12469. https://petrov.stanford.edu/pdfs/0124.pdf

6. Editor. (2013). World's Biggest Virus May Have Ancient Roots. Health News Florida ™.
https://health.wusf.usf.edu/post/worlds-biggest-virus-may-have-ancient-roots#stream/0

7. Jayawardena, N., Burga, L. N., Easingwood, R. A., Takizawa, Y., Matthias Wolf, M., &
Bostina, M. (2018). Structural basis for anthrax toxin receptor 1 recognition by Seneca Valley
Virus. PNAS, 115(46), E10934-E10940. https://www.pnas.org/content/115/46/E10934

8. La Scola, B. et al. (2003). A giant virus in amoebae. Science. 299(5615): 2033.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12663918/

9. Lavialle, C., Cornelis, G., Dupressoir, A., Esnault, C., Heidmann, O., Vernochet, C., &
Heidmann, T. (2013). Paleovirology of ‘syncytins’, retroviral env genes exapted for a role in
placentation. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci. 368(1626): 20120507.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3758191/

10. Moskowitz, C. (2011). Scientists Dubious Over Claim of Alien Life Evidence in Meteorite.
Space.com. https://www.space.com/11049-alien-life-meteorites-skepticism.html

38
11. Parker, B. J., & Jennifer A. Brisson, J. A. (2019). A Laterally Transferred Viral Gene
Modifies Aphid Wing Plasticity. Current Biology, 29(12), 2098-2103.e5.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0960982219306116

12. Letzter, R. (2018). An Ancient Virus May Be Responsible for Human Consciousness. Live
Science. https://www.livescience.com/61627-ancient-virus-brain.html

13. Reche, I., D’Orta, G., Mladenov, N. et al. (2018). Deposition rates of viruses and bacteria
above the atmospheric boundary layer. ISME Journal, 12(4), 1154–1162.
https://www.nature.com/articles/s41396-017-0042-4

14. Redelsperger F, Raddi N, Bacquin A, Vernochet C, Mariot V, Gache V. et al. (2016).

Genetic Evidence That Captured Retroviral Envelope syncytins Contribute to Myoblast Fusion
and Muscle Sexual Dimorphism in Mice. PLoS Genetics, 12(9): e1006289.
https://journals.plos.org/plosgenetics/article?id=10.1371/journal.pgen.1006289

15. Villarreal, L. P. (2004). Can viruses make us human?. Open Conference of the Centre for
Philosophy of Science of the University of Lisbon (2003). Proceedings of the American
Philosophical Society, 148(3), 296-323. http://www.somosbacteriasyvirus.com/canviruses.pdf

16. Wang F., Fang Q., Wang B., Yan Z., Hong J. et al. (2017). A novel negative-stranded RNA
virus mediates sex ratio in its parasitoid host. PLoS Pathogens, 13(3): e1006201.
https://journals.plos.org/plospathogens/article?id=10.1371/journal.ppat.1006201

17. Zeberg, H., & Pääbo, S. (2020). The major genetic risk factor for severe COVID-19 is
inherited from Neandertals. BioRxiv preprint doi: https://doi.org/10.1101/2020.07.03.186296.
https://www.biorxiv.org/content/10.1101/2020.07.03.186296v1.full.pdf

18. Zimmer, C. (2004). Love Is A Virus. National geographic.

https://www.nationalgeographic.com/science/phenomena/2004/06/16/love-is-a-virus/

Filme introductive:
1. https://www.facebook.com/watch/?v=3625432837484776 The stages of human
development
2. https://www.facebook.com/watch/?v=993208110811447 Patterns in Nature
3. https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/744021622396765/
Bioluminescent creatures
4. https://www.facebook.com/oceanplanetsoul/videos/666871530506441/?v=66687153050
6441 Octopus of depths greater than 1000 mts. Credit: Paul Hafe
5. https://www.facebook.com/oceanplanetsoul/videos/190439415623069/ ▪ Eagle
rays feed on mollusks and crustaceans, crushing their shells with their
6. https://www.facebook.com/watch/?v=327443455313436 Dragontail butterfly

39
Filme propuse:
1. http://www.ted.com/talks/martin_hanczyc_the_line_between_life_and_not_life?language
=ro Martin Hanczyc: Hotarul dintre viațǎ și ne-viațǎ
2. https://www.youtube.com/watch?v=oztsDTgOnnI Vârsta Pământului - Kent Hovind 1
3. https://www.trezireainteligentei.ro/the-genius-of-charles-darwin-evolutia-prin-selectie-
naturala/ THE GENIUS OF CHARLES DARWIN – EVOLUTIA PRIN SELECTIE
NATURALA
4. https://www.trezireainteligentei.ro/descifrand-misterul-vietii-teoria-designului-inteligent/
DESCIFRAND MISTERUL VIETII – TEORIA DESIGNULUI INTELIGENT
5. https://www.facebook.com/watch/?v=1329826967149558 Trillions of Viruses Fall from
the Sky Each Day
6. https://www.facebook.com/watch/?v=1269182263214029 An ancient virus could be
responsible for human consciousness
7. https://www.trezireainteligentei.ro/vanatorii-de-virusi/ NATIONAL GEOGRAPHIC –
VANATORII DE VIRUSI
8. https://www.facebook.com/watch/?v=1150614705070786 Genetically engineered
viruses successfully destroy tumors
9. https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/1059293674202890/ Tardigrade
proteins protect human DNA against radiation.
10. https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/1263451510453771/ Tardigrades:
The Toughest Creatures on Earth
11. https://mega.nz/#!JFtiCYaa!vHIT9s1XWxH5Br-TSOUwn9dMCncKql_IJbX0LGTBw54
Ancient.Aliens.S14E09.720p.WEB.h264-KOMPOST.mp4
[Documentarul „The Alien Infection” („Infecția extraterestrǎ”)]
12. https://www.facebook.com/ScienceNaturePage/videos/724626721631321/ Coronavirus
can damage the brain
13. https://www.youtube.com/watch?v=rZ8Nj_ayBq0&feature=share Bruce Lipton -
Evolutia este o evolutie a constiintei
14. https://www.trezireainteligentei.ro/cum-ar-arata-o-lume-ideala/ GLOBAL ONENESS
PROJECT - CUM AR ARATA O LUME IDEALA?
15. https://www.youtube.com/watch?v=lcJPNpGMvCU MIDWAY - a film by Chris Jordan
(subtitrare RO)
16. https://www.facebook.com/294436607607006/videos/288600409133047/?v=288600409
133047 -- Ridică-te de fiecare dată! -- Nick Vujicic
17. https://www.facebook.com/watch/?v=1133617877012345 Bacteria that eat metal have
been discovered in dirty glassware.
18. https://www.trezireainteligentei.ro/klaus-dona-istoria-ascunsa-a-rasei-umane/ KLAUS
DONA – ISTORIA ASCUNSA A RASEI UMANE

40