Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ziua a 4-a
o Care sunt darurile „Umbrei”?
Motto: „Umbra deține secretul schimbǎrii - schimbare care te poate afecta la nivelul celulei,
și-ți poate afecta chiar și ADN-ul.” (Lazaris)
Darurile ,,Umbrei”!
,,Nimeni nu știe că ȋn urmǎ cu ceva timp, eu
am suferit de depresie. Nu am spus nimic
nimǎnui. M-am vǎzut nevoit sǎ lupt singur ca
să ies din acel loc. Persoana care mă ținea
departe de fericire eram chiar eu. Fiecare zi
contează, fiecare zi este prețioasă, așa că
haideți să o tratăm ca atare.” (Keanu Reeves)
https://www.facebook.com/Kaz.Kazi.Man/videos/3917506181612661 Paperman
„Luminǎ” și „Umbrǎ” ȋntr-o singurǎ ființǎ! Mahatma Gandhi a fost un tatǎ adesea
aspru, critic, neglijent cu fiii sǎi. Cu toate acestea, a reușit sǎ-i inspire pe oameni sǎ fie
plini de compasiune și a declanșat lupta pentru independențǎ ȋntr-un mod pașnic. A
fost un mare om, dar a trecut prin dificultǎți ȋn viațǎ și a avut „defecte”, la fel ca
fiecare dintre noi. În loc sǎ fie un sacrilegiu, acest portret al lui Gandhi este unul
eliberator.
În ultima vreme, gȃndirea pozitivǎ a devenit o modǎ . Dar selectȃnd din viațǎ numai
emoții pozitive, ȋncercȃnd sǎ evitǎm disconfortul și sǎ obținem fericirea, ne mințim și ne
privǎm de o parte importantǎ din propriile noastre trǎiri. Deși ne vine greu sǎ recunoaștem,
sunt momente ȋn care reacționǎm cu mȃnie, cu teamǎ, ne ȋndoim de propriile noastre
capacitǎți sau recurgem la manipulare și agresivitate... Altfel spus, suntem ființe umane
complexe, angelice și machiavelice deopotrivǎ, și este momentul sǎ ne acceptǎm așa cum
suntem. De aici ȋncepe cu adevǎrat propria noastrǎ maturizare!
1
Sǎ vorbim puțin despre fericire!
2
Astfel, deși fericirea singurǎ n-ar putea sǎ vindece cancerul
(este nevoie ca programele care funcționeazǎ la nivel
inconștient sǎ susținǎ demersurile mele!), ea pare sǎ
contribuie la o funcționare mai bunǎ a sistemului imunitar.
S-a mers prea departe cu fericirea sau cum te pot submina emoțiile pozitive!
https://www.ted.com/talks/dan_gilbert_the_surprising_science_of_happiness/transcrip
t?language=ro Dan Gilbert: Surprinzatoarea stiinta a fericirii
V-am spus deja cǎ a devenit o modǎ sǎ gȃndim pozitiv. Cu alte cuvinte, nu suntem ȋnvǎțați sǎ
devenim conștienți de momentele ȋn care fericirea este dǎunǎtoare. Iatǎ cȃteva rezultate
ale studiilor științifice, care pot suna a avertisment:
fericirea poate sǎ interfereze cu succesul pe termen lung;
uneori, urmǎrirea fericirii are efect contrar, sfȃrșind ȋn nefericire;
existǎ momente ȋn viațǎ cȃnd oamenii vor sǎ se simtǎ rǎu;
fericirea altcuiva poate sǎ-ți slǎbeascǎ performanța.
3
Un exemplu poate fi vǎzut ȋn reclamele de la televizor care folosesc medicii ca
purtǎtori de cuvȃnt, chiar dacǎ medicul nu este ȋntotdeauna unul autentic !
Cel de-al doilea principiu! Mesajul trebuie comunicat ȋntr-o manierǎ concretǎ,
detaliatǎ (Cialdini, 2008).
Interesant! Atenția la detalii este tipul de gȃndire care caracterizeazǎ
dispozițiile nefericite. Dimpotrivǎ, oamenii fericiți adoptǎ un stil superficial
de procesare: ei sunt ȋnclinați sǎ nu ia ȋn seamǎ detaliile, fiind atenți doar la
imaginea de ansamblu (Forgas & Koch, 2013).
În aceste condiții, se pare cǎ oamenii nefericiți genereazǎ mesaje mai
persuasive, comparativ cu abordǎrile superficiale și abstracte, ale
oamenilor fericiți.
De exemplu, ȋn trei studii realizate ȋn anul 2007, evaluatorii au
apreciat calitativ argumentele oamenilor nefericiți ca fiind cu
aproximativ 25% mai impresionante și cu 20% mai concrete
decȃt cele formulate de cei fericiți. Aceste cifre au fost stabilite
pe baza unei conversații cu un prieten pe care subiecții
ȋncercau sǎ-l convingǎ. Mai mult, atunci cȃnd participanții au
formulat argumente ca sǎ convingǎ un strǎin sǎ-și schimbe
pǎrerile despre o problemǎ de politicǎ publicǎ, oamenii
nefericiți au fost de douǎ ori mai eficienți (Forgas, 2007, apud
Kashdan & Biswas-Diener, 2019)!
Dacǎ vrei sǎ detectezi cu mai multǎ ușurințǎ minciuna, trebuie sǎ fii foarte atent la
expresiile faciale, la mișcǎrile ochilor și la limbajul specific pe care ȋl folosesc oamenii.
Dr. Joseph Forgas și colegii sǎi au descoperit cǎ oamenii fericiți sunt ȋn stare sǎ
detecteze minciuna ȋn numai 49% dintre cazuri, puțin mai slab decȃt ghicitul la
ȋntȃmplare . Cȃnd oamenii au fost experimental conditionați pentru o stare
nefericitǎ (tristǎ!) au avut mai mult succes, detectȃnd corect mincinoșii ȋn 62%
din cazuri (Forgas & East, 2008).
4
Cu alte cuvinte, ȋn situațiile de agresiune, atunci cȃnd stereotipurile negative
sunt activate, oamenii fericiți reușesc mai greu sǎ scape de propriile lor
prejudecǎți.
5
Interesant! Întȃlnim același tip de abordare și la
studenții fericiți, la pǎrinții fericiți, la cuplurile
fericite, sau la liderii fericiți, care rǎmȃn blocați ȋn
trecut, avȃnd tendința de a-și aminti și a-și supraevalua
realizǎrile.
6
Vrei sǎ devii conștient ? S-ar putea sǎ ai nevoie de o perioadǎ ȋn care sǎ simți cǎ
„toate corǎbiile tale s-au ȋnecat”. Dacǎ la nivel individual, fiecare dintre noi parcurge
acest proces ȋn ritmul sǎu, la nivel colectiv s-ar putea sǎ fim ȋntr-o perioadǎ cu
adevǎrat magicǎ. Unii o numesc „Apocalipsa” și se tem de ea. Eu prefer sǎ descopǎr ȋn
aceastǎ etapǎ din viața noastrǎ șansa unei revelații la nivel colectiv.
Vǎ reamintesc cǎ ȋn prima zi a acestei conferințe v-am recomandat o carte
adecvatǎ pentru perioada pe care o parcurgem: Noaptea ȋntunecatǎ.
https://www.edituraherald.ro/carti/noaptea-intunecata-detail#.X43EItAzbIU.
7
Ce faci dacǎ ești pasionat de artă și imaginația ți-o ia razna? Începi să fructifici
fiecare idee care ȋți vine în minte și te joci cu ajutorul umbrelor. Aici gǎsiți mai
multe imagini drǎguțe și haioase create de „The art of Vincent”:
https://www.facebook.com/doodleballs Shadowology - the art of Vincent Bal
https://www.youtube.com/watch?v=54RdrstUS_M&feature=emb_title Trailer Întors pe Dos
(Inside Out) (2015) dublat în română
8
Ne amintim! Într-o altǎ prezentare din cadrul acestei conferințe (ziua a 2-a!) am spus cǎ poți
sǎ faci orice, cu o singurǎ condiție: sǎ rǎspunzi „da” la patru ȋntrebǎri simple . Le mai
țineți minte?
Cum ȋmi afecteazǎ viața și cum modificǎ realitatea din jurul meu - pe termen scurt,
mediu și lung -, alegerea pe care o fac ȋn acest moment?
Înțeleg cǎ nu trebuie sǎ mai caut vinovați ȋn afara mea?
Îmi asum toate schimbǎrile care vor apǎrea ȋn viața pe care o trǎiesc și
ȋn realitatea pe care o experimentez?
Respect liberul arbitru al celorlalți oameni?
Este momentul sǎ ȋți propun ȋncǎ o ȋntrebare: „Ceea ce faci tu acum ajutǎ sau face rǎu situației
de fațǎ/grupei/relației?”. Sǎ reformulǎm aceastǎ ȋntrebare fǎcȃnd legǎtura cu vinovǎția: „Crezi
cǎ ceea ce faci tu acum o sǎ te ajute sau o sǎ-ți facǎ rǎu ȋn țelul tǎu de a deveni o persoanǎ mai
conștientǎ, mai puternicǎ și mai ȋnțeleaptǎ?” Privitǎ ȋn acest mod, deși vine cu prețul fericirii
noastre imediate, vinovǎția ne poate ajuta pe termen lung! În plus, vinovǎția noastrǎ vine
ȋn beneficiul altor persoane .
Atunci cȃnd te simți ȋn culpǎ ești mult mai motivat sǎ-ți ȋmbunǎtǎțești
comportamentul decȃt semenii tǎi mai puțin predispuși la cǎințǎ.
Deținuții predispuși sǎ se simtǎ vinovați pentru greșelile trecute suferǎ mai
mult pentru ceea ce au fǎcut și, prin urmare, sunt motivați sǎ mǎrturiseascǎ,
sǎ-și cearǎ iertare și sǎ ȋndrepte problemele pe care le-au cauzat. Mai mult,
dupǎ ce sunt eliberați din ȋnchisoare, este mai puțin probabil ca ei sǎ fie arestați
din nou pentru fapte penale (Tangney, Stuewig & Martinez, 2014).
Vinovǎția amplificǎ dimensiunea noastrǎ moralǎ, motivȃndu-ne sǎ fim cetǎțeni mai
sensibili și mai interesați la nivel social decȃt am putea fi ȋn caz contrar, iar aceste
beneficii ale vinovǎției se extind și asupra comunitǎții neinfracționale.
Adulții predispuși sǎ se simtǎ vinovați sunt mai puțin susceptibili de a conduce
sub influența alcoolului, a fura, a folosi droguri ilegale sau de a ataca o altǎ
persoanǎ (Tibbets, 2003).
Deoarece caracterul se reflectǎ ȋn ceea ce faci atunci cȃnd nu se uitǎ nimeni la
tine, aceastǎ emoție moralǎ numitǎ vinovǎție este unul dintre elementele sale de
bazǎ.
În aceste condiții, factorii educaționali (mǎ refer aici ȋn primul rȃnd la familie
și la școalǎ!) care ignorǎ valoarea vinovǎției, se confruntǎ cu un parcurs mai
anevoios ȋn educarea copiilor.
Sfat ȋnțelept ! Cu toate cǎ ai fost ȋnvǎțat altfel, poți sǎ
experimentezi, sǎ ratezi, sǎ comiți greșeli, sǎ te superi, pentru cǎ
doar astfel vei deveni mai sensibil la binele celorlalți, ȋn urmǎtoarea
ta interacțiune socialǎ!
Ai o „problemǎ” doar atunci cȃnd știi deja cǎ nu procedezi ȋn
favoarea ta și a celorlalți actori sociali, dar alegi sǎ nu
schimbi nimic ȋn comportamentul tǎu!
(4) A patra superputere: Un paznic vigilent ! Anxietatea!
Prea puținǎ anxietate sugereazǎ o situație plictisitoare și nestimulatoare, ȋn
care atenția, prioritǎțile motivaționale și energia sunt deviate de la activitatea
curentǎ.
9
Prea multǎ anxietate sugereazǎ o situație care poate fi copleșitoare pentru o
persoanǎ.
Cȃtǎ vreme experiența de anxietate de tipul acesta este scurtǎ,
performanța va avea de suferit, dar, ȋn final, totul se terminǎ cu bine.
În schimb, perioadele prelungite de anxietate intensǎ provoacǎ
prejudicii majore stǎrii noastre de sǎnǎtate fizicǎ și mentalǎ.
Cȃnd simțim prea multǎ anxietate și prea des, ȋmbǎtrȃnim
prematur; se poate observa aceasta la nivel celular, atunci cȃnd
telomerii ce protejeazǎ extremitǎțile cromozomilor se
deterioreazǎ (Epel et al., 2006).
În aceste condiții, experții ȋn performanțǎ și conducǎtorii firmelor cautǎ ca
angajații sǎ experimenteze cantitatea „potrivitǎ” de anxietate, care sǎ le
stȃrneascǎ fiorul motivațional, fǎrǎ apariția unor atacuri de panicǎ
incontrolabilǎ și a stresului cronic (Csikszentmihalyi, 2008).
Ți s-a spus probabil cǎ emoțiile pozitive ȋți lǎrgesc gȃndirea și comportamentul ȋn momentul
respectiv, ȋn vreme ce anxietatea ȋți ȋngusteazǎ gȃndirea și comportamentul, fǎcȃndu-te „sǎ nu
vezi pǎdurea din cauza copacilor”. Cu toate acestea, adevǎrul despre anxietate este altul:
1) ȋn unele situații, vrei sǎ fii o persoanǎ foarte anxioasǎ;
2) ai nevoie de o persoanǎ anxioasǎ ȋn echipa ta;
3) fǎrǎ anxietate, micile probleme se pot transforma ușor ȋn dezastru.
Ne amintim cǎ anxietatea este un atu fațǎ de fericire atunci cȃnd iei mǎsuri de
precauție ȋmpotriva pericolelor iminente!
Pe de altǎ parte, ați descoperit deja cǎ fǎrǎ „greșeli” nu ȋnvǎțǎm și nu evoluǎm. Cu
toate acestea, vrem sǎ le depistǎm din timp, astfel ȋncȃt sǎ ȋnvǎțǎm lecțiile pe care le
implicǎ cu mai multǎ ușurințǎ. Aici intervine anxietatea !
În situațiile ȋn care pericolul este o posibilitate, dar indiciile sunt neclare,
complicate sau nesigure, anxietatea prevaleazǎ asupra pozitivitǎții.
În astfel de cazuri, oamenii anxioși sesizeazǎ cu ușurințǎ problemele
apǎrute și gǎsesc rapid soluții, pe care le aduc la cunoștințǎ echipei
din care fac parte (prieteni, familie, colegi de muncǎ).
Pe de altǎ parte, oamenii care nu sunt anxioși adesea nu iau ȋn
seamǎ indiciile ambigue care ar putea sugera pericolul. Mai mult,
uneori ei pot sǎ ignore și semnalele clare de potențial pericol!
Într-un studiu de cercetare, membrilor grupului li s-a dat de
ȋnțeles cǎ au activat accidental un virus care a infectat rapid
fișierele dintr-un computer. Ca sǎ rezolve situația, participanții
aveau nevoie sǎ fie tǎioși și categorici, douǎ calitǎți care de
regulǎ nu sunt asociate cu oamenii suferind de anxietate. Totuși,
confruntați cu pericolul, cei mai anxioși dintre subiecți s-au
dovedit mai eficienți ȋn alertarea celorlalți despre pericol și
ȋn solicitarea de ajutor imediat, decȃt subiecții mai puțin
anxioși și mai fericiți (Ein-Dor, 2014).
Și un exemplu din vremurile pe care le trǎim ! Cu toate cǎ
unii dintre voi ar putea gǎsi acest material video destul de dur,
vǎ propun sǎ ascultați cu atenție argumentele folosite, pentru a
descoperi modul ȋn care funcționeazǎ detectorul nostru de
pericol .
10
https://www.facebook.com/100044229679403/videos/44770195
9547145
Acțiunea sub imboldul momentului sau efectul eliberator al pierderii controlului!
Imagineazǎ-ți cǎ ești atras ȋntr-o conversație despre un subiect controversat (de exemplu,
legalizarea drogurilor sau ȋmpǎrțirea unei moșteniri). Din cauza importanței lor pentru
persoanele direct afectate, astfel de subiecte pot crea o interacțiune foarte solicitantǎ (Finkel,
Campbell, Brunell, Dalton, Scarbeck & Chartrand, 2006). Ce s-ar ȋntȃmpla ȋnsǎ atunci cȃnd
oamenii sunt atȃt de epuizați fizic sau mental, ȋncȃt nu mai au puterea sǎ se ascundǎ, sǎ scape
sau sǎ-și atenueze pǎrerile?
Oamenii epuizați mental au fost mai puțin inhibați ȋntr-o conversație despre
deosebirile personale cu cineva de altǎ rasǎ și s-au bucurat de interacțiune cu 25,4%
mai mult. De asemenea, ei au fost considerați ca avȃnd mai puține prejudecǎți de cǎtre
observatorii de culoare ce au urmǎrit ȋnregistrǎrile interacțiunilor. În sfȃrșit,
participanții obosiți, dezinhibați, au fost cu 72,6% mai ȋnclinați sǎ discute sincer
despre diversitate și despre cum sǎ gestioneze aceastǎ problemǎ sensibilǎ (Apfelbaum
& Sommers, 2009).
Un argument suplimentar ȋn favoarea acțiunii impulsive sau mai puțin controlate vine
dintr-o sursǎ neașteptatǎ: declinul cognitiv la vȃrstele ȋnaintate care precedǎ bolile
degenerative ale creierului.
Într-un studiu, la care au participat adulți mai tineri (ȋn medie, cu vȃrsta de
nouǎsprezece ani) și mai ȋn vȃrstǎ (ȋn medie, șaptezeci și trei de ani), adulții mai
vȃrstnici, cu capacitǎți mentale inferioare (funcțiile cognitive au fost mǎsurate
ȋntr-o examinare neuropsihologicǎ amǎnunțitǎ), au fost socotiți mai buni sfǎtuitori
decȃt tinerii și adulții vȃrstnici cu mai bune capacitǎți cognitive (Apfelbaum,
Krendll & Ambady, 2010).
11
Sfat ȋnțelept ! Abordeazǎ conversațiile de care te temi atunci cȃnd ești
un pic obosit și protecțiile tale naturale sunt scǎzute; aceastǎ stare te poate
ajuta sǎ tolerezi mai ușor disconfortul perceput.
Cȃteva idei interesante pentru finalul de prezentare !
Motto: „Nimic nu-i bun ori rǎu / Dar gȃndu-l face-așa.” (Shakespeare)
12
Gata, am ajuns la momentul ȋn care trebuie sǎ vǎ invit la film ! Astǎzi am mai multe
propuneri pentru voi. În primul rȃnd, vǎ invit sǎ o ascultați pe Brené Brown, vorbind despre
cȃt de mult conteazǎ curajul de a fi imperfecți ȋn realizarea unor relații de succes.
https://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o The power of vulnerability | Brené
Brown
Pentru cei care stǎpȃnesc destul de bine limba englezǎ, am pregǎtit o poveste interesantǎ
despre „Umbra” din visele lucide.
Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere automatǎ”!
https://www.youtube.com/watch?v=p1i6A7t6L2g&feature=emb_title TEDxSanDiego 2011 -
Charlie Morley - Lucid Dreaming, Embracing Nightmares
Iar dacǎ ȋndrǎgiți desenele animate, vǎ propun un film cu și despre emoții: „Inside Out”. Chiar
dacǎ l-ați mai vǎzut, vǎ invit sǎ-l urmǎriți din nou, ȋncercȃnd sǎ ȋnțelegeți „printre rȃnduri”.
Veți face astfel cunoștințǎ cu cinci emoții importante: furia, dezgustul, frica, tristețea și
bucuria. În plus, le veți vedea cum discutǎ, se ceartǎ și dezbat ȋmpreunǎ, pentru cǎ marea lor
preocupare este sǎ o ajute pe micuța Riley sǎ-și pǎstreze intacte amintirile și sǎ ȋși facǎ
prieteni noi, atunci cȃnd pǎrinții ei decid sǎ se mute din Minnesota ȋn San Francisco. Noi ne
reȋntȃlnim mȃine, ȋn ȋncercarea de a ne transforma „Umbra”. Vizionare plǎcutǎ!
13
Carte propusǎ:
Referințe:
1. Apfelbaum, E. P., & Sommers, S. R. (2009). Liberating effects of losing executive control:
When regulatory stretegies turn maladaptive. Psychological Science. 20(2): 139-143.
https://psycnet.apa.org/record/2009-01682-002
2. Apfelbaum, E. P., Krendll, A. C., & Ambady, N. (2010). Age-related decline in executive
function predicts better advice-giving in uncomfortable social contexts. Journal of
Experimental Social Psychology. 46(6): 1074-1077.
https://ambadylab.stanford.edu/pubs/2010ApfelbaumKrendl%20et-al-JESP.pdf
3. Baron, R. A., Hmieleski, K. M., & Henry, R. A. (2012). Entrepreneurs’ dispositional
positive affect: The potential benefits - and potential costs - of being „up”. Journal of
Business Venturing. 27(3): 310-324.
http://www.hmieleski.com/Publications/Baron_Hmieleski_Henry_JBV_2012.pdf
4. Cialdini, R. (2008). Psihologia persuasiunii. Totul despre influențare. București: Editura
Businesstech. https://carturesti.ro/carte/psihologia-persuasiunii-1974855
5. Csikszentmihalyi, M. (2008). Flux. Psihologia fericirii. București: Editura Humanitas.
https://humanitas.ro/humanitas/carte/flux-psihologia-fericirii
6. Ein-Dor, T. (2014). Social defense theory: How a mixture of personality traits in group
contexts may promote our survival. In M. Mikulincer & P. R. Shaver (Eds.), The Herzliya
series on personality and social psychology. Mechanisms of social connection: From brain to
group (p. 357–372). American Psychological Association.
https://psycnet.apa.org/record/2013-06636-020
7. Epel, E. S., Lin, J., Wilhelm, F. H., Wolkowitz, O. M., Cawthon, R., Adler, N. E., Dolbier,
C., Mendes, W. B., & Blackburn, E. H. (2006). Cell aging in relation to stress arousal and
cardiovascular disease risk factors. Psychoneuroendocrinology. 31(3): 277-287.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16298085/
8. Finkel, E. J., Campbell, W. K., Brunell, A. B., Dalton, A. N., Scarbeck, S. J., & Chartrand,
T. L. (2006). High-maintenance interaction: Inefficient social coordination impairs self-
regulation. Journal of Personality and Social Psychology. 91(3): 456-475.
https://psycnet.apa.org/record/2006-10940-006
9. Forgas, J. P. (2007). When sad is better than happy: Negative affect can improve the quality
and effectiveness of persuasive messages and social influence strategies. Journal of
Experimental Social Psychology. 43(4): 513-528. https://psycnet.apa.org/record/2007-08759-
003
14
10. Forgas, J. P., & East, R. (2008). On being happy and gullible: Mood effects on skepticism
and the detection of deception. Journal of Experimental Social Psychology. 44(5): 1362-1367.
https://psycnet.apa.org/record/2008-11359-018
11. Forgas, J. P., & Koch, A. (2013). Mood effects on cognition. In: M. D. Robinson, E. R.
Watkins & E. Harmon-Jones (ed.). Handbook of Emotion and Cognition. New York: Guilford
Press, pp. 231-251.
https://www.uv.mx/rmipe/files/2017/12/handbook_of_cognition_and_emotion.pdf
12. Hackenbracht, J., & Tamir, M. (2010). Preferences for sadness when eliciting help:
Instrumental motives in sadness regulation. Motivation and Emotion. 34(3): 306-315.
https://psycnet.apa.org/record/2010-17637-009
13. Harburg, E., Julius, M., Kaciroti, N., Gleiberman, L., & Schork, M. A. (2003).
Expressive/suppressive anger-coping responses, gender, and types of mortality: A 17-year
follow-up (Tecumseh, Michigan, 1971-1988). Psychosomatic Medicine, 65(4): 588-597.
https://psycnet.apa.org/record/2003-07002-018
14. Kashdan, T., Biswas-Diener, R. (2019). Partea luminoasǎ a pǎrții ȋntunecate. De ce sǎ fii
complet și cu bune, și cu rele. București: Editura Trei. https://www.edituratrei.ro/carte/robert-
biswas-diener-partea-luminoasa-a-partii-intunecate-de-ce-sa-fii-complet-si-cu-bune-si-cu-
rele/2794/
15. Lyubomirsky, S., King, L. A., & Diener, E. (2005). The Benefits of Frequent Positive
Affect: Does Happiness Lead to Success?. Psychological Bulletin. 131(6): 803-855.
https://psycnet.apa.org/record/2005-15687-001
16. Oishi, S., Diener, E., & Lucas, R. E. (2007). The Optimum Level of Well-Being: Can
People Be Too Happy?. Perspectives on Psychological Science: a Journal of the Association
for Psychological Science. 2(4): 346-360. https://europepmc.org/article/med/26151972
17. Oishi, S., Graham, J., Kesebir, S., & Galinha, I. C. (2013). Concepts of happiness across
time and cultures. Personality and Social Psychology Bulletin. 39(5): 559-577.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23599280/
18. Rottenberg, J. (2005). Mood and Emotion in Major Depression. Curent Directions in
Psychological Science. 14(3): 167-170. https://psycnet.apa.org/record/2005-09663-012
19. Rottenberg, J. (2014). The Depths: The Evolutionary Origins of the Depression Epidemic.
New York: Perseus Books. https://www.amazon.com/Depths-Evolutionary-Origins-
Depression-Epidemic/dp/0465022219
20. Schooler, J., Ariely, D., & Lowenstein, G. (2003). The pursuit and assesment of hapiness
can be self-defeating. In: I. Brocas & J. Carrillo (ed.). The Psychology of Ecomomic
Decisions. Oxford: Oxford University Press, pp. 41-70.
https://labs.psych.ucsb.edu/schooler/jonathan/sites/labs.psych.ucsb.edu.schooler.jonathan/files
/pubs/schooler_et_al_2003_-_pursuit_assessment_of_happiness_self-defeating.pdf
21. Storbeck, J., & Clore, G. L. (2005). With sadness comes accuracy; with happiness, false
memory: mood and the false memory effect. Psychological Science. 16(10): 785-791.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16181441/
15
22. Tamir, M., Mitchell, C., & Gross, J. J. (2008). Hedonic and instrumental motives in anger
regulation. Psychological Science. 19(4): 324-328. https://psycnet.apa.org/record/2008-
04515-004
23. Tangney, J. P., Stuewig, J., & Martinez, A. G. (2014). Two faces of shame: the roles of
shame and guilt in predicting recidivism. Psychol Sci. 25(3): 799-805.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4105017/
24. Tibbets, S. G. (2003). Self-conscious emotions and criminal offending. Psychological
Reports, 93(1): 101-126. https://psycnet.apa.org/record/2004-22258-018
25. Unkelbach, C., Forgas, J. P., & Denson, T. F. (2008). The turban effect: The influence of
Muslim headgear and induced affect on aggressive responses in the shooter bias paradigm.
Journal of Experimental Social Psychology. 44(5): 1409-1413.
https://psycnet.apa.org/record/2008-11359-025
26. Visser, V. A., van Knippenberg, D., van Kleef, G. A., & Wisse, B. (2013). How leader
displays of happiness and sadness influence follower performance: Emotional contagion and
creative versus analytical performance. The Leadership Quarterly. 24(1): 172-188.
https://psycnet.apa.org/record/2012-28957-001
16