Sunteți pe pagina 1din 4

Vindecarea prin constientizarea relatiei tata-fiica Eliberarea de conditionarile familei

Relatiile cu ambii parinti sunt cruciale pentru fii si fiice. Copiii se simt rupti atunci cand li se cere sa aleaga intre mama sau tata, raspunsul la intrebarea pe cine iubesti mai mult, pe mami sau tati vine greu adesea, si este cerut mai mereu total nepotrivit. Si desi relatiile merg in ambele sensuri si sunt toate la fel de importante, fata fiind, am ales sa tratam acum subiectul relatiei tata-fiica. Ma pasioneaza de ceva vreme, din punct de vedere psihologic, teoretic, al studiilor facute si a experientei altora. Pentru ca al meu caz este unul foaaarte interesant: am avut doi tati. Ati putea spune ce noroc. Asa este. Din punct de vedere al experientei de viata: noroc dublu. Unul din ei absent (cu aparitii scurte, de o zi, doua), celalalt dominator, critic, pretentios. As putea spune ca am experimentat si abandonul si abuzul verbal. Sunt multe ca mine si nu o spun ca o incurajare pentru sine ci cu simpatie pentru cele in aceeasi situatie. Stiu ca nu a fost usor. Din fericire ranile s-au inchis, cel putin la exterior. Au mai ramas niste pui de demoni in interior, se simt mai rar, dar simt ca mai am de imblanzit si constientizat niste dureri. De ce? Pentru ca pentru o fata relatia cu tatal ei este foarte importanta: o valideaza pe ea ca femeie. Tatal este adesea prima persoana de sex opus pe care o fata il iubeste. Daca el este prezent. Imediat dupa nastere simtim nevoia sa ne atasam de cei care ne sunt aproape. O facem noi, oamenii, o fac si puii de animale. Este o dorinta innascuta. Atunci cand tatal este in preajma, el ofera ocazia fetitei de a se simti femeie, el este cel care determina cat de confortabil se simte ea in propria piele, ofera protectia de care are nevoie ca ea sa se desfasoare neingradita. Tatii nostri ne-au ajutat sa ne formam sistemul de gandire in prima parte a vietii noastre, asa ca daca ei ne dezaprobau, erau distanti, abuzivi sau absenti, atunci cand cresteam, negativitatea pe care au manifestat-o fata de noi devine parte din psihicul nostru. Este cunoscut faptul ca de la nastere si pana la varsta de sase ani copiii, automat, imprumuta cuvintele, gandurile si fapte pe care le inregistreaza in subconstient, fara niciun filtru. Bun sau rau, intentionat sau neintentionat- orice situatie la care copilul a fost expus este absorbita de subconstient si devine parte din viitorul caracter. Modul de manifestare al fetei va fi determinat de ceea ce a inregistrat subconstientul in primii ani de viata, ceva ce poate fi adesea irational pentru viitorul adult. Mead-Shikaly, life coach si consilier personal, din experienta personala a identificat 6 feluri de tati: tatal pretentios, care critica mereu si nu isi manifesta dragostea. Fiica simte mereu ca nu este suficient de buna. Va alege un sot care o va critica 1

tatal care isi alinta fiica foarte mult, o considera prea buna pentru alti barbati, indepartand pretendentii. tatal distant, nu este niciodata prezent emotional. Se ascunde in spatele ziarului sau al telecomenzii. Fiica isi va alege un sot indiferent. tatal absent prin divort sau moarte, poate trimite mesajul ca fiica nu merita sa fie apreciata. tatal abuziv sexual, lasa rani dintre cele mai adanci. tatal bun, care a trecut peste orice tendinta macho si a oferit iubire si sprijin. In primul exemplu, tatal autoritar isi supune fiica unor critici mai mult sau mai putin indreptatite. Astfel ea simte ca viata ei este un esec dupa esec, din cauza feedback-ului primit de la acesta. Situatia din copilarie, tratamentul primit de la tata se vor perpetua mai tarziu in viata prinesec dupa esec. Fata va cauta, inconstient, in barbatul iubit imaginea tatalui: adica va alege unul care va fi permanent nemultumit de ea. In plus, va contribui si ea la nemultumirile lui, actionand conform tiparului de a nu fi ceea ce vrea el, pentru a mentine obiceiul de a fi criticata, pentru ca asa este obisnuita sa fie tratata Isi va asuma inconstient rolul de victima. Asta pana cand va realiza ca nu este ceea ce isi doreste sa traiasca. Rolul de victima nu se potriveste si nu este asumat decat de o persoana cu o scazuta stima de sine. Fata criticata adesea de tatal sau va deveni chiar asta: o persoana cu o stima de sine mica. Si aici intervine constienta. Esti ceea ce stii ca esti, nu ceea ce altii spun despre tine. In ciuda startului in viata mai putin iubitor, in ciuda lipsei afectiunii de la un parinte sau chiar de la ambii, un om poate trai. Si poate trai bine. Si poate iubi si trai in iubire. Iubire de sine, iubire de semeni. Pentru ca primesti ceea ce oferi: oferi iubire, primesti inapoi iubire. Chiar daca nu ti-a fost oferita atunci, tu traiesti ACUM. ACUM este momentul sa te iubesti. Pe tine, pe copilul din tine, acela care nu a primit-o atunci cand era mic. Inca un aspect esential: iarta. Iarta-l pentru ca te-a iubit asa cum a stiu si a manifestat iubirea in felul in ca facut-o (sau n-a facut-o). Si eu am iertat. De doua ori. Iar daca vreunei fete i-a lipsit vreodata dragostea tatalui, pentru mai mult sau mai putin timp, a avut si va avea mereu dragostea Tatalui.

Eliberarea de conditionarile familei


Biologia ne invata ca mostenim de la stramosii nostri caracteristicele fizice si predispozitia spre anumite boli si afectiuni fizice. Stiinta poate explica toate aceste lucruri, la baza fiind cromozomii din celulele noastre. Numerosi alti cercetatori spun ca mostenim si un bagaj psihic de la stramosii nostri. Aceasta transmitere ar fi bazata pe inconstientul clanului familial cu care intra in contact inconstientul individual al fiecarui membru al familiei. Studiul transmiterii acestor trasaturi psihice din generatie in generatie poarta numele de psihogenealogie. Cei care au studiat acest domeniu au descoperit faptul ca multe dintre alegerile noastre sunt influentate de ceea ce au trait stramosii nostri (generatiile anterioare- parinti bunici, strabunici). Deci, cu totii avem o mostenire psihica si un bagaj genetic. Dar aceasta nu inseamna ca suntem destinati sa traim traumele inaintasilor nostri. Ne putem exercita liberul arbitru odata ce identificam tiparele repetitive si actionam pentru dezactivarea acestora. Daca intr-o familie sunt mai multe cazuri de sinucidere, putem preveni ca acest lucru sa se repete ajutand din timp persoanele predispuse la aceasta. Joe-Ann Benoit, psiholog, in Aschia nu sare departe de trunchi a studiat aceste tipare repetitive in mai multe cazuri de generatii, ajutandu-si astfel pacientii sa intervina in propriul curs al vietii, identificand acele probleme din viata lor care erau un leit-motiv al altor membri ai familiei. 2

Am mai scris pe site despre constient si inconstient, despre faptul ca constientul este acea parte a psihicului care organizeaza datele trimise de simturi si are o pondere de 10%, fiind in total repaos in timpul somnului. Inconstientul insa cuprinde toate cunostintele noaste, toate amintirile uitate, dorintele refulate, el lucreaza cu arhetipuri, simboluri, face analogii logice sau nu (din punctul de vedere al constientului). Intre cele doua forme ale mintii exista o colaborare si schimb continuu, iar despre aceasta Jung spunea ca ceea ce nu ajunge la nivelul constiintei, se intoarce sub forma de destin. De exemplu, o jignire primita, fata de care nu am reactionat, am reprimat, se va inregistra in subconstient si poate iesi la suprafata (sub forma de destin, cum zice Jung) printr-o rabufnire intr-un moment foarte nepotrivit. Ce este cel mai dificil in planul dezvoltarii personale este constientizarea inconstientului, atat celui individual, cat si a celui colectiv (al unui grup de oameni). Purtam asupra noastra progame interioare, in functie de trecutul nostru familial. Aceste programe se declanseaza la varste precise sau in situatii asemanatoare cu cele care au dus la prima producere a evenimentului. Totul se intampla din nou, intr-un mod total inconstient. Faptul de a cunoaste aceste programe ne ajuta sa la anticipam si sa le decodam daca sunt nefaste sau daunatoare pentru dezvolatarea celui care le poarta. Prima forma de program este proiectia facuta de parinti asupra copiilor lor, adeseori chiar inainte de conceperea lor. Ne putem intreba sau ii putem intreba pe parinti de am fost conceput?, in ce loc?, in ce moment?, parintii si-au dorit un copil sau doar unul dintre parinti?, ce voiau parintii mei ca eu sa devin?. O femeie concepe un copil cu scopul de a-si retine sotul acasa, desi acesta are o profesie care il determina sa plece adeseori. Creierul copilului inregistreaza scopul mamei si apoi dezvolta o scleroza in placi care il impiedica sa se deplaseze. Astfel, copilul exprima proiectul mamei. Bunicile noastre spuneau nu mai vrem copii, mamele au gasit mijloacele necesare pentru a limita numarul copiilor, iar nepoatele de astazi fac din ce in ce mai putini copii. O alta programare a parintilor pentru copiii lor este legata de prenume. Prenumele pe care il purtam se afla in centrul identitatii noastre. Unele nume exprima valori legate de crestinism (Maria, Matei, Pavel), alteori familia repeta numele unui inaintas sau al unui cunoscut disparut de curand, iar juniorii acestei proiectii narcisiste risca sa aiba probleme de identitate si sa se simta nevoiti (inconstient) de a urma visele si destinul predecesorului. Daca numele este nou aparul in peisajul familial, este bine sa intrebati parintii cine l-a ales si motivul. Unii parinti pot alege numele dupa un fost iubit/a, influentand astfel viata sentimentala a copilului, dupa un erou (fortand copilul sa atinga marimea asteptarilor). In timpul unui seminar, una dintre participante a povestit faptul ca, tatal ei a vrut sa-i dea prenumele unei femei cu care fusese logodit, inainte de a incepe relatia cu mama ei, iar acea femeie il parasise pentru un alt barbat. Mama ei, care cunostea povestea, se opusese alegerii acelui prenume. A avut pana la urma, castig de cauza si i-a dat copilului un prenume diferit. Astfel, mama ei prevazuse faptul ca sotul ei ar fi gasit in fiica ei, in mod simbolic, un substitut pentru vechea lui iubire pierduta. S-a evitat astfel o relatie de incest psihologic. Un alt mod de programare sunt credintele verbalizate sau nu ale membrilor unei familii: in familia noastra toti au dureri de cap, sau viata e o lupta, e grea, e nedreapta, trebuie sa inveti ca sa fii un om realizat, banii nu aduc fericirea, nu trebuie sa te intinzi mai mult decat ti-e plapuma care pot fi explicatii pentru situati fiananciara a copiilor. Credintele lor devin (constient sau inconstient) credintele copiilor.

La baza fiecarei familii sta si un principiu de loialitate, adica membrii acesteia sunt uniti si impartasesc un inconstient colectiv. Atunci cand urmeaza sa fie integrat un nou membru, fiul/fiica le prezinta viitorul partener, acesta este judecat adesea negativ, nu este suficient de bun pentru tine, nu e din lumea ta, nu imi place deloc. Presiunea exercitata este puernica si din ce in ce mai mult tinerii de azi au invatat sa lupte pentru a-si integra partenerul in familie sau macar actioneaza in ciuda criticilor rudelor. De ce se intampla acest lucru? Deoarece adevarata miza se joaca la un alt nivel, legat de ceea ce poate oferi acea persoana straina inconstientului colectiv. Daca diferentele sociale sau culturale sunt prea mari, inconstientul clanului familial se va simti destabilizat, chiar amenintat, in loc sa considere acest fapt o implinire. Familiile incurajeaza, de obicei, casatoriile intre persoane provenind din acelasi loc si avand acelasi statut social. Este ca si cum inconstientul familial ar vrea sa pastreze status quo-ul si sa nu introduca in clanul sau decat persoane asemanatoare. Dragostea la prima vedere are aceasta particularitate de a crea o stare de fuziune cu o persoana ce prezinta similitudini uimitoare la nivel inconstient. Adesea, nu ne indragostim de oricine. Alegerea partenerului este strans legata de configurarea familiei noastre si de trecutul acesteia. Multe cupluri se formeaza in functie de lipsurile din istoria personala sau familiala. Ne cautam mama, tatal, fratele, sora, un fondator al familiei, cand, de fapt, adevarata intalnire amoroasa nu ar trebui sa umple anumite gauri, ci sa fie o implinire reciproca. Ce credeti despre casatoriile aranjate? Ca nu mai exista in epoca noasra? Inconstientul alege adeseori o persoana oglinda, cel sau cea a carei constelatie familiala se aseamana acelasi prenume, aceleasi boli, aceeasi copilarie, aceleasi traumatismesi cu care vom lucra sau vom urmari aceeasi problema. Atomii care se aduna nu inseamna dragoste, ci sunt mai degraba adeseori conflicte care se recunosc.Totusi noi suntem cei care avem fraiele destinului nostru. Si putem actiona imediat ce ne dam seama ca am deviat cumva de la calea pe care ne-am dorit-o in viata sau pur si simplu pentru ca nu ne mai este bine. Daca intr-un punct al vietii vezi ca nu esti multumit de tine si de cum te simti cu tine, atunci este cazul sa schimbi ceva, sa devii constient. O privire aruncata asupra istoriei familiei, cu cateva generatii in urma (pana la patru) ar putea sa-ti arate ca esti cumva prins intr-un scenariu care se repeta in istoria familiei. Odata constientizat, hotaraste ca vrei sa traiesti conform alegerii tale si nu sa repeti traume ale altor membri ai familiei. Renunta sa traiesti conform regulilor si credintelor parintilor, atata vreme cat nu coincid cu ale tale. Cuvintele au puterea de a vindeca, asa ca deconecteaza-te rostind Incepand de acum, renunt la aceasta misiune, acest proiect, acet conflict (il numiti). Nu este al meu. Eu am propria viata de trait. O alta metoda de eliberare este de a reevalua trecutul cu alti ochi, de a avea o noua perspectiva asupra lui. Nu mai conteaza cine este vinovat, ci de ce s-a ajuns in situatia de fata si ce este de facut. Cu alte cuvinte, sa ramanem in prezent. Din prezent putem lua cea mai buna decizie pentru binele si evolutia noastra, iar din acest punct de vedere, Eckhart Tolle ar fi cel mai bun indrumator.